8,137 matches
-
Tejerina iera șucărită, da Cufărașu să dixtra parcă Îl gâdila unu. I-a plăcut mai ales că María Esther nu-i Împărtășea prea luxuriant sentimentele. Vezi, dă poți, absurdu: Cufărașu, catindat dă lux, Îi făcea greață la femeia a mai urâtă dân toate. Tejerina a Înghițit cum a putut, pencă, la urma urmelor, i-a datără o educație Îngrijită; da la trei și cinșpe În zori n-a mai Înghițit și a văzut-o ieșind În goană și smiorcăind. Unii zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Levine? — Levine n-a rezistat, spuse Barnes cam repezit. În submarin a avut o criză de claustrofobie și a trebuit să fie dus Înapoi. Se mai Întâmplă. — Asta Înseamnă că nu vom avea biolog marin? — Ne descurcăm și fără el. — Urăsc blestematul ăsta de costum, izbucni Ted. Pe bune că-l urăsc. — Beth arată bine În al ei. — Da, Beth face exerciții fizice. — Și pe deasupra, mai e și umezeala asta, adăugă Ted. Totdeauna e așa umed pe-aici? Norman băgase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
a avut o criză de claustrofobie și a trebuit să fie dus Înapoi. Se mai Întâmplă. — Asta Înseamnă că nu vom avea biolog marin? — Ne descurcăm și fără el. — Urăsc blestematul ăsta de costum, izbucni Ted. Pe bune că-l urăsc. — Beth arată bine În al ei. — Da, Beth face exerciții fizice. — Și pe deasupra, mai e și umezeala asta, adăugă Ted. Totdeauna e așa umed pe-aici? Norman băgase de seamă că umezeala era o problemă; toate obiectele erau ușor umede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spațio-timp, iar obiectele care se mișcă În el se mișcă În spațio-timp. În mod curent, nu astfel este Înțeleasă mișcarea, dar așa se Întâmplă În realitate. — Chiar așa? — Desigur. Să luăm, de pildă, base ball-ul. — Ce joc idiot, spuse Harry. Urăsc jocurile. — Cunoști jocul ăsta? Îl Întrebă Ted pe Norman. — Da. — Perfect. Să presupunem că jucătorul la bătaie trimite o minge către mijlocaș. Mingea se deplasează aproape rectiliniu, Într-un interval de, să zicem, o jumătate de secundă. — Așa. — Acum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
din mână. — Da, o groază de calmari, spuse Levy. Am să gătesc câțiva pentru cină. — Mai sunt Încă aici? Întrebă Harry. — Nu, acum au plecat. Harry se relaxa, iar umerii Îi căzură. — E ceva În neregulă, Harry? Îl Întrebă Norman. — Urăsc calmarii, replică Harry. Nu pot să-i suport. — Nici eu nu mă-nnebunesc după gustul lor, spuse Ted. — Oribil, spuse Harry, dând din cap. Continuă să-și mănânce omleta. Tensiunea crescuse. Deodată, Tina strigă din Cilindrul D: — Au apărut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Ted se așeză la loc. Oftă. — Ai să-mi spui că exagerez. — Nu vreau să te descurajez, spuse Norman. — Dar nu-l vezi pe extraterestru? Nu, nu-l văd deloc. — La dracu'! strigă Ted, aruncând hârtiile Într-o parte, Îl urăsc pe ticălosul ăsta. Este atât de arogant că mă Înnebunește... Și, colac peste pupăză, mai e și tânăr! — Iar tu ai patruzeci de ani, remarcă Norman. Nu s-ar putea spune că ți-ai trăit traiul. — Pentru fizică, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-i spuse Încetișor: — Nu putem ieși de aici. Știu, spuse ea. Îi Întoarse Îmbrățișarea și Începu să plângă, lipindu-și fața de umărul lui. — Liniștește-te, totul e În regulă. — Nu-mi place deloc starea asta a mea, spuse ea. Urăsc sentimentul ăsta. — Știu... Și urăsc și locul ăsta. Urăsc tot ce e legat de el. Îl urăsc pe Barnes, urăsc citatele lui Ted și deserturile stupide ale lui Levy. Aș fi vrut să nu fi fost aici. — Știu... Beth se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ieși de aici. Știu, spuse ea. Îi Întoarse Îmbrățișarea și Începu să plângă, lipindu-și fața de umărul lui. — Liniștește-te, totul e În regulă. — Nu-mi place deloc starea asta a mea, spuse ea. Urăsc sentimentul ăsta. — Știu... Și urăsc și locul ăsta. Urăsc tot ce e legat de el. Îl urăsc pe Barnes, urăsc citatele lui Ted și deserturile stupide ale lui Levy. Aș fi vrut să nu fi fost aici. — Știu... Beth se smiorcăi un timp, apoi Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spuse ea. Îi Întoarse Îmbrățișarea și Începu să plângă, lipindu-și fața de umărul lui. — Liniștește-te, totul e În regulă. — Nu-mi place deloc starea asta a mea, spuse ea. Urăsc sentimentul ăsta. — Știu... Și urăsc și locul ăsta. Urăsc tot ce e legat de el. Îl urăsc pe Barnes, urăsc citatele lui Ted și deserturile stupide ale lui Levy. Aș fi vrut să nu fi fost aici. — Știu... Beth se smiorcăi un timp, apoi Îl Împinse brusc cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
plângă, lipindu-și fața de umărul lui. — Liniștește-te, totul e În regulă. — Nu-mi place deloc starea asta a mea, spuse ea. Urăsc sentimentul ăsta. — Știu... Și urăsc și locul ăsta. Urăsc tot ce e legat de el. Îl urăsc pe Barnes, urăsc citatele lui Ted și deserturile stupide ale lui Levy. Aș fi vrut să nu fi fost aici. — Știu... Beth se smiorcăi un timp, apoi Îl Împinse brusc cu brațele ei vânjoase. Se Întoarse și Își șterse ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fața de umărul lui. — Liniștește-te, totul e În regulă. — Nu-mi place deloc starea asta a mea, spuse ea. Urăsc sentimentul ăsta. — Știu... Și urăsc și locul ăsta. Urăsc tot ce e legat de el. Îl urăsc pe Barnes, urăsc citatele lui Ted și deserturile stupide ale lui Levy. Aș fi vrut să nu fi fost aici. — Știu... Beth se smiorcăi un timp, apoi Îl Împinse brusc cu brațele ei vânjoase. Se Întoarse și Își șterse ochii. Mi-e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dar, de la distanța aceea, nu se putea distinge nimic. Între timp, submarinul se Întorsese și venea direct spre DH-8, cu luminile aprinse. Se apropia din ce În ce mai mult și senzorii de alarmă intrară În funcțiune, acționând sirenele și luminile roșii de avertizare. „Urăsc alarmele astea“, Își spuse Norman În timp ce alerga la consolă. Privea năucit butoanele: „Cum dracu se oprește chestia asta?“ Se uită la Harry, dar acesta rămânea În continuare inconștient. — Beth? Ești acolo? Cum se oprește blestemata asta de alarmă? — Apasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ai spus-o. Și nu-i așa că ai mai avut o perioadă În viață când te-ai simțit neglijat din punct de vedere profesional? Nu-i așa că a existat o perioadă neplăcută pentru tine? Tu Însuți mi-ai spus: ai urât această perioadă din viața ta! — Da, dar... Când au Început toate aceste Întâmplări stranii, problema a depășit cadrul preocupărilor noastre. Acum era o chestiune de psihologie. Exact ceea ce-ți convenea ție, Norman, domeniul În care tu erai expertul. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Ce făcea acum umbra lui Norman? Ce se petrecea În subconștient, partea renegată a propriului său creier? „Nimic. Mergi Înainte.“ Se foi neliniștit În scaunul pilotului. Își dorea atât de mult să ajungă la suprafață, era atât de hotărât... „O urăsc pe Beth. Îl urăsc pe Harry. Nu suport să mă Îngrijorez pentru acești oameni, să le port de grijă. Nu vreau să-mi mai pese de nimeni. Asta nu intră În responsabilitatea mea. Vreau să mă salvez pe mine. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
lui Norman? Ce se petrecea În subconștient, partea renegată a propriului său creier? „Nimic. Mergi Înainte.“ Se foi neliniștit În scaunul pilotului. Își dorea atât de mult să ajungă la suprafață, era atât de hotărât... „O urăsc pe Beth. Îl urăsc pe Harry. Nu suport să mă Îngrijorez pentru acești oameni, să le port de grijă. Nu vreau să-mi mai pese de nimeni. Asta nu intră În responsabilitatea mea. Vreau să mă salvez pe mine. Îi urăsc, Îi urăsc.“ Fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe Beth. Îl urăsc pe Harry. Nu suport să mă Îngrijorez pentru acești oameni, să le port de grijă. Nu vreau să-mi mai pese de nimeni. Asta nu intră În responsabilitatea mea. Vreau să mă salvez pe mine. Îi urăsc, Îi urăsc.“ Fu șocat. Șocat de propriile sale gânduri, de vehemența lor. „Trebuie să mă Întorc“, Își spuse. „Dar dacă mă-ntorc, voi muri.“ Cu fiecare clipă Însă, o altă latură a personalității sale devenea tot mai puternică. Norman fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Îl urăsc pe Harry. Nu suport să mă Îngrijorez pentru acești oameni, să le port de grijă. Nu vreau să-mi mai pese de nimeni. Asta nu intră În responsabilitatea mea. Vreau să mă salvez pe mine. Îi urăsc, Îi urăsc.“ Fu șocat. Șocat de propriile sale gânduri, de vehemența lor. „Trebuie să mă Întorc“, Își spuse. „Dar dacă mă-ntorc, voi muri.“ Cu fiecare clipă Însă, o altă latură a personalității sale devenea tot mai puternică. Norman fusese cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cotrobăi și dînd la o parte țesuturi lipicioase, observi că scormonești într-o oglindă. V. tînăr continui să-l ascult pe Doctorul tînăr în timp ce descopăr ciudatul mecanism al urii. Ciudat că, dacă te iubești fără de granițe, trebuie musai să-i urăști pe ceilalți. Dar dacă te respingi, mai poți încă să te-nchini lumii cu dragoste. Nenorocirea e însă că, de cele mai multe ori, urîndu-te pe tine, urăști hidos chiar universul. E victoria urii asupra dragostei. Ura-i facilă. V. tînăr trăind
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mecanism al urii. Ciudat că, dacă te iubești fără de granițe, trebuie musai să-i urăști pe ceilalți. Dar dacă te respingi, mai poți încă să te-nchini lumii cu dragoste. Nenorocirea e însă că, de cele mai multe ori, urîndu-te pe tine, urăști hidos chiar universul. E victoria urii asupra dragostei. Ura-i facilă. V. tînăr trăind într-o lume de un gri sanguin, lume excitată de umbra îngerilor care fîlfîie deasupra. Sînt pentru Doctor un caz? Un dobitoc pe care trebuie să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
înghiață. Așa trebuie să fie disperarea imobilizaților, în dărîmături. Să simți că trebuie să împingi la o parte greutatea zidurilor care te apasă dar mușchii tăi nu reușesc să clintească nimic. Nici pe ea n-o mai iubesc, ci o urăsc ca o respingere închistată în mine. În rest, mă mișc, mă alimentez și urmez scenariul societății dar sînt decerebrat. Viața pe care o trăiesc merge pe pilot automat. Am încercat să mă apropii de altele. Nu pot rămîne lîngă niciuna
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nu văd nimic. E stupoare în fața lipsei astea de sens. Viitorul e acum, înțelegi? Gata mort. I-a înțepenit cadavrul. Singura senzație palpabilă e un plîns interior. Ceva acid care doare cumplit de-a lungul meu. De fapt, nici nu urăsc nimic dar fără asta se mai poate trăi. Am pierdut orice putere de alăturare și nu concep că poate cineva să supraviețuiască, nu fără dragoste, ci fără puterea de a iubi. E ca și cum s-ar restrînge însuși spațiul și m-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe care-aș putea s-o reiterez. Cum să nu cred că omul e stîmb față de dreptatea în care el crede cînd, de multe ori, rîde de ce-ar trebui să plîngă? Așa cum face prietenul meu. Dorind răzbunarea, simt că urăsc materia bucată cu bucată. Crima e dovada propriei mele morți. Mă văd cum ucid și-n muzica exaltării, îmi vine cu furie să dansez. 11 „-Sîntem singuri,V.”-spune Doctorul măsurînd cu ochii încăperea de parcă ar căuta ceva. „-Nu mai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și luate în rîs iar noblețea și nevinovăția n-au parte decît de catastrofă. „-Da”-îi răspund. „-Căci răul premeditat, lipsit de sălbăticie, de degringolada bețiilor sexuale, devine astfel însăși demnitatea noastră. Judecătorul Suprem ne va iubi sau ne va urî așa cum încercam noi a ne ridica la cer. Rectilinii. După ce ne naștem fără voia noastră, venind din țara nelibertății, asta ne-ar mai lipsi pentru a fi total compromiși. Să așteptăm cu servilism mîntuirea cerșind vre-un favor!” Doctorul se
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să numi simtă prezența. Mi-ar place să ne plimbăm prin norii lungiți deavalma spre grotele sensului. Singurătatea ți-a urzit plânsul din templul nopților. Tu ești cel adevărat din măruntaiele lunii unde sunt sigură că n-am să te urăsc niciodată, oricât de crudă va fi existența. Urâtul va fi alungat dintre noi dintr-un moment în altul și-n fiece clipă vom zbura spre universul dorințelor unde viața s-a asociat în cete de îngeri ce au pleoape de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
privirile mele în care mai rătăceau cete de luceferi osteniți de albăstreala timpului. Zorile aveau imensitatea lor de dureri. Amețeala întunericului îmi strecura câte o șoaptă. Să nu mă plângeți că sunt atât de aproape de liniștea universului unde nimeni nu urăște pe nimeni. Nici o mirare nu-mi va smulge trupul și arunca în străzile dușmănoase ale saltimbancilor cei făcuți fără vedere și auzul omenirii. Nesperată destrămare sub ochii mei am putut vedea. Mam clătinat pe picioare și-n cele din urmă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]