6,525 matches
-
ar fi fost sentimentul de ură împotriva ofițerului care vărsase apa, m-aș fi prăbușit. Mult-așteptata tragere cu tunul antiaerian de 100 mm, atunci introdus în dotare, a fost oprită după prima salvă. „Dumnezeii mamelor voastre de tîmpiți, mă doborîți!”, urlase, înspăimîntat, pilotul de pe avionul-țintă, un MIG-13. În loc ca tunurile să bată la 180 de grade de acesta, băteau direct, din fericire greșit. A fost căutată cauza defecțiunii care putea să aibă urmări tragice. Cineva furase niște lămpi de la stațiile SON-4
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care am renunțat după plecarea din școala militară a fost vorba „Să trăiți!”. Nu-mi prea ieșea din gîtlej nici acolo. Erau comandanți care ne sileau s-o spunem de mai multe ori la apelul de dimineață. Majoritatea colegilor o urlau cu voluptate, excitați. Zîmbeau după fiecare reluare. Mie mi se făcea gura pungă; mă simțeam umilit. Ulterior, am redescoperit-o la activiști. Preceda, de obicei, datul mîinii. N-am spus-o nimănui. Mi-au spus-o alții mie, dar niciodată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ar fi murit cineva acum”, îmi declară A. În ce constă răul? într-o senzație de uscăciune („parcă m-ar arde în suflet”) și de anxietate („tremur toată”). Înțeleg cam despre ce e vorba, căci și mie „îmi vine să urlu”, dar din pricini ceva mai clare. *Mergea pe alee cu ochii în pămînt, balansîndu-și sacoșele pline. Cînd m-am apropiat de el, s-a oprit. M-a întrebat blînd ce mai fac, apoi m-a rugat apăsat să-i transmit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lumea, dar încă să conducă o flotă de nave, care constituie chiar și pentru un comandant de cursă lungă cu experiență o problemă foarte grea. Ei bine, acest ing. Buzatu Constantin, învestit cu puteri discreționare, taie și spânzură. Țipă și urlă la comandanți, șefi mecanici și alți ofițeri ca un descreierat, asta în ședințele de comandament, ședințele de partid și oriunde i se ivește, fără alegere. Ar fi cum ar fi, dacă ar fi reușit să realizeze ceva cu aceasta, dar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
instructor în NAVROM și se ocupa de o serie de nave. Într-una din zile, nu știu precis ce s-a întâmplat la una din navele secției sale și a fost chemat la dl Buzatu, unde acesta a strigat și urlat la cdt Vasiliu, amenințându-l în fel și chip, făcându-l pe el vinovat de nu știu ce fapte mai mult sau mai puțin imaginare. Cdt Vasiliu Anghel a ascultat și încuviințat, după care a plecat și a urcat în biroul său
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
instalației. în acel moment, microfoanele cu pricina scoaseră un țipăt ascuțit. În liniștea mormântală ce domnea, țiuitul ne scoase din amorțeală, dar în același moment Ceaușescu, parcă speriat de neașteptatul țiuit și enervat la culme, izbi cu palma în masă, urlând: Oprește! Experiențe să faci acasă, nu aici! Microfoanele amuțiră împreună cu toată asistența. În acest fel lua sfârșit consfătuirea de lucru de la Apimondia. Ceaușescu se ridică și plecă la fel de încruntat și vijelios cum venise. Paharul cu suc rămase neatins. Cât despre
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
plină caniculă, obligația de a purta ceva în mâini sau pe umeri, de cele mai multe ori chiar portretele asupritorilor, numele lor, cuvinte calde ce le erau adresate. Revin la perioada premergătoare: o inundație fonică a sufocat cartiere întregi ale Capitalei. Comenzi urlate la microfoane, marșuri trăsnitoare amplificate sălbatec de difuzoare nemiloase, străzi întregi cu circulația blocată săptămâni de-a rândul. La intrarea pe stadion: percheziție corporală. Copiii aduși înainte de amiază aveau să stea în picioare sau pe caldarâm până după ora 10
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de formă, pe statul de plată. Aceștia mai mult lucrează particular și banii îi împart între ei. Așa este situația la ora actuală. Inclusiv secretarul de partid își are oameni și oameni care nu produc nimic, dar nu uită să urle la cei ce muncesc și duc greul în spinare, îi amenință cu trimiterea în țară, cu penalizări mari, dacă până acum au avut numai 20% etc. Toți din aparatul administrativ fumează numai țigări superioare, își procură băuturi alcoolice sau le
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
coșmar, de balega asta mare de om care-ți intră în casă când ți-e lumea mai dragă: pe la opt seara, pe la nouă, pe la cinci, pe la ora cucuvelelor; ai, n-ai chef de el, îți pătrunde în dormitor, te persecută, urlă la tine, joacă geamparalele ca starostii de pușcării, belește ochii ăia mari ai lui și te amenință: Nu scapi de mine! Mă dorești, nu mă dorești, eu tot dau năvală! La Ora Copiilor sau la Să învățăm semnele de circulație
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și burgheză, numai că strigă în gura mare trăiască Ceaușescu. De doi ani de zile, poporul nostru este supus unei probe a selecției naturale: cine reușește să scape, bravo lui, cine nu, îl privește! Și în tot acest timp, se urlă prin unde și se revarsă prin ziare torente de adjective și metafore, dintre cele mai deșucheate cu privire la bunăstarea poporului, marea dragoste și atașamentul lui Ceaușescu la cauza poporului din care s-a născut. O mai mare umilință nici nu poate
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
declarație, nici o „Îndreptățire”. Un NU, mai curând, teribil: „Nu - n-aș putea fi tatăl, credința, zeul vreunei alte persoane. NU - n-ar trebui să se mai Întâmple vreodată nici unui alt copil ceea ce mi s-a Întâmplat mie: copilăria mea. Nu - urlă ceva În mine -, este imposibil ca această copilărie să se Întâmple altui copil - și ție- și mie”. Neacceptând nici o Autoritate - incarnarea supremă a acesteia rămâne Auschwitz -, naratorul respinge, firește, și sloganurile evreiești, chiar cele impuse de Împrejurările extreme ale supraviețuirii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
presa și cu numărul agenților săi. Însă evreul nu putea fi atacat de liberali. Asupra problemelor semite apăsa o tăcere de mormânt. Cuzismul prăbușit la pământ prin incapacitatea lui proprie, încerca să se refacă și cele două sau trei gazetuțe urlau în pustiu, oamenii care le conduceau au fost cu totul compromiși și cu ei, compromisă și ideea. Garda de Fier În asemenea împrejurări mai rămânea o singură nădejde: tineretul. Legiunea nu era decât un mic nucleu, necunoscut încă în masele
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
timp, nu erau acolo decât oasele celui pedepsit la această moarte înfiorătoare. Poate și mie mi-au hotărât o astfel de soartă! O singură parte bună avea această izolare. Aici nu te auzea nimeni, puteai să cânți, să fluieri, să urli. Astfel, aveam ocazia să-mi mai întăresc coardele vocale, care începuseră să se cam atrofieze. în viața mea cântasem mult, atât în familie cât și în școală. Tatapreot, cu o voce plăcută de tenor. Mama cânta mereu în casă, la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
camerei era numai namila de Ștefan, care când îi luă pătura de pe cap, îi puse o lanternă în ochi și îi trânti un pumn în față, care îl doborâ la pământ pe Tavi. îl lovi cu picioarele să se scoale, urlând la el: „Scoală-te banditule, criminalule!” Voinea se făcuse cocoloș jos acoperindu-și cu brațele ficatul și pieptul pentru a para loviturile de cizmă ale torționarului. Acesta continuă să-l lovească în neștire când cu vârful cizmei, când cu călcâiul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
la el: „Scoală-te banditule, criminalule!” Voinea se făcuse cocoloș jos acoperindu-și cu brațele ficatul și pieptul pentru a para loviturile de cizmă ale torționarului. Acesta continuă să-l lovească în neștire când cu vârful cizmei, când cu călcâiul, urlând și făcând în jurul lui un fel de dans macabru de sălbatici. O clipă îi trecu lui Tavi prin cap ca un fulger gândul luptătorului: „E singur numai el cu mine, dacă mă ridic îl trântesc la pământ ca pe un
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Cazimcă și acum să-l urmărim mai de aproape pe Nicolae Petrașcu tot din relatările lui Popa Aurel. Al patrulea „locatar” al celulei noastre a fost adus pe targă, neputând merge singur, din cauza unui reumatism acut care îl făcea să urle de durere la orice mișcare. Acesta era Nicolae Petrașcu, comandantul general al Mișcării Legionare din țară. Am avut nefericirea să-l văd în halul acesta, pe omul pe care eu și toți camarazii l-am respectat și iubit, omul de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
care adoptă poziția sinucigașului, fără a fi hotărât în profunzime la acest gest. Poetul Radu Gyr ilustrează, în mod genial, acest lucru în „Balada pentru miezul nopții”: Trei inși beau noaptea, într-un han Fumegă lampa în tavan Vânt nordic urlă-n bărăgan. Și unua zis cu glas sticlos Mi-e visul viermuit în os Cazi mână putredă în jos. Altul gemu scrâșnit din dinți Iubito, azi pe cine alinți? Iubito, azi pe cine minți? Și cel de-al treilea tăcea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
la ei domnule? Note informative? Poezii pentru tovarășul maior Matei?) De această dată am fost introdus prin curtea interioară și băgat într-o celulă la parter. A apărut șeful securității , colonelul Ciurlău , îmbrăcat la două ace , și a început să urle la mine . (Ca un coiot , ca un câine pustiu ?), . Apoi am fost transferat într-o încăpere cu o masă lungă , masivă , două scaune , un cuier pom cu un baston de cauciuc atârnat, o ușă puternică și geamul acoperit cu tablă
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
un interogatoriu insidios, o anesteziere a actului de voință , o schimbare de ton, etc. și în final se ajungea și la metode contondente, asta pe timpul lui Dej. Mi-a cerut să urc pe scaun . M-am urcat . A început să urle : nu așa , în genunchi pe scaun . M-am conformat dar nu pricepeam care-i scopul ... A început să mă lovească la tălpi cu bastonul, minute în șir , până obosea , îl auzeam cum GÂFÂIE . Am obiceiul când mă doare ceva , (presupun
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
pricepeam care-i scopul ... A început să mă lovească la tălpi cu bastonul, minute în șir , până obosea , îl auzeam cum GÂFÂIE . Am obiceiul când mă doare ceva , (presupun, o înțepătură de țânțar , n.n.) NU SCOT NICI UN SUNET SĂ NU URLU . Mă bătea și eu nu spuneam nimic, îmi mai scăpa bastonul peste picioare , peste fese , pe spinare . Se mai odihnea și iar, de la capăt! IN PAUZE DISCUTAM DESTUL DE INTELIGENT CU TOVARĂȘUL. N.n. - For-mi-da-bil !!. Un personaj tumefiat, poate și umectat fiziologic
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
de admitere în școala aceea unde se împart diplome și doctorate de artiști”, se străduiește („șaisprezece scenarii ca să fiu înghițit”) ca să i „se îndese în gură batista aia stacojie cât steagul Partidului, călușul meu plin de muci, iar eu să urlu de fericire că mai pot respira pe-o singură nară”. Toată cartea este un strigăt de suferință după „anii furați”, după jocul interminabil de-a compromisurile cu cenzura, cu Dulea, Suzana Gâdea și armata de gudurăi, cu „vizionări” și „comisii
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
Kent sau Pall Mall/ și o sticlă de vodcă [...] / Am fost așezat pe un scaun înalt/ și întrebat dacă știu într-adevăr să joc./ Și am răspuns nu, pentru că într-adevăr nu știam jocul,/ deși jucasem cândva ceva asemănător./ [...] Am urlat toate astea tare, deși eram foarte calm,/ pentru a avea timp să le studiez reacțiile./ Deși ei jucau impasibili și indiferenți,/ cu mutrele sobre, cu cravate la gât/ din care lipsea tocmai gâtul. Cu manșetele albe/ ale cămășii suflecate peste
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
hamali”. Mediul surprins de el e cârciuma sordidă, unde „Toți bețivanii sunt murdari, soioși / Toți poeții au păduchi și sunt pletoși”. Mesajul tânărului scriitor e limpede: poeziile nu se mai scriu pe mătase și în odăi de lux, ci „Le urli când te întorci beat, târziu, sau în pivnița poliției le mângâi încet”. Spectrul morții (al războiului) domină un Carnet de campanie: „În evantalii de noroi, / moartea înșiră mărgele spre noi.” Bogat reprezentată este și erotica, pasional-carnală, dar și angelică, spiritualizată
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
dobitoace și paznicii lor. De data aceasta, fiara este trimisă ca un fel de avertisment împotriva celor care îl adăpostesc pe ucigașul Peleus. Descrierea nu mai lasă loc dubiilor privind modul în care cei vechi își reprezentau acest carnasier: Deci, urlând cu mare vuiet, îngrozește ținuturile vecine o dihanie mare, un lup. Din pădurile mlaștinii iese cu gura căscată, plină de spumă amestecată cu sânge închegat, cu ochii înotând într-o flacără roșie. Deși sfâșiat de turbare și de foame, totuși
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nuvelele sale, înainte de toate The Beast that Shouted Love at the Heart of the World ⁄ Fiara ce-și striga iubirea spre inima lumii (1968)69 și I Have No Month and I Must Scream ⁄ N-am gură, și trebuie să urlu (1967)70. Ele au valoare atât grație rescrierii halucinante a străvechilor teme, cât și datorită voinței de a se delimita de titlurile recunoscute la prima vedere, care cataloghează dintr-o dată textele ca aparținând unui gen anume. Se manifestă astfel dorința
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]