66,509 matches
-
a fost primul troleibuz RATB low-floor (LF) și singurul de acest tip de proveniență românească. A fost produs în 1998 la uzina ROCAR, fiind folosită o caroserie de la Autodromo Italia. Numite și ROMÂN 112E, acesta este varianta troleibuz a lui ROMÂN 112 UD. A fost fabricat între 1975 și 1978. Au fost utilizate între 1975 și 1991. Conform numerelor de parc, au fost 320 vehicule. DAC 112 E / 212 E Acestea au circulat între anii 1981 și 2007. Nu au fost
Troleibuze în București () [Corola-website/Science/318286_a_319615]
-
În mare parte din punct de vedere tehnic erau asemănătoare, cu mici diFerențe la partea de design și confort, ultimele serii TV20E având motoare ceva mai puternice. Au fost înlocuite în anul 1972 sau 1974 în programul rocar de către seria ROMân 112 deși în exploatare au rămas până prin anul 1985 .Pe baza TV2E a fost construit TV2EA, o variantă articulata a lui TV2 E. Au fost construite doar 15 vehicule și au circulat între 1964 și 1969, doar 5 ani probabil
Troleibuze în București () [Corola-website/Science/318286_a_319615]
-
sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Vaisal a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români, existând și o comunitate de bulgari. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.961 locuitori din sat, 3.167 erau români (79.95%), 741 bulgari (18.71%), 7 ruși, 4 evrei și 3 sârbi. Situația realizată
Vaisal, Bolgrad () [Corola-website/Science/318292_a_319621]
-
și 3 sârbi. Situația realizată de Comitetul Executiv Județean Ismail la 1 ianuarie 1940 arăta o schimbare a ponderii grupurilor etnice din Vaisal. Astfel, din cei 4.596 locuitori ai satului, 4.559 erau bulgari (99.19%), 19 ruși, 12 români și 6 evrei. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici funcționând un comitet revoluținar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din
Vaisal, Bolgrad () [Corola-website/Science/318292_a_319621]
-
cu România la 27 martie 1918, satul Tabacu a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și o comunitate importantă de găgăuzi, precum și una mai mică de români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 1.908 locuitori din sat, 1.191 erau bulgari (62.42%), 540 găgăuzi (28.30%), 97 turci (5.08%), 48 români (2.52%), 24 ruși (1.26%) și 2 greci
Tabacu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318289_a_319618]
-
Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Dumitrești a făcut parte din componența României, în Plasa Tașlâc (apoi în Plasa Ivăneștii Noi) a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din găgăuzi, existând și comunități mici de români, bulgari și țigani. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 4.801 locuitori din sat, 4.644 erau găgăuzi (96.73%), 83 români (1.73%), 25 bulgari (0.52%), 8 evrei și 3 ruși. În perioada interbelică
Dumitrești, Bolgrad () [Corola-website/Science/318290_a_319619]
-
rebeliunii bolșevice. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Caracurt a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din albanezi, existând și comunități mici de găgăuzi, bulgari, români și ruși. La recensământul din 1930, din cei 2.812 locuitori ai satului, 1.754 s-au declarat albanezi (62.38%), 652 găgăuzi (23.19%), 273 bulgari (9.71%), 68 ruși (2.42%), 40 români (1.42%), 11 turci 4
Caracurt, Bolgrad () [Corola-website/Science/318307_a_319636]
-
Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Cubei a făcut parte din componența României, în Plasa Traian a județului Cahul. Pe atunci, populația era formată din bulgari și găgăuzi în proporții aproape egale, existând și comunități mici de români și de ruși. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 6.567 locuitori din sat, 3.303 erau bulgari (50.30%), 3.108 găgăuzi (47.33%), 81 români (1
Cubei, Bolgrad () [Corola-website/Science/318303_a_319632]
-
cedeze Rusiei acest teritoriu. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Cosa-Mare a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși, existând și comunități mici de români și de bulgari. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 390 locuitori din sat, 380 erau ruși (97.44%), 7 români (1.794%) și 3 bulgari (0.81%). Aceleași valori se păstraseră și în 1940. Ca urmare
Cosa-Mare, Bolgrad () [Corola-website/Science/318304_a_319633]
-
bolșevice. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Împuțita a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din găgăuzi, existând și comunități mici de bulgari și de români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.329 locuitori din sat, 2.813 erau găgăuzi (84.50%), 434 bulgari (13.04%), 60 români (1.80%) și 5 ruși. La 1 ianuarie 1940, din cei 4.034
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
2.813 erau găgăuzi (84.50%), 434 bulgari (13.04%), 60 români (1.80%) și 5 ruși. La 1 ianuarie 1940, din cei 4.034 locuitori ai satului, 3.814 erau găgăuzi (94.55%), 200 bulgari (4.96%) și 20 români (0.49%). În perioada interbelică, județul Ismail a fost împărțit în 3 regiuni agricole, cu reședința în Caracurt, Ceamașir și Curciu. Satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS care au desfășurat aici o activitate
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Tașbunar a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și o comunitate mică de români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 2.415 locuitori din sat, 2.333 erau bulgari (96.60%), 49 români (2.03%), 17 ruși (0.70%), 9 găgăuzi și 1 grec. La 1 ianuarie 1940, din cei
Tașbunar, Ismail () [Corola-website/Science/318355_a_319684]
-
bolșevice. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Fântâna-Zânelor a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și comunități mici de ruși și români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 2.564 locuitori din sat, 2.122 erau bulgari (82.76%), 386 ruși (15.05%), 48 români (1.87%), 4 țigani, 3 găgăuzi și 1 ungur. La 1 ianuarie 1940
Fântâna-Zânelor, Ismail () [Corola-website/Science/318357_a_319686]
-
82.76%), 386 ruși (15.05%), 48 români (1.87%), 4 țigani, 3 găgăuzi și 1 ungur. La 1 ianuarie 1940, din cei 2.771 locuitori ai satului, 2.381 erau bulgari (85.93%), 383 ruși (13.82%) și 7 români (0.25%). În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. În august 1923, câțiva țărani săraci au confiscat o parte din terenurile proprietarilor locali și au
Fântâna-Zânelor, Ismail () [Corola-website/Science/318357_a_319686]
-
rusește cît și românește, deoarece școala sătească a avut pe rînd învățători ruși și români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 190 locuitori din sat, 153 erau bulgari (80.53%), 21 ruși (11.05%) și 16 români (8.42%). În perioada interbelică, a funcționat în sat organizația culturală „Centrala Caselor Naționale”. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost
Șichirlichitai-Noi, Ismail () [Corola-website/Science/318356_a_319685]
-
pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Muravleanca a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși-lipoveni, existând și o comunitate mică de români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 2.138 locuitori din sat, 1.490 erau ruși (69.69%), 19 români (0.89%), 1 grec și 628 de altă etnie. La 1 ianuarie 1940, din cei 2.530
Muravleanca, Ismail () [Corola-website/Science/318373_a_319702]
-
cu România. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Necrasovca-Nouă a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși-lipoveni, existând și o comunitate mică de români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 2.378 locuitori din sat, 1.290 erau lipoveni (54.25%), 755 ruși (31.75%), 315 ucraineni (13.25%), 8 români (0.34%), 8 evrei, 1 bulgar și 1 care
Necrasovca-Nouă, Ismail () [Corola-website/Science/318377_a_319706]
-
la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Doluchioi a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și o comunitate de români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.554 locuitori din sat, 2.821 erau bulgari (79.38%), 712 români (20.03%), 18 ruși și 3 țigani. La 1 ianuarie 1940, din cei 4.100 locuitori ai
Doluchioi, Ismail () [Corola-website/Science/318375_a_319704]
-
3.554 locuitori din sat, 2.821 erau bulgari (79.38%), 712 români (20.03%), 18 ruși și 3 țigani. La 1 ianuarie 1940, din cei 4.100 locuitori ai satului, 2.803 erau bulgari (68.37%) și 1.297 români (31.63%). În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS
Doluchioi, Ismail () [Corola-website/Science/318375_a_319704]
-
Doluchioi face parte din raionul Ismail al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 3.977 locuitori, preponderent bulgari. Moldovenii constituie aproximativ o treime din populație, dar vorbesc limba bulgară . Deși o treime din sat este format din români (moldoveni), la Școala medie de cultură generală din satul Doluchioi nu sunt decât clase în limba ucraineană . Locuitorii satului Doluchioi se ocupă în principal cu agricultura și cu creșterea vitelor. Se cultivă cereale (porumb) și viță de vie. Ferma din
Doluchioi, Ismail () [Corola-website/Science/318375_a_319704]
-
areal etno-lingvistic care cuprinde estul Republicii Moldova, Ucraina centrală și estică, Rusia, Belarus, statele din Caucaz și Asia Centrală. Datorită localizării lor la est de râul Nistru (destul de neobișnuită pentru restul românilor care trăiesc la vest de Nistru), aceștia sunt numiți uneori români transnistreni (exactitatea acestei denumiri este însă discutabilă având în vedere că limita estică a ceea ce numim "Transnistria" este greu de definit, uneori fiind vorba doar de frontiera moldo-ucraineană răsăriteană, alteori de limita răsăriteană a Guvernământului Transnistriei, alteori limita estică pur
Românii de la est de Nistru () [Corola-website/Science/319524_a_320853]
-
răsăriteană a Guvernământului Transnistriei, alteori limita estică pur și simplu nu este precizată). Datorită puternicei dispersări teritoriale este greu de stabilit numărul exact al acestora, însă rezultatele recensămintelor din aceste state însumează mai multe sute de mii de persoane. Majoritatea românilor transnistreni sunt originari din Principatul Moldovei, prezența lor datând încă din Evul Mediu. Moldovenii sosiți aici în secolul XVIII provin în general din Ținutul Iașului, cei sosiți în secolul XIX provin din Basarabia. În Transnistria trăiesc și români originari din
Românii de la est de Nistru () [Corola-website/Science/319524_a_320853]
-
persoane. Majoritatea românilor transnistreni sunt originari din Principatul Moldovei, prezența lor datând încă din Evul Mediu. Moldovenii sosiți aici în secolul XVIII provin în general din Ținutul Iașului, cei sosiți în secolul XIX provin din Basarabia. În Transnistria trăiesc și români originari din Banat și Crișana (care i-au însoțit pe sârbii care s-au așezat în regiunile denumite "Noua Serbie" și "Slavo-Serbia"), precum și din Ardeal (păstori mocani din preajma Sibiului) . Aceste grupuri au fost asimilate de către moldovenii conlocuitori, definiindu-se astăzi drept
Românii de la est de Nistru () [Corola-website/Science/319524_a_320853]
-
au însoțit pe sârbii care s-au așezat în regiunile denumite "Noua Serbie" și "Slavo-Serbia"), precum și din Ardeal (păstori mocani din preajma Sibiului) . Aceste grupuri au fost asimilate de către moldovenii conlocuitori, definiindu-se astăzi drept "moldoveni". vorbesc graiul moldovenesc al limbii române. Românii transnistreni au o origine complexă. Unii sunt autohtoni, în special cei din imediata apropiere a Nistru}lui. De-asemenea există în jurul râului Don colonii efectuate în timpul domniei lui Dimitrie Cantemir sau în Nord-Est colonii realizate în secolele XIV-XVI. Românii din
Românii de la est de Nistru () [Corola-website/Science/319524_a_320853]
-
române. Românii transnistreni au o origine complexă. Unii sunt autohtoni, în special cei din imediata apropiere a Nistru}lui. De-asemenea există în jurul râului Don colonii efectuate în timpul domniei lui Dimitrie Cantemir sau în Nord-Est colonii realizate în secolele XIV-XVI. Românii din Asia centrală și Siberia sunt urmași ai deportaților și a prizonierilor de război. Românii din Belarus fac parte din diaspora modernă, și nu istorică ca și ceilalți români din regiunile de la est de Nistru. Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stînga Nistrului
Românii de la est de Nistru () [Corola-website/Science/319524_a_320853]