64,222 matches
-
și implicațiile sale politice”.Peste 20 de titluri de carte publicate: Marinescu, Paul. Management de proiect, ediția a doua, Editura Universității din București, 2007,162 pag.; Marinescu Paul - Managementul Instituțiilor Media - Editura Universității din București, 2003, 349 pag.; Marinescu Paul - Teoria echilibrului economic si implicațiile sale practice - Editura Universității din București, 2003, 237 pag.; Marinescu Paul - De la teoria economică Walrasiană la teoriile economice actuale - Centrul de informare și documentare economică al Institutului de Cercetări economice al Academiei Române,București, 1998, 96 pag
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
a doua, Editura Universității din București, 2007,162 pag.; Marinescu Paul - Managementul Instituțiilor Media - Editura Universității din București, 2003, 349 pag.; Marinescu Paul - Teoria echilibrului economic si implicațiile sale practice - Editura Universității din București, 2003, 237 pag.; Marinescu Paul - De la teoria economică Walrasiană la teoriile economice actuale - Centrul de informare și documentare economică al Institutului de Cercetări economice al Academiei Române,București, 1998, 96 pag. ROMAN ȘTEFAN - poet - profesor universitar Universitatea Craiova, Facultatea de istorie, născut la 14 mai 1925 în Grădiștea
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
din București, 2007,162 pag.; Marinescu Paul - Managementul Instituțiilor Media - Editura Universității din București, 2003, 349 pag.; Marinescu Paul - Teoria echilibrului economic si implicațiile sale practice - Editura Universității din București, 2003, 237 pag.; Marinescu Paul - De la teoria economică Walrasiană la teoriile economice actuale - Centrul de informare și documentare economică al Institutului de Cercetări economice al Academiei Române,București, 1998, 96 pag. ROMAN ȘTEFAN - poet - profesor universitar Universitatea Craiova, Facultatea de istorie, născut la 14 mai 1925 în Grădiștea. Pensionar. Membru al ”Societății
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
reatestat în aprilie 1993 ca și conducător științific de doctorat la specialitatea "„Mașini, instalații și acționări hidraulice și pneumatice”". În 1991 a devenit profesor universitar. Ca îndrumător de doctorat a format opt doctori în științe dintre care șase în domeniul teoriei sonicității. De-a lungul perioadei profesionale a primit 139 de diplome, ordine, medalii sau premii, dintre care 85 internaționale. Din 2011 este "profesor emerit" în cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca și "Doctor Honoris Causa" al Universității Tehnice „Gh. Asachi” din Iași
Ioan I. Pop () [Corola-website/Science/325333_a_326662]
-
pe ceasul solar. De asemenea, îi sugerează să se păzească pentru că este amenințat de un pericol cât se poate de real și de iminent. După ce Openshaw pleacă spre Gara Waterloo pentru a lua ultimul tren spre Horsham, Holmes își expune teoria sa. Colonelul Elias Openshaw a avut un motiv întemeiat să părăsească America și să se stabilească în Anglia, în provincie, trăind în singurătate; acest lucru sugerează ideea că îi era frică de cineva sau de ceva. Plecând de la faptul că
Cei cinci sâmburi de portocală () [Corola-website/Science/325328_a_326657]
-
și a eliberării timpurii a condamnaților a fost utilizată apoi de unii negaționiști ca exemplu al justiției de după război aplicată la discreția învingătorului. Pornind de la acest principiu, au fost readuse în discuție chiar și concluziile proceselor de la Nürnberg care, conform teoriilor lor, au permis apariția „minciunii” pe care a constituit-o holocaustul. În cele din urmă, un proces distinct relativ la crimele de război comise contra civililor la Stavelot a fost deschis la 6 iulie 1948 în fața Consiliului de Război de la Liège
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
numărul curent al unității de bază unde se sfârșește un fișier. Un fișier va fi întotdeauna memorat pe un număr de octeți mai mare sau egal cu dimensiunea sa reală. Prezentarea de mai sus nu își propune să facă o teorie amănunțită a sistemelor de fișiere, ci doar să informeze cititorul cu privire la unele aspecte pe care este posibil să nu le stăpânească foarte bine. Și totuși de ce nu se șterg informațiile cu adevărat dintr-un sistem de fișiere după ce utilizatorul alege
Ștergerea informațiilor de pe mediile de stocare () [Corola-website/Science/324569_a_325898]
-
acordat tot sprijinul, iar în 1042, răsculații l-au ales pe Guillaume Braț de Fier drept conte și au solicitat aprobarea din partea lui Guaimar, pe care l-au aclamat, în totală opoziție cu procedurile bizantine (1043). Guaimar, în concordanță cu teoria feudală, le-a acordat Melfi ca feudă. În 1044, împreună cu Guillaume Braț de Fier, Guaimar a început cucerirea Calabriei de la bizantini, ocazie cu care a construit un puternic castel la Squillace. În anii ulteriori, Guaimar a întâmpinat dificultăți în a
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
dormitorului lui Edith și observă că singura cale posibilă de acces pentru a urca acolo sus este de a se cățăra pe o iederă, lucru destul de puțin probabil pentru un bărbat de 61 de ani. Holmes și-a format o teorie după care profesorul Presbury ia la fiecare nouă zi un fel de drog care-i provoacă un comportament ciudat. Detectivul crede că el a devenit dependent de acea substanță la Praga, iar acum drogul îi este furnizat de acel Dorak
Aventurile omului-maimuță () [Corola-website/Science/324596_a_325925]
-
câteva specimene. A colecționat și a observat detaliat plante și animale, cu rezultate care i-au zguduit credința că speciile sunt fixe și a pus bazele ideilor cu care s-a întors în Anglia și care au dus la elaborarea teoriei sale privind evoluția prin selecție naturală. Scopul principal al expediției a fost efectuarea unui studiu hidrografic asupra coastelor părții sudice a Americii de Sud, în continuarea unor studii anterioare. Aceasta urma să aibă ca rezultat întocmirea de hărți de navigație ce urmau
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
rând bărcile înspre amonte. Râul trecea printr-o serie abrupturi, apoi prin platouri care formau câmpii largi acoperite cu scoici și prundiș, iar Darwin a discutat cu FitzRoy interpretarea că aceste terase fuseseră țărmuri care s-au ridicat treptat în conformitate cu teoriile lui Lyell. Câteva exemplare de nandu pitic s-au zărit la distanță, dar nu au putut fi prinse. Expediția s-a apropiat de Anzi, dar a trebuit să se întoarcă. Darwin și-a rezumat speculațiile în eseul despre "Înălțarea Patagoniei
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
treptat împreună cu continentul, ajungând la 2.100 m altitudine în munți. La întoarcerea la Valparaiso cu specimene ce ocupau jumătate de încărcătură de catâr, i-a scris tatălui său că descoperirile sale, dacă vor fi acceptate, vor fi cruciale pentru teoria formării lumii. După o altă expediție grea în Anzi, în timp ce Beagle era în lucrări de recondiționare, i s-a realăturat și cu toții au mers la Lima, găsind acolo o insurecție armată în plină desfășurare, trebuind să rămână pe vas. Aici
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
conurilor unor vulcani stinși avea mai puțin sens decât cea că vulcanii s-au scufundat treptat astfel încât recifele de corali din jurul insulei au continuat să se acumuleze aproape de nivelul mării și au devenit atol pe măsură ce vulcanii dispăreau sub ei. Această teorie a fost examinată ulterior de el când a ajuns la asemenea insule. La o săptămână după plecarea din Lima, "Beagle" a ajuns la Insulele Galápagos în ziua de 15 septembrie 1835. A doua zi, căpitanul FitzRoy a ancorat lângă locul
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
trecut la lucru. Gama de plante native insulei era limitată, și nu existau păsări de uscat, ci doar crabi pustnici pretutindeni. Lagunele erau pline de o gamă largă de nevertebrate și pești, iar Darwin a analizat structura atolului în lumina teoriei pe care o dezvoltase la Lima, aceea că recifele care încercuiesc o insulă devin atoli după ce insula se scufundă. Această ideea era susținută de numeroasele măsurări acustice ale adâncimii efectuate de FitzRoym, care relevau în exteriorul recifului o pantă abruptă
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
Pe de altă parte, el percepea femeile ca fiind exclusiv pasive în actul sexual, trăgând această concluzie din absența oricărui caz de sadism sau fetișism întâlnit în rândul lor de-a lungul cercetării efectuate de el. Krafft-Ebing a propus o teorie a homosexualității având la origine o anomalie biologică din stadiul embrionic și fetal al gestației, care ar evolua într-o inversiune sexuală a creierului. În 1901, într-un articol din "Jahrbuch für sexuelle Zwischenstufen" (Anuar al formelor sexuale intermediare), el
Richard von Krafft-Ebing () [Corola-website/Science/324640_a_325969]
-
1901, într-un articol din "Jahrbuch für sexuelle Zwischenstufen" (Anuar al formelor sexuale intermediare), el a înlocuit termenul biologic de ""anomalie"" cu ""diferențiere"". Concluziile lui Krafft-Ebing referitoare la homosexualitate sunt astăzi perimate, parțial datorită succesului lui Sigmund Freud, ale cărui teorii s-au bucurat cu precădere de favoarea medicilor praticieni care consideră homosexualitatea ca relevând de o sferă eminamente psihologică, nu biologică. De altfel, Freud a adăugat o notă, la ediția din 1915 a lucrării sale "Trei Eseuri asupra teoriei sexualității
Richard von Krafft-Ebing () [Corola-website/Science/324640_a_325969]
-
cărui teorii s-au bucurat cu precădere de favoarea medicilor praticieni care consideră homosexualitatea ca relevând de o sferă eminamente psihologică, nu biologică. De altfel, Freud a adăugat o notă, la ediția din 1915 a lucrării sale "Trei Eseuri asupra teoriei sexualității" (1905), în care îndemna ca homosexualii să nu fie segregați, cu atât mai mult cu cât tendințele lor sexuale nu au vreo influență asupra comportamentului lor general. Opera lui Krafft-Ebing mai comportă și alte lucrări, dintre care cele mai
Richard von Krafft-Ebing () [Corola-website/Science/324640_a_325969]
-
A activat în cadrul următoarele instituții: Universitatea „Dunărea de Jos” (de la absolvirea facultății până în 2006), Universitatea „Danubius” din Galați și profesor asociat la Universitatea „Ovidius” din Constanța, unde este conducător de doctorat, din 1997. Domenii de competență: Literatură română și comparată, Teorie și estetică literară. Este membru al Academiei Oamenilor de Știință din România, din 10 iulie 1987. A activat și continuă să fie prezent în diverse societăți culturale, redacții literare etc., cum ar fi Consiliul de conducere al Societății de Științe
Dumitru Tiutiuca () [Corola-website/Science/324786_a_326115]
-
premii literare. Dintre acestea enumerăm: 1980, premiul I, pe țară, Secțiunea eseu, pentru cartea Eseul. Personalitatea unui gen, Ministerul Culturii; 1985, premiul I al Societății Scriitorilor ”C.Negri” Galați, pentru cartea M.Eminescu. Cumpănirea întru Archaeus, 1990, același premiu pentru Teoria operei literare, 1992, premiul Casei Limbii Române din Chișinău, 1999, pentru întreaga activitate, Premiu de excelență al Salonului internațional de carte, Constanța, 2005, pentru Literatura marilor clasici, Diplomă de excelență a Centrului Cultural „Dunărea de Jos” (2006) pentru activitatea publicistică
Dumitru Tiutiuca () [Corola-website/Science/324786_a_326115]
-
sau paradoxul mulțimii tuturor mulțimilor este un paradox logic și se referă în special la teoria mulțimilor, la existența unei "mulțimi a tuturor mulțimilor". Formularea sa, de către Bertrand Russell în 1902, a marcat la un moment de criză în lumea matematicii și a logicii. Depășirea acestui moment a condus la revizuiri, dezvoltări și chiar la apariția
Paradoxul lui Russell () [Corola-website/Science/324776_a_326105]
-
existența unei "mulțimi a tuturor mulțimilor". Formularea sa, de către Bertrand Russell în 1902, a marcat la un moment de criză în lumea matematicii și a logicii. Depășirea acestui moment a condus la revizuiri, dezvoltări și chiar la apariția a noi teorii științifice. În 1872, Georg Cantor, fondatorul teoriei naive a mulțimilor, consideră mulțimea drept o colecție de obiecte ce posedă o proprietate comună. În primul volum al lucrării "Grundgesetze der Arithmetik" ("Legile de bază ale aritmeticii"), apărută în 1893, Gottlob Frege
Paradoxul lui Russell () [Corola-website/Science/324776_a_326105]
-
sa, de către Bertrand Russell în 1902, a marcat la un moment de criză în lumea matematicii și a logicii. Depășirea acestui moment a condus la revizuiri, dezvoltări și chiar la apariția a noi teorii științifice. În 1872, Georg Cantor, fondatorul teoriei naive a mulțimilor, consideră mulțimea drept o colecție de obiecte ce posedă o proprietate comună. În primul volum al lucrării "Grundgesetze der Arithmetik" ("Legile de bază ale aritmeticii"), apărută în 1893, Gottlob Frege se exprimă într-o manieră similară, susținând
Paradoxul lui Russell () [Corola-website/Science/324776_a_326105]
-
al lucrării "Grundgesetze der Arithmetik" ("Legile de bază ale aritmeticii"), apărută în 1893, Gottlob Frege se exprimă într-o manieră similară, susținând că tot ce poate fi exprimat printr-o proprietate poate constitui o mulțime. Mai mult, Frege construiește o teorie axiomatică a mulțimilor, care va sta la baza matematicii și a logicii începutului de secol XX. Bertrand Russell își manifestă rezervele față de această teorie și pe 8 decembrie 1900, într-o scrisoare adresată lui Louis Couturat, formulează o primă versiune
Paradoxul lui Russell () [Corola-website/Science/324776_a_326105]
-
ce poate fi exprimat printr-o proprietate poate constitui o mulțime. Mai mult, Frege construiește o teorie axiomatică a mulțimilor, care va sta la baza matematicii și a logicii începutului de secol XX. Bertrand Russell își manifestă rezervele față de această teorie și pe 8 decembrie 1900, într-o scrisoare adresată lui Louis Couturat, formulează o primă versiune a paradoxului ce ulterior îi va purta numele. Doi ani mai târziu, pe 16 iunie 1902, într-o scrisoare adresată lui Frege, Russell editează
Paradoxul lui Russell () [Corola-website/Science/324776_a_326105]
-
lua sfârșit." Se pare că și Ernst Zermelo formulase anterior acest paradox (motiv pentru care mai este numit și "paradoxul Zermelo-Russell"), dar lui Russell aparține meritul de a-l fi publicat în premieră. Referindu-se la paradox, Henri Poincaré ironizează teoria lui Giuseppe Peano despre limbajul formal construit pentru matematică precizând în termeni sarcastici: "Finalmente, logica s-a dovedit că nu este chiar sterilă. Până la urmă a dat naștere unei contradicții." Pentru a demonstra că teoria naivă a mulțimilor enunțată de
Paradoxul lui Russell () [Corola-website/Science/324776_a_326105]