65,457 matches
-
fi tratate termic prin călire, materialele dure ca fierul și oțelul ar deveni extrem de greu prelucrabile, în al doilea rând oțelul poate fi durificat prin alte mijloace decât prelucrarea la cald, astfel încât este mai economică forjarea la cald față de tratamentul termic. Aliajele care sunt pretabile la călirea prin precipitare, precum majoritatea aliajelor de aluminiu și titan, pot fi, de asemenea, forjate la cald în loc să fie tratate termic. Celelalte materiale trebuie să fie durificate pirntr-un proces propriu de forjare. Forjarea la căldură
Forjare () [Corola-website/Science/311505_a_312834]
-
mijloace decât prelucrarea la cald, astfel încât este mai economică forjarea la cald față de tratamentul termic. Aliajele care sunt pretabile la călirea prin precipitare, precum majoritatea aliajelor de aluminiu și titan, pot fi, de asemenea, forjate la cald în loc să fie tratate termic. Celelalte materiale trebuie să fie durificate pirntr-un proces propriu de forjare. Forjarea la căldură extremă este definită ca prelucrarea metalului peste temparatura sa de recristalizare. Principalul avantaj al forjării la căldură extremă este faptul că efectele tensiunilor de durificare din
Forjare () [Corola-website/Science/311505_a_312834]
-
În ingineria electrică, un termocuplu este un senzor utilizat pentru măsurarea temperaturii. El funcționează pe baza efectului Seebeck, care conduce la formarea unei diferențe de potențial electric pe baza unei diferențe de potențial termic. rile sunt utile pentru că pot fi integrate în mașini automate și pot măsura o gamă largă de temperaturi, limitarea lor principală reprezentând-o precizia. Materialele care puse împreună manifestă efect Seebeck formează un termocuplu. Într-un fir metalic ale cărui
Termocuplu () [Corola-website/Science/311530_a_312859]
-
motorului. Ventilator al instalației de răcire Ventilatorul instalației de răcire mărește volumul de aer pentru răcirea apei din radiator sau asigura curentul de răcire al motorului prin exterior. Termostat al instalației de răcire Termostatul intalației de răcire reglează automat regimul termic al motorului. Dispozitiv de control al instalației de răcire Dispozitivul de control al instalației de răcire a motorului are rolul de a indica funcționarea normală sau anormală a instalației de răcire. După natură fluidului folosit instalațiile de răcire pot fi
Instalația de răcire a motoarelor cu ardere internă () [Corola-website/Science/311655_a_312984]
-
Oxidul de calciu ("varul nestins, varul ars") se prezintă sub formă de pulbere de culoare albă, care cu apa reacționează energic, efervescent cu degajare de căldură formându-se hidroxid de calciu (varul stins). Oxidul de calciu se obține prin tratarea termică (arderea) la 800 °C a calcarului (carbonat de calciu) cu eliberare de dioxid de carbon: Acest proces are o serie de trepte de stingere cu apă a varului calcinat după durata timpului de contact cu apa: Varul calcinat și cel
Oxid de calciu () [Corola-website/Science/311120_a_312449]
-
Un întreruptor automat este un comutator electric automat destinat să protejeze circuitele electrice împotriva scurtcircuitelor, astfel încât circuitul protejat să nu sufere stricăciuni din cauza efectelor termice provocate de un curent mai mare decât cel nominal. Spre deosebire de siguranțele electrice fuzibile, care după fiecare declanșare trebuie înlocuite (deoarece se arde fuzibilul), întreruptoarele automate trebuie doar reanclanșate manual după înlăturarea defectului sau încetarea stării de suprasarcină. Întrerupătoarele automate există
Întrerupător automat () [Corola-website/Science/311124_a_312453]
-
altfel, și funcția principală a întreruptoarelor. Curentul releului este reglabil, și se alege mai mare decât al supracurenților temporari de scurtă durată, cum ar fi cei ce apar la pornirea motoarelor electrice. Întreruptoarele sunt fi prevăzute și cu un releu termic. Acesta funcționează pe principiul termo-bimetalului, oferind o protecție temporizată la deschidere, în funcție de suprasarcină. Întreruptoarele automate pot fi prevăzute și cu releu de detecție al curenților reziduali, numită și protecție diferențială, care detectează posibilele scurgeri de curent spre exteriorul circuitului. Această
Întrerupător automat () [Corola-website/Science/311124_a_312453]
-
unu și doi). Înainte de a le reaminti, trebuie precizate modurile în care un sistem dat Σ poate fi în contact cu exteriorul: Despre două sisteme în echilibru aflate in contact diatermic unul cu celălalt se spune că sunt în "echilibru termic". O formulare a principiului „zero” este: Starea de echilibru ("starea") a unui sistem poate fi caracterizată numai incomplet de parametrii săi geometrici. În continuare, se presupune (după Carathéodory) că (A) pe lângă parametrii săi geometrici ( "x, x ... x" ) descrierea completă a
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
stării de echilibru a sistemului mai necesită un singur parametru "x" :de exemplu, pentru un gaz într-un recipient, presiunea sau (vezi mai jos) "temperatura empirică"; sistemele fizice omogene satisfac această ipoteză (dar deasemenea și sisteme compuse aflate în echilibru termic, vezi figura alăturată). Efectuând lucru mecanic asupra unui sistem izolat adiabatic se pot atinge, pornind de la o stare inițială σ, diferite stări finale σ cu aceiași parametri geometrici, diferind numai prin valoarea parametrului negeometric (de exemplu, mișcând un piston cu
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
x ... ξ = x". În felul acesta, formula 11 unde primul termen din sumă este DQ iar "X'(y,ξ ... ) = X(x, x ... )". Se observă că y joacă aici rolul parametrului negeometric. Se poate arăta acum că, pentru sisteme "simple", tranzitivitatea echilibrului termic are drept consecință faptul că funcția "μ(y, y ... y)" posedă ea însăși o constituție mult mai simplă. Cand se află în echilibru termic, parametrii a două sisteme simple Σ, Σ îndeplinesc anumite relații: oricărui contact termic - pentru claritate între
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
y joacă aici rolul parametrului negeometric. Se poate arăta acum că, pentru sisteme "simple", tranzitivitatea echilibrului termic are drept consecință faptul că funcția "μ(y, y ... y)" posedă ea însăși o constituție mult mai simplă. Cand se află în echilibru termic, parametrii a două sisteme simple Σ, Σ îndeplinesc anumite relații: oricărui contact termic - pentru claritate între Σ și Σ - i se poate asocia o funcție "Φ(x, x ... x|u, u ... u)" astfel încât echilibrul termic corespunde ecuației "Φ = 0". După
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
simple", tranzitivitatea echilibrului termic are drept consecință faptul că funcția "μ(y, y ... y)" posedă ea însăși o constituție mult mai simplă. Cand se află în echilibru termic, parametrii a două sisteme simple Σ, Σ îndeplinesc anumite relații: oricărui contact termic - pentru claritate între Σ și Σ - i se poate asocia o funcție "Φ(x, x ... x|u, u ... u)" astfel încât echilibrul termic corespunde ecuației "Φ = 0". După (P0), dacă "Φ = 0" și "Φ(u, u ... u|v, v ... v) = 0
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
Cand se află în echilibru termic, parametrii a două sisteme simple Σ, Σ îndeplinesc anumite relații: oricărui contact termic - pentru claritate între Σ și Σ - i se poate asocia o funcție "Φ(x, x ... x|u, u ... u)" astfel încât echilibrul termic corespunde ecuației "Φ = 0". După (P0), dacă "Φ = 0" și "Φ(u, u ... u|v, v ... v) = 0" (corespunzător contactului Σ - Σ), atunci și funcția "Φ(x, x ... x|v,v ... v)" (contactul Σ - Σ) satisface Φ = 0. Aceasta permite
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
P0), dacă "Φ = 0" și "Φ(u, u ... u|v, v ... v) = 0" (corespunzător contactului Σ - Σ), atunci și funcția "Φ(x, x ... x|v,v ... v)" (contactul Σ - Σ) satisface Φ = 0. Aceasta permite introducerea unui etalon pentru contactele termice: presupunând că există un sistem E astfel încât, pentru două copii ale sale în echilibru termic una cu cealaltă, când "n"-1 parametri au aceleași valori "x", ecuația (corespunzătoare acestui contact) "H(x, x ... x, x|x, x ... x) = 0" pentru
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
Σ - Σ), atunci și funcția "Φ(x, x ... x|v,v ... v)" (contactul Σ - Σ) satisface Φ = 0. Aceasta permite introducerea unui etalon pentru contactele termice: presupunând că există un sistem E astfel încât, pentru două copii ale sale în echilibru termic una cu cealaltă, când "n"-1 parametri au aceleași valori "x", ecuația (corespunzătoare acestui contact) "H(x, x ... x, x|x, x ... x) = 0" pentru "x" are singura soluție "x = x" ("lungimea coloanei de mercur a termometrului"). Se poate aduce
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
x|x, x ... x) = 0" pentru "x" are singura soluție "x = x" ("lungimea coloanei de mercur a termometrului"). Se poate aduce acum orice alt sistem Σ în contact cu E, în care se fixează parametrii "x ... x". Ecuația corespunzătoare echilibrului termic intre Σ si E poate fi atunci rezolvată unic în raport cu "x": formula 12 Astfel, fiecarei mulțimi de valori ale sistemului Σ îi corespunde un număr, "x", care se numește temperatura (empirică) a lui Σ. Două sisteme sunt în echilibru termic dacă
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
echilibrului termic intre Σ si E poate fi atunci rezolvată unic în raport cu "x": formula 12 Astfel, fiecarei mulțimi de valori ale sistemului Σ îi corespunde un număr, "x", care se numește temperatura (empirică) a lui Σ. Două sisteme sunt în echilibru termic dacă au aceeași temperatură. Ecuația (E) se numește ecuația de stare a lui Σ. Considerăm acum un sistem format din două subsisteme simple Σ, Σ în echilibru termic unul cu celălalt și caracterizate de parametrii "(y,ξ,ξ, ... ,ξ), (y
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
se numește temperatura (empirică) a lui Σ. Două sisteme sunt în echilibru termic dacă au aceeași temperatură. Ecuația (E) se numește ecuația de stare a lui Σ. Considerăm acum un sistem format din două subsisteme simple Σ, Σ în echilibru termic unul cu celălalt și caracterizate de parametrii "(y,ξ,ξ, ... ,ξ), (y,η, ... η)". Suprafețele "y = const" sau "y = const" conțin adiabatele celor doua sisteme. Deoarece sistemele sunt în echilibru termic, există între ele o relație funcțională "Φ(y, ξ
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
format din două subsisteme simple Σ, Σ în echilibru termic unul cu celălalt și caracterizate de parametrii "(y,ξ,ξ, ... ,ξ), (y,η, ... η)". Suprafețele "y = const" sau "y = const" conțin adiabatele celor doua sisteme. Deoarece sistemele sunt în echilibru termic, există între ele o relație funcțională "Φ(y, ξ ... |y, η ... ) = 0 "ceeace ne permite să exprimăm una din variabilele negeometrice, de exemplu "y" în funcție de celelalte. Sistemul compus conține deci numai o singură variabilă negeometrică; mai mult, se poate atinge
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
y, ξ ... η ... η)". Se poate astfel scrie: formula 14 unde liniile "u = const" reprezintă adiabate ale sistemului compus. După ecuația (E) există pentru sistemele Σ, Σ funcții "ρ(y, ξ, ξ ... ξ), σ(y, η, η ... η)" astfel încât în echilibru termic: formula 15 unde θ este temperatura comună. Cu ajutorul acestor relații, se pot exprima câte una din variabilele geometrice ale fiecărui sistem, de exemplu "ξ, η" ca funcție de θ și de celelalte variabile. Variabilele pentru sistemul compus, și deci și ale functiilor
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
0, ∂(μ/μ)/∂θ = 0, deducem că: formula 17 Funcția "g" nu poate depinde decat de θ, deoarece μ, μ depind de variabile diferite. Mai mult, funcția "g(θ)" este universală, deoarece e aceeași oricare ar fi sistemul Σ în contact termic cu Σ. Ecuațiile pot fi integrate și se obține: formula 18 unde: formula 19 "T(θ)" este numită temperatura absolută iar "C" este o constantă, pe care o alegem pozitivă. Grație universalității, T(θ) poate fi determinat din studiul unui sistem cu
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
prin aceasta și a puterii consumate precum și micșorarea uzurii pieselor mecanice, etanșarea grupului piston-cilindru-segmenți, spălarea pieselor și evacuare particulelor metalice sau de altă natură rezultate din uzura pieselor. Instalația de răcire a motoarelor cu ardere internă are rostul asigurării regimului termic optim pentru funcționarea motorului cu randament superior. Sistemul de pornire al motoarelor cu ardere internă are rolul de a asigura turația minimă a arborelui cotit din sursă exterioară de energie astfel încât motorul cu ardere să funcționeze ulterior singur. Aparatura de
Instalații auxiliare ale motoarelor cu ardere internă () [Corola-website/Science/311250_a_312579]
-
pulberilor omogene, neomogene și compozite. Procesul de deflagrație se caracterizează printr-o creștere rapidă și continuă a presiunii gazelor, cu formarea unui lucru mecanic de dislocare sau aruncare, în sensul rezistenței minime. Deflagrația este declanșată printr-un impuls de natură termică (scânteie, flacără). Materialele explozibile se clasifică din punct de vedere al efectului pe care-l pot avea asupra mediului în explozivi de mare, medie și mică putere, precum și explozivii slabi. Explozivii de mare putere sunt explozivi pe bază de nitroglicerină
Explozibil (material) () [Corola-website/Science/311261_a_312590]
-
Torpex) cu mai puțin de 6% nitroglicerină sau nitroglicol, explozivi pe bază de clorați și perclorați, gelurile explozive, amestecurile explozive simple de tip AMAL, emulsiile explozive și dinamita RA. Acești explozivi se caracterizează printr-o sensibilitate mică la impulsuri mecanice, termice sau acustice, dar printr-o mare sensibilitate la activarea undei detonante. Acești explozivi realizează puntea de legătură între explozivii de amorsare primară și încărcăturile de explozivi cu sensibilitate mai mică. De aceea, acești explozivi se mai numesc și explozivi intermediari
Explozibil (material) () [Corola-website/Science/311261_a_312590]
-
fum, pe bază de nitroceluloză, de nitroglicerină și amestecuri de nitroglicerină cu nitroglicoli, amestecurile incendiare, fitilele de amorsare Bickford și pulberile eterogene. Explozivii slabi sunt explozivi a căror formă de transformare explozivă este deflagrația declanșată prin intermediul unui impuls de natură termică (flacără, scânteie). Principala caracteristică a acestor explozivi o constituie viteza mică a procesului de transformare explozivă. Din acest motiv, acești explozivi sunt întrebuințați la executarea lucrărilor de dislocare a rocilor în bucăți mari. Pulberile eterogene sunt întrebuințate la fabricarea mijloacelor
Explozibil (material) () [Corola-website/Science/311261_a_312590]