64,281 matches
-
regiment de infanterie și în luna iunie 1915 a fost promovat la gradul de maior. În același timp, el a fost pus la conducerea batalionului III. La sfârșitul anului 1916, batalionul a fost transferat în România unde a luptat la Pasul Turnu Roșu. În timpul ofensivei germane în Carpații Meridionali, la 7 noiembrie 1916, Prințul Heinrich a fost rănit mortal de un lunetist și a murit din cauza acestei răni o zi mai târziu, la 8 noiembrie 1916. Corpul Prințului Heinrich a fost
Prințul Heinrich de Bavaria () [Corola-website/Science/327356_a_328685]
-
care a adus faimă și cinste Teatrului Național Radu Stanca, Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, departamentului de artă teatrală și management cultural al ULBS, teatrului și filmului românesc în general și mai ales pământului ce i-a primit primii pași. Îl simt alături în tot ce înfăptuiesc și îi dedic victoriile la care am visat împreună.” ... Pământul care l-a născut a gemut roditor când a venit pe lume ... scrie metaforic Constantin Chiriac în omagiul adus prietenului său. Este vorba
Virgil Flonda () [Corola-website/Science/327369_a_328698]
-
București, 2009), considera că imaginea, strict funcțională, a lui Alexandru David "„a creat și a întreținut o atmosferă „strânsă”, dinamică, tensionată, nu numai prin ritmuri exterioare, de acțiune propriu-zisă, ci și prin ritmul evoluției interioare a personajelor”", operatorul făcând un pas scurt "„ca o respirație”" dinspre tehnică spre poezie. Filmul "Osînda" a obținut Marele Premiu al Asociației Cineaștilor din România (ex aequo) în 1976, Alexandru David fiind menționat de juriu printre cei care au contribuit la realizarea lui.
Alexandru David () [Corola-website/Science/327408_a_328737]
-
ecvestru al Primului Consul, reprezentat în momentul în care trece Alpii la muntele Saint-Bernard, în 30 floreal, anul VIII) [denumit în diferitele sale versiuni și "Le Premier Consul franchissant les Alpes au col du Grand-Saint-Bernard" (Primul Consul traversând Alpii prin pasul Saint-Bernard), "Napoléon passant le mont Saint-Bernard" (Napoleon trecând pe muntele Saint-Bernard), "Bonaparte au Grand Saint-Bernard" (Bonaparte la Marele Saint-Bernard), "Le passage du Saint-Bernard" (Trecerea prin Saint-Bernard) sau "Bonaparte gravissant le Saint-Bernard" (Bonaparte urcând muntele Saint-Bernard)], opera de artă este la
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
de-a doua campanie din Italia declanșată de reocuparea orașului Milano de către austrieci. Trebuia să-i surprindă pe austriecii conduși de generalul Melas și să se năpustească asupra lor profitând de efectul de surpriză. Împreună cu armata de rezervă, el traversează pasul Grand Saint-Bernard, în timp ce corpul de armată al generalului Moncey trece prin pasul Saint-Gothard, iar corpul generalului Turreau se îndreaptă spre pasul Montgenèvre. La 18 mai, Bonaparte pleacă din Martigny și pornește la drum către pasul Marele Saint-Bernard. La 20 mai
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
austrieci. Trebuia să-i surprindă pe austriecii conduși de generalul Melas și să se năpustească asupra lor profitând de efectul de surpriză. Împreună cu armata de rezervă, el traversează pasul Grand Saint-Bernard, în timp ce corpul de armată al generalului Moncey trece prin pasul Saint-Gothard, iar corpul generalului Turreau se îndreaptă spre pasul Montgenèvre. La 18 mai, Bonaparte pleacă din Martigny și pornește la drum către pasul Marele Saint-Bernard. La 20 mai, îmbrăcat într-o uniformă albastră care acoperă o redingotă albă, și purtând
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
generalul Melas și să se năpustească asupra lor profitând de efectul de surpriză. Împreună cu armata de rezervă, el traversează pasul Grand Saint-Bernard, în timp ce corpul de armată al generalului Moncey trece prin pasul Saint-Gothard, iar corpul generalului Turreau se îndreaptă spre pasul Montgenèvre. La 18 mai, Bonaparte pleacă din Martigny și pornește la drum către pasul Marele Saint-Bernard. La 20 mai, îmbrăcat într-o uniformă albastră care acoperă o redingotă albă, și purtând un bicorn acoperit cu pânză cerată, călare pe un
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
armata de rezervă, el traversează pasul Grand Saint-Bernard, în timp ce corpul de armată al generalului Moncey trece prin pasul Saint-Gothard, iar corpul generalului Turreau se îndreaptă spre pasul Montgenèvre. La 18 mai, Bonaparte pleacă din Martigny și pornește la drum către pasul Marele Saint-Bernard. La 20 mai, îmbrăcat într-o uniformă albastră care acoperă o redingotă albă, și purtând un bicorn acoperit cu pânză cerată, călare pe un catâr și însoțit de ghidul Dorsaz, traversează cărările abrupte ale vârfului montan. Între 15
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
Everett Millais, în tabloul "The Black Brunswicker", arată pe perete o reproducere în gravură a tabloului lui David interpretată de critici ca o admirație romantică pentru figura lui Napoleon. Pictorul contemporan Eduardo Arroyo realizează o denaturare a operei intitulată " Marele pas al Saint-Bernard-ului" (1965) prezentându-l pe Bonaparte decapitat călare pe un câine Saint-Bernard, lucrare văzută ca o denunțare a franchismului. Robert Rauschenberg s-a inspirat din tabloul lui David pentru a realiza "Able Was I Ere I Saw Elba II
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
confrunta, interacțiunile lor fiind considerate similare cu cele cu care copiii se pot întâlni în viața lor de zi cu zi. Multe dintre subiectele de prim-plan sunt orientate spre prietenie și compasiunea dintre persoane, dintre copii care fac primii pași în drumul lor prin lume. Teme complexe și referințe culturale specifice plasează acest desen animat ferm în tradiția rusă de animație. O atenție deosebită a fost acordată umorului în serie, dintre care unele situații au atras adulți, de asemenea.
Kikoriki () [Corola-website/Science/330547_a_331876]
-
este implementarea lui din zona clasei politice, a instituțiilor statului care au ca atribuții grijă pentru generațiile următoare. Astfel, în anul 2007, începe să colaboreze cu Partidului Social Democrat. În anul 2010, la sugestia Președintelui PSD, Victor Ponta, face oficial pasul către viața politică . Devine membru PSD și la puțin timp este ales purtător de cuvânt al Tineretului Social Democrat. Implicarea să continuă în sprijinul tinerilor îi aduce numirea, în mai 2012, în funcția de consilier pe probleme de tineret al
Mihai Sturzu () [Corola-website/Science/330559_a_331888]
-
Sector 6, București. Campania electorală s-a desfășurat sub deviza „Un Parlament în ritmul generației mele” și a fost realizată cu ajutorul unui grup de 30 de tineri voluntari, studenți la facultăți cu profil politic. Alături de ei, Mihai a luat la pas toate străzile colegiului, cu obiectivul de a înțelege mai bine problemele și așteptările oamenilor. În 9 decembrie 2012, după ce a obținut votul a 65% dintre cetățeni , devine oficial deputat în legislatura 2012-2016 și membru al Comisiei de Cultură din Camera
Mihai Sturzu () [Corola-website/Science/330559_a_331888]
-
(cunoscut și sub numele de Pasul Bâlea), este un tunel montan situat pe DN7C ("Transfăgărășan") la cota de maximă altitudine a acestuia. Unește rutier văile glaciare "Bâlea" - situată la nord și Capra (prin intermediul circului glaciar drenat de pârâul "Pisica") - situată la sud , asigurând la nivelul Munților
Tunelul Capra–Bâlea Lac () [Corola-website/Science/330603_a_331932]
-
la distanța 116 km și 300 m de la originea argeșeană a "DN7C", străbate creasta Făgărașului între vârfurile "Paltinul" (2398 m) și "Iezerul Caprei" (2417 m) pe sub muntele "Paltinul", între cotele 2.025 și 2.042 metri. Spre vest se găsește Pasul Lainici iar spre est Pasul Giuvala. Cea mai apropiată gară de cale ferată se află la Halta Cârța pe Magistrala CFR 200. Este cel mai lung tunel (887 m) și în același timp lucrarea de artă rutieră situată la cea
Tunelul Capra–Bâlea Lac () [Corola-website/Science/330603_a_331932]
-
300 m de la originea argeșeană a "DN7C", străbate creasta Făgărașului între vârfurile "Paltinul" (2398 m) și "Iezerul Caprei" (2417 m) pe sub muntele "Paltinul", între cotele 2.025 și 2.042 metri. Spre vest se găsește Pasul Lainici iar spre est Pasul Giuvala. Cea mai apropiată gară de cale ferată se află la Halta Cârța pe Magistrala CFR 200. Este cel mai lung tunel (887 m) și în același timp lucrarea de artă rutieră situată la cea mai mare altitudine, din România
Tunelul Capra–Bâlea Lac () [Corola-website/Science/330603_a_331932]
-
altă parte, s-a aliat cu Rusia Kieveană și cu Ungaria. Căsătoria sa cu Zbyslava, fiica lui Sviatopolk al II-lea Iziaslavich, în anul 1103, a fost pentru a sigila alianța dintre el și prințul Kievului. Cu toate acestea, primul pas diplomatic a lui Boleslav a fost de a-l recunoaște pe Papa Pascal al II-lea, care îl punea într-o opoziție puternică cu Sfântul Imperiu Roman. Mai târziu, o vizită a delegatului papal, Gwalo, Episcop de Beauvais, a pus
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
Evans, împreună cu Hayward. În ciuda rugăminților tovarășilor lor, au plecat până la urmă și într-o oră au dispărut într-un viscol. Ceilalți au plecat să îi caute după ce viscolul a trecut, dar tot ce au găsit au fost niște urme de pași ce duceau spre niște gheață ruptă. Mackintosh și Hayward nu au mai fost văzuți niciodată. Aceștia ori au căzut în apă prin gheața subțire, ori au fost duși pe o banchiză în larg. Richards, Joyce și Wild au așteptat până la
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
sau DJ209B (numit și "Drumul Vitoriei Lipan") este un drum județean din România care unește comunele Mălini din județul Suceava și Comuna Borca din județul Neamț prin Pasul Stânișoara. Denumirea lui vine de la drumarii italienii aduși de regele Carol I pentru a construi șoseaua. DJ209B este situat în Munții Stânișoarei pe văile Suhăi Mari - spre est și Sabasei - spre vest, care delimitează grupa nordică a Munților Stânișoarei numită
Drumul Talienilor () [Corola-website/Science/330654_a_331983]
-
Gura Humorului) și cu arealul limitrof orașului Fălticeni. Lungimea lui este de 55,22 km, din care 33,6 km sunt pe teritoriul județului Suceava și 21,62 km pe cel al județului Neamț. Cel mai înalt punct este în Pasul Stânișoara la 1235 m, unde cumpăna apelor separă cele două județe. Șoseaua a fost construită între anii 1902 - 1914, într-o zonă care în acea vreme făcea parte din Domeniile Coroanei. Amenajarea drumului s-a făcut pe fondul dorinței Regelui
Drumul Talienilor () [Corola-website/Science/330654_a_331983]
-
pe fiecare parte a muntelui, din care astăzi se mai păstrează doar două în punctele "Valea Colibei" și "Ciungi". Acestea erau normate ca locuințe pentru câte 2 familii în vederea susținerii personalului care îngrijea șoseaua. La final, drumarii au ridicat în "Pasul Stânișoara" o cruce mare din piatră După Lovitura de stat de la 23 august 1944, porțiunea montană a șoselei a fost teatrul unor lupte grele. Din imediata proximitate a "Pasului Stânișoara" - unde fuseseră construite cazemate, armata germană a executat tiruri de
Drumul Talienilor () [Corola-website/Science/330654_a_331983]
-
susținerii personalului care îngrijea șoseaua. La final, drumarii au ridicat în "Pasul Stânișoara" o cruce mare din piatră După Lovitura de stat de la 23 august 1944, porțiunea montană a șoselei a fost teatrul unor lupte grele. Din imediata proximitate a "Pasului Stânișoara" - unde fuseseră construite cazemate, armata germană a executat tiruri de artilerie până la aliniamentul văii Moldovei. În timpul luptelor, Crucea Talienilor a fost distrusă de bombardamente. Au mai rămas doar treptele de piatră pe unde se ajunge la soclul pe care
Drumul Talienilor () [Corola-website/Science/330654_a_331983]
-
restul de ducate rămase au fost preluate de frații săi, Leszek al II-lea cel Negru și Ziemomysł. Cu toate acestea, după moartea celor doi frați, întreaga moștenire a trecut la Vladislav, care a început reunirea Regatului Poloniei. Următorul său pas a fost câștigarea Poloniei Mici, pentru care a trebuit să-l conteste pe prințul local, Przemysl al II-lea. După moartea lui Przemysl în 1296, Vladislav s-a proclamat succesorul său și s-a stabilit în Polonia Mică, precum și în
Vladislav I cel Scurt () [Corola-website/Science/330661_a_331990]
-
a moștenit Polonia Mică, Ducatul Sandomierz, Polonia Mare, Kuyavia, și ducatele Łęczyca și Sieradz, în timp ce Silezia și Lubusz din vest, Pomerania și Masovia din nord, au rămas în afara granițelor regatului său. Cu toate acestea, domnia lui Vladislav a fost un pas important pe drumul spre restaurarea Regatului Poloniei. În 1293, Vladislav s-a căsătorit cu Hedwig de Kalisz, fiica lui Boleslav al Poloniei Mari și a soției sale, Jolenta de Ungaria. Ce doi au avut împreună șase copii:
Vladislav I cel Scurt () [Corola-website/Science/330661_a_331990]
-
noiembrie 1933, când cel ce fusese dr. Amos Frâncu, Tribun al Apusenilor, apărătorul moților, „moștenitorul spiritual” al lui Avram Iancu, fu coborât în sânul de mamă al gliei, în cimitirul greco-catolic din Baia de Criș, la numai câteva sute de pași de gorunul lui Horea și de mormântul lui Avram Iancu. Întreaga presă românească i-a dedicat duioase panegirice. Despre Amos Frâncu marele istoric Nicolae Iorga avea să scrie la moartea sa: „"A murit în Ardeal un om cum nu se
Amos Frâncu () [Corola-website/Science/330665_a_331994]
-
uneori cu turnulețe, care multă vreme nu au fost acceptate de publicul sinagogilor ortodoxe tradiționale. Administrația austriacă a continuat politica de modernizare și asimilare culturală, inclusiv de impunere a aculturației în rândurile minorității evreiești din Ungaria și zonele limitrofe. Un pas semnificativ în această direcție a reprezentat ordinul din 1850 de înființare în cadrul comunităților evreiești a unor școli în limba germană, limba oficială a Imperiului Austriei. Influența autorităților nu s-a exercitat însă în mod uniform pe cuprinsul Ungariei: în nord
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]