66,509 matches
-
Ruginoasa" (1969), monografie despre istoria localității sale de adopție, unde se află azi Muzeul „Al.I. Cuza“. Debut editorial. • "La porțile Orientului", românul Războiului de Independență (1980) - Editură "Junimea"; • "Metropola de pe șapte coline", reportaje și anchete (1985) - Editură "Junimea"; • "Taciturnul", românul muntelui Ceahlău (1990) - Editură "Porțile Orientului"; • "Moldova plînge", românul Basarabiei înstrăinate (1993) - Editură "Porțile Orientului"; "Bandiții și jandarmii", român de aventuri (1993) - Editură "Porțile Orientului"; • "Teatru istoric" (1995) - Editură "Porțile Orientului"; • "Istoria ilustrata a literaturii române" - Editură "Porțile Orientului"; • "Regii
Boris Crăciun () [Corola-website/Science/319049_a_320378]
-
unde se află azi Muzeul „Al.I. Cuza“. Debut editorial. • "La porțile Orientului", românul Războiului de Independență (1980) - Editură "Junimea"; • "Metropola de pe șapte coline", reportaje și anchete (1985) - Editură "Junimea"; • "Taciturnul", românul muntelui Ceahlău (1990) - Editură "Porțile Orientului"; • "Moldova plînge", românul Basarabiei înstrăinate (1993) - Editură "Porțile Orientului"; "Bandiții și jandarmii", român de aventuri (1993) - Editură "Porțile Orientului"; • "Teatru istoric" (1995) - Editură "Porțile Orientului"; • "Istoria ilustrata a literaturii române" - Editură "Porțile Orientului"; • "Regii și reginele României" - Editură "Porțile Orientului"; • "Legendele neamului românesc
Boris Crăciun () [Corola-website/Science/319049_a_320378]
-
și istorice ale poporului român" (2004) - Editură "Porțile Orientului"; • "Faimoșii inventatori" (2005) - Editură "Porțile Orientului" • "Călătorii extraordinare pe apă, pe uscat, în peșteri, prin atmosfera, în Cosmos" (2005) - Editură "Porțile Orientului"; Povestea unui castel blestemat - Ruginoasa" - Editură "Porțile Orientului"; • "Istoria românilor în 1000 de imagini" (2006) - Editură "Porțile Orientului"; • "Bîrnova, dragostea mea" (2006) - Editură "Porțile Orientului"; • "Sfintele Paști" - Editură "Porțile Orientului"; • "Vine iarăși Moș Crăciun" - Editură "Porțile Orientului"; Viața ilustrata a poetului nemuritor" (Mihai Eminescu) (2007) - Editură "Porțile Orientului"; Viața ilustrata
Boris Crăciun () [Corola-website/Science/319049_a_320378]
-
latura documentara, nu se putea dispensa de prezență personajelor istorice: principele Carol și tarul Alexandru, marele duce Nicolae și prim-ministrul Brătianu, corpul ofițeresc român. Bine realizate sînt secvențele de luptă de la Grivița, animate, vii, încărcate de patosul dăruirii soldaților... Român istoric și de aventură, "La porțile Orientului" este o lectură agreabila și instructiva...“ "Mihai Dinu Gheorghiu", „Convorbiri literare“, 1981 În românul "La porțile Orientului", pleacă de la o legendă, aceea a lui Peneș Curcanul și de la un vers celebru, acela al
Boris Crăciun () [Corola-website/Science/319049_a_320378]
-
Brătianu, corpul ofițeresc român. Bine realizate sînt secvențele de luptă de la Grivița, animate, vii, încărcate de patosul dăruirii soldaților... Român istoric și de aventură, "La porțile Orientului" este o lectură agreabila și instructiva...“ "Mihai Dinu Gheorghiu", „Convorbiri literare“, 1981 În românul "La porțile Orientului", pleacă de la o legendă, aceea a lui Peneș Curcanul și de la un vers celebru, acela al lui Vasile Alecsandri („Plecat-am nouă din Vaslui și cu sergentul zece“), pentru a construi un roman al Războiului de Independență
Boris Crăciun () [Corola-website/Science/319049_a_320378]
-
sergentul zece“), pentru a construi un roman al Războiului de Independență de la 1877. El demitizează un personaj literar și îl investește cu alte calități umane. Biografia vasluianului Constantin Țurcanu, devenit mai tîrziu Peneș Curcanul, reprezintă prima coordonată de evoluție a românului: pendulînd permanent între glasul sufletului și cel al datoriei, ținînd un jurnal de campanie în care își notează impresiile și cugetările zilnice din nevoia acelui taifas între sine și gîndurile care îl stăpînesc, conturul figurii celebrului dorobanț capătă autenticitate prin
Boris Crăciun () [Corola-website/Science/319049_a_320378]
-
O istorie a literaturii române, unde îi dedică un capitol. Dar noi apreciem, ca și Ioan Holban, Radu G. Țeposu ori Mihai Dinu Gheorghiu, care au scris pertinent despre acest scriitor, că e și un romancier talentat, așa cum dovedește în românul de debut "La porțile Orientului", construcție epica foarte bine documentata și susținută artistic prin subiect, dezbatere adîncă de idei istorice, personaje memorabile, stil original și percutant. Atât românul, cît și celelalte cărți, au avut o presă bună de specialitate, ceea ce
Boris Crăciun () [Corola-website/Science/319049_a_320378]
-
despre acest scriitor, că e și un romancier talentat, așa cum dovedește în românul de debut "La porțile Orientului", construcție epica foarte bine documentata și susținută artistic prin subiect, dezbatere adîncă de idei istorice, personaje memorabile, stil original și percutant. Atât românul, cît și celelalte cărți, au avut o presă bună de specialitate, ceea ce demonstrează că Boris Crăciun este scriitor, meritând să facă parte din Uniunea Scriitorilor. Românul amintit, care îl are ca personaj pe Principele Carol I (lăudat de autor pentru
Boris Crăciun () [Corola-website/Science/319049_a_320378]
-
prin subiect, dezbatere adîncă de idei istorice, personaje memorabile, stil original și percutant. Atât românul, cît și celelalte cărți, au avut o presă bună de specialitate, ceea ce demonstrează că Boris Crăciun este scriitor, meritând să facă parte din Uniunea Scriitorilor. Românul amintit, care îl are ca personaj pe Principele Carol I (lăudat de autor pentru meritele sale reale, în plină perioada comunistă), a fost prezentat elogiativ, în 1981, în emisiunea culturală a postului de radio Europa Liberă. Un punct forțe al
Boris Crăciun () [Corola-website/Science/319049_a_320378]
-
și regatul Moraviei în anul 976: o parte din Sârbii albi din Lusacia (ai căror descendenți actuali sunt sorabii din răsăritul Germaniei) au fost autorizați să se stabilească în bazinul râului Margos (afluent al Dunării de atunci denumit Morava), în locul românilor vlahi care trăiseră aici până atunci, dar care se opuseseră împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul: acesta le confiscase pământurile, izgonindu-i spre Moravia, unde au format "Vlahia morava". Nu există însă mențiuni sau dovezi arheologice la fața locului pentru
Vlahia Moravă () [Corola-website/Science/319070_a_320399]
-
opuseseră împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul: acesta le confiscase pământurile, izgonindu-i spre Moravia, unde au format "Vlahia morava". Nu există însă mențiuni sau dovezi arheologice la fața locului pentru acest episod. Lingvistul român Eugen Lozovan consideră că extinderea românilor spre Moravia și sudul Poloniei a început în secolul al X-lea . Din punct de vedere lingvistic dialectul astăzi slav al vlahilor moravi, deopotrivă influențat de cehă și de slovaca, cuprinde cuvinte românești provenite din dacoromâna precum "bača" „baci”, "brynza
Vlahia Moravă () [Corola-website/Science/319070_a_320399]
-
Româniile populare (uneori desemnate că Românii populare când se referă numai la așezările românilor) sunt comunitățile romanofone medievale, rămase fără acoperire politică după retragerea sau prăbușirea Imperiului Român pe teritoriul unde locuiau (în general păduros sau muntos, si situat la marginea imperiului, în contact direct cu
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
latinofona) apărută prin autoorganizarea populațiilor romanice, rămase fără ocrotire statală în fața năvălitorilor veniți din "Barbaricum". În sens restrîns (cazul românesc), în spațiul dunărean-carpatic, este vorba de comunități latinofone (romanice) din Dacia sau de la sud de Dunăre, care începând cu retragerea românilor din Dacia, și declanșarea migrației triburilor nomade germanice și asiatice, au fost nevoite să reziste distrugerii sau asimilării de către năvălitori, reușind să ajungă în Evul Mediu timpuriu să realizeze primele mici formațiuni statale (vlahii, valahii în slavona). Odată cu instalarea și
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
statale (vlahii, valahii în slavona). Odată cu instalarea și organizarea populațiilor slave în Balcani, s-a consacrat, prin intermediul limbii slavone, privitor la populațiile româniilor, atât din nordul cât și din sudul Dunării, definiția de vlahi (valahi, blahi), iar comunitățile lor organizate (românii populare) au fost definite drept vlahii (valahii). În Europa, au existat (unele dăinuiesc până azi sub formă de toponime) zeci de "", de la marea Nordului (insula, azi olandeză, Walcheren) la marea Neagră (țările române), trecând prin Belgia (Valonia în Ardennes), Franța
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
la marea Neagră (țările române), trecând prin Belgia (Valonia în Ardennes), Franța (Welschii din munții Vosges) și munții Alpi (unde numeroasele toponime cu "Walchen" le atestează și unde mai dăinuiește până azi Limba romanșa). În sensul restrâns, privitor la istoria Românilor, Româniile populare se referă cu precădere la țările și cnezatele locuite de Români, Aromani, Istro-români și Megleno-Români. Româniile populare europene au apărut în majoritatea lor, în Evul Mediu timpuriu, ca obști rurale creștine, ce căutau să-și ocrotească resursele fie
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
din munții Vosges) și munții Alpi (unde numeroasele toponime cu "Walchen" le atestează și unde mai dăinuiește până azi Limba romanșa). În sensul restrâns, privitor la istoria Românilor, Româniile populare se referă cu precădere la țările și cnezatele locuite de Români, Aromani, Istro-români și Megleno-Români. Româniile populare europene au apărut în majoritatea lor, în Evul Mediu timpuriu, ca obști rurale creștine, ce căutau să-și ocrotească resursele fie ferindu-se de contacte cu năvălitorii (de exemplu, ascunzându-se în adâncul munților
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
ales in Europa de Apus), fie absorbite de năvălitori migratori prădalnici (prin germanizare, în Alpi, cu excepția Romanșilor, sau prin slavizare în Balcani), fie au supraviețuit, contopindu-se și formând principate mai mari (cazul voievodatelor românești). Româniile (româniile) populare din istoria Românilor pot fi identificate, în mod probabil dacă nu cert, prin următoarele denumiri : Mulți autori includ în această listă cnezatele menționate pe teritoriul viitoareler voievodate românești înainte de întemeierea acestora : Maramureșul și formațiunile, poate fictive, ale lui Ahtum, Gelu, Glad și Menumorut
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
și Menumorut din Transilvania; Onut, Strășineț, Baia, Bârlad, Hansca în Moldova ; Ioan, Farcaș, Seneslau sau Litovoi în Țară Românească; jupanul Dimitrie, Balica și Dobrotici în Dobrogea (aceștia din urmă, revendicați și de istoricii bulgari). Aceste formațiuni, a căror identitate că Românii populare poate fi (și este) discutată, dispar treptat în secolele XI-XIV, fiind, la nord de Dunăre, înlocuite prin voievodatele istorice numite tradițional "Țările Române", denumire care se referă la populația majoritară mai degrabă decât la structura de stat (maghiară în
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
să consulte harta întocmită de delegația sovietică pe care Insula Șerpilor apărea încorporată URSS. Căpitanul-comandor Constantin Copaciu a fost arestat la 5 martie 1949, fiind eliberat din închisoare abia în 1964. În august 1949 nave militare sovietice, au somat pe românii ce păzeau farul, i-au arestat și i-au debarcat în orașul Sulina. Situația insulei Maican și a ostrovului Limba a rămas identică și în baza vechii documentații privind traseul frontierei, întocmită în anii 1970. În decursul timpului, șenalul navigabil
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
după planurile arhitectului Victor Ștefănescu. Lucrările au fost începute la 28 martie 1921 și au fost finalizate la mijlocul lunii septembrie 1922, la 8 octombrie având loc sfințirea și primirea hramului Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, în memoria primului întregitor al românilor și patron al evenimentului. Din 1975 lăcașul servește drept catedrală a Episcopiei Ortodoxe de Alba Iulia. Catedrala Încoronării din Alba-Iulia este inclusă în "Lista monumentelor istorice din România", având codul de clasificare . În curtea acestei biserici a avut loc în
Catedrala Încoronării din Alba Iulia () [Corola-website/Science/319124_a_320453]
-
efectuat culegeri de folclor neînsoțită, în compania grupurilor de studenți sau alături de colegii ei (printre care Tiberiu Alexandru, Ovidiu Bârlea, Harry Brauner, Mariana Kahane, Elisabeta Moldoveanu, Mihai Pop, Ghizela Sulițeanu); în total a cules nouă mii de cântece folclorice de la românii din țară și de peste hotare (din Albania, Bulgaria, Canada, Iugoslavia). Cele peste cinci mii de înregistrări efectuate sunt păstrate la Institutul de Folclor, Academia Română și în colecții personale. Rezultatele studierii acestui material bogat au fost difuzate prin articole tipărite în
Emilia Comișel () [Corola-website/Science/319131_a_320460]
-
(n. 5 ianuarie 1857, Iași - d. 19 aprilie 1934, București) , cu numele complet Edgar-Constantin (Alexandru?) Mavrocordat , a fost un diplomat român descindea din ramura moldoveană nobilă a familiei Mavrocordaților, fiind strănepotul lui Constantin Mavrocordat (1711-1769), domnitor regent în mai multe rânduri în țările române Moldova și Țara Românească. În anul 1885, Edgar s-a căsătorit cu Irene de Moret de Blaramberg
Edgar Mavrocordat () [Corola-website/Science/319170_a_320499]
-
impus în repertoriul dansurilor de petrecere; forma este de dans în șir de tipul trenulețului (fiecare dansator îl ține de mijloc pe cel din fața sa). La sfârșitul anilor 2000, dansul a declanșat o modă atât în România, cât și printre românii din diaspora. Originile dansului se află in Finlanda. Melodia modernă a fost compusă de Rauno Lehtinen, și înregistrată prima dată de Orchestra Ronnie Kranck în 1963. Dansatorii se așază în șir, fiecare ținându-l de mijloc pe cel din fața sa
Dansul pinguinului () [Corola-website/Science/319289_a_320618]
-
menționată de cele mai multe ori este cel al Aleksandrei Kollontai din filmul "Iubirea roșie" ("Rote Liebe"). Filmul, a cărui premieră a avut loc în 1981 era regizat de regizorul german Roșa von Praunheim (Holger Mischwitzky). Titlul filmului este cel al unui român al Aleksandrei Kollontai, desi acțiunea românului însuși ocupă doar o parte relativ redusă din film (fiind complet eliminată într-o versiune scurtata din 1982). Filmul prezintă însă o discuție fictiva între Aleksandra Kollontai, activistă pentru drepturile femeii în timpul revoluției socialiste
Olga Demetriescu () [Corola-website/Science/319345_a_320674]
-
al Aleksandrei Kollontai din filmul "Iubirea roșie" ("Rote Liebe"). Filmul, a cărui premieră a avut loc în 1981 era regizat de regizorul german Roșa von Praunheim (Holger Mischwitzky). Titlul filmului este cel al unui român al Aleksandrei Kollontai, desi acțiunea românului însuși ocupă doar o parte relativ redusă din film (fiind complet eliminată într-o versiune scurtata din 1982). Filmul prezintă însă o discuție fictiva între Aleksandra Kollontai, activistă pentru drepturile femeii în timpul revoluției socialiste din Rusia și Helga Goetze activistă
Olga Demetriescu () [Corola-website/Science/319345_a_320674]