63,386 matches
-
o structură social-economică medievală pe care s-a altoit o formulă de democrație politică revoluționară (Lovinescu, 1924/1972, p. 314-315); „sus” instituțiile democratice ale burgheziei capitaliste, „jos” viața economică a vechiului regim (Zeletin, 1922, p. 19). O critică incisivă a perspectivei sociologice de factură romantic-agrariană poporanistă și țărănistă a venit și din orizontul gândirii marxiste. Constantin Dobrogeanu-Gherea, C. Racovscki, Lucrețiu Pătrășcau și L. Rădăceanu au subliniat erorile de diagnoză și prognoză ale structurii și devenirii societății românești de pe pozițiile poporaniste și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
efortul lor de a regândi legea standard a evoluției capitaliste și de a formula, cu circa cinci decenii în avans față de neoevoluționiștii americani, ideea „potențialului evoluționar” al societăților țărănești, invalidând „mitul evoluționismului unilinear” (Bădescu, Dungaciu, Baltasiu, 1996, pp. 82-102, 161-165). Perspective asupra unei sinteze a modernizării și identității culturale Autoorganizarea competențelor în cadrul Institutului Social Român Înzestrat cu un deosebit simț al problemelor sociale, Gusti a sesizat că împrejurările social-istorice de după războiul de întregire a neamului și problemele sociale imense ridicate de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
unificarea economică, politică, administrativă și culturală nu mai țineau de tehnica politică, nici de resortul unor discipline parțiale, ca economia politică sau știința financiară, ci erau „probleme totalitare” care cereau soluții de ansamblu, de largă cooperare între științe și de perspective cuprinzătoare de cunoaștere. Sociologia ca știință de sinteză a societății era percepută ca fiind imperios cerută de nevoile vremii: „Era nevoie, pe de o parte, de documentare, pe de alta, de lămurire” pentru a ridica cetățeanul din „empirismul sărac pe
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nr. 2. Cernea, M., 1991, Putting People First: Sociological Variables in Rural Development, Oxford University Press, Washington. Constantinescu-Galiceni, V.; Ungureanu, Ion, 1983, Teorii sociologice contemporane, Editura Didactică și Pedagogică, București.. Costea, Ș.; Larionescu, M.; Tănăsescu, F., 1996, Agricultura românească. O perspectivă istoric-sociologică, Editura Ararat, București. Dahrendorf, Ralf, 1996, Conflictul cultural modern, Editura Humanitas, București. Dobrogeanu-Gherea, C., 1910, Neoiobăgia. Studiu economico-sociologic al problemei noastre agrare, Editura Socec, București. Drăghicescu, D., 1921, Evoluția ideilor liberale și un apel către tineretul liberal, Imprimeriile Independența
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Românească, Iași. Stere, C., 1907-1908/1996, Social-Democratism sau Poporanism?, Editura Porto-Franco, Galați. Wagner, Peter, 1994, A Sociology of Modernity: Liberty and Discipline, Routledge, New York. Zamfir, C. (coord.), 1980, Dezvoltarea umană a întreprinderii, Editura Academiei, București. Zamfir, C., 1990, Incertitudinea. O perspectivă psihosociologică, Editura Științifică, București. Zamfir, C., 1999, Spre o paradigmă a gândirii sociologice. Texte alese, Cantes, Iași. Zeletin, Ș., 1925/1991, Burghezia română. Originea și rolul ei istoric, Editura Cultura națională, București. Teorii ale dezvoltării Ilie Bădescu Teoriile dezvoltării sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Alvin J. So o face teoriilor dezvoltării. O primă clasă este aceea a teoriilor care asimilează dezvoltarea unui proces de diferențiere structurală a sistemelor sociale. A doua clasă este aceea a teoriilor funcționaliste ale dezvoltării, care cercetează procesul modernizării din perspectiva efectelor secundare pe care un astfel de proces le induce la scara societăților. A treia clasă este a teoriei agenților capabili să inducă fenomene de dezvoltare într-o societate. Un loc special revine teoriei obstacolelor și teoriei baricadelor. La aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
procesul dominant, acela al modernizării și deci al tranziției de la tradițional la modern, va reuși să le elimine. Concesia astfel făcută amenință oricum hegemonia teoriei ca atare, astfel încât schimbările în lumea a treia au fost, în mare măsură, examinate din perspectiva unei teorii diferite, aceea a crizelor. Într-o atare viziune, în condițiile în care conceptul de modernizare este utilizat pentru a desemna inclusiv trecerea de la societăți puternic fragmentate la societăți integrate, de tipul și de forma „națiunilor moderne”, „crizele modernizării
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
rezultatul a fost o acută criză a balanței de plăți, țară după țară”. (A J So, 1990, p 94). La această stare de lucruri s-au produs următoarele tipuri de reacții: apariția unei Școli neomarxiste - „Marxiștii clasici priveau imperialismul din perspectiva metropolei (a «centrului»), ca stadiu al capitalismului monopolist”, „neomarxiștii văd imperialismul d.p.d.v. «periferial», centrându-se pe acuzarea imperialismului privitor la dezvoltarea lumii a treia” (So, 1990, p. 94). „Neomarxiștii percep burghezia ca incapabilă să îndeplinească rolul de eliberator al forțelor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Malița Elena Gheorghiu Printre centrele de reflecție asupra problemelor globale ale omenirii - printre care și dezvoltarea socială - Clubul de la Roma a ocupat o poziție distinctă și remarcabilă, bucurându-se de ecou și influență. Scopul acestui capitol este de a prezenta perspectiva Clubului de la Roma asupra dezvoltării sociale, modalitățile în care Clubul a abordat această temă de importanță majoră și metodologia urmată, concluziile la care Clubul a ajuns (expuse, invariabil, sub forma Rapoartelor), precum și actualitatea și relevanța reflecției Clubului asupra acestei problematici
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
o instanță independentă, globală, neoficială, de studiu al schimbărilor sociale și al impactului global al acestora. În acest scop, obiectivele erau: pe de-o parte, identificarea celor mai relevante probleme cu care se confruntă omenirea, pentru a le analiza din perspectiva globală a problematicii mondiale și pentru a formula posibile scenarii ale viitorului societăților umane; pe dealtă parte, comunicarea existenței acestor probleme atât la nivelul celor mai importanți factori de decizie, cât și la nivelul publicului în general. Trei principii complementare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
contemporane în toată complexitatea lor - cuprinzătoarea gamă a problemelor globale (de ordin politic, social, economic, tehnologic, ecologic, psihologic, cultural) a fost desemnată de Clubul de la Roma cu termenul problematica mondială (the world problematique). identificarea și analiza problematicii mondiale dintr-o perspectivă interdisciplinară și pe termen lung focalizată pe acele politici sociale ce au un impact hotărâtor inclusiv asupra generațiilor viitoare (întrucât Clubul a realizat că tocmai o asemenea perspectivă este neglijată de guvernele și factorii de decizie preocupați de propriile interese
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
problematica mondială (the world problematique). identificarea și analiza problematicii mondiale dintr-o perspectivă interdisciplinară și pe termen lung focalizată pe acele politici sociale ce au un impact hotărâtor inclusiv asupra generațiilor viitoare (întrucât Clubul a realizat că tocmai o asemenea perspectivă este neglijată de guvernele și factorii de decizie preocupați de propriile interese limitate și pe termen scurt). Asemenea obiective și principii, ferm respectate de la origini și până în prezent, pot fi regăsite în recenta „Declarație a Clubului de la Roma”, adoptată la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
existența intereselor comune efective (ce nu ar trebui deloc trecute cu vederea) ale societăților umane, interese ce pot fi sintetizate în preocuparea de a face ca lumea în care trăim să fie mai „sănătoasă”, iar dezvoltarea ei durabilă. Din această perspectivă, viziunea propusă de Clubul de la Roma rămâne una transnațională și tendențial liberă de orice constrângeri politice și ideologice. Faptul că Clubul de la Roma și-a propus de la bun început să intre în dialog direct cu factorii de decizie efectivi și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
impas a celor mai importante achiziții în materie de educație modernă: interdisciplinaritatea și educația continuă. Societatea are nevoie de specialiști ai problemelor și profesiunilor, care sunt eminamente multidisciplinare, în timp ce educația clasică și convențională a specialistului este unidisciplinară. Au fost elaborate perspectiva curriculumului individual bazat pe obiectivul vocației și profesiunii, precum și posibilitățile de a-l realiza cu mijloacele sporite ale revoluției tehnologiilor comunicării și informației. Actualitatea și relevanța viziunii globale asupra dezvoltării sociale Întrunirile generale ale Clubului de la Roma ce au avut
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de la Roma, ce a avut loc în octombrie 2005 în Statele Unite (Virginia), ideea centrală supusă atenției a fost aceea că gândirea globală și pe termen lung, care să aibă în centrul ei preocuparea pentru generațiile viitoare, ar trebui să devină perspectiva efectivă în formularea oricăror politici (economice, educaționale, ecologice) - cu alte cuvinte, Clubul a sugerat că este necesar un nou tip de gândire (esențialmente globală, pe termen lung, interdisciplinară), în caz contrar dezvoltarea socială și eradicarea problemelor globale majore (printre care
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ale unui singur proces: expansiunea organizării capitaliste a societății la nivel mondial. Globalizarea poate fi considerată un fenomen nou, specific ultimelor decenii (Crafs, 2000), sau, dimpotrivă, doar o formă nouă a istoricului proces de expansiune capitalistă (Wallerstein, Cleese, 2002). Din perspectiva capitalistului, ea este însă rezultatul unei strategii de combinare a unei dezvoltări inițial intensive - obținerea unui avantaj competitiv - cu o dezvoltare extensivă - valorificarea avantajului competitiv pe alte piețe decât cea națională (Porter, 1990). Dacă acest mecanism este obligatoriu, atunci capitalismul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Nu a fost o simplă conjunctură. La mai bine de un deceniu de la prăbușirea comunismului, pe care noi tindem să îl considerăm cel mai important eveniment geopolitic al secolului, preocupările societăților occidentale dezvoltate rămân orientate prioritar spre cu totul alte perspective, după cum o dovedesc proiecțiile politico-economice ale viitorului (NIC, 2004). Efectul a fost faptul că tranziția postcomunistă a rămas văduvită de cea mai importantă dintre toate componentele sale - proiectul capitalismului postcomunist. Problema a fost transferată, pentru rezolvare practică, instituțiilor implicate în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
e însă descifrarea funcționalității întârzierii cu care s-a realizat privatizarea capitalului de stat. S-a discutat mult despre „lentoarea” reformelor în România, despre lipsa de „voință politică” pentru privatizare, despre „mentalitățile neocomuniste” ale liderilor politici ai perioadei etc. Din perspectiva unui deceniu de distanțare de încărcătura politică și emoțională a acelei perioade, acum putem înțelege că întârzierea răspuns unei condiții necesare. Problema trebuie pusă în termenii paradoxali în care trebuiau să răspundă la ea politicienii perioadei. Și, chiar dacă teoretic ei
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mult, încearcă să se elibereze de presiunea instituțiilor financiare internaționale și renunță la acordul cu FMI. Și încearcă, pe cât posibil, să protejeze interesele capitaliștilor autohtoni, dacă nu ale tuturor, măcar ale celor care îi sunt apropiați politic și personal. Însă perspectivele unei asemenea politici sunt pesimiste. Globalizarea, în forma expansiunii capitalului occidental către și prin România, nu poate fi înfrântă de capitaliști de mărime mică și medie, construiți în mai puțin de un deceniu de clasa politică românească. În anii care
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
acel moment președinte al Consiliului Uniunii Europene (Alhadeff, Hugendubel, 2005, p. 103). Constituția Uniunii Europene reprezintă un proiect european cu un impact deosebit pentru configurația actuală a Uniunii Europene, în special în contextul actualei reconstrucții a spațiului european și în perspectiva viitoarei extinderi și a negocierilor cu Turcia. Acest document este supus momentan dezbaterii publice, fiind respins în forma actuală în urma referendumului din unele țări precum Franța și Olanda. Este interesant faptul că, deși elaborarea Constituției este un proces extrem de complex
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
se traduce într-un principiu fundamental, și anume că dezvoltarea economică și socială trebuie să se bazeze pe o structură spațială echilibrată. Aceasta este condiția dezvoltării dezirabile, prin care se asigură echilibrul între eficiența economică și justiția socială. Din această perspectivă, se consideră că dezvoltarea inegală a teritoriilor reflectă slăbiciuni economice ale ansamblului, iar ele sunt de neacceptat deoarece, la rândul lor, devin surse de instabilitate economică și politică, transformându-se în piedici care stau în calea dezvoltării întregului ansamblu național
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de regionalizare și diversitatea manifestărilor instituționale, la fel ca și între popularitatea noțiunii și dificultatea de a o defini. De aceea, realizarea unor studii comparative, foarte necesare, de altfel, între diferitele state europene în ceea ce privește regionalizarea trebuie realizate cu prudența necesară. Perspective ale ideii regionale în România - aplicarea principiilor europene Regionalismul are o tradiție destul de puternică în țara noastră. Încă de la formarea statului român modern, diviziunile statale s-au manifestat ca unități administrativ-teritoriale solide, având fiecare particularitățile sale. După 1918, până la trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
europeană și necesitate internă Fondurile structurale acționează, începând cu 1998, pe baza a patru principii majore, care menționează misiunea acestora și principalele mijloace de acțiune. Aceste principii - concentrarea, programarea, adiționalitatea și parteneriatul - vor fi explicitate și analizate, în continuare, din perspectiva transpunerii lor în practică în cadrul politicii de dezvoltare regională în România. Primul principiu constitutiv al politicii de dezvoltare regională îl constituie concentrarea - constituirea unor regiuni de dezvoltare care să permită concentrarea ajutorului din categoria fondurilor structurale asupra teritoriilor și populațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
la difuzarea unor idei, la popularizarea unui mod de a acționa, centrat pe regiune, pe mecanisme în principal economice, dar mai ales pe ideea de proiect de dezvoltare și de actor social. Bibliografie Constantin, D.L., 2002, „An Institutional and Cultural Perspective on Romanian Regional Development Policy”, în M.M. Fischer, G. Atalik (coord.), Regional Development Reconsidered, Springer Verlag, Berlin, Heidelberg, New York. Constantin, D.L., 2004, „Strategia și politica regională în România”, Administrație și Management Public, nr. 2. Dragan, Gabriela, 2003, „România și managementul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de Dezvoltare 2004-2006, www.mie.com. www.euractiv.com www.mie.com HYPERLINK "http://europa.eu.int/comm/regional policy/index fr.htm"http://europa.eu.int/comm/regional policy/index fr.htm Partea a III-a Dezvoltarea ca proces social-cultural Cultură și dezvoltare: perspectiva antropologiei culturale Liviu Chelcea Multe surse din interiorul „industriei” de dezvoltare relatează faptul că rolul culturii în funcționarea proiectelor economice a început să fie luat în serios (Rao, Walton, 2004; Kottak, 1990). Foarte multe proiecte de dezvoltare întreprinse până prin anii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]