63,729 matches
-
țin de factori interni/ de personalitate (plăcere, provocare, curiozitate, nevoie de dezvoltare etc.) sau extrinseci, ce țin de factori externi/ de mediu (recunoaștere, recompensă, control, sancțiuni etc.) Beauvais și Scholl, într-o lucrare de sinteză care ia in calcul principalele teorii motivaționale („Self Concept Motivation Theory”, 1999) propun un cadru conceptual la care pot fi reduse majoritatea teoriilor care vizează implicarea motivațională. Acest cadrul conceptual face referire la patru dimensiuni care definesc caracteristicile esențiale ale implicării motivaționale individuale: intrinsic process motivation
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
de factori externi/ de mediu (recunoaștere, recompensă, control, sancțiuni etc.) Beauvais și Scholl, într-o lucrare de sinteză care ia in calcul principalele teorii motivaționale („Self Concept Motivation Theory”, 1999) propun un cadru conceptual la care pot fi reduse majoritatea teoriilor care vizează implicarea motivațională. Acest cadrul conceptual face referire la patru dimensiuni care definesc caracteristicile esențiale ale implicării motivaționale individuale: intrinsic process motivation; instrumental motivation; external self concept-based motivation și internal self concept-based motivation. Pornind de la acest model teoretic sintetic
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
Claus, Oek De Jong sau Jan Mens), autori cu stiluri foarte diferite, într-un efort de recreare, cu sensibilitate și profesionalism, a originalului în veșmânt românesc, cu grija pentru păstrarea specificului fiecărui autor. A tradus din germană studii dificile de teorie literară și estetică din Wolfgang Kayser, Karl Vossler ori Georg Lukács (capitolele XIV-XVI transpuse din Estetica reprezentând cam o treime din tratat), precum și proză artistică, bunăoară masivul roman Toamna de Adalbert Stifter, ce constituie o încercare stilistică pentru oricare germanist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
editură academică recunoscută de Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, 700469, C.P. 161 euroedit@hotmail.com; www. euroinst.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României MARTON, SILVIA HUBERT, MARIE-CLAUDE Marile teorii ale teatrului / Marie-Claude Hubert ; trad.: Doina Nicoleta Mitroiu. Iași : Institutul European, 2011 ISBN 978-973-611-672-8 I. Mitroiu, Doina Nicoleta (trad.) 792(100) Potrivit Legii nr. 8/1996, a dreptului de autor, reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți fără acordul Editurii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
978-973-611-672-8 I. Mitroiu, Doina Nicoleta (trad.) 792(100) Potrivit Legii nr. 8/1996, a dreptului de autor, reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți fără acordul Editurii constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu aceasta. Printed in ROMANIA MARIE-CLAUDE HUBERT Marile teorii ale teatrului Traducere de Doina Nicoleta MITROIU INSTITUTUL EUROPEAN 2011 Cuprins Cuvânt înainte / 9 Capitolul I Antichitatea / 11 1. Arta mimesisului / 11 1.1.Conceptul de mimesis / 11 1.2. Locul teatrului în tipologia genurilor literare / 13 1.3. Criteriile
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
obiectul lor principal de examinare, după cum o dovedește Paradoxul despre comediant (Le Paradoxe sur le comédien), operă care ilustrează perfect spiritul nou. E adevărat, chiar de la sfârșitul secolului al XIX-lea, regizorii îi concurează pe autorii dramatici în materie de teorie teatrală. Vom pune aici față în față discursurile acestor diferiți teoreticieni, filosofi, autori dramatici și regizori. De aceea, nu ne ocupăm decât de autorii dramatici care au lansat teorii asupra practicii lor și-i lăsăm de o parte pe aceia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
XIX-lea, regizorii îi concurează pe autorii dramatici în materie de teorie teatrală. Vom pune aici față în față discursurile acestor diferiți teoreticieni, filosofi, autori dramatici și regizori. De aceea, nu ne ocupăm decât de autorii dramatici care au lansat teorii asupra practicii lor și-i lăsăm de o parte pe aceia dintre ei care nu au binevoit să-și explice arta, chiar dacă se plasează printre cei mai mari, ca Beckett, de exemplu, ce nu figurează în această lucrare. Capitolul I
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ale lui Enea". După cum vedem, Mairet nu dă ca exemple de povestire pură decât opere antice cu scopuri didactice, care au un caracter atât literar, cât și științific. Într-adevăr, Lucrețius, prin intermediul poeziei, în De Natura rerum 3, își expune teoria despre atomi, Vergiliu, în Georgice, considerațiile despre agricultură. Încă din epoca în care ariile de investigație ale gândirii umane au apărut în domenii specifice, acest tip de reflecție nu se mai exprimă decât în tratate științifice, matematice, fizice, filosofice, istorice
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
față de eroii tragici care, în nefericirea lor, sunt victimele acestei "hubris" pe care Platon nu încetează să o denunțe, căci ea este contrară rațiunii. El își pierde atunci orice luciditate a judecății. Pe o asemenea constatare își va fonda Brecht teoria asupra distanțării. Emoția tragică, după Platon, înmoaie sufletul și-l tulbură inutil. Nesănătoasă, ea trezește pasiuni și sentimente dezordonate împotriva cărora, în viață, omul încearcă să se apere. Ea este școala viciului. Ia aminte și judecă. Când cei mai buni
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
diverși teoreticieni ai Renașterii, în special de italianul Scaliger care, în 1561, consideră Epistola ca pe o "ars sine arte" ("o artă scrisă fără artă"). 4.1. Fidelitate față de Aristotel Concepțiile dramaturgice ale lui Horațiu își au locul într-o teorie mai generală a unității operei de artă, ce nu va fi repusă în discuție decât odată cu romantismul. "Dacă un pictor ar vrea să ajusteze sub un cap uman gâtul unui cal și să aplice pene de diverse culori pe membre
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
al lui Marino. Dornic de a-și publica poemul epic la Paris, Marino îi cere să i-l prefațeze, căci îi este teamă să se expună criticilor docților. Chapelain profită de ocazie pentru a expune, în această prefață, propria-i teorie literară despre mimesis, esențială, vom vedea, în elaborarea doctrinei clasice. Scrisoarea despre regula celor douăzeci și patru de ore (Lettre sur la règle des vingt-quatre heures) în care explicitează fundamentul unității de timp, îi consacră, în 1630, celebritatea. Ea este imediat urmată
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unde o prezintă ca pe "o lucrare foarte necesară celor care vor să se ocupe de compunerea Poemelor Dramatice, care le recită în public, sau care urmăresc cu plăcere reprezentarea lor". Sub pana sa apare pentru prima dată distincția dintre "teoria teatrului" și "practica teatrului" pe care el o explică astfel în Cartea I, în capitolul 3, intitulat: "Despre ceea ce trebuie să înțelegem prin practica teatrului". "...s-a tratat foarte pe larg despre Excelența poemului dramatic, originea sa, progresul său, definiția
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a tratat foarte pe larg despre Excelența poemului dramatic, originea sa, progresul său, definiția sa, speciile sale, Unitatea acțiunii, măsurarea timpului, frumusețea evenimentelor, sentimentele, moravurile, limbajul, și mii de alte frumoase materii, și numai în general, despre ceea ce eu numesc teoria teatrului. Dar în privința observațiilor ce trebuiau făcute asupra acestor dintâi maxime, ca îndemânarea de a pregăti incidentele, și de a reuni timpurile și locurile, continuitatea acțiunii, legătura dintre scene, intervalele dintre acte, și o sută de alte particularități, nu ne
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
important, cu cât niciun teoretician din secolul al XVII-lea nu s-a aplecat vreodată cu adevărat asupra pieselor comice. Cu toții s-au preocupat exclusiv de studiul tragediei. Cât despre Boileau, nu el, contrar a ceea ce se crede, a elaborat teoria clasicismului. El elaborează legi, desigur, în Arta poetică, al cărei cânt III este în întregime consacrat teatrului. Acolo dă principala regulă a dramaturgiei clasice: Qu'en un lieu, qu'en un jour, un seul fait accompli Tienne jusqu'à la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
niciodată el însuși dar Corneille consideră că regulile retoricii, atât la nivelul părților de vorbire, cât și la nivelul figurilor de stil, se înțeleg de la sine. Orice "honnête homme 11" le stăpânește. Totuși, el este cel dintâi care subliniază specificul teoriei teatrale ce diferă de cea a oratorului din punct de vedere al enunțului: "dar există această diferență în privința asta între poetul dramatic și orator, scrie el, și anume că acesta își poate etala arta și să o facă remarcabilă în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
am fost destul de bucuros să pot face o piesă care poate că i-a atras fără voia lor de la început până la sfârșit?" Racine nu va mai reveni asupra acestui fel de păreri, considerând fără îndoială că a făcut Corneille destulă teorie în această privință înaintea lui. Este deosebit de greu, într-un decor de interior, să motivezi tot acel du-te vino, uneori puțin verosimil. Abatele d'Aubignac nu pierde prilejul de a-l critica pe Corneille asupra acestui punct. "Nu pot
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
menține și ea această unitate. Ea nu va fi repusă în discuție, în teatrul occidental, decât la începutul secolului al XX-lea, de către Expresioniști, în țările Europei de Nord, de Jarry, apoi de Apollinaire și de Suprarealiști în Franța, când teoriile asupra inconștientului vor fi făcut bucăți imperativul coerenței logice. Dacă Lope de Vega păstrează unitatea de acțiune, el refuză în schimb constrângerea unităților de timp și de loc, care nu sunt formulate, după cum am văzut, de Aristotel, ci adăugate de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vedea, la începutul secolului al XVIII-lea, pentru a da naștere dramei burgheze. 2. Teatrul Iluminismului În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în Franța, datorită unor gânditori de geniu ca Diderot și Louis-Sébastien Mercier, este elaborată o teorie a teatrului cu totul nouă, semnând sfârșitul Vechiului Regim și instalând bazele unei estetici moderne. 2.1. Condamnarea genurilor vechi Între anii 1680 și 1715 are loc în gândirea franceză o criză care este semnul precursor al Revoluției 11. Se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
imitația ei; și dacă nu ar fi vorba decât de adevăr, intersecțiile, spitalele, malul apei, ar fi săli de spectacol." El denunță banalitatea, întristătoare în ochii lui, situațiilor din dramă, care nu ar putea decât să-l plictisească pe spectator. "Teoria lor, scrie el cu privire la autorii dramatici, se sprijină pe două erori; una, că tot ceea ce interesează este bun pentru teatru; cealaltă, că tot ceea ce seamănă cu natura este frumos, și că imitația cea mai fidelă este totdeauna mai bună." Cât
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el cu privire la autorii dramatici, redusă la pantomimă, îi scutește de grija de a scrie și de osteneala de a gândi." În ciuda criticilor lui Marmontel, alături de care trebuie să recunoaștem că drama burgheză nu a produs nicio capodoperă, trebuie subliniată modernitatea teoriilor care o susțin. În totală ruptură cu Antichitatea și Clasicismul, ele consacră o concepție nouă a scenei, a cărei influență imediată se va vedea asupra Germaniei care, cu Lessing, imită modelul francez, asupra Italiei care se inspiră din ea cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1768, pentru a face prezentarea reprezentațiilor date la Teatrul Național de la Hamburg 44 al cărui critic oficial este Lessing, textul nu are nimic dintr-un tratat. El scoate săptămânal un fascicol pe numere succesive 45. De aceea, nu oferă o teorie a teatrului sistematică, în maniera lui Diderot, ci reflecții produse în dezordine, inspirate la întâmplare de reprezentațiile la care Lessing asistă. Lessing deplânge mediocritatea teatrului german care, foarte recent înființat, nu se bazează pe niciun fel de tradiție și care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care îl are asupra publicului. O aceeași preocupare morală de a-l face mai bun pe spectator servește drept bază preferințelor sale dramatice. 3.1. Anticlasicismul Există un anumit număr de contradicții, mai ales în materie de unități, în sânul teoriei lui Lessing, pentru faptul că el erijează în postura de modele trei autori care sunt la originea unor teorii estetice scenice foarte diferite, Sofocle, Shakespeare și Diderot. Partizan al simplității acțiunii, el le reproșează francezilor, lui Corneille în special, pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
bază preferințelor sale dramatice. 3.1. Anticlasicismul Există un anumit număr de contradicții, mai ales în materie de unități, în sânul teoriei lui Lessing, pentru faptul că el erijează în postura de modele trei autori care sunt la originea unor teorii estetice scenice foarte diferite, Sofocle, Shakespeare și Diderot. Partizan al simplității acțiunii, el le reproșează francezilor, lui Corneille în special, pe care nu-l apreciază deloc, intrigile complicate. Teatrul spaniol, care a introdus pe scena europeană numeroase procedee favorizând reluarea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el să se mulțumească, în 1827, să citească Cromwell, lucrare pe care nu o va vedea reprezentată în timpul vieții. De-abia în 1829 triumfă pe scenă prima dramă romantică, Henric III și curtea lui, de Alexandre Dumas-tatăl (1802-1870)68. Dacă teoriile despre drama romantică în Franța au precedat realizările, asta se datorește faptului că, în străinătate, opere de mare importanță, în special cele ale lui Goethe și Schiller, au înflorit, venind să realizeze din plin visul pentru acest teatru modern conceput
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
visul pentru acest teatru modern conceput de Diderot și Louis-Sébastien Mercier 69. Difuzarea teatrului lor a permis pe lângă asta recunoașterea în Shakespeare a unui mare precursor. Sub influența combinată a Germaniei contemporane și a Angliei elisabetane se elaborează, în Franța, teoriile despre drama romantică ce păstrează totuși acesta este specificul Romantismului francez , spiritul Iluminismului. Dovada acestui fapt o reprezintă strigătul plin de orgoliu al tânărului Musset (1810-1857), care nu și-a făcut încă debutul pe scenă: "Je ne voudrais pas écrire
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]