66,081 matches
-
reuniți în afara Daciei, la sud de Dunăre, după abandonarea provinciei de către Roma, ar fi urcat progresiv, în timpul secolului al XIII-lea, printr-o mișcare lentă de infiltrație, pînă în Transilvania. Aici, națiunea română, venită tîrziu, nu este decît tolerată. Această teorie a imigrației, susținută într-o manieră complexă, a sfîrșit prin a deveni în istoriografia maghiară contemporană o teorie a dispersării, care prezintă "o patrie mobilă a românilor". Se subliniază marea împrăștiere a românilor, trecuți la sud de Dunăre, aflați sub
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
al XIII-lea, printr-o mișcare lentă de infiltrație, pînă în Transilvania. Aici, națiunea română, venită tîrziu, nu este decît tolerată. Această teorie a imigrației, susținută într-o manieră complexă, a sfîrșit prin a deveni în istoriografia maghiară contemporană o teorie a dispersării, care prezintă "o patrie mobilă a românilor". Se subliniază marea împrăștiere a românilor, trecuți la sud de Dunăre, aflați sub dominație bulgară, prezenți în Tessalia, în Macedonia și în Albania, pentru a explica faptul că istoria românilor trebuie
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fonologice și morfologice dintre două limbi pentru a ajunge la concluzia existenței unei arii de origine învecinată pentru albanezi și români. Strămoșii românilor locuiau în ținuturile muntoase ale vechii Serbii și în zonele adiacente. Dar punerea față în față a teoriei și a ideologiei nu conduce la nici un rezultat. Patriei mișcătoare a românilor propusă de istoriografia maghiară, lingvistica și istoriografia română îi oferă în replică unele reprezentări sedentare ale continuității. "Forma de bază a organizării sociale a populației românești în Evul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
supliciul a făcut din Horea un martir al cauzei lor". Martir al unei cauze sociale sau martir al unei cauze naționale? Sărbătorirea, în 1984, a aniversării răscoalei a suscitat o relectură naționalistă și revoluționară a faptelor sub egida Institutului de teorie militară și a Partidului comunist. Manipularea a fost studiată cu minuțiozitate de Katherine Verdery, care analizează procesul de constituire a ideologiei național-ceaușiste. Ea îi prezintă pe actorii acestei puneri în scenă a revoluției transilvane românești, anterioară Revoluției franceze, și derularea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a revoluției transilvane românești, anterioară Revoluției franceze, și derularea festivităților care însoțesc această reconstrucție. Sub autoritatea istoricului Ștefan Pascu, saltul ideologic consistă în a considera răscoala ca inițiatoare a procesului revoluționar din România. Este posibil ca Partidul și Institutul de teorie militară "să fi comanditat lucrarea lui Pascu". În mod concret, răscoala și represiunea ei nu au distrus opera elitelor Școlii Ardelene, care a continuat după 1784, împlinindu-se în devotamentul față de losif al II-lea. Națiunea elitelor nu este întrupată
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
mobilizează în vederea unei deschideri în acest domeniu, aflîndu-se la originea clasei burgheze revoluționare. După Zeletin, burghezia apare odată cu capitalismul comercial. Există deci un fond economic pentru o formă socială și pentru expresia ideologică a intereselor sale. Această ipoteză contestă direct teoria junimistă. Al doilea punct de opoziție între Zeletin și tradiția junimistă se referă la formarea națiunii. Zeletin îndrăznește să declare că aceasta nu-și are originea în țăran, ci că ea este răspunsul la nevoile capitaliștilor care tind spre unitate
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Universitate, pe străzi, în locurile publice. Toate șepcile rusești au fost arse. La sfîrșitul săptămînii, dispăruseră cu desăvîrșire și pentru totdeauna din Iași". În 1922, tinerii militanți naționaliști care se revendică de la Eminescu ei sînt purtătorii fidelității naționaliste și de la teoriile lui Cuza pun bazele Asociației Studenților Creștini. Codreanu precizează: "Sîntem născuți antidemocrați". Prezența studenților creștini depășește spațiul Universității. Spre exemplu, la Iași, teatrele care îndrăznesc să joace în idiș sînt atacate. Prezența evreiască este definită astfel de Codreanu și de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
occidentali. În sfîrșit, noul regim stăpînește viitorul pentru că pretinde că împacă modernitatea cu justiția. Întreaga construcție ideologică este axată pe acest crez al unei istorii semnificative și dominante. UN PROIECT INTEGRAT PROMETEIC Totul fusese pus în aplicare pentru marea operă: teoria și logica ei, cadrul instituțional, implementarea modelului sovietic. Un mare pas a fost transformarea instituțiilor. Constituția din martie 1948 aliniază evoluția românească la aceea a Iugoslaviei, Albaniei, Bulgariei și Ungariei. Principiul fundamental este acela că întreaga putere de stat emană
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de caracterul științific al marxism-leninismului, există legi ale istoriei a căror cunoaștere și justă apreciere conferă o superioritate. Influența marxism-leninismului este de lungă durată: ea pătrunde în toate sectoarele formației, iar elitele conducătoare au crezut pe deplin că posedă o teorie a cunoașterii care ar permite depășirea tuturor dificultăților. Construcția discursului politic fondat pe această convingere relevă deci o credință și o propagandă. Conducătorii asociază venerația pentru știință cu un profund dispreț pentru bază, cînd este vorba de educație prin constrîngere
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
economiei, a vieții sociale, a societății în ansamblul ei". Intelectualii sînt suspectați, iar Occidentul atacat. În august 1978, la ședința aparatului central de partid, Ceaușescu tună și fulgeră: "O serie întreagă de medii reacționare au tendința de a reînvia unele teorii de mult depășite cu privire la locul artelor și culturii în viața socială, negînd responsabilitatea acestora în fața societății și susținînd că acestea se situează deasupra societății. [...] Această poziție exprimă net tendințele ideologiei celei mai reacționare, negarea rolului maselor în viața socială, în
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
membru supleant al Comitetului Executiv al Partidului și vicepreședinte al Consiliului ungar: vorbele lui au greutate. El demisionează din funcțiile sale și protestează printr-o serie de scrisori adresate între 1977 și 1980 unor personalități oficiale, împotriva prăpastiei ce separă teoria egalitară de practica discriminatorie. Reuniunile Consiliului ar avea ca singur obiectiv proslăvirea regimului. Consiliul acționează sub directivele Comitetului Central, care-1 finanțează. Mai tîrziu, criticile lui Kiraly vor deveni mai dure: regimul Ceaușescu este relicvă a stalinismului, declară el în 1987
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a fi în eternitate, ci de a deveni. Dar cum se poate transforma existența în devenire?" Citirea lui Noica inspiră Katherinei Verdery următorul comentariu: "Într-un cuvînt, obiectivul lui Noica ar fi acela de a construi României și lumii o teorie armonioasă a relației ontologice dintre tradiție și modernitate. Însăși natura proiectului său îl făcea interesant și util, atît pentru apărătorii tradiției -protocroniștii și aliații lor cît și pentru moderni, partizani ai relațiilor României cu Vestul". Noica cere explicații Vestului în
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
un domeniu mai puțin abordat de cercetătorii etnologi, acela al hermeneuticii imaginarului. Și cultura din aria bucovineană, în a cărei spiritualitate s-a format însăși autoarea, oferă un material de studiu deosebit de generos. Lucrarea este, de fapt, o aplicare a teoriei imaginarului la cultura populară românească, cu privire specială asupra celei din Bucovina, cu preponderență la creația literară, dar, uneori, și la coregrafia folclorică, la arta populară sau la unele practici arhaice de natură magică. Studiul imaginarului presupune o pregătire multidisciplinară
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Shu, ca mediator între cer și pământ; element violent, personificat de divinitățile vântului și ale furtunilor, și elementul vital, "prăná", forța de viață, dobândită prin yoga172. I.2.2. SEMNIFICAȚIE ȘI PROCESUALITATE Până în mileniul al II-lea î.e.n. a apărut teoria chineză privind cultul celor cinci elemente: apa, focul, lemnul, metalul și pământul, care corespundeau primelor cinci numere 1, 2, 3, 4, 5. Aceste cinci elemente au foste definite în deplină comuniune cu timpul și spațiul: apa aparține lumii de jos
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
STRUCTURĂ ȘI FUNCȚIONALITATE Provenind de la grecescul poietikós, poietiké, apărut în limba română prin filieră franceză, poétique, în lat., it. poetico, germ. Poetisch, Poetik "poetica" s-a păstrat cu accepțiuni diverse: * Știință care are ca obiect de studiu poezia; * Ramură a teoriei literare care studiază creația literar-artistică; * Un ansamblu de reguli normative, specifice "actului creației poetice" (manifest al unei școli, grup literar, tratat; ex. "Poetica" lui Aristotel, "Ars Poetica" a lui Horațiu); * "Sistem de forme și principii poetice, caracteristice unei epoci sau
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
propus două concepții privind metafora: pe de o parte, metafora este "o substituire" (substituirea unui cuvânt cu altul), pe de altă parte, metafora este "o analogie sintetizată", având rolul unei comparații. "Noua retorică", reprezentată de I. A. Richards, propune o "teorie contextuală a semnificației" în care metafora este "principiul omniprezent al limbajului". Pentru M. Black și C. Turbayne și, mai târziu, M. Hesse, metafora este prezentă ca "interacțiune în spațiul epistemologic". Concepția pragmatică a contestat existența unei teorii a metaforei, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Richards, propune o "teorie contextuală a semnificației" în care metafora este "principiul omniprezent al limbajului". Pentru M. Black și C. Turbayne și, mai târziu, M. Hesse, metafora este prezentă ca "interacțiune în spațiul epistemologic". Concepția pragmatică a contestat existența unei teorii a metaforei, deoarece metafora este, prin definiție, o încălcare a regulilor utilizării unui termen. G. Lakoff a susținut existența unei metafore fundamentale care creează un nou mod de a percepe lumea. Nina Aroutiounova, din cadrul Școlii formale ruse, definește metafora ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ca entitate activă fizic, spațiul se poate subdiviza în sfere concentrice în care domină câte un element material (pământ, apă, aer sau foc). În gândirea modernă, spațiul nu mai este "abstract și vid", cu un continuum al agenților fizici (electromagnetismul), teoria relativității propunând interdependența spațiu-timp.20 În civilizația clasică, pentru Aristotel, timpul era "numărul mișcării conform antecedentului și succesorului", în timp ce pentru Sf. Augustin, timpul este o realitate insesizabilă (trecutul nu este, viitorul nu e încă, prezentul se reduce la o clipă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în românește de Ștefania Mincu, Editura Univers, București, 1986. * * *, Semantică și semiotică, sub redacția acad. I. Coteanu și prof. dr. Lucia Wald, Editura Științifică și enciclopedică, București, 1981. URSACHE, Petru, Etnoestetica, Editura Institutul European, Iași, 1998. VASILIU, Emanuel, Introducere în teoria textului, Editura Științifică, București, 1990. VARGA, Kibédi, Les constantes du poème, Analyse du langage poétique, Préface de Claude Pichois, Édition A. J. Picard, 1977. VÉDRINE, Hélène, Les grandes conception de l`imaginaire, De Platon à Sartre et Lacan, Le livre
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Eminescu, București, 1980, p. 20. 16 Ibidem, p. 21. 17 v. Crișu Dascălu, Dialectica limbajului poetic, Editura Facla, Timișoara, 1986, p. 19. 18 Ibidem, p. 8. 19 Ibidem, p. 57. 20 Ibidem, p. 183. 21 v. Emanuel Vasiliu, Introducere în teoria textului, Editura Științifică, București, 1990, pp. 114-147. 22 v. Cesare Segre, Istorie-cultură-critică, în românește de Ștefania Mincu, Editura Univers, București, 1986, p. 262. 23 v. Anca Runcan-Măgureanu, Aspecte semantice ale constituirii textului, în Semantică și semiotică, sub redacția acad. I.
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Wissenschaft und Kultur Wien Tipărit cu sprijinul Ministerului Federal al Educației, Științei și Culturii din Viena MIRCEA FLONTA (născut în anul 1932), profesor consultant la Facultatea de Filozofie a Universității din București. Domenii principale de preocupări: epistemologia clasică și analitică, teoria cunoașterii științifice, studii kantiene și wittgensteiniene. Numeroase cărți, studii și articole în această arie tematică, publicate în țară și peste hotare. Traduceri, în colaborare, din David Hume, Immanuel Kant, Albert Einstein, Moritz Schlick, Karl Popper și Ludwig Wittgenstein. Ultima carte
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mele. Atunci nu se poate gândi la o viață adevărată.“40 Se știe că Wittgenstein a citit toată viața cu plăcere din Platon. Scrierile acestuia erau printre puținele texte filozofice pe care le deschidea. Nu-l atrăgea partea doctrinară, adică teoriile lui Platon. Era, în schimb, foarte sensibil la frumusețea scrisului, dar nu numai atât. Putem presupune că Wittgenstein s-a simțit atras de un motiv central al gândirii filozofului grec, acel motiv care revine mereu, în noi chipuri, în tot
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
observații ale lui Russell, Wittgenstein îi scria la 19 august 1919: „Acum mi-e teamă că tu nu ai sesizat cu adevărat afirmația mea esențială, față de care întreaga chestiune privitoare la propozițiile logice este doar un corolar. Punctul principal este teoria despre ceea ce poate fi spus prin propoziții, adică prin limbaj (și ceea ce este același lucru, poate fi gândit), și ceea ce nu poate fi spus prin propoziții, ci doar arătat. Problemă care, cred eu, este problema cardinală a filozofiei.“ (Ludwig Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
iar acesta îi comunicase primele sale impresii. Față de acestea, Wittgenstein reacționează astfel: „Mi e frică, acum, că nu ai sesizat cu adevărat afirmația mea esențială, față de care întreaga chestiune privitoare la propozițiile logice este doar un corolar. Punctul principal este teoria despre ceea ce poate fi spus (gesagt) prin propoziții - adică prin limbaj - (și, ceea ce este același lucru, poate fi gândit) și ceea ce nu poate fi spus prin propoziții, ci doar arătat (gezeigt). Problemă care, cred eu, este problema cardinală a filozofiei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nu o propoziție? Aceasta este o întrebare importantă și deoarece ne atrage atenția asupra distincției dintre ceea ce numesc fața mai vizibilă și fața mai puțin vizibilă a Tractatus-ului. Așteptarea obișnuită a cititorului este ca o scriere filozofică să propună o teorie. În cazul Tractatus-ului, este așteptarea ca delimitarea a ceea ce este o propoziție de ceea ce nu este o propoziție să se realizeze pe baza unui criteriu, care să servească și drept definiție a propoziției. Dacă așa stau lucrurile, atunci centrul Tractatus-ului
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]