63,386 matches
-
propuneau sunt prea mari față de cele cu care erau obișnuiți. Dialoguri interdisciplinare și practica antropologică Atunci când proiectele de dezvoltare dau greș, economiștii de obicei atribuie cauzele eșecului calculelor tehnice eronate aplicate la presupoziții fundamental corecte, mai degrabă decât lipsei unei perspective culturale. Potrivit lui Kottak, uneori ei ignoră consilierea preliminară asupra compatibilității, din cauza faptului că aceasta presupune o componentă de cercetare de teren, pe care de multe ori coordonatorii proiectelor o asimilează cu un contact cu administrația (de obicei, de la nivel regional
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
care rămâne, de cele mai multe ori, în zona de expertiză (și de putere) a economiștilor. Totuși, antropologii pot contribui la planificarea și elaborarea unor politici relevante pentru populațiile-țintă prin câteva activități. Una dintre ele este chiar îmbunătățirea planificării, prin oferirea unei perspective de la „firul ierbii”. Proiecte de dezvoltare identice vor avea rezultate diferite în funcție de diferențele politice, ecologice sau istorice specifice, care variază de la regiune la regiune. Acestea pot fi identificate doar prin contactul direct cu comunitățile-țință, unul dintre punctele tari ale metodei
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în funcție de diferențele politice, ecologice sau istorice specifice, care variază de la regiune la regiune. Acestea pot fi identificate doar prin contactul direct cu comunitățile-țință, unul dintre punctele tari ale metodei antropologice. Contactul direct cu comunitățile-țintă permite, de asemenea, descrierea și înțelegerea perspectivei clientelei, de obicei sărace, o operațiune esențială pentru implementarea proiectului. Pe lângă aceasta, antropologii pot oferi date de bună calitate, care pot fi folosite la corectarea datelor de recensământ sau obținute prin intermediul chestionarului în ceea ce privește venitul, accesul la pământ, relațiile de putere
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
doresc să beneficieze de oportunitățile extracomunitare atunci când există și să se replieze în interior atunci când acestea dispar. Bibliografie Appadurai, Arjun, 1986, „Introduction: Commodities and the Politics of Value”, în Arjun Appadurai (coord.), The Social Life of Things: Commodities in Cultural Perspective (pp. 3-63), Cambridge University Press, Cambridge. Clifford, James, 1988, The Predicament of Culture, Harvard University Press, Cambridge. Clifford, James; Marcus, George, 1986, Writing Culture: The Poetics and Politics of Ethnography, Chicago University Press, Chicago. Cole, Donald Powell, 1975, Nomads of
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
analiză pentru datele din actualul Barometru varianta de răspuns „Pentru că nu îi ajută statul”, care nu exista în itemii aplicați în 1993 și 1999. Figura 4 - Dinamica opțiunilor pentru explicațiile populare ale cauzelor sărăciei între 1993 și 2003 Analiza din perspectivă dinamică a opțiunilor pentru una dintre explicațiile populare pentru sărăcie relevă o anumită constanță a preferințelor pentru atribuirea individuală a sărăciei. Alegerea variantei de răspuns „Nu au avut noroc” este aproape similară în toate cele trei cercetări, în timp ce preferința pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sociale și inegalităților care există între grupurile sociale, ceea ce indică un suport crescut pentru politici generoase de suport pentru săraci. Celelalte două explicații care se bucură de susținere crescută sunt lipsa de ajutor din partea statului și vinovăția individuală. Analiza în perspectivă dinamică a datelor indică o creștere a preferințelor populației pentru explicația bazată pe structura socială în ultimii zece ani. Se poate concluziona că idealul spre care ar trebui să se îndrepte societatea românească, având în vedere opțiunile populației, este o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
-20. Coughlin, Richard, 1980, Ideology, Public Opinion and Welfare Policy: Attitudes towards Taxes and Spending in Industrial Societies, Institute for International Studies, University of California, Berkeley. Deacon, Bob, 1993, „Developments in East European Social Policy”, în Catherine Jones (coord.), New Perspective on Welfare State in Europe (pp. 177-197), Routledge, Londra. Dixon, John; Shik Kim, Hyung, 1992, „Social Welfare under Socialism”, în Dixon John, David Macarov (coord.), Social Welfare in Socialist Countries (pp. 1-8), Routledge, Londra, New York. Dogan, Mattei, 1988, „Introduction: Strains
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Analysis of Political Life, John Wiley & Sons, New York, London, Sidney. Edlund, Jonas, 1999, „Trust in Government and Welfare Regimes: Attitudes towards Redistribution and Financial Cheating in the United States and Norway”, în Edlund Jonas, Citizen and Taxation: Sweden in Comparative Perspective, teză doctorală la Departamentul de Sociologie al Universității din Umeå, nr. 11. Esping-Anderson, Gøsta 1990, The Three Worlds of Welfare Capitalism, Polity Press, Cambridge. Esping-Anderson, Gøsta, 1999, Social Foundation of Post-industrial Economies, Oxford University Press, Oxford. Ferge, Szuzsa, 1995, „Social
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
anii ’90”, în Liliana Mihuț, Bruno Lauritzen, Modele de politici sociale (pp. 235-278), Editura Didiactică și Pedagogică, București. Mullard, Maurice; Spicker, Paul, 1998, Social Policy in a Changing Society, Routledge, London, New York. Nielsen, Klaus, 1996, „Eastern Europe Systems in Comparative Perspective”, în Bent Greve (coord.), Comparative Welfare Systems: The Scandinavian Model in a Period of Change (pp. 185-213), Macmillan Press, Londra; St. Martin’s Press, New York. Oorschot, Wim van; Halman, Loek, 2000, „Blame or Fate, Individual or Social? An International Comparison
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Social Policy, vol. 6 (3), pp. 175-190. Petterson, Per Arnt, 1995, „Who Wants Economic Transfers? Changes from the 19960s to the Early 1990s”, în Stefan Svallfors (coord.), In the Eye of the Beholder: Opinion on Welfare and Justice in Comparative Perspective, Impello Säljsupport AB, Umeå. Preda, Marian, 2002, Politica socială românească între sărăcie și globalizare, Editura Polirom, Iași. Rabušic, Ladislaw; Sirovátka, Tomáš, 1999, „Czech Welfare State and Its Legitimacy”, Polish Sociological Review, vol. 126 (2), pp. 239-263. Rawls, John, 1973, A
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
multistadial cuprinde 2 063 de persoane și este reprezentativ pentru populația de peste 18 ani a României. Cercetarea fost realizată în octombrie 2003. Dezvoltare socială „neconvențională”: despre capitalul social Bogdan Voicu În mod tradițional, discuția despre dezvoltare aduce în prim-plan perspectiva economică și factorii dați de structura relațiilor internaționale, cu o atenție sporită în lumea postkeynesiană față de problemele legate de redistribuție. Anii ’60 au adus însă în prim-plan problematica legată de rolul capitalului uman. După 1980, un întreg curent de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
teoreticienii din toate ramurile științei: capitalul social. Textul de față își propune să prezinte câteva aspecte legate de acest din urmă factor al dezvoltării. Pentru început, prezint câteva delimitări conceptuale, aducând în prim-plan funcțiile generale ale capitalului social în perspectiva dezvoltării sociale. Analizez apoi nivelurile înregistrate în România de principale componente - relațiile sociale și încrederea -, insistând asupra unei perspective comparative cu restul Europei. În final, revin cu trecerea în revistă a unor căi de a utiliza capitalul social ca agent
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din urmă factor al dezvoltării. Pentru început, prezint câteva delimitări conceptuale, aducând în prim-plan funcțiile generale ale capitalului social în perspectiva dezvoltării sociale. Analizez apoi nivelurile înregistrate în România de principale componente - relațiile sociale și încrederea -, insistând asupra unei perspective comparative cu restul Europei. În final, revin cu trecerea în revistă a unor căi de a utiliza capitalul social ca agent al dezvoltării și formulez unele sugestii privind potențialul acestora de a fi folosite în cazul concret al României. Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Two Lectures by and an Interview with Michel Foucault (pp. 87-104), Harvester Wheatsheaf, Londra. Friedrichs, Jürgen, 1998, „Do poor neighborhoods make their residents poorer? Context effects of poverty neighborhoods on residents”, în Hans-Jürgen Andreß (coord.), Empirical Poverty in a Comparative Perspective (pp. 77-99), Ashgate, Aldershot. Fukuyama, Francis, 1995, Trust: The Social Values and the Creation of Prosperity, Free Press, New York [ed. rom: Trust (încredere). Virtuțile sociale și crearea prosperității, traducere de Marius Conceatu, Editura Antet, București, 2003]. Gambeta, Diego, 1988, Trust
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Russia as an Hour-Glass Society: A Constitution without Citizens”, East European Constitutional Review 4 (3). Rose, Richard, 2000, „Getting things done in an antimodern society: Social capital networks in Russia”, în Partha Dagsupta, Ismail Serageldin (coord.), Social Capital: A Multifaceted Perspective (pp. 147-171)s, The World Bank, Washington. Sandu, Dumitru, 1999, Spațiul social al tranziției, Editura Polirom, Iași. Torcal, Mariano; Montero, José Ramón, 1999, „Facets of social capital in new democracies: The formation and consequences of social capital in Spain”, în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în Jan W. van Deth, Marco Maraffi, Ken Newton, Paul F. Whiteley, Social Capital and European Democracy (pp. 167-191), Routlegde, Londra. Turner, Johnatan A., 2000, „The Formation of Social Capital”, în Partha Dagsupta, Ismail Serageldin (coord.), Social Capital: A Multifaceted Perspective (pp. 95-146), World Bank, Washington. Verdery, Katherine, 2003, Socialismul: ce a fost și ce urmează, Editura Institutul European, Iași. Voicu, Bogdan; Voicu, Mălina, 2003, „Volunteering in Central and Eastern Europe: One of the missing links?”, în Bogdan Voicu, Horațiu Rusu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Social Development in European Postcommunist Europe (pp. 53-66), Editura Psihomedia, Sibiu. Voicu, Mălina; Voicu, Bogdan, 2003, „Volunteering in Romania: A rara avis”, în Loek Halman, Paul Dekker (coord.), Volunteering Values and Diversity: Participation in Voluntary Work in Cross-national and Longitudinal Perspective (pp. 143-160), Kluwer Publishers. Woolcock, Michael, 2000, „Managing Risk, Shocks, and Opportunities in Developing Economies: The Role of Social Capital”, în Gustav Ranis (coord.), Dimensions of Development, Yale Center Press, New Haven, Connecticut. World Bank, 2001, World Development Report 2000
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
obținerea angajamentului față de proiect din partea comunității și a finanțatorilor externi; 7. implementarea proiectului. Evaluarea rezultatelor proiectului, deși nu este în mod necesar un punct terminus, reprezintă o etapă crucială. Cătălin Zamfir (2000b, pp. 302-303) arată că evaluarea trebuie făcută din perspective multiple: a) cea a beneficiarului direct; b) cea a autorităților publice locale, responsabile pentru bunăstarea comunității; c) cea a agentului extern/finanțatorul. În procesul de evaluare a proiectului/programului (comunitar), nu mai puțin importante sunt criteriile de evaluare, împărțite de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
importante sunt criteriile de evaluare, împărțite de Cătălin Zamfir în două categorii: 1) criteriul produsului finit (care conține: a) criterii intermediare/de mijloc; b) criterii finale); 2) criterii de creștere a capacității. O modalitate complementară de analiză a proiectului din perspectiva evaluării este aceea de a vedea evaluarea ca pe un proces, și anume, așa cum o denumește Cătălin Zamfir, „evaluarea stadială”: a) evaluarea continuă/neîntreruptă; b) evaluarea pe termen mediu, după parcurgerea fiecărui stadiu; c) evaluarea finală; d) evaluarea ulterioară. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
guvernării prin participarea cetățenilor la aceasta și o evidentă economie de resurse publice. Literatura internațională dedicată participării în diversele ei fațete a stabilit ca un fapt evident handicapul fostelor țări comuniste în ceea ce privește resursele de activism. Din acest punct de vedere, perspectivele dezvoltării comunitare participative în România sunt considerate a fi slabe, ceea ce poate justifica apelul preponderent la programe administrate central sau la un apel excesiv la experți din afara comunităților pentru planificarea acțiunilor de dezvoltare. Îmi propun, în primul rând, să arăt
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
relevanți în multe modele, ca mediatori între variabilele socioculturale și implicare. Un astfel de factor important e sentimentul eficacității sinelui (self-efficacy), un concept dezvoltat de Bandura (1995), care este într-o relație de cauzare reciprocă cu implicarea actuală și reușită. Perspectiva culturală În ultimele câteva decenii câteva lucrări importante au încercat să identifice specificitățile culturale care conduc la un stil de viață participativ sau îl împiedică. O astfel de lucrare este bine cunoscuta „Cultură civică” a lui Almond și Verba (1993
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
celor mai sărace sunt localizați în casele situate în zona centrului istoric al orașului. Gospodăriile din blocurile de apartamente precum cele introduse în cercetare aparțin unei pături vaste și diverse de locuitori din clasele mijlocii și de jos. Rezultate În contrast cu perspectiva pesimistă a unor colectivități atomizate, incapabile să depășească dilemele sociale, scările de bloc din Oradea în care am realizat cercetarea prezintă capacități consistente de rezolvare a problemelor comune și de producere a unei calități a vieții mai bune pentru membrii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
PCR sau în sindicatele comuniste și aplicate pentru acoperirea nevoilor vecinătăților de către viitorii lideri, la fel precum capacitatea și disponibilitatea de a munci în echipe organizate au putut fi asimilate de membrii activi ai comunităților din organizațiile comuniste. Din această perspectivă, nu este o exagerare afirmația că organizațiile socialiste au produs capital uman pentru inițiativele comunitare postsocialiste. Un alt mecanism cauzal demn de luat în considerare presupune internalizarea rolurilor de „activist” și de „lider” în perioada activității organizaționale, roluri pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Emotions in Movements and in Power”, European Journal of Social Theory, 7 (2), pp. 229-244. Ostrom, E., 1990, Governing the Commons: The Evolution of Institutions for Collective Action, Cambridge University Press, New York. Ostrom, E.; Ahn, T.K., 2001, „A Social Science Perspective on Social Capital: Social Capital and Collective Action”, Workshop in Political Theory and Policy Analysis, Indiana University. Popkin, S., 1977, The Rational Peasant: The Political Economy of Rural Society in Vietnam, University of California Press, Berkeley. Re-ETGACE, The Implications of
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
drogurilor, a violenței domestice etc. La acestea s-a adăugat formarea postuniversitară de tip masterat și doctorat. Un accent special a fost pus pe acele forme de specializare care se adresează problemelor sociale majore ale societății noastre: politici sociale în perspectiva inegrării europene, politici sociale de suport pentru copil și familie, administrarea comunitară a justiției, managementul serviciilor de asistență socială și de sănătate, consiliere și supervizare în asistența socială, combaterea și prevenirea dependenței de droguri etc. În mai puțin de patru
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]