63,729 matches
-
și PIB/locuitor Bibliografie 1. Bădescu Ilie, Dungaciu Dan, Baltasiu Radu, Istoria sociologiei, volumul II, Teorii contemporane, București, Editura Eminescu, 1996. 2. Bădescu Ilie, Dungaciu Dan, Sociologia și geopolitica frontierei, București, Editura Floare albastră, vol. 1, 1995. 3. Bădescu Ilie, Teoria latentelor difuze, București, Editura ISOGEP-EUXIN, 1997. 4. Bălăceanu-Stolnici Constantin, Șerbănescu Laura, Dorian Igna Ioan, Symptoms of loneliness in late life, International conference on gerontology, Arad, 2006. 5. Banu G., Tratat de medicină socială, Medicina socială ca știință, Eugenia, Demografia, vol
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
patologie chirurgicală, vol. I și II, București, Editura Medicală, 2001. 5. Banu G., Tratat de medicină socială, Medicina socială ca știință, Eugenia, Demografia, vol. I, București, Casa Școalelor, 1944. 6. Bădescu Ilie, Dungaciu Dan, Baltasiu Radu, Istoria sociologiei, volumul II, Teorii contemporane, București, Editura Eminescu, 1996. 7. Bădescu Ilie, Dungaciu Dan, Sociologia și geopolitica frontierei, București, Editura Floare albastră, vol. 1, 1995. 8. Bădescu Ilie, Teoria latentelor difuze, București, Editura ISOGEP-EUXIN, 1997. 9. Bălăceanu-Stolnici Constantin, Rada Cornelia, Coordinates of the sexual
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
București, Casa Școalelor, 1944. 6. Bădescu Ilie, Dungaciu Dan, Baltasiu Radu, Istoria sociologiei, volumul II, Teorii contemporane, București, Editura Eminescu, 1996. 7. Bădescu Ilie, Dungaciu Dan, Sociologia și geopolitica frontierei, București, Editura Floare albastră, vol. 1, 1995. 8. Bădescu Ilie, Teoria latentelor difuze, București, Editura ISOGEP-EUXIN, 1997. 9. Bălăceanu-Stolnici Constantin, Rada Cornelia, Coordinates of the sexual behaviour at the third age, International conference in gerontology, în Gerontology Today, coord. Francisc Schneider, Delia Podea, Pavel Nanu, The International conference in gerontology, 15-16
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
Stănculeanu D. L., Totul despre cancerul mamar, Liga Română de Cancer, București 2004, p. 8. 75. Stoetzel Jean, Girard Alain, Sondajele de opinie publică, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1975. 76. Stoica T., Sexologie, București, Editura Medicală, 1972. 77. Șimandan Matei, Teoria cunoașterii sociale, București, Editura Academiei Române, 2002. 78. Toffler Alvin, Familiile viitorului, în Al treilea val, București, Editura Politică, 1983. 79. Toffler Alvin, Șocul viitorului, București, Editura Antet și Lucman [1972], 2000. 80. Trebici Vladimir, Mică enciclopedie de demografie, București, Editura
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
până în 1953). Tot în București, devine documentarist la Institutul de Folclor (1957-1964), cercetător științific la Institutul de Studii Sud-Est Europene (1964-1975) și la Institutul de Etnografie și Folclor (1975-1982). Și-a luat doctoratul în filologie la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, cu teza G. Coșbuc și creația populară (1970). Primele articole i-au apărut în „Revista de folclor” (1956). F., un „eminent folclorist” (cum l-a caracterizat Petru Caraman), și-a ales ca subiect al primei sale cărți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
să-i fie opus studiul monografic, apelului la traduceri să-i fie preferat recursul decis la documentele în limbile respective, examenului univoc să-i ia locul considerarea faptelor pe un câmp larg, parțialismul să cedeze locul inventarului de subiecte, iar teoriei împrumutului se cade să-i fie opusă teoria fondului comun, ceea ce nu ar duce la negarea provenienței sud-dunărene a unor subiecte. Ca modele de urmat, F. și-a ales dintre comparatiști pe B.P. Hasdeu, Lazăr Șăineanu, D. Caracostea, M. Gaster
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
traduceri să-i fie preferat recursul decis la documentele în limbile respective, examenului univoc să-i ia locul considerarea faptelor pe un câmp larg, parțialismul să cedeze locul inventarului de subiecte, iar teoriei împrumutului se cade să-i fie opusă teoria fondului comun, ceea ce nu ar duce la negarea provenienței sud-dunărene a unor subiecte. Ca modele de urmat, F. și-a ales dintre comparatiști pe B.P. Hasdeu, Lazăr Șăineanu, D. Caracostea, M. Gaster și Tache Papahagi. Și-a însușit câteva limbi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
I. Amzulescu, ca și pe acelea ale unor specialiști străini ca Milman Parry, Albert Bates Lord, C.M. Bowra, Paul Mazon, Franz H. Bäuml, Donald J. Ward, Lorenzo Renzi ș.a., F. își adaugă contribuția la ceea ce el numește varianta românească a teoriei oralității. Aportul cel mai însemnat al cărții este repertoriul analitic al formulelor călătoare din cântecul epic muntenesc și oltenesc, care însumează 127 de poziții. Alte câteva componente particularizează opera lui F.: aceea de bibliograf, responsabil al colectivului care a realizat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
elevilor, în special asupra motivațiilor învățării, precum și faptul că unele comportamente ale părinților pot fi favorizate datorită dialogului cu școala; d. grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul să influențeze gestiunea școlară. Există două teorii importante privind relația școală-familie: a. teoria profesionalismului care consideră ca un element esențial serviciul făcut altora, fără a gândi la avantaje personale; criteriile acestei teorii sunt: competența, servirea clienților, un cod de etică profesională; b. teoria schimbului care consideră acțiunea
Arta de a fi părinte by Claudia Râmpu, Petru Laurenţiu Râmpu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1400]
-
precum și faptul că unele comportamente ale părinților pot fi favorizate datorită dialogului cu școala; d. grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul să influențeze gestiunea școlară. Există două teorii importante privind relația școală-familie: a. teoria profesionalismului care consideră ca un element esențial serviciul făcut altora, fără a gândi la avantaje personale; criteriile acestei teorii sunt: competența, servirea clienților, un cod de etică profesională; b. teoria schimbului care consideră acțiunea umană în funcție de un câștig personal; se
Arta de a fi părinte by Claudia Râmpu, Petru Laurenţiu Râmpu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1400]
-
instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul să influențeze gestiunea școlară. Există două teorii importante privind relația școală-familie: a. teoria profesionalismului care consideră ca un element esențial serviciul făcut altora, fără a gândi la avantaje personale; criteriile acestei teorii sunt: competența, servirea clienților, un cod de etică profesională; b. teoria schimbului care consideră acțiunea umană în funcție de un câștig personal; se consideră privilegii tradiționale ale profesorilor: un grad de autonomie, un salariu asigurat, o competiție restrânsă. Din această perspectivă se
Arta de a fi părinte by Claudia Râmpu, Petru Laurenţiu Râmpu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1400]
-
gestiunea școlară. Există două teorii importante privind relația școală-familie: a. teoria profesionalismului care consideră ca un element esențial serviciul făcut altora, fără a gândi la avantaje personale; criteriile acestei teorii sunt: competența, servirea clienților, un cod de etică profesională; b. teoria schimbului care consideră acțiunea umană în funcție de un câștig personal; se consideră privilegii tradiționale ale profesorilor: un grad de autonomie, un salariu asigurat, o competiție restrânsă. Din această perspectivă se pune întrebarea: ce câștigă profesorul într-o cooperare cu familia? Se
Arta de a fi părinte by Claudia Râmpu, Petru Laurenţiu Râmpu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1400]
-
soteriologic, o posibilă terapie. SCRIERI: Intimitatea verbului, București, 1981; Tratat de tehnica renunțării, București, 1982; Scrisoarea lui Hipparc, Cluj-Napoca, 1984; Pluralitate, Cluj-Napoca, 1988; Aspecte naturale, București, 1989; Odele morții și alte poeme, București, 1991; Argument pentru o estetică a științei - teoria cunoașterii, Cluj-Napoca, 1990; Eseuri, I-II, Cluj-Napoca, 1992, III-V, București, 1992-1997. Repere bibliografice: George Muntean, Caius Dragomir, „Tratat de tehnica renunțării”, RL, 1984, 20; Ion Cristofor, Caius Dragomir, „Scrisoarea lui Hipparc”, ST, 1985, 7; Toma Roman, Între Freud și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
Lovinescu, Emil Cioran, Mircea Eliade ș.a. În 1975 revista „Manuscriptum”, la care își stabilește colaborarea, îi deschide un spațiu intitulat „Document în replică”, unde publică ani în șir articole însoțite de probe documentaristice. Mai colaborează la „Revista de istorie și teorie literară” „România literară”, „Noi, tracii” și la „Jurnalul literar”. Cercetător pasionat, P.-C. descoperă și editează în 1984, la capătul unor explorări laborioase, teza de licență a lui Mircea Eliade, Contribuții la filosofia Renașterii. Provenind dintr-o perioadă de afirmare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
sunt motorul acțiunii. Nu se poate ca unei priviri critice, oricăt de binevoitoare, să-i scape asimetria așa zicănd metodologică pe care tocmai am comis-o: banii au fost trecuți prin pulbere de folclor, iar dorințele prin pretinsul pesmet al teoriei... Dar e un artificiu al zigzagului, adică al lipsei de unitate discursivă pe care intenționat mi-am asumat-o, căci acum am de gănd să fac un salt... metafizic! Dorințele personajului din Filantropica îl aruncă din zona gri a societății
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
și folcloristului Ovidiu Papadima. După absolvirea Liceului „I. L. Caragiale” din București (1976), urmează Facultatea de Limba și Literatura Română, secția română-engleză, a Universității bucureștene, luându-și licența în 1981. În 1987-1988 beneficiază de o bursă Herder la Viena, unde studiază teoria metaforei, iar în 1995-1996 este bursier al Colegiului Noua Europă pentru studiul receptării literare. În 1999 obține titlul de doctor în filologie cu teza Relația autor-cititor în literatura română, secolul al XIX-lea. Proza pașoptistă și postpașoptistă. Profesor de limba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
Educația 2000+. Debutează cu versuri în 1969, la revista „Scântei” a Liceului nr. 32 din București și e inclus în antologia Copii poeți (1968). Colaborează la „Caiete critice”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Limbă și literatură”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Luceafărul” ș.a. Debutul editorial se produce în 1981, cu volumul de proză În livada de cremene. Prima carte a foarte tânărului prozator P. asumă riscul unei duble confruntări: pe de o parte, cu tradiția, venerabilă și pe teren românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
Caragiale. Încă student fiind, alcătuise o echipă împreună cu Mioara Lujanschi, Călin Andrei Mihăilescu, Ariadna Ștefănescu și Rodica Zafiu, cu care pornise în expediția de descifrare a enigmei „Caragialiei” (o parte din cercetările lor au apărut în „Revista de istorie și teorie literară”, 1992-1993). Întâia consemnare editorială a acestor căutări ale lui P. este lucrarea Comediile lui I. L. Caragiale (1996), inclusă într-o colecție coordonată de Paul Cornea și destinată școlii. Depășind strictul interes și nivel didactic, exegetul reconstituie „destinul pieziș” al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
de miza prozelor în discuție. Cercetătorul creionează astfel poetica prozei antejunimiste, a cărei trăsătură principală - din perspectiva comunicării - este hiperdeterminarea textuală, altfel spus, comunicativitatea excesivă. Demonstrația are un fundament teoretic solid, convocând o bibliografie dominată de nume importante ale naratologiei, teoriei comunicării și semioticii. SCRIERI: În livada de cremene, București, 1981; Comediile lui I. L. Caragiale, București, 1996; Caragiale, firește, București, 1999; Literatură și comunicare. Relația autor-cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă, Iași, 1999; Calendarul după Caragiale (în colaborare cu Călin Andrei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
Catedra de literatură română a Universității de Stat din Chișinău, deținând un timp funcția de șef al acesteia (1992-1995). Chiar de la prima sa carte, Conținut și formă în opera literară (1972), M. manifestă interes pentru investigarea problemelor de estetică și teoria literaturii. În alte lucrări - monografii și scrieri cu caracter didactic - tratează statutul valorii artistice și categoriile estetice, corelația dintre frumos și util, raporturile artei cu realitatea, talentul și specificitatea gândirii artistice, adevărul artistic și idealul estetic, tradiție și inovație ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288086_a_289415]
-
se retrăgea treptat către răsărit, spre actualul bazin al Mării Negre, când, prin eroziune regresivă, acest curs a străpuns culmea montană din care pornise, cele două porțiuni cu începuturi separate s-au unit, formând întregul curs al Dunării de astăzi. Această teorie datorată lui de Martonne 55 a fost verificată și însușită de geografii români. Este uimitor de constatat că locuitorii au păstrat amintirea acestor schimbări hidrografice. În anchetele etnofolclorice ale lui Nicolae Densușianu 56 de la începutul secolului trecut descoperim o tradiție
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
tahicardie, iar sub 60/min reprezintă bradicardie (pentru intervalul 80-100/min se poate folosi expresia “frecvență (moderat) crescută”). Dacă ritmul nu este sinusal, vorbim de tahisau bradi-aritmiile respective. Ințelegerea metodei pentru o analiză competentă a traseului ECG necesită cunoștințe de teorie vectorială, respectiv a operației de proiecție și reconstituire a vectorilor (complet diferită de cea de compunere și descompunere). Prin definiție axa electrică a inimii este axa vectorului electric global în timpul depolarizării ventriculare. Ea poate fi determinată prin reconstituirea acestui vector
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
Celulele proprii ale glomusului (două sau mai multe tipuri) sunt bogate în dopamină și sunt considerate chemoreceptori. Ele ar putea funcționa și ca interneuroni inhibitori pentru terminațiile neuronale de la nivelul sinusului carotidian (nervul Hering, ram al nervului glosofaringian). Conform acestei teorii există un feed-back negativ local: impulsurile generate la nivelul terminațiilor nervoase respective eliberează un transmițător excitator pentru celulele glomusului, determinând eliberarea de dopamină, cu acțiune inhibitorie asupra terminației nervoase care a determinat de fapt activarea inițială a acestui mecanism. Chemoreceptorii
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
și un circuit apă-om-apă care se referă la intervenția activității omului . CAPITOLUL V APA ȘI MISTERELE VIEȚII SUBACVATICE Apa este un element indispensabil vieții, pentru toate organismele și ecosistemele, datorită largii răspândiri și calităților deosebite pe care le are. Diversele teorii ale apariției vieții pe pământ acordă apei un rol central, majoritatea considerând oceanul primul și pentru miliarde de ani singurul leagăn al vieții. Echilibrul natural este adesea perturbat de om, din cauza favorizării unor specii și distrugere a altora, direct sau
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
mediului. Dar echilibrul ecologic este un echilibru dinamic, și compoziția cantitativă și calitativă în specii evoluează în timp și spațiu, chiar fără influența omului, cu modificări ciclice sau ireversibile, echilibrul fiind doar pe ansamblu și în dinamică. Ba mai mult, "teoria catastrofelor" afirmă că evoluția ecosistemelor nu este liniară ci cu salturi determinate de evenimente majore climatologice sau de altă natură, iar în cazul particular al apelor de inundații, care sunt un element natural necesar evoluției naturale. De aceea, decelarea procentului
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]