64,222 matches
-
explică fenomenul este teoria clasică a electromagnetismului și a fost dezvoltată între anii 1860 și 1870 de către James Clerk Maxwell. Fenomenul observat de către Faraday a fost considerat ulterior ca prima dovadă experimentală a naturii electromagnetice a luminii în acord cu teoria lui Maxwell. Fizicianul francez Marcel Émile Verdet în 1854 stabilește, pe cale empirică, legea care îi poartă numele și care stabilește relația dintre măsura polarizării induse și intensitatea câmpului magnetic aplicat, lungimea parcursului luminii respectiv natura substanței. Ulterior, Henri Becquerel determină
Efectul Faraday () [Corola-website/Science/322012_a_323341]
-
respectiv natura substanței. Ulterior, Henri Becquerel determină relația empirică dintre constanta de material din legea lui Verdet ("constanta lui Verdet") și lungimea de undă a razei incidente. Descrierea corectă a mecanismului de producere a efectului Faraday a fost dată în cadrul teoriei corpului solid ca un fenomen de rezonanță feroelectrică. Peter S. Pershan, Aldert van der Ziel și L. D. Malmström prezintă în 1965 observații asupra magnetizării indusă optic în materiale neabsorbante, efect numit de ei "efectul Faraday invers" se poate pune
Efectul Faraday () [Corola-website/Science/322012_a_323341]
-
au concluzionat că murise din cauza infectării rănilor. S-a sugerat și că moartea ar fi fost cauzată de o embolie cerebrală sau pulmonară. Medicii lui Himmler au descris oficial cauza morții drept septicemie, adică o infecție a sângelui. Una din teorii a fost că o parte din părul de cal din tapiseria scaunelor mașinii lui Heydrich a fost introdusă în corpul lui prin explozia grenadei, ducând la o infecție generalizată. S-a sugerat, de asemenea, că el a murit din cauza unei
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
edemul pulmonar sever a fost identificat în lobii superiori ai plămânilor, în timp ce lobii inferiori au cedat. Harris și Paxman, autorii cărții "A Higher Form of Killing", susțin că Heydrich ar fi murit de botulism, adică din cauza otrăvirii botulinice. Potrivit acestei teorii, grenadele antiblindat de tip 73 utilizate în atac au fost modificate pentru a conține toxină botulinică. Această poveste provine din comentariile lui Paul Fildes, un cercetător în domeniul botulismului de la Porton Down. Autorii spun că există numai dovezi circumstanțiale care
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
această afirmație (arhivele SOE din acea perioadă au rămas secretizate). Acuzațiile rămân neverificate, întrucât comentariile lui Fildes sunt păreri personale și s-au păstrat doar câteva documente medicale referitoare la criza lui Heydrich. Printre dovezile generice citate în sprijinul acestei teorii se numără modificări ciudate ale grenadei nr. 73 - cele două treimi din partea de jos a grenadei britanice antitanc fuseseră înlăturată, iar capătul gol și marginile au fost prinse cu bandă adezivă. O armă special modificată poate fi explicată și prin
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
modificările efectuate asupra grenadei de 2 kg ar fi putut avea simplul scop de a o face mai ușoară și că toxina ar fi fost puțin probabil să supraviețuiască zborului și unei perioade de cinci luni de „iarnă central-europeană”, validitatea teoriei botulismului rămâne una sub semnul întrebării. Două din cele șase grenade originale modificate sunt păstrate de Institutul de Istorie Militară din Praga. Chiar în ziua atentatului Hitler a ordonat SS-ului și Gestapoului să realizeze o anchetă și represalii, sugerându
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
studiul matematic (cantitativ) al unui fenomen aleator (întâmplător). Pentru studiul matematic al unui fenomen aleator este necesar ca descrierea să aibă o expresie cantitativă, analizabilă cu un aparat matematic adecvat. Se ajunge astfel la o nouă noțiune, deosebit de importantă în teoria probabilităților - variabilă aleatoare - și la studiul ei probabilistic, care este expresia matematică a însăși legii fenomenului aleator de la care se pleacă. Iată două exemple bazate pe experiențe aleatoare foarte simple: Răspunsurile la cele două întrebări se exprimă prin numere. Totodată
Variabilă aleatoare () [Corola-website/Science/322047_a_323376]
-
(n. 27 februarie 1926, Galați, d. 23 martie 2005, București) om de stiinta român, inginer doctor-docent, recunoscut drept unul dintre cei mai buni specialiști din țară în domeniul mecanicii corpurilor solide. A adus contribuții valoroase în domeniul teoriei elasticității, rezistenței materialelor, reologiei și al mecanicii fluidelor. Mircea Mișicu, s-a născut la 27 Februarie 1926 la Galați ca unic fiu a lui Vanghelie Mișicu, șef al Atelierelor C.F.R. Galați și a lui Aneta. A urmat cursurile Liceului Sf.
Mișicu Mircea () [Corola-website/Science/322064_a_323393]
-
pentru Energie Nucleară, iar din 1978 la Centrul pentru Fizică Pământului și Seismologie, unde a lucrat și după pensionare în 1996. Mircea Misicu a adus contribuții importante în mai multe domenii ale mecanicii mediului continuu cum ar fi În domeniul teoriei elasticității Mircea Misicu a avut contribuții multiple, atât pe latura pur teoretică cât și aplicativa. A publicat un numar însemnat de lucrări asupra echilibrului mediilor continue cu deformări mari, despre condițiile de stabilitate dinamică, efectul sarcinilor dinamice asupra constructilor hidrotehnice
Mișicu Mircea () [Corola-website/Science/322064_a_323393]
-
mediilor continue cu deformări mari, despre condițiile de stabilitate dinamică, efectul sarcinilor dinamice asupra constructilor hidrotehnice, torsiunea barelor cu aplicații în aeronautică, dezvoltarea unor metode de calcul al vibrațiilor pentru sisteme cu număr mare de grade de libertate, aplicații ale teoriei elasticității plane în studiul plăcilor subțiri și groase, propagările undelor elastice în medii stratificate. Rezultatele obținute în domeniul elasticității neliniare au fost citate printre altele în 2 volume din monumentala "Enciclopedie a Fizicii" editata de Siegfried Flũgge . În cadrul studiilor asupra
Mișicu Mircea () [Corola-website/Science/322064_a_323393]
-
care posedă proprietăți viscoelastice liniare și depinde de un număr arbitrar de parametrii și a obținut soluții ale acesteia pe baza aplicării metodei funcțiilor proprii și a transformatei Laplace în cazul general și în limita corpului Maxwell. A dezvoltat o teorie a viscoelasticității pentru cazul mediilor Cosserat și o teorie generalizată de tip visco-plastic a suprafețelor de curgere. În reologie Mircea Misicu a fost unul dintre cei mai recunoscuți specialiști din țară. A propus un cadru axiomatic al structurilor reologice reprezentat
Mișicu Mircea () [Corola-website/Science/322064_a_323393]
-
număr arbitrar de parametrii și a obținut soluții ale acesteia pe baza aplicării metodei funcțiilor proprii și a transformatei Laplace în cazul general și în limita corpului Maxwell. A dezvoltat o teorie a viscoelasticității pentru cazul mediilor Cosserat și o teorie generalizată de tip visco-plastic a suprafețelor de curgere. În reologie Mircea Misicu a fost unul dintre cei mai recunoscuți specialiști din țară. A propus un cadru axiomatic al structurilor reologice reprezentat printr-o extindere de la teoria geometrica a spațiilor cu
Mișicu Mircea () [Corola-website/Science/322064_a_323393]
-
mediilor Cosserat și o teorie generalizată de tip visco-plastic a suprafețelor de curgere. În reologie Mircea Misicu a fost unul dintre cei mai recunoscuți specialiști din țară. A propus un cadru axiomatic al structurilor reologice reprezentat printr-o extindere de la teoria geometrica a spațiilor cu conexiune afina la cazul spațiilor mai generale, corespunzând proprietăților structurilor reologice reale. A studiat comportamentul reologic al barelor supuse unor șocuri induse de mase fluide și solide. O parte însemnată a operei sale științifice a fost
Mișicu Mircea () [Corola-website/Science/322064_a_323393]
-
a spațiilor cu conexiune afina la cazul spațiilor mai generale, corespunzând proprietăților structurilor reologice reale. A studiat comportamentul reologic al barelor supuse unor șocuri induse de mase fluide și solide. O parte însemnată a operei sale științifice a fost dedicată teoriei dislocațiilor cu aplicații în distribuția defectelor în cristale și fizica sursei seismice. A dezvoltat așa numitul "model dual" în scopul descrierii mediilor cu defecte regulat distribuite în care pe langă câmpul de tensiuni elastice a introdus, cuplat cu acestă din
Mișicu Mircea () [Corola-website/Science/322064_a_323393]
-
unor medii deformabile și metodă reducerii la modele structurale mecanic echivalente" a fost redactată sub îndrumarea Acad. Ștefan Bălan și susținută în 1967 în cadrul Academiei R.S.R.. În prima parte a acestei teze Mircea Misicu a prezentat într-o manieră exhaustiva teoria generală a mediilor Cosserat cu aplicații în structuri reticulate, în timp ce în partea a II-a a discutat stabilitatea unei construcții la acțiunea dinamică a cutremurelor. A publicat peste 150 de lucrări științifice în reviste cu referenți și volume de conferința
Mișicu Mircea () [Corola-website/Science/322064_a_323393]
-
egalarea "ƒ"("x") = 0 și condiționarea coeficientului "a" să fie ne-nul ("a" ≠ 0) produce o ecuație cubică de forma De obicei coeficienții "a", "b","c", "d" sunt numere reale, dar pot fi și numere complexe. Oricum, mare parte a teoriei este valabilă atât pentru coeficienți reali cât și pentru cei complecși, cu mici diferențe. Rezolvarea unei ecuații cubice se reduce la aflarea rădăcinilor sau zero-urilor funcției (vedeți imaginea). Există două metode generale de aflare a zero-urilor cubicei. Una
Funcție algebrică de gradul al treilea () [Corola-website/Science/322080_a_323409]
-
de publicare universitară în SUA iar astăzi este una din cele mai mari publicații universitare de presă ale țării. Ea produce aproximativ 150 de publicații în diferite discipline incluzând antropoligia, studii asiatice, științele biologice, istorie, relații industriale, critică literară și teorie, istorie naturala, filosofie, politică și relații internaționale, științe veterinare și studii de femei. Cornell de asemenea publică o serie de reviste academice. De exemplu, Școala de administrație publică Johnson Science Quarterly publică un jurnal de afaceri A-nivel și Facultatea
Universitatea Cornell () [Corola-website/Science/322091_a_323420]
-
vânătoare blestemată cu un clișeu revelator la sfârșit... eroarea aceasta este fatală." În rândurile criticilor există o dispută asupra faptului dacă intervenția culturii din Sealandde la sfârșitul romanului ar trebui considerată sau nu o "deus ex machina". Criticii au dezaprobat teoria lui Wyndham că două specii evoluate diferit ar trebui neapărat să se lupte până la moarte. Wyndham justifică acest lucru într-un discurs lung al femeii din Sealand, ținut către sfârșitul romanului, dar motivele enunțate de ea contravin pledoariei pentru toleranță
Crisalidele () [Corola-website/Science/322117_a_323446]
-
diferit ar trebui neapărat să se lupte până la moarte. Wyndham justifică acest lucru într-un discurs lung al femeii din Sealand, ținut către sfârșitul romanului, dar motivele enunțate de ea contravin pledoariei pentru toleranță din părțile precedente ale romanului. Această teorie există și în "The Kraken Wakes" și "The Midwich Cuckoos". Cântecul "Crown of Creation" al formației Jefferson Airplane a fost inspirat de roman. Titlul și versurile sunt extrase din text și din intrigă cu permisiunea lui Wyndham. Un exemplu redat
Crisalidele () [Corola-website/Science/322117_a_323446]
-
și să se informeze despre faptele lor. Structura statului este similară conceptului de proiectare al închisorii dezvoltat de Jeremy Bentham, cunoscut sub numele de panoptic. Mai mult, viața este organizată pentru a promova o eficiență productivă maximă a sistemului, în conformitate cu teoriile lui F.W. Taylor. Oamenii mărșăluiesc laolaltă, purtând haine identice și sunt apelați pe baza indicativelor. Masculii au numere impare, precedate de consoane, în timp ce femeile au numere pare, precedate de vocale. D-503, un matematician, este inginerul șef al proiectului
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
o dramă interioară a omului modern aflat în conflict decât ca o reprezentare a realității externe dintr-o utopie eșuată. Orașul este asemenea unei mandale populate cu arhetipuri și subiecte ale unui conflict arhetipal. Unii se întreabă dacă Zamiatin cunoștea teoriile contemporanului său C. G. Jung, sau este vorba mai curând de spiritul vremii Europei din acea perioadă. (2) Mare parte din corpul și ideile exprimate în lumea din "Noi" sunt luate aproape direct din operele lui H. G. Wells, extrem de popularul
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
au concluzionat că unele animale pot da dovadă de empatie nu numai față de alte animale din aceeași specie, ci și în cazul altor specii aflate în suferință. Înțelesul empatiei este cel de co-trăire, intersimțire, înțelegere prin experiențe comun împărtășite. În cadrul teoriilor feministe se insistă în multe cazuri asupra aspectelor afective ale empatiei („Știu ce simți”), cu referire la alta persoana sau alte persoane care au trecut prin aceleași tipuri de experiențe. Rolul empatiei a fost pus în evidență mai ales în
Empatie () [Corola-website/Science/322168_a_323497]
-
catedre de specialitate: catedra Tehnologia Construcțiilor de Mașini, catedra Mașini și Sisteme de Producție și catedra Tehnologia Materialelor și Sudării, la care se adaugă alte două catedre cu profil de cultură tehnică generală: catedra de Rezistența Materialelor și catedra de Teoria Mecanismelor și Roboților. Facultatea Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice (fostă Tehnologia Construcțiilor de Mașini), prin specializările sale și prin componentele sale de bază (studenții, personalul didactic și tehnic) este și va rămâne una din facultățile reprezentative ale Universității Politehnica din
Facultatea de Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice (Universitatea Politehnica din București) () [Corola-website/Science/322182_a_323511]
-
artei, Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, Maske und Koturn, Obliques, Sipario, Shakespeare quaterly ș.a. După 1990, alte cronici, eseuri în revistele Teatrul azi, Scena și ecranul, Literatorul etc. Colaborare permanentă la Radio. 1981: Premiul ATM pentru critică și teorie teatrală 1983: Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru volumul « Teatrul românesc-Teatrul universal. Confluențe » 1986: Premiul ATM pentru critică și teorie teatrală 1995: Premiul secției române a Asociației internaționale de teatru pentru critică și istorie de teatru 1998: Premiul Uniter pentru
Ileana Berlogea () [Corola-website/Science/322199_a_323528]
-
eseuri în revistele Teatrul azi, Scena și ecranul, Literatorul etc. Colaborare permanentă la Radio. 1981: Premiul ATM pentru critică și teorie teatrală 1983: Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru volumul « Teatrul românesc-Teatrul universal. Confluențe » 1986: Premiul ATM pentru critică și teorie teatrală 1995: Premiul secției române a Asociației internaționale de teatru pentru critică și istorie de teatru 1998: Premiul Uniter pentru întreaga activitate
Ileana Berlogea () [Corola-website/Science/322199_a_323528]