64,416 matches
-
fanatic comunist până aproape de nebunie (în germană „der Wahnsinn”). Starțov este un personaj cu multiple calități și posibilități creatoare, dar se ratează din cauza slăbiciunii caracterului și a neputinței de a înțelege acțiunea revoluționară la care ia parte, la fel ca personajul Grigori Melehov din romanul "Pe Donul liniștit" al lui Mihail Șolohov. Contrar opiniei unor critici precum Serghei Baruzdin în prefața ediției din 1988, Starțov nu este un dușman al revoluției și războiului. Motivul acțiunilor sale îl reprezintă individualismul și neputința
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
ca element constitutiv al unei colectivități. Pictorul german Kurt Wann renunță treptat la sentimentele umane și își construiește un discurs format din fraze adecvate politic, devenind, după cum îl considera criticul proletcultist român Mihail Novicov, un „mecanism viu de orientare constantă”. Personajul începe să judece evenimentele cu sânge rece și își ucide prietenul pe care-l considera un trădător al Revoluției. Aflat într-un antagonism de clasă cu Starțov și Wann, markgraful von zur Mühlen-Schönau este un aristocrat militarist degenerat și arogant
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
gest mărinimos față de prietenul protejatului său. Ajuns prizonier în Rusia, organizează o bandă contrarevoluționară ce săvârșește crime sângeroase, dovedind lipsă de omenie și sadism prin spânzurarea de un măr a unui soldat rus schilod. Profesorul Victor Erlich îl considera un personaj respingător mai consistent decât marchizul lui Lantenac al lui Victor Hugo. În opinia unor critici, Kurt Wann și markgraful von Schönau sunt personaje implauzibile, părând mai degrabă construcții literare ideologice decât oameni reali. Un personaj straniu al romanului este Marie
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
sadism prin spânzurarea de un măr a unui soldat rus schilod. Profesorul Victor Erlich îl considera un personaj respingător mai consistent decât marchizul lui Lantenac al lui Victor Hugo. În opinia unor critici, Kurt Wann și markgraful von Schönau sunt personaje implauzibile, părând mai degrabă construcții literare ideologice decât oameni reali. Un personaj straniu al romanului este Marie Urbach, o „fiică a pădurii” răsfățată și capricioasă care-și manifestă dezgustul față de conformismul și conservatorismul prusac al societății germane antebelice și fuge
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
Victor Erlich îl considera un personaj respingător mai consistent decât marchizul lui Lantenac al lui Victor Hugo. În opinia unor critici, Kurt Wann și markgraful von Schönau sunt personaje implauzibile, părând mai degrabă construcții literare ideologice decât oameni reali. Un personaj straniu al romanului este Marie Urbach, o „fiică a pădurii” răsfățată și capricioasă care-și manifestă dezgustul față de conformismul și conservatorismul prusac al societății germane antebelice și fuge din pension alături de un amant de ocazie, markgraful von Schönau, pentru a
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
care apare amintesc de romanul "Cărarea pierdută" (1913) de Alain-Fournier, având o latură fantastică pronunțată. Din acest motiv, cercetătoarea Elizabeth Klosty Beaujour considera că Marie Urbach ar fi o vrăjitoare ce are legături cu Diavolul, asemănând-o cu Margareta, celebrul personaj al romanului "Maestrul și Margareta" (1966-1967) de Mihail Bulgakov. Marie are o reputație diabolică datorată curajului de a urca singură pe piscul Cele Trei Călugărițe sau de a coborî în grote adânci, precum și a lipsei de respect față de străvechea ordine
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
datorată curajului de a urca singură pe piscul Cele Trei Călugărițe sau de a coborî în grote adânci, precum și a lipsei de respect față de străvechea ordine prusacă, circulând superstiția că prezența ei într-un loc e un semn rău. Soarta personajului rămâne necunoscută după întâlnirea devastatoare cu Andrei, ce a avut loc în 1920 la Petrograd, dar, spre deosebire de Andrei care se îndreaptă spre moarte, Marie este un personaj plin de energie care iubește viața. Prezența unor elemente autobiografice în roman contribuie
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
circulând superstiția că prezența ei într-un loc e un semn rău. Soarta personajului rămâne necunoscută după întâlnirea devastatoare cu Andrei, ce a avut loc în 1920 la Petrograd, dar, spre deosebire de Andrei care se îndreaptă spre moarte, Marie este un personaj plin de energie care iubește viața. Prezența unor elemente autobiografice în roman contribuie la conturarea unei atmosfere veridice. Autorul descrie întâmplări violente și sângeroase, cu detalii înspăimântătoare, care dezvăluie duritatea încleștărilor din timpul Războiului Civil. Cei patru ani petrecuți de
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
literari au evidențiat calitățile multiple ale romanului: tratarea unor teme vaste într-un stil tolstoian, interesul pentru problemele intelectualilor, eleganța de expresie tipică literaturii ruse din secolul al XIX-lea și folosirea unui ton „occidental”, precum și slăbiciunile acestuia: acțiunea improbabilă, personaje implauzibile (în special Kurt Wann și markgraful) și concluzia tezistă. Unele personaje sunt inspirate din realitate și par prin urmare sincere, mmai ales „datorită acelui infuz și inefabil «dar creator», care aparține exclusiv artistului”. Astfel, opera literară dobândește gravitate și
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
un stil tolstoian, interesul pentru problemele intelectualilor, eleganța de expresie tipică literaturii ruse din secolul al XIX-lea și folosirea unui ton „occidental”, precum și slăbiciunile acestuia: acțiunea improbabilă, personaje implauzibile (în special Kurt Wann și markgraful) și concluzia tezistă. Unele personaje sunt inspirate din realitate și par prin urmare sincere, mmai ales „datorită acelui infuz și inefabil «dar creator», care aparține exclusiv artistului”. Astfel, opera literară dobândește gravitate și umanitate, trezind emoții profunde în sufletele cititorilor. Compoziția romanului (sub formă de
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
două role (3 și 5) s-au pierdut, iar pelicula păstrată are o durată de doar 73 de minute; una dintre cele două role pierdute prezenta povestea de dragoste a lui Starțov, care ar fi slăbit tăria de caracter a personajului. Filmul conține numeroase clișee artistice (declamații teatrale ale artiștilor, aristocrați cu fețe machiate) tipice acelei perioade a istoriei cinematografiei și ratează, probabil din cauza restricțiilor politice, oportunitatea de a descrie credibil dilema morală a protagonistului. Finalul acestei ecranizări este senzaționalist: Andrei
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
execuția de prietenul său german, Kurt Wann, iar ultima imagine a filmului este zâmbetul satisfăcut întipărit pe fața glacială a bolșevicului german. Filmul mut al lui Cerviakov a fost primit cu dezaprobări critice la momentul apariției sale, din cauza faptului că personajul principal era un artist „fără voință” diferit de prototipul tipic al eroului sovietic, necesitând din acest motiv, potrivit profesorului Peter Rollberg, o reevaluare dintr-un punct de vedere postsovietic. Profesorul de literatură rusă Robert Bird de la Universitatea din Chicago consideră
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
("stăpânul pădurii") este un nume yucatec pentru zeul vegetației sălbatice și păzitorul animalelor sale. În trecut, acest personaj a fost descris în mod greșit ca o zeitate agricolă sau chiar ca Zeul mayaș al Porumbului (zeul E din codici), ceea ce a condus la o înțelegere populară greșită și încă persistentă. În realitatea etnografică, este un zeu al plantelor
Yum Kaax () [Corola-website/Science/333237_a_334566]
-
fost publicată pentru prima dată în 1957, ca parte dintr-o colecție intitulată "Exilul și împărăția" ("L'exil et le royaume"). Titlul francez "L'Hôte" se traduce atât ca "oaspete", cât și ca "gazdă", care se referă la relația dintre personajele principale ale povestirii. Camus se folosește de această povestire pentru a reflecta asupra problemelor ridicate de situația politică din teritoriile franceze ale Africii de Nord. În particular, el explorează problema refuzului de a lua parte la conflictul colonial din Algeria
Oaspetele () [Corola-website/Science/333247_a_334576]
-
prezintă, de asemenea, conceptul absurdismului impus de Camus, precum și mai multe exemple de alegeri umane. Dilemele cu care se confruntă Daru sunt adesea văzute ca reprezentând dilemele cu care se confrunta Camus privind criza algeriană și există multe similitudini între personajul Daru și creatorul său, Camus. Ambii sunt algerieni francezi exilați prin alegerile pe care le-au făcut. Principalele teme ale povestirii " Oaspetele" sunt decizia și responsabilitatea. Camus subliniază, un lucru tipic pentru filozofia existențialistă, că există întotdeauna o alegere, că
Oaspetele () [Corola-website/Science/333247_a_334576]
-
a fost desființată. În noiembrie 1944, Traian Borcescu a fost detașat pe lângă cabinetul ministrului Petru Groza. La 26 martie 1945, a fost arestat împreună cu alți ofițeri agenți din Grupa Specială. A fost arestat în casa lui Emil Bodnăraș, unul din personajele cheie în perioada instalării regimului comunist în România, unde era invitat la masă. Ulterior a fost transferat la Moscova, unde a fost anchetat timp de două săptămâni în faimosul penitenciar Lubianka. La 23 august 1945, a fost eliberat, tot la
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
vorbește despre sau cu un băștinaș algerian își exprimă dezaprobarea. "Căderea", un roman a cărui acțiune nu se petrece în Algeria, ci la Amsterdam, și conceput inițial ca o altă povestire din "Exilul și împărăția", duce o lipsă similară de personaje de origine olandeză. Ambele personaje principale din "Căderea" sunt presupuse a fi franceze, în timp ce cetățenii olandezi nu rostesc niciun cuvânt și nu li se spune niciodată pe nume.
Femeia adulteră () [Corola-website/Science/333273_a_334602]
-
băștinaș algerian își exprimă dezaprobarea. "Căderea", un roman a cărui acțiune nu se petrece în Algeria, ci la Amsterdam, și conceput inițial ca o altă povestire din "Exilul și împărăția", duce o lipsă similară de personaje de origine olandeză. Ambele personaje principale din "Căderea" sunt presupuse a fi franceze, în timp ce cetățenii olandezi nu rostesc niciun cuvânt și nu li se spune niciodată pe nume.
Femeia adulteră () [Corola-website/Science/333273_a_334602]
-
(numit și Căluțul din Zwierzyniec) este un personaj în costum de călăreț tătar, cu buzduganul în mână, fiind un element important al tradițiilor folclorice cracoviene. În fiecare an, la începutul lui iunie, a opta zi după sărbătoarea "Boże Ciało", dansează pe străzile Cracoviei însoțit de muzicanți care scot
Lajkonik () [Corola-website/Science/333308_a_334637]
-
în proză cu o forță neobișnuită, abordând, pentru prima oară în literatura română, un subiect extrem de delicat și de dureros, viața din canale a aurolacilor. O viață dură, din care nu se poate evada decât prin vis și prin moarte. Personajul principal, Prințul Primăverii, este unul tragic de la început și până la sfârșit. „Colonia subterană” nu este doar literatură excelentă, ci și o tristă realitate”. Jean Dumitrașcu (membru USR, director Filarmonica Pitești), „Săgetătorul”, 28.V. 2002 · “Ne bucură faptul că proza scrisă
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
Ștefănescu, www.alexstefanescu.ro, 16 decembrie 2012 Cristian Meleșteu practică o proză solid ancorată în calitățile de narator ale autorului, stilul jucînd fără nici o urmă de îndoială locul decisiv. În toate cele trei texte avem o povestire centrată asupra unui personaj, narată fie la persoana întâi, cum este cazul microromanului care dă și titlul volumului, fie dintr-o perspectivă extrem de apropiată personajului, cu numeroase pasaje de discurs indirect liber, cu intromisiuni voite ale vocii auctoriale în text. De altfel, acest omniprezent
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
jucînd fără nici o urmă de îndoială locul decisiv. În toate cele trei texte avem o povestire centrată asupra unui personaj, narată fie la persoana întâi, cum este cazul microromanului care dă și titlul volumului, fie dintr-o perspectivă extrem de apropiată personajului, cu numeroase pasaje de discurs indirect liber, cu intromisiuni voite ale vocii auctoriale în text. De altfel, acest omniprezent personaj central diferă foarte puțin de la un text la altul și are o consistență lichidă, curgînd mereu în noi tipare, evoluînd
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
narată fie la persoana întâi, cum este cazul microromanului care dă și titlul volumului, fie dintr-o perspectivă extrem de apropiată personajului, cu numeroase pasaje de discurs indirect liber, cu intromisiuni voite ale vocii auctoriale în text. De altfel, acest omniprezent personaj central diferă foarte puțin de la un text la altul și are o consistență lichidă, curgînd mereu în noi tipare, evoluînd liber în jurul unor obsesii și atitudini redundante Radiografia unei zile de mai este foarte departe de atitudinea realistă care pare
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
Uta-napiștim sau este un personaj din Epopeea lui Ghilgameș, care este însărcinat de Enki (Ea) să-și abandoneze bunurile sale lumești și să construiască o navă gigantică care să fie numită "Păstrătoarea Vieții". El a fost, de asemenea, însărcinat să-și aducă acolo soția, familia
Utnapiștim () [Corola-website/Science/333327_a_334656]
-
au parte cei scriind în același timp cu el. [...] Majoritatea prozelor lui Emilian Balanoiu sunt extrem de solid construite, mature, de o clasicitate absolut pozitivă, modernitatea fiind aici a destinelor, a temelor nu a realizării - , iar aceasta este o calitate. [...] Învie personaje desuete, dar «grele» de odinioară, recade în contemporaneitate, amestecă timpuri, locuri și perspective, cu o artă desăvârșită a contrapunctului". (Irina Petraș, "Cazul unui scriitor de excepție", în Contemporanul, Ideea Europeană nr. 5/2003);" ""...În «Un om aproape cinstit», autorul vizualizează
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]