64,222 matches
-
fără griji. Acestui regim i se opun Liga Democratică, condusă de Boris Johnson, ai cărei membri se întrunesc în subteranele orașelor de pe Pământ și care doresc moartea Coordonatorului Hegemonic Khustov, precum și Frăția Asasinilor, condusă de Primordiagentul Robert Ching, care susține Teoria entropiei sociale și caută să introducă Factori Aleatori care să combată Ordinea Hegemoniei. Liga încearcă să îl asasineze pe Khustov, apoi pe Vice-coordonatorul Terrence și, în cele din urmă, întreg Consiliul Hegemoniei, dar de fiecare dată Frăția este cu un
Agentul haosului () [Corola-website/Science/322218_a_323547]
-
interimar, încearcă să distrugă baza Frăției înainte ca aceasta să-i trimită pe cei trei în 61 Cygnus pentru a pune bazele unei cooperări cu rasa extraterestră de acolo. Ching este nevoit să aplice cel mai haotic Factor Aleator al "Teoriei entropiei sociale" , victoria prin sinucidere, pentru a-și duce planul la îndeplinire.
Agentul haosului () [Corola-website/Science/322218_a_323547]
-
sunt construite deoarece luminozitatea radiațiilor X generate de deplasarea electronilor în orbită circulară, numită "radiație de sincrotron", este între 5 și 10 ordine de mărime mai mare decât în cazul surselor de laborator. În plus, radiația emisă, descrisă de o teorie de Julian Schwinger, are un spectru continuu. Radiația emisă din interiorul magneților dipolari are luminozitatea cu aproximativ 5 ordine de mărime mai ridicată în comparație cu o sursă de laborator. Pentru creșterea luminozității radiației X cu alte 5 ordine de mărime, structuri
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
și sociologie din Kosovska Mitrovica (Șerbia), si a ținut cursuri din Filozofia medievală și Ontologia. Actualemente este profesor la Scoala Înaltă de Studii pentru Instruirea Educatorilor din Vârșeț, pentru obiectele Curentele filosofice contemporane, Filozofia educației estetice și Bazele filosofice ale teoriilor pedagogice. Este autorul a mai multor volume din domeniul Esteticii, Filozofiei muzicii, Istoriei filozofiei, Fenomenologiei, șprecum și peste zece volume de poezii. Este deținătorul Premiului Eliberării Vârșețului pentru anul 1999. În colaborare cu poetul Ion Bălan (1925-1976), a elaborat și
Milan Uzelac () [Corola-website/Science/322239_a_323568]
-
Paris cu o bombă amplasată sub mașină. Mossad a continuat să-l caute pe Ali Hassan Salameh, numit „Prințul Rosu” care era șeful operațiunii Force 17 iar Israelienii credeau că operativa Septembrie cel Negrua fost în spatele masacrului de la München.Această teorie a fost contestată de către oficialii de la Septembrie cel Negru care spuneau că în timp ce ei erau implicați în multe atacuri din Europa , Salameh nu era înștiințat cu toate evenimentele de la München. Aproximativ după un an de la întâmplarea evenimentului de la München, cei
Operațiunea Mânia lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/322246_a_323575]
-
Freeman John Dyson (n. 15 decembrie 1923) este un fizician teoretician și matematician american de origine britanică. A adus contribuții fundamentale în teoria cuantică a câmpurilor, fizica materiei condensate, astrofizică, fizică și tehnologie nucleară, fizică matematică. Este membru al din Princeton, New Jersey, din 1953. Tatal lui Dyson era compozitorul englez Sir George Dyson; mama sa a urmat dreptul, dar după ce s-a
Freeman J. Dyson () [Corola-website/Science/322273_a_323602]
-
prima persoană (după Feynman) care a apreciat puterea diagramelor Feynman, și lucrarea sa din 1949 (scrisă în 1948) a fost prima care le utilizează. El a spus că diagramele Feynman nu erau doar un instrument de calcul, dar și o teorie de fizică. El a dezvoltat normele pentru diagrame care au rezolvat în totalitate problema renormalizării. În lucrările și prelegerile sale Dyson a prezentat teoriile lui Feynman de electrodinamică cuantică, într-o formă care alți fizicieni ar putea să o înțeleagă
Freeman J. Dyson () [Corola-website/Science/322273_a_323602]
-
El a spus că diagramele Feynman nu erau doar un instrument de calcul, dar și o teorie de fizică. El a dezvoltat normele pentru diagrame care au rezolvat în totalitate problema renormalizării. În lucrările și prelegerile sale Dyson a prezentat teoriile lui Feynman de electrodinamică cuantică, într-o formă care alți fizicieni ar putea să o înțeleagă și a facilitat acceptarea teoriilor lui Feynman de comunitea fizicii. Robert Oppenheimer, în special, a fost convins de către Dyson că noua teorie Feynman a
Freeman J. Dyson () [Corola-website/Science/322273_a_323602]
-
dezvoltat normele pentru diagrame care au rezolvat în totalitate problema renormalizării. În lucrările și prelegerile sale Dyson a prezentat teoriile lui Feynman de electrodinamică cuantică, într-o formă care alți fizicieni ar putea să o înțeleagă și a facilitat acceptarea teoriilor lui Feynman de comunitea fizicii. Robert Oppenheimer, în special, a fost convins de către Dyson că noua teorie Feynman a fost la fel de valabile ca cele a lui Schwinger și Tomonaga. Oppenheimer l-a recompensat pe Dyson cu un post pe viață
Freeman J. Dyson () [Corola-website/Science/322273_a_323602]
-
a prezentat teoriile lui Feynman de electrodinamică cuantică, într-o formă care alți fizicieni ar putea să o înțeleagă și a facilitat acceptarea teoriilor lui Feynman de comunitea fizicii. Robert Oppenheimer, în special, a fost convins de către Dyson că noua teorie Feynman a fost la fel de valabile ca cele a lui Schwinger și Tomonaga. Oppenheimer l-a recompensat pe Dyson cu un post pe viață la Institutul pentru Studii Avansate, „pentru a-mi demonstra că greșesc”. În același an, Dyson a inventat
Freeman J. Dyson () [Corola-website/Science/322273_a_323602]
-
-mi demonstra că greșesc”. În același an, Dyson a inventat seria Dyson. A fost lucrarea care l-a determinat John Ward să modifice la formula "identitatea Ward." Dyson a lucrat în mai multe domenii matematice, cum ar fi topologia, analiza, teoria numerelor și matrici aleatoare. Există o poveste interesantă care implică cunoștințele sale despre matrici aleatoare. Teoreticianul numerelor Hugh Montgomery a fost în vizită la Institutul pentru Studii Avansate și s-a gândit la o formulă pentru distanța dintre zerouri consecutive
Freeman J. Dyson () [Corola-website/Science/322273_a_323602]
-
Armistițiul". Moare la 11 aprilie 1987, căzând în gol în casa scărilor de la etajul al treilea al locuinței sale. Unii dintre biografii săi sunt de părere că scriitorul s-a sinucis, date fiind episoadele de depresie precedând moartea acestuia. Această teorie este însă infirmată de faptul că nu există niciun bilet care să explice gestul său, de acela că Levi, un chimist, ar fi putut alege o metodă mult mai sigură și mai simplă pentru a-și curma viața decât cea
Primo Levi () [Corola-website/Science/322295_a_323624]
-
parte din istoria științei și reprezintă evoluția studiului fenomenelor luminoase, ale cărei origini sunt plasate antichitate și se continuă și în zilele noastre. Debutează cu realizarea primelor lentile și oglinzi de către vechii egipteni și mesopotamieni, se continuă cu elaborarea primelor teorii privind lumina și mecanismul vederii de către filozofii greci și indieni, cu dezvoltarea opticii geometrice în lumea greco-romană. O puternică înflorire cunoaște acest domeniu în epoca de aur a islamului. În Europa modernă încep să fie studiate fenomenele optice ca: reflexia
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
filozofii greci și indieni, cu dezvoltarea opticii geometrice în lumea greco-romană. O puternică înflorire cunoaște acest domeniu în epoca de aur a islamului. În Europa modernă încep să fie studiate fenomenele optice ca: reflexia, refracția, interferența ș.a., culminând cu dezvoltarea teoriei ondulatorii a luminii ceea ce a condus la apariția și perfecționarea aparatelor și dispozitivelor optice. În epoca contemporană, au fost descoperite noi fenomene cum ar fi: efectul fotoelectric, polarizarea, efectul Compton, care demonstrează dualismul corpuscul-undă al luminii și care au condus
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
arab Al-Kindi (c. 801-873) a avut ca preocupare și studiul luminii. Astfel, în lucrarea cunoscută sub numele latin "De radiis stellarum", susține că "orice lucru din univers emite raze în toate direcțiile, raze care se răspândesc în întreaga lume". Această teorie, a rolului activ jucat de radiația luminoasă, a avut o influență clară asupra unor savanți de mai târziu ca: Alhazen, Robert Grosseteste, Roger Bacon. Matematicianul persan Ibn Sahl (c. 940-1000), într-un tratat despre oglinzi curbe și lentile, enunță legea
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
a scris un tratat, "Perspectiva communis", foarte popular în acea epocă, devenind un manual de bază pentru predarea opticii în școli. Apariția și dezvoltarea diverselor instrumente optice (luneta, telescopul, microscopul) conduce la o adevărată revoluție științifică. Ne referim aici la teoria heliocentrică, confirmată de observațiile lui Galilei, sau la descoperirea microorganismelor grație observațiilor lui Leeuwenhoek. Leonardo da Vinci (1452 - 1519) este unul dintre primii savanți care au afirmat că lumina ar putea fi un fenomen ondulatoriu, comparând răsfrângerea luminii cu ecourile
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
della Porta inventatea lunetei. În orice caz, prin studiile sale, marele savant italian a impulsionat cercetările privind încercarea de a combina cele două tipuri de lentile. Mai mult, în lucrarea sa "De refractione optices" (1589), a încercat să formuleze o teorie a lentilelor. Desoperirea lunetei în jurul anului 1600, atribuită lui Hans Lippershey (1570 - 1619) marchează un evenimet important în dezvoltarea opticii. Chiar dacă la început imaginile erau de slabă calitate, în secolul al XVII-lea acest aparat optic începe să se răspândească
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
ce le anticipează pe cele ale lui Newton. Acesta ajunge la concluzia că lumina albă se transformă în culori prin refracție, însă cu toate rezultatele experimentale corecte, nu reușește să intuiască complexitatea luminii albe. Nicolas Malebranche (1638 - 1715) emite o teorie interesantă privind natura culorilor, teorie ce ar anticipa viitoarea teorie ondulatorie.Dacă la sunet este vorba de vibrațiile aerului, după Malebranche, în cazul luminii ar fi vorba de un eter foarte fin. Observațiile lui Francesco Maria Grimaldi (1618 - 1663) constituie
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
ale lui Newton. Acesta ajunge la concluzia că lumina albă se transformă în culori prin refracție, însă cu toate rezultatele experimentale corecte, nu reușește să intuiască complexitatea luminii albe. Nicolas Malebranche (1638 - 1715) emite o teorie interesantă privind natura culorilor, teorie ce ar anticipa viitoarea teorie ondulatorie.Dacă la sunet este vorba de vibrațiile aerului, după Malebranche, în cazul luminii ar fi vorba de un eter foarte fin. Observațiile lui Francesco Maria Grimaldi (1618 - 1663) constituie un progres remarcabil în evoluția
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
la concluzia că lumina albă se transformă în culori prin refracție, însă cu toate rezultatele experimentale corecte, nu reușește să intuiască complexitatea luminii albe. Nicolas Malebranche (1638 - 1715) emite o teorie interesantă privind natura culorilor, teorie ce ar anticipa viitoarea teorie ondulatorie.Dacă la sunet este vorba de vibrațiile aerului, după Malebranche, în cazul luminii ar fi vorba de un eter foarte fin. Observațiile lui Francesco Maria Grimaldi (1618 - 1663) constituie un progres remarcabil în evoluția opticii. În 1665, în lucrarea
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
nu i-a găsit explicație. Observând eclipsele lui Io, unul dintre sateliții lui Jupiter, Ole Rømer (1644 - 1710) reușește, în 1675, prima determinare aproximativă a vitezei luminii și obține valoarea de 215.000 km/s. Astfel astronomul danez infirmă toate teoriile care presupuneau că lumina se propagă instantaneu, lucru susținut și de Descartes. Newton și Huygens rămân de partea lui Rømer susținând ideea vitezei finite a luminii. Sfârșitul secolului al XVII-lea este marcat de personalitatea lui Christiaan Huygens (1629 - 1695
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
lumina are și proprietăți ondulatorii. La începutul acestui secol, Thomas Young (1773 - 1829) realizează un experiment prin care pune în evidență interferența luminii. În 1895, Wilhelm Conrad Röntgen descoperă razele X realizând prima radiografie. Acest secol este marcat de formularea teoriei relativității restrânse și teoriei relativității generale de către Albert Einstein, determinarea vitezei luminii prin experimentul Michelson-Morley, dar și de continuarea disputei privind caracterul dual al luminii. Această dispută privind carcterul luminii a fost lansată încă din antichitate. Aristotel considera lumina ca
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
ondulatorii. La începutul acestui secol, Thomas Young (1773 - 1829) realizează un experiment prin care pune în evidență interferența luminii. În 1895, Wilhelm Conrad Röntgen descoperă razele X realizând prima radiografie. Acest secol este marcat de formularea teoriei relativității restrânse și teoriei relativității generale de către Albert Einstein, determinarea vitezei luminii prin experimentul Michelson-Morley, dar și de continuarea disputei privind caracterul dual al luminii. Această dispută privind carcterul luminii a fost lansată încă din antichitate. Aristotel considera lumina ca fiind o perturbare a
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
continuarea disputei privind caracterul dual al luminii. Această dispută privind carcterul luminii a fost lansată încă din antichitate. Aristotel considera lumina ca fiind o perturbare a mediului în care se propagă (de cele mai multe ori aerul), fiind deci un precursor al teoriei ondulatorii. Democrit susține dimpotrivă că lumina, ca și întreaga materie, este alcătuită din microparticule. Newton formulează în 1704 teoria corpusculară a luminii, susținând că lumina este alcătuită din corpusculi care se deplasează cu viteză finită și posedă energie cinetică. În
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
considera lumina ca fiind o perturbare a mediului în care se propagă (de cele mai multe ori aerul), fiind deci un precursor al teoriei ondulatorii. Democrit susține dimpotrivă că lumina, ca și întreaga materie, este alcătuită din microparticule. Newton formulează în 1704 teoria corpusculară a luminii, susținând că lumina este alcătuită din corpusculi care se deplasează cu viteză finită și posedă energie cinetică. În lucrarea sa "Micrographia" (1665), Robert Hooke susține că lumina s-a propaga sub forma unor unde transversale. În 1678
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]