66,081 matches
-
elaborare teoretică a acestor concepte, precum și discuțiile pe care le-au generat nu au condus la „rezultate concludente“48. În literatura secundară mai recentă de filozofie a limbajului, lui Wittgenstein nu i se mai atribuie, ce-i drept, formularea unor teorii specifice. Se lasă totuși să se înțeleagă că vederile lui ar putea fi criticate în același fel în care este criticată o teză teoretică sau alta. Astfel, într-o prezentare recentă a teoriilor semnificației se spune că pentru Wittgenstein folosirea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mai atribuie, ce-i drept, formularea unor teorii specifice. Se lasă totuși să se înțeleagă că vederile lui ar putea fi criticate în același fel în care este criticată o teză teoretică sau alta. Astfel, într-o prezentare recentă a teoriilor semnificației se spune că pentru Wittgenstein folosirea cuvintelor este „corectă“ sau „incorectă“ în funcție de faptul dacă este în acord cu practicile unei comunități lingvistice. Autorul califică asemenea considerații ca reprezentând o „soluție“ și afirmă că aceasta „ridică în mod evident multe
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
scrierile sale târzii sunt nesistematice în stil nu înseamnă că ele sunt nesistematice în conținut. Atât în opera sa «timpurie», cât și în cea «târzie», Wittgenstein expune anumite teze cheie, ce pot fi identificate, susținute și explicate ca orice altă teorie filozofică.“50 Dacă acceptăm că Wittgenstein a propus, chiar dacă nu într-un mod explicit, anumite teorii, atunci va trebui să concepem că sunt posibile mai multe lecturi ale textelor sale. Orice expunere a ideilor și argumentelor lui Wittgenstein ar trebui
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în opera sa «timpurie», cât și în cea «târzie», Wittgenstein expune anumite teze cheie, ce pot fi identificate, susținute și explicate ca orice altă teorie filozofică.“50 Dacă acceptăm că Wittgenstein a propus, chiar dacă nu într-un mod explicit, anumite teorii, atunci va trebui să concepem că sunt posibile mai multe lecturi ale textelor sale. Orice expunere a ideilor și argumentelor lui Wittgenstein ar trebui, de aceea, să fie precedată de observația „așa cum îl înțeleg eu, Wittgenstein vrea să spună căă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a pronunțat împotriva ideii curente că obiectul cercetării filozofice este formularea și întemeierea unor teze teoretice, autorul afirmă că „această intenție explicită este pe de-a întregul compatibilă cu faptul că el filozofează cu intenția neexprimată de a întemeia o teorie“. Iar dacă se va putea arăta că lucrarea conține „o teorie bine întemeiată“, atunci indicația cu caracter biografic că Wittgenstein nu a urmărit formularea unei teorii „ar putea cel mult să ne facă să ne simțim mici și neînsemnați deoarece
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și întemeierea unor teze teoretice, autorul afirmă că „această intenție explicită este pe de-a întregul compatibilă cu faptul că el filozofează cu intenția neexprimată de a întemeia o teorie“. Iar dacă se va putea arăta că lucrarea conține „o teorie bine întemeiată“, atunci indicația cu caracter biografic că Wittgenstein nu a urmărit formularea unei teorii „ar putea cel mult să ne facă să ne simțim mici și neînsemnați deoarece noi nu am fi putut produce nici cu cea mai mare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
întregul compatibilă cu faptul că el filozofează cu intenția neexprimată de a întemeia o teorie“. Iar dacă se va putea arăta că lucrarea conține „o teorie bine întemeiată“, atunci indicația cu caracter biografic că Wittgenstein nu a urmărit formularea unei teorii „ar putea cel mult să ne facă să ne simțim mici și neînsemnați deoarece noi nu am fi putut produce nici cu cea mai mare osteneală o capodoperă, care i-ar fi scăpat din greșeală creatorului ei“52. Comentariul își
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
autori de limbă germană care au scris mult despre Wittgenstein - Rudolf Haller și Joachim Schulte - este una mai moderată. Ei recunosc că Wittgenstein a avut o atitudine sceptică față de concepția curentă potrivit căreia cele mai importante contribuții în filozofie sunt teoriile, explicațiile și argumentele. Cu toate acestea, acești autori îi prezintă uneori ideile ca și cum ele ar reprezenta contribuții teoretice. Astfel, Haller crede că filozofia târzie a lui Wittgenstein ar reprezenta un „fundamentalism praxiologic“, adică punctul de vedere că „orice întemeiere, orice
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și argumente. Convingerea lui Hintikka este că scrierile lui Wittgenstein sunt importante tocmai deoarece ele pot constitui punctul de plecare al unei activități filozofice sistematice și constructive. În spiritul acestei convingeri, Hintikka încerca să dezvolte o semantică teoretică bazată pe teoria matematică a jocurilor, pornind de la reflecțiile lui Wittgenstein asupra jocurilor de limbaj. Ceea ce propune Hintikka poate fi caracterizat drept un caz limită în citirea textelor lui Wittgenstein prin grila filozofiei analitice. Lectura altor autori reprezentativi din aceeași familie filozofică va
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Wittgenstein se bazează pe condiții de asertabilitate sau de justificare, și nu pe condiții de adevăr, ca în Tractatus.62 Este mai mult decât problematic că ceea ce și-a propus Wittgenstein a fost să ofere temeiuri pentru sau împotriva unei teorii a limbajului sau a minții. Paradoxul la care se referă el, în § 201 al Cercetărilor, are drept premisă supoziția că formularea unei reguli ar fi cea care determină un mod de a acționa. Wittgenstein respinge însă această supoziție. Individul „urmează
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nu scrie pentru profesorii de filozofie exprimau, de fapt, scepticismul cu privire la șansele ca scrierile lui să influențeze orientarea gândirii acestora. Ce ar mai avea de făcut filozofii de profesie dacă ar abandona convingerea fermă că centrul unei cercetări îl constituie teoriile, tezele, argumentele, continua confruntare critică cu acestea? Dacă ei ar accepta implicațiile unei afirmații cum este aceasta: „În filozofie nu se trag concluzii. «Trebuie totuși să fie așa!» nu este o propoziție a filozofiei. Filozofia constată doar ceea ce admite oricine
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
anilor ’60 sau la începutul anilor ’70, am luat parte, în Hamburg, la o discuție publică condusă de von Weizsäcker. În seminarul care a urmat, am reluat temeiurile pentru concepția mea că cercetarea științifică se sprijină pe un număr de teorii în conflict. Atât confirmarea, cât și conținutul unei teorii depind de confruntarea ei cu alternative. Von Weizsäcker a răspuns printr-o prezentare amănunțită a problemelor care au apărut; el a arătat cum au fost atacate și soluționate aceste probleme și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
parte, în Hamburg, la o discuție publică condusă de von Weizsäcker. În seminarul care a urmat, am reluat temeiurile pentru concepția mea că cercetarea științifică se sprijină pe un număr de teorii în conflict. Atât confirmarea, cât și conținutul unei teorii depind de confruntarea ei cu alternative. Von Weizsäcker a răspuns printr-o prezentare amănunțită a problemelor care au apărut; el a arătat cum au fost atacate și soluționate aceste probleme și în ce măsură au fost confirmate noile predicții. Comparată cu această
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
există o cercetare psihologică a simbolurilor, rezultă că logica însăși nu poate fi înțeleasă pe deplin dacă facem abstracție de aportul cercetărilor psihologice. Concluzia la care ajunsese era că cercetarea psihologică era chemată să aibă un aport important, atât la teoria simbolismului, cât și la teoria judecății. În anul 1918, când a ispășit o pedeapsă de șase luni cu închisoarea pentru activități îndreptate împotriva războiului, Russell a citit o mare cantitate de literatură psihologică recentă. Într-o scrisoare circulară trimisă de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
simbolurilor, rezultă că logica însăși nu poate fi înțeleasă pe deplin dacă facem abstracție de aportul cercetărilor psihologice. Concluzia la care ajunsese era că cercetarea psihologică era chemată să aibă un aport important, atât la teoria simbolismului, cât și la teoria judecății. În anul 1918, când a ispășit o pedeapsă de șase luni cu închisoarea pentru activități îndreptate împotriva războiului, Russell a citit o mare cantitate de literatură psihologică recentă. Într-o scrisoare circulară trimisă de aici prietenilor, el remarca: „Toată
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
o scrisoare circulară trimisă de aici prietenilor, el remarca: „Toată psihologia pe care am citit-o și intenționez să o citesc este de dragul logicii. [Ă] De dragul ei am dorit să studiez behaviorismul, deoarece prima problemă este de a avea o teorie trainică a judecății. Văd calea ce duce la un vast domeniu și, printre altele, la o definiție a logicii care până acum lipsea. [Ă] Am ajuns la un punct în care am nevoie de o teorie a judecății și a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de a avea o teorie trainică a judecății. Văd calea ce duce la un vast domeniu și, printre altele, la o definiție a logicii care până acum lipsea. [Ă] Am ajuns la un punct în care am nevoie de o teorie a judecății și a simbolismului care sunt amândouă probleme psihologice.“11 Biograful lui Russell, Ray Monk, caracterizează această reorientare drept „o încercare de a «naturaliza» întreaga lui filozofie, de a o aduce pe pământ din cerurile platonice în care a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
studiul său. Într-adevăr, în „Introducerea“ lui Russell, Tractatus-ul este prezentat drept o contribuție la analiza propozițiilor care descriu fapte, a naturii propozițiilor logicii și a inferenței. Russell identifica, de fapt, în studiul lui Wittgenstein ceea ce răspundea propriilor sale preocupări. Teoria cunoașterii, principiile cunoașterii fizice, etica și misticul erau, după Russell, tot atâtea teme care sunt tratate succesiv în lucrare.15 Lui nu-i era clar că referirile autorului Tractatus-ului la asemenea teme nu reprezintă decât evidențierea unor implicații ale distincției
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
asemenea teme nu reprezintă decât evidențierea unor implicații ale distincției centrale a cărții, distincția dintre „ceea ce se poate spune“ și „ceea ce se arată“. Pentru Russell, semnificația acestei distincții, despre care afirmă, ce-i drept, că reprezintă „o teză fundamentală a teoriei lui Wittgenstein asupra limbajului“, este că „ceea ce trebuie să fie comun între propoziție și fapt nu poate fi [...] la rândul său spus în limbaj“16. Or, observațiile din Tractatus cu privire la imposibilitatea de a formula propoziții adevărate sau false despre expresiile
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cât de afectat trebuie să fi fost Wittgenstein de modul în care a înțeles Russell această precizare atunci când scria, în partea finală a „Introducerii“ sale: „Ca unul cu o îndelungată experiență a dificultăților din logică și a caracterului înșelător al teoriilor care par irefutabile, mă simt incapabil să fiu sigur de corectitudinea unei teorii doar pe temeiul că nu pot vedea nici un punct în care ea este greșită.“17 Probabil că Wittgenstein a fost de acord cu opinia prietenului său Engelmann
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
înțeles Russell această precizare atunci când scria, în partea finală a „Introducerii“ sale: „Ca unul cu o îndelungată experiență a dificultăților din logică și a caracterului înșelător al teoriilor care par irefutabile, mă simt incapabil să fiu sigur de corectitudinea unei teorii doar pe temeiul că nu pot vedea nici un punct în care ea este greșită.“17 Probabil că Wittgenstein a fost de acord cu opinia prietenului său Engelmann, care credea că în „Introducere“ Russell considera Tractatus ul doar o contribuție la
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
progres îi apărea bombastic, saturat de pretenții fără acoperire și păgubitor deoarece putea genera speranțe lipsite de suport. Spre deosebire de mulți intelectuali de stânga de la Cambridge din acea vreme, Wittgenstein refuza să ia în serios pretenția că Marx ar fi pus teoria socială pe baze științifice. Aceluiași Rhees îi spunea: „Marx a putut descrie tipul de societate pe care i-ar fi plăcut să o vadă, asta este totul. [Ă] El poate să-i facă și pe alții să gândească așa cum gândește
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de după Primul Război Mondial, și încă mai mult cea de după al Doilea Război, îi apărea de aceea drept urâtă, neprietenoasă. Ca un oraș devastat de un taifun, spunea un fost student al lui. Ceea ce îl atrăgea la Spengler nu erau teoriile acestuia, ci modul în care el a descris declinul Occidentului, drept transformare a culturii în civilizație. Credea că, în acest sens, din cartea lui Spengler se poate învăța ceva. Regretul după o epocă culturală apusă apare cel mai clar în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
într-o lume interconectată, de sentimentul responsabilității la scară planetară. Ceea ce-și propune Douglas Kellner, recunoscînd puterea mediatică, este tocmai necesara "alfabetizare" în domeniul criticii media (ca "mediu cultural înșelător"). Inventariind reacțiile teoretice, recunoscînd febrilitatea concurențială, chiar excomunicatorie a teoriilor rivale, autorul purcede la o analiză nemiloasă a imagisticii culturale, îndeosebi a "folclorului" american, survolînd un univers binar. Evaluarea și manipularea merg mînă în mînă pe acest teren "contestat". Iar lectura efectelor de manipulare îl obligă la cercetarea cu ochi
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
grija autorului pentru "încadrarea coerentă în prezent" e repetat invocată) o scufundare în contextele istorice concrete. D. Kellner se explică pe îndelete, dilatînd Introducerea, inventariază opiniile "productive" și ne propune "cîteva ținte" pentru studiile culturale, sperînd să închege sinteze de teorie socială critică. Fiindcă, repetăm, contextualitatea e chiar obsesia semnatarului lucrării. De unde și abundentele referințe la rasă, clasă, etnicitate, sexualitate, multiculturalism ș.a. Cum imaginea are un rol-cheie în strategiile epocii, critica-diagnostic pe care o visează și vizează Kellner devine o pedagogie
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]