7,098 matches
-
lui, ca pescar, s-a însurat cu o lipovancă, a făcut cu ea copii, s-a întors la starea sălbatică. Târziu, când l-au chemat feciorii, după amnistie, s-a dus să-i vadă, căci ei erau dregători mari în împărăție, unii generali, alții senatori. A intrat la Odesa în palatul generalului, cu mânile lui butucănoase, cu cismele unse cu dohot, și nu mai știa să vorbească îngrijit, nu mai știa să umble pe parchet luciu a lunecat și a căzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Asta a fost vremea acea din bătrâni povestită când voevozii noștri cei de demult au înălțat steagurile cu țăranii, răzeșii și boierii lor, când Mircea Vodă și Ștefan-Vodă cel Mare au bătut pe Turci care erau atunci cea mai tare împărăție, când au bătut pe Unguri, pe Leși, pe Tătari, amestecând sângele și oasele lor cu țărâna ogoarelor noastre! Iată cum arată scriitorii noștri și bătrânii, de la mărirea aceea, prin nemila vremii, care ne-a fost ca o maștihă, poporul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și două șferturi pentru ajutorință și un șfert la mucareriu." ... și s-au mântuit această cinstită jivină omul ... "au făcut paretesis" "paretesis" = demisie "cu acest smerit harzuhal, în chip de magzar, cad la pragul prea înălțatului scaun al prea puternicei împărății, pe unde se revarsă izvoarele tuturor milelor..." "vechi obiceiu și pronomion al pământului nostru" "nesăvârșita cătră noi milostivire a strămoșilor împărăției tale, ocrotindu-ne subt umbra prea puternicului și nebiruitului acoperământ și purtării de grijă, ne-au miluit să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
paretesis" = demisie "cu acest smerit harzuhal, în chip de magzar, cad la pragul prea înălțatului scaun al prea puternicei împărății, pe unde se revarsă izvoarele tuturor milelor..." "vechi obiceiu și pronomion al pământului nostru" "nesăvârșita cătră noi milostivire a strămoșilor împărăției tale, ocrotindu-ne subt umbra prea puternicului și nebiruitului acoperământ și purtării de grijă, ne-au miluit să ne adăpăm în toată îndestularea cu bunătățile sale..." "să avem dela împărăție musa-adea și merhamet" (1788) "ataxii (neorânduieli) și greșeli" "actimon" = capabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pronomion al pământului nostru" "nesăvârșita cătră noi milostivire a strămoșilor împărăției tale, ocrotindu-ne subt umbra prea puternicului și nebiruitului acoperământ și purtării de grijă, ne-au miluit să ne adăpăm în toată îndestularea cu bunătățile sale..." "să avem dela împărăție musa-adea și merhamet" (1788) "ataxii (neorânduieli) și greșeli" "actimon" = capabil. "mare sevas (respect) pentru osârdia, râvna și credința..." Gherasim (hoț de drumul mare, la Curtea cu Juri, se jură "pe sfânta cruce" că-i așa cum spune el. I-am "somat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
contăș cu ceaprazuri de fir și profimuri de samur. "Trimeteți doi ciopcâni care să margă bine în buestru ceapraz brandeburg cepchen haină cu mânecile despicate atârnând. A plătit patru potronici pentru aseminea cepcehen. se hărățeau pe margini... au răpezit la împărăție arz, jăluind împotriva lui Vasilie-Vodă. În spirala infinită a vieții Moartea pune popasuri de-o clipă. Ce-am râs! Postește robul lui Dumnezeu că n-are ce mânca. x = ziua nașterii (3 (Mai)) (3 x 2 + 5 x 5) + 5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aceia vrea să-l mânânce de tot. Mai multă spaimă e pentru cele auzite, decât pentru cele văzute. Nu poți mușca mâna asta, de aceea o săruți. Hora nu îmbătrânește. Raiu era la Mongolia, unde eram fericit. Bine este la împărăția ta, unde am atâta mâhnire. Care mâhnire? Am mâhnire, s-a îndârjit Urda, căci va să piară fiul prea iubit al Împărăției persienești. Înduioșându-se d. de tulburarea prea frumoasei sale a dat poruncă să fie tăiat coconul. Atunci d.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
asta, de aceea o săruți. Hora nu îmbătrânește. Raiu era la Mongolia, unde eram fericit. Bine este la împărăția ta, unde am atâta mâhnire. Care mâhnire? Am mâhnire, s-a îndârjit Urda, căci va să piară fiul prea iubit al Împărăției persienești. Înduioșându-se d. de tulburarea prea frumoasei sale a dat poruncă să fie tăiat coconul. Atunci d. ridicându-se cu putere din jilț a poruncit ca să nu mai omoare pe fiul său. O dulce al meu stăpân, uită-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
șerpii se soresc încolăciți ori își depun progenitura ca să se încălzească. Muharem turc 1475 = 853 (an nou) dela Hegiră Ion = Ghiul Haadè sau Kaadà Ianuarie Agentul Veneției asistă la pregătirile lui Vodă în tabăra dela Vaslui. Moștenirea Bizanțului și a împărăției grecești și creștine. "de-aici până la țărmul Bulgariei era numai senin de ape." 37 sultani Ahmet III 1703 omenos 1730 Mahmud I 1730-1754 bun Osman III 1754-1757 Mustafa III 1757-1774 Abdul Hamid I 1774-1789 Osman I 1299 fiul lui Orlogul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
băutura blăstămată a cafelei așa și pe dincolo... Tuturor sultanilor le plăceau ceasornicile mecanice pe care le scorniseră apusenii și mai ales maurii din Gramà. Stratonic povestește lui Ionuț despre încăperile saraiului și despre grădina cu kioscuri și tainiți unde împărăția își ține haremul de fete "ghedlicâz". Straie subțiri albe, comănace bătute cu mărgăritar, pantofi de cordovan roș, buze roșii, dinți frumoși, ochi negri. Elias Diavolul " Oile de Angora cu coada lată pusă pe cărucior" oglu mărgele și hormuzuri (Ormuz India
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sunt, ca și alte populații din Caucaz, urmași ai ariergărzilor lui Atila. De 1500 de ani, s-au adăpostit în tainițele inaccesibile ale munților. De secole au rezistat Perșilor și Turcilor. La epoca aceea erau în stare de război cu împărăția țarilor. Sălbătăcia locurilor și climatul sunt aliații acestor munteni. vara arșiță, iarna viscole cumplite. De asemeni sunt în favoarea lor înălțimile și strâmtorile. Șamil, căpitenia Tătarilor, spunea la acea epocă: "Împăratul e împărat; eu nu sunt decât un tatar. Însă glodurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Între aceste ultime realizări pot să număr Demonul Tinereții, roman, a cărui acțiune se petrece la mănăstirea Neamțului; Hanu Ancuței care este tot un fel de roman, personagiul principal fiind cel pe care-l arată titlul; Olanda, impresii de călătorie, Împărăția Apelor, nuvele pescărești: toate vor apărea la Cartea Românească. Hanu Ancuței apare acuma, în sărbători. Nu lucrez la nici o piesă de teatru. Nu-mi recunosc aptitudini pentru acest gen literar. Cărțile preferate acum? Cărțile vârstei. Începând cu Rușii și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1467, lăsând în urma ei trei copii: Alexandru, Elena și Petru, care apare pentru prima dată într-un document din 1471. La 14 septembrie 1472, are loc căsătoria lui Ștefan cel Mare cu Maria de Mangop. Mangopul era considerat ca o „împărăție creștină”, numit în documentele vremii Theodoro. Era o mică formațiune politică pe coasta apuseană a Crimeii. Principele acestui mic principat și fratele său aveau relații de bună vecinătate și comerciale cu tătarii, cu genovezii din Caffa și cu Cetatea Albă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
după trei luni de asediu, iar Mangopul, abia după 6 luni. Căsătoria cu Maria de Mangop avea, din punct de vedere politic, o dublă importanță: înrudirea cu o familie princiară, care-și avea rădăcinile în Bizanțul Paleologilor, dar și în împărăția Asăneștilor, de unde și numele de Asanina Paleologhina. Ea însemna și stabilirea unor relații politice și militare cu unicul principat din Crimeea. Un corp de oaste moldovenesc va fi trimis să facă parte din garnizoana care apăra cetatea. La începutul anului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scărilor, gazii, cu strigăte de rugă către Allah, au atacat pe acei umili, doborându-i cu săbiile și învălmășindu-i în foc pe cei dinăuntrul și pe cei din afara cetății. Dând astfel la iveală încercarea făcută de dușmanul umil împotriva împărăției padișahului, au luat în prinsoare pe cei mai mulți dintre cei care intraseră în cetate, trimițându-i apoi la Poarta fericirii”. Era un eșec care nu-1 descurajează pe Ștefan într-atât încât să renunțe la gândul recuceririi celor două cetăți. Avea nevoie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fiului său, lui Bogdan vodă, să închine țara la turci, iar nu la alte neamuri, căci neamul turcilor sânt mai înțălepți și mai puternici”. Grigore Ureche scria că Bogdan, „Pe învățătura tătâne-sau, a lui Ștefan vodă, trimis-au la împărăția turcilor pre Tăutul logofătul cel mare, cu slujitori, pedestrime, dărăbani, de au dus birul, zece povoară de bani și s-au închinatu cu toată țara... Iar împărăția de bucurie mare, cu dragoste i-au priimit și au dăruit toți banii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că Bogdan, „Pe învățătura tătâne-sau, a lui Ștefan vodă, trimis-au la împărăția turcilor pre Tăutul logofătul cel mare, cu slujitori, pedestrime, dărăbani, de au dus birul, zece povoară de bani și s-au închinatu cu toată țara... Iar împărăția de bucurie mare, cu dragoste i-au priimit și au dăruit toți banii Tăutului logofătului celui Mare și i-au adus în țară și au ziditu pre acei bani o Sfântă biserică în satu în Bălinești, ce iaste în ținutul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
suverani. Ducii Burgundiei au năzuit să fie încoronați ca regi de către papă, așa explicându-se faptul că burgunzii au participat în număr mare la cruciadele din 1396 și 1444. În răsăritul Europei este însă o arie culturală deosebită, dominată de împărăția Bizanțului. Românii au aparținut acestei arii ; în mentalitatea românului, instituția supremă este împăratul și acest lucru a fost atât de bine îndătinat, încât până și în basmele noastre este vorba de împărat și nu de rege. Spre Bizanț ne-au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Transilvaniei, în 1599. Identitatea națională s-a păstrat datorită limbii și religiei, iar religia s-a consolidat la români prin scrieri bizantine ajunse la noi prin filieră slavă, prin traducerile făcute din greacă în slavă. A existat un simbol al împărăției, vulturul bicefal, însemn heraldic al împăraților bizantini. Din momentul în care s-a descifrat acest simbol pe acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop, s-a considerat că Ștefan cel Mare a preluat “elementele” de legitimitate imperială, pe care le
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o pecetie care nu se putea șterge” (Strâmbu - Dâmbovița). Metalul solar marchează apropierea totală de planul sacru, traseul inițiatic trecând prin etapa aramei și a argintului înainte de punctul zero al incursiunii eroice. „Culoarea aurului sau a aramei reprezintă culoarea specifică împărăției solare”, iar drumul spre tărâmul soarelui are trepte inițiatice ce marchează un crescendo al strălucirii: „A ajuns pân’ pădurili dă aramă. A luat șî el cracă dân pădurea de aramă. A ajuns în pădurea dă argint. A luat șî el
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
țărânii, specifice unei ipostaze a zeului solar fertilizator: „Și pe murgul cel din grajd,/ Înșălat și înfrânat/ Cu șalvarul mohorât,/ Numai aur și argint./ Și cu șeaua ’ndaurit,/ Face dâră pe pământ.” (Șerbănești - Dâmbovița). „Culoarea aurie a obiectelor legate de împărăția de peste 9 țări și 9 mări constituie culoarea soarelui. Popoarele care nu cunosc religia solară nu atribuie nici uneltelor năzdrăvane o culoare aurie”. Calul, ajutor năzdrăvan, ce frecvent devine maestru inițiator, este caracterizat cel mai adesea de cromatica aurie, dar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
simbolic prin faptul că soarele reprezintă „prototipul «mortului care învie în fiecare dimineață». Un întreg ansamblu de credințe în legătură cu inițierea și suveranitatea (...) derivă din această valorizare a Soarelui ca zeu (erou), care, fără să cunoască moartea (...), traversează în fiecare noapte împărăția morții și reapare a doua zi, etern el însuși, egal cu sine în eternitate”. La această condiție aspiră și eroul din folclorul literar, și cel plecat în lumea fără dor, anume să redevină, nu să dispară. Rugămintea din cântecele de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
stâng aici, tărâm care trebuie cunoscut de neofit și redat universului. Tocmai acolo fata nubilă își va parcurge inițierea, sub formă de pedeapsă: „S-o ducă pă fată în Pădurea Neagră; ș-acolo s-o taie; să-i aducă la-mpărăție inima și ficatu fetii” (Scheiu de Sus - Dâmbovița). Și pentru eroul de baladă traseul va ieși mereu din cercul magic al casei către frontiera lumii, spre spațiul populat de ființele fantastice. Contactul cu necunoscutul însă este contactul cu sine, voinicul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fără variantă. Ei ajung la un perete care închide cărarea orizontală în munte și creează necesitatea urcușului: „Să zărea niște lumini, ca soarili, d-asupra-acolo, al colțului dă piatră”. După urcușul chinuitor care îndeplinește condiția suferinței întru inițiere, tinerii ajung în împărăția diavolilor, aflată în străfundurile pământului. Inversiunea planurilor sus-jos arată clar abolirea spațiului fenomenal. Frații nu au mai avut nevoie de hrană prin pustiu fiindcă schimbarea a avut deja loc și ființa istorică a dispărut. Odată povestirea ajunsă la intrarea în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
strămoșii mitici, aspect relevat de piatra de pe care apare, posibil „substitut al corpului” în care se întrupau sufletele morților, după Mircea Eliade. Asocierea se întâlnește în numeroase culturi arhaice, în care șarpele este considerat „simbolul lumii de jos și al împărăției morților”. Energia cumulată este maximă, ea conține forța generatoare de cosmos de la prima ordonare a lumii și pe cele ale eroilor culturali. O caracteristică în plus a lui ophis primigenius este cea de agresor periodic al socialului, ceea ce conduce la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]