6,950 matches
-
fior îi trecu pe șira spinării. Se întoarse bâjbâind pe propriile-i urme, în direcția unei lumini vagi care, presupunea el, era locul de unde venise. Ajuns pe peronul gării, se apropie de fereastra luminată a restaurantului și aruncă o privire înăuntru. Prin geamul aburit, îl văzu pe Ifrim, pescarul, stând la masă cu veșnica lui carafă de vin dinainte, și un ofițer tânăr, așezat la pian, cu poalele vestonului desfăcute. O muzică dumnezeiască ajungea, vătuită, la el... Înțelege de ce, în cele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o luă iar la goană. La editură, Angela era singură. Margareta se opri în pragul biroului, gâfâind, cu brațul sprijinit de cadrul ușii: Tot n-a venit?" Angela făcu semn că nu. "Și nici n-a telefonat?" Angela o băgă înăuntru și închise ușa: "N-ai citit ziarul?" "Ziarul? Nu-mi stă capul la ziar! Arcadi a plecat fără o vorbă, am fost la ambasadă!" Noutatea păru s-o confirme pe Angela în ideea ei obscură. Îi întinse ziarul: "Are cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
De altfel, pentru a sublinia în mod limpede acestă diferență, autorul, își găsește pentru prima oară răgazul să caracterizeze fizic, un loc și oamenii trăitori acolo: biserica schitului este de lemn, scundă, umbrită de pomi roditori sădiți de jur-împrejur, iar înăuntru plină cu icoane reprezentând pe sfinții Rusiei Mari. Călugării au capetele cărunte, fețele galbene și supte, iar tăcerea în care își îndeplinesc toate sarcinile e întreruptă doar de cântarea dulce, bisericească. Între două vizite la schitul Kitaev, este intercalată zugrăvirea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
bunăvoie niște canoane, greu de imaginat în mijlocul acelei păci adânci, evocate cu doar câteva pagini mai devreme. Unul dintre nevoitori poartă de mai bine de patruzeci de ani o cămașă de sârmă groasă, având capetele ascuțite ale sârmei întoarse spre înăuntru, un altul, ajutor de fierar, poartă pe trup o greutate de patruzeci de funți de fier, iar în mod asemănător, un alt părinte poartă la brâu o cingătoare de fier cântărind treizeci de funți. Uimitoare este acuratețea descrierii și abundența
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
lui Ocășanu și-i făcură o amănunțită perchiziție. Au căutat manifestele. Însă manifestele erau din ajun sub patul meu. Perchiziții la fel au fost făcute la Secășanu și la Droc-Bănciulescu. La redacțiunea Românului a venit multă lume să protesteze, lume înăuntru în toate saloanele, lume pe stradă, iar poliția era, firește, foarte bine repre zentată peste tot. După ce au vorbit Petre Grădișteanu, Dimitrie Giani, Gheorghe Paladi, Bonifaciu Florescu, toți liberali în opoziție cu guvernul, lumea s-a împrăștiat dându și întâlnire
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
luna decembrie, se fac încercări de tragere asupra cupolelor de oțel turnate de uzinele străine. Pe o zăpadă de un metru, în calitate de redactor la Românul, iată-mă afară la câmpul de tragere. O baracă de scânduri a fost construită, iar înăuntru se servesc băuturi calde fiindcă gerul e simțitor. Regele e de față. Sunt instalate două cupole, una de fabricație germană și alta de fabricație franceză. Mulți ofițeri de artilerie sunt de față. Francezii, cari au adus cupolele, s-au oferit
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
jurați și acuzați nu mai trăiește astăzi, la 1928, adică după 40 de ani, decât avocatul C. Costa-Foru. Iată cum a fost descoperită crima: Pe la orele 3 după prânz, soții Miulescu venind la domiciliu, au găsit ușa casei deschisă, deși înăuntru trebuia să fie chiriașa lor, Maria Popovici. Imediat, au făcut o scenă de deznădejde, au ieșit în stradă și au chemat lumea spre a spune și dovedi că au fost jefuiți de tâlhari. În urmă a fost descoperit și cadavrul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
cari vociferează, înjură și lovesc cu bastoanele intră ca o furtună. Fac stânga-mprejur și mă întorc. Nu mai aveam decât un refugiu: o foarte mică odăiță întunecoasă, fără de fereastră, în care erau depozitate teancurile cu hârtie maculatură. Mă reped înăuntru și mă ascund după o movilă de pachete. Un servitor al redacțiunii face la fel. Banda intră și sparge totul: geamuri, scaune, lămpi, oglinzi etc. Înăuntru, în a doua piesă, care servea drept cameră de aministrațiune, se mai aflau d-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
odăiță întunecoasă, fără de fereastră, în care erau depozitate teancurile cu hârtie maculatură. Mă reped înăuntru și mă ascund după o movilă de pachete. Un servitor al redacțiunii face la fel. Banda intră și sparge totul: geamuri, scaune, lămpi, oglinzi etc. Înăuntru, în a doua piesă, care servea drept cameră de aministrațiune, se mai aflau d-nul Dimitrie Radu Rosetti, redactorul care-și iscălea cronicele umoristice cu pseudonimul Max și administratorul ziarului, Toma Basilescu, fratele d-lui Nae Basilescu, profesorul universitar. D.
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
se ridică. Seara, la ora 7 jum.-8, ieșirăm cu Panu pe Piața Teatrului, toți din redac ția Luptei. Piața și Calea Victoriei gemeau de lume. În fața templului artei, o lungă linie de jandarmi pedeștri, cot la cot, care făceau garda; înăuntru, Ion Brătianu erea sărbătorit printr-un banchet. De câteva zile, un comitet de comercianți liberali făcuse invitațiuni cu următoarele cărți: „în onoarea ilustrului cetățean ioan c. brătianu, Comercianții Capitalei vor da un banchet la 14/26 martie, în sala Teatrului
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
de prudență, m-am ascuns repede în dosul unor tufișuri dese, spre a nu fi zărit. Și, în adevăr, bine am făcut. Grupul se apropie. În cap erau doi cazaci călări, apoi o trăsură având pe capră doi militari, iar înăuntru un alt militar-ofițer și un civil. Trăsura fu oprită nu departe de locul unde stam ascuns. După ce s-au asigurat că locul e pustiu și că nici o privire indiscretă nu-i vede, cazacii s-au dat jos de pe cai, dimpreună
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
practicată o deschizătură în care era introdus un tub de tinichea conținând spirt. Lemnarii: Căruțele cu lemne de la pădure treceau bariera încărcate ca de obicei. Dar printre aceste lemne ereau câteva trunchiuri mai groase, scobite în tot lungul lor, iar înăuntru iarăși tuburi de tinichea cu spirt. înmormântările: Un convoi mortuar trecea bariera către un cimitir din oraș. În cap era popa care citea, în dosul coșciugului femei care se jeleau etc. În realitate, era o bandă de contrabandiști. Popa era
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cunoscute acele trăsuri zise „de Hereasca“, cu coviltir, acoperite. Ei bine, acest coviltir, bine acoperit și bine căptușit, cuprindea în toată întinderea o mare cutie de tinichea plină cu spirt. Căruțașii: Am văzut căruțe al căror fund era dublu, iar înăuntru aceleași cutii cu spirt. Am văzut o căruță de chiristigiu a căreia osie era găurită și înăuntru tubul cu spirt. Butoaiele cu dublu fund: la control se declara vin, fiindcă vinul era mult mai ușor taxat, dar butoiul avea două
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
căptușit, cuprindea în toată întinderea o mare cutie de tinichea plină cu spirt. Căruțașii: Am văzut căruțe al căror fund era dublu, iar înăuntru aceleași cutii cu spirt. Am văzut o căruță de chiristigiu a căreia osie era găurită și înăuntru tubul cu spirt. Butoaiele cu dublu fund: la control se declara vin, fiindcă vinul era mult mai ușor taxat, dar butoiul avea două duble funduri în două părți sau un singur dublu fund. În aceste compartimente era spirt, rom sau
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
bănuiți că am primit bani de la Clubul conservator. Lahovary știa bine că eu nu eram conservator, dar avea în contra mea motive de ordin intim ca să spuie o mică obrăznicie. După anchetă suntem urcați în dubă și conduși la Văcărești. Eram înăuntru cinci: Costică Rădulescu, Ion Iancovescu, Vasile Cârlova, Gogu Florian și cu mine. În jurul dubei galopau jandarmii călări. De teama manifestațiilor stu dențești am fost conduși pe cheiurile Dâmboviței. Costică Rădulescu, care era o natură de farsor, s a văicărit în
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
aproape de liceu. Liceul purta numele lui Vasile Alecsandri. Era o clădire importantă din piatră și cărămizi roșii aparente, în mijlocul unei curți foarte mari. Gardul era dintr-un piedestal de piatră cu grilaj înalt de lemn ca să nu se poată vedea înăuntru. Nu avea decît o singură intrare, prin strada Mavromol, prin care intra toată lumea, profesori și elevi. Cursurile liceale se compuneau din opt clase. Primele patru constituiau cursul inferior, care se terminau cu un examen, numit "de capacitate", iar cursul superior
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
dragoste Regina Maria. Miercuri, 30 ianuarie. „A venit să mă vadă Mihai. Foarte interesat de tot ce se află în camera mea (din Palatul Cotroceni n.n.). Este la vârsta când vrea să atingă totul, să deschidă și să se uite înăuntru la tot ce găsește. El îmi amintește de cățelușul meu.” scria Regina Maria. Joi, 31 ianuarie. Mihai vine iarăși în vizită la Augusta bunică, în Palatul Cotroceni. „Am luat ceaiul cu Mihai... Mihai a fost adorabil și înclinat să meargă
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
mea? Valeria m-a condus pe coridorul larg tocmai în celălalt capăt. Pe o ușă era un iepuraș atât de gingaș și drăgălaș, că-ți venea să te tot uiți la el. Lasă nu-l mai privi atât și haide înăuntru! Am intrat și Ionel, un vecin ce-l cunoșteam bine, m-a strigat lângă el, în banca întâi, din mijloc. M-am uitat în jur, o mulțime de băieți și fetițe. Care mai de care mai frumușei. Ce-i vorbă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la unele case, fetele lăsau melițele afară, strigoi când veneau se băteau cu ele, lăsând urme. Pentru s-și cunoaște ursitul, fetele ieșeau în miez de noapte la fântână, cu o lumânare aprinsă. Acoperind-o cu un cearșaf și privind înăuntru, vedeau în apa limpedea fântânii pe alesul inimii lor. Dragobetele (24 februarie) este sărbătoarea îndrăgostiților și a iubirii. Spun bătrânii că pe meleagurile noastre bucovinene existau simboluri ce marcau ieșirea din iarnă și bucuria iubirii, a revenirii la viață a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nu mi venea să intru în ogradă. Tata, zărindu-mă printre gard, mi-a zis, oarecum cu ironie: Poate ți-o fi foame! Treci în bucătărie, că mama de când te-așteaptă cu masa gata! Ca o mironosiță m-am strecurat înăuntru și-am început să plâng. Mama s-a uitat lung la mine și m-a strâns lângă ea. Dacă-mi ardea câteva... sau mă lua de păr, mi-ar fi trecut mai repede. Dar așa, nu știam ce să fac
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
boabe sau bani, pentru belșugul casei. Sub dușumele s-au pus pietre aduse de la râu. Mi-amintesc bine că, eu și Oltea vroiam să ajutăm lucrătorii. Tata ne-a dat câte o covățică, o umpleam cu pietre și-o duceam înăuntru până oboseam. (Asta se întâmpla foarte repede). Având materialele pregătite, lemnul necesar pentru zidit, ușile și ferestrele cu tot cu tocuri, în scurtă vreme au ajuns cu construcția sus la căpriori. De data asta, a venit la noi Bodoașcă cel bătrân, tatăl
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
plecată mama că caute rufele, eu am rămas în cameră cu țiganca, cu ochii pe ea, ca să nu fure ceva. Dânsa mă tot trimitea să-i aduc, ba apă, ba niște ciorapi, ba un ștergar... ca doar o rămâne singură înăuntru. De la o vreme n am mai vrut s-o ascult și m-am așezat lângă fereastră. Ea a venit în fața mea, nu știu ce-a boscorodit din gură, că pe dată am căzut pe covor într-un leșin adânc. Mama
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mei au fost îngroziți. Bucuria lor a fost însă fără margini, când au văzut băieții sănătoși, în viață. Cei care i-au salvat au fost: Iftemie Ciotău, Nicolaescu Vasile (Mocica), Grigoraș Toader (Chiron). Aceștia au pătruns printre căpriorii în flăcări înăuntru și învelindu-i în niște pături, i-au scos pe copii în curte vii și nevătămați. Acești vecini de ispravă au încercat să distrugă focul cu gălețile de apă scoase din fântâni, dar munca lor a fost zadarnică. Mulți se
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Vasile a lui Archip a lui Gheorghe. Acesta în fiecare primăvară aduna oile de la majoritatea sătenilor, la stâna lui din Horaiț. Era o așezare de vară, ca o colibă mare, făcută din scânduri de brad și acoperită cu draniță (șindrilă). Înăuntru erau pirostrii (un cerc de fier, sprijinit pe trei picioare, pe care se pun căldarea, ceaunul sau oala la foc, crăcană). Mai erau niște polițe, o masă, câteva taburele și multe plase pentru scurgerea cașului. Ciobanii, feciori din sat, aveau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
asemenea sărbătoare sfântă. Putea să fie cât de ger. Circula și zicala: "Frig ca-n gerul Bobotezei!". Fiecare, tânăr, copil sau adult își lua cu el o cană frumoasă, legată cu șnur sau undiță roșie și câteva fire de busuioc înăuntru. În niciun caz nu putea lipsi de la un asemenea mare eveniment al satului. Crucea de gheață se observa de departe și-i atrăgea pe săteni, ca un magnet. Temperatura cobora de obicei cu mult peste normal, dar nimeni nu se
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]