8,189 matches
-
sur ca mărgăritarul. Astfel îmbla 293. Când amintirile-n trecut/ Încearcă să îl cheme, chipul lui Ilie revine în Geniu pustiu așa cum îi revine în realitate: Ce frumos era el în acea sară ... mi-aduc aminte ca acu. Cu țundra îndoită pe grumaz și dinainte, astfel încât pieptul alb se vedea sub cămașa de in, fața palidă, dar dulce și plină de bunătate, ochii mari, albăstrui priveau cu melancolie, iar părul cel blond și lung i cădea pe umeri, acoperit de-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Iașul literar" și în revistele pentru cei mici), iar odrasla, nu-i așa, încerca să se înscrie în plutonul literaților. Începusem, la Vatra Dornei, teribila dramă intitulată "Furtuni sub cer senin" și Luca, profesoral, mi-a dat primele indicații... tehnice: "îndoaie foaia pe lung, că replicile-s scurte si hârtia-i scumpă". Totul s-a năruit când Sfatul Popular, măsurând metrii pătrați de pe str. Parcului 37, a considerat că există niscaiva spațiu excedentar. Și a fost repartizat noul locatar: un... milițian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
net, rezumate prefabricate pentru obținerea izbăvitorului 5 la bac, este pur și simplu indecent să încerci a le conferi gir de "vocea poporului" plictisit de un Eminescu care... nu mai e la modă. Homer o mai fi la modă? Mă-ndoiesc. Îl dăm jos de pe soclu? Dar Shakespeare? Dar Balzac? Dar Goethe? Unde li-s contestatarii? Hemingway n-o fi avut păr pe picioare? Faulkner n-avea dinții galbeni? Ei, și ce-i cu asta? E zăludă rău și ideea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Georgescu, intitulată cu tâlc "Scrisul, ca o taină", demonstrează că, nu de puține ori, buna intenție a editorilor (cu Maiorescu în frunte) a deformat gândul și intenția poetului, determinând lecțiuni devenite tradiționale, de acuratețea cărora acum nimeni nu se mai îndoiește. Supunerea post-festum a unui text poetic regulilor gramatical ulterior împământenite (dar chiar și ale vremii sale), se spune în carte, "riscă să-l scoată din zona vie a vorbirii, îl osifică, îl face bun de pus la muzeu (...) Literatura română
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
o culegere fără comentarii, note, aparat critic. Unele sunt scurte, seci și imperative, altele se constituie în adevărate eseuri, depășind cu mult dimensiunile textului supus aprobării. Cantitatea de muncă investită este impresionantă, dar eficiența trudei rămâne incertă, câtă vreme se îndoiește chiar Antonescu: "...se înmormântează și această rezoluție, ca atâtea altele" (oct. 1942). Pentru nostalgicii ce jinduiesc "un pic de Antonescu", așez câteva dintre rezoluțiile mareșalului într-un vizavi cu realități ale zilelor noastre. Sigur că-i mai degrabă un joc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
că s-a ivit peste noapte o limbă nouă în familia indoeuropeană! Culmea: Stati n-are obrăznicia să declare până la capăt că "moldoveneasca" ar avea personalitate proprie, toate elementele gramaticale fiind "comune cu cele din limba română, nimeni nu se îndoiește de asta." Și atunci? Stati se îmbățoșează: Nimeni nu are dreptul să-mi impună cum să-mi numesc limba." Mă rog, așa o fi. Să-i spună și "limba plugarilor", dar dacă Măria își pune altă pălărie, nu-i tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
29 februarie 1936: "Faptul că această zi apare în calendar odată la 4 ani a determinat autoritățile (și chiar pe poet!) să declare, printr-o simplă schimbare de cifră (1 în loc de 2) că (...) ar fi ziua de 19 februarie". Mă îndoiesc. Mai întâi, fiindcă nu pot suspecta atâta lipsă de rigoare la Primăria din Bulzești; o fi fost adus notarul cu carul, de la Lilieci, dar chiar să mute, într-un act oficial, data nașterii oltenașului cu 10 zile mai devreme? Mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
române s-ar resimți prea flagrant, actualizând unii termeni și îndreptând eventualele scăpări ținând de topica frazei. Ceea ce am și făcut, cu grijă și maximă economie, intervenind doar atât cât a fost cu adevărat necesar. Comparând textul ediției 1991 (mă îndoiesc c-a existat o cedare de copyright, iar în anii aceia, totul era posibil...) cu dactilograma în limba română trimisă nouă de autor, se vede clar că aceasta din urmă servește mult mai bine dorința și voința lui C.V. Gheorghiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
toți se cunosc, se ajută și se tolerează". Închipuiți-vă, astăzi, o astfel de întrunire pe tema amiciției dintre scriitori! Așezați pe cine vreți în prezidiu, pe cine vreți în sală (în cazul onorării invitației de către confrați eu unul, mă îndoiesc); oricum, după primele cinci minute, vor fi necesare apeluri pentru potolirea asistenței, iar eventualele discuții ar fi sortite să rămână doar în registrul teoretic-generalizant. Așa va fi fost totdeauna? "La Capșa, unde vin toți seniorii / Local cu două mari despărțituri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să fi o frecventat cu Caragiale. Fiindcă e vorba și de mine, te rog comunică-mi ce știi. Ori poate este invenție și povestea ce ți se atribuie?" ("Documente din arhive ieșene", coordonator, D. Ivănescu, vol. II, pag. 63) Se îndoiește tocmai Missir, care mai primise misive ghidușe de la Caragiale; într-o scrisoare către fiul său, nedatată, vorbește despre o telegramă... în versuri expediată de Conu' Iancu și publicată apoi de Ranetti în "Furnica", mai apoi, în 1922, și în "Adevărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
dă înviorare și mă îndeamnă să pun din nou mâna la scris,mai ales ca ati decis ca pot sa va scriu pe numele mic(mai putin de scris...) La noi e furtună mare, mă uit pe geam cum se îndoaie arborii, cum cad și au umplut frunzele îngălbenite din timp pământul care ar avea nevoie de ploaie, cum se lovesc arborii cu putere unul de altul, parc-ar fi politicienii noștri care se uită unul la altul cu surâsuri viclene
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și acela dat din milă sau după insistențele unchiului său. Cineva, un caricaturist talentat realizase un desen în care colegul nostru era prezentat ca un acrobat, care traversa pe o frânghie subțire peste o apă adâncă, neagră, învolburată; frânghia se îndoia până aproape de firul apei, iar bietul nostru "erou" se ținea cu amândouă mâinile de dânsa și, când ajungea la mijloc, spinarea îi atingea ușor luciul apei, iar sub caricatură scria: "omul care a văzut moartea!... sau G.F. luând nota 5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ca pe un elixir al vitalității și longevității sale, după toate câte-a îndurat? Și iarăși mă văd silit să-mi pun și să aflu răspuns la o altă întrebare: cum și-a depășit îndoiala? Fiindcă cel ce scrie, se-ndoiește permanent: cât din ceea ce punem pe hârtie e bun de păstrat și cât e de aruncat? O fi de folos și altcuiva scrisul nostru? Nu e o îndeletnicire de prisos, în care nu putem strânge avere, dar ne consumăm mintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sub cizma germană. Iar Anglia se vedea amenințată și ea. În timp ce S.U.A. stăteau încă și așteptau. Mai trist era faptul că, cedând aceste teritorii, ulterior, profitorii noilor achiziții, ba chiar și unii occidentali, puteau susține că românii înșiși s-au îndoit de legitimitatea menținerii lor la statul român. Și după protestele și frământările care-au cuprins și încins, în toamnă, toată țara, s-au ridicat în fruntea țării partizanii alianței cu Axa, cu Germania, cu Italia. Regele a fost alungat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pneumatic pentru a-l curăța de pudră de șpan. Cine se nimerea pe lângă el rânjea parșiv Întrebându-l dacă-i dă să bea, dar el nu se arăta vreodată dornic de pălăvrăgeală. Scotea furtunul de aer din capul polizorului, Îl Îndoia și-l punea sub talpa bocancului ca să nu se zbată și să-i arunce În ochi și-n sân praful și zgura din jur, c-așa e, bă, dă-i să bea, c-a răgușit, i s-a luat glasu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
salahori. Până la urmă e bine că-s viu, deși rezistența prin vorbe o fi altceva. Aia e, că mănânci și bei și fuți și Împroști vorbe pe gură și pe hârtie, și dacă ești dibaci reziști și trăiești, nu te Îndoaie nici un fel de armă sau armată. — N-am timp de vorbă, Îmi spune doamna Bruescu de cum intru pe ușa biroului. Fața ei de vulpe hăituită Îmi arată că ultimele noastre Întrevederi au lecuit-o definitiv. N-o să mai am ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
uit unde dau. Vere, atâta zic, și de data asta dau cu pumnul. N-a avut timp să se ferească, dar n-am fost atât de iute cât ar fi trebuit. Lovitura nu l-a prins nepregătit și uite-l Îndoindu-se de mijloc, deși după cât de tare am dat, acum trebuia să se zbată pe jos ca o găină tăiată. Antebrațul stâng mi se smulge din strânsoarea degetelor lui Andrei și-l lovesc iarăși, În tâmplă, În partea spre care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tare am dat, acum trebuia să se zbată pe jos ca o găină tăiată. Antebrațul stâng mi se smulge din strânsoarea degetelor lui Andrei și-l lovesc iarăși, În tâmplă, În partea spre care s-a aplecat și iar se-ndoaie și tot nu cade. Sub ureche ochisem, dar dobitocul ăsta de Andrei mă tot ține de mâini. N-am să Încetez să-l lovesc până nu-l văd căzut și uite-l cum s-a ghemuit și s-a cocoșat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu spătar pe care să-l proptesc În clanță, dar totul dă să iasă afară din mine o dată cu ultima brumă de prudență. Steluța se zguduie de plâns și tremură rochia pe ea și urcă pe pulpele depărtate și pe fese. Îndoi genunchii În timp ce ea se arcuiește și se cabrează ridicându-se pe vârfuri și văzul mi se topește pe spinarea ei și pe ceafa ei blondă-aurie-roșcovană. Mă Încleștez de șoldurile ei ca de marginea unei prăpăstii În care vom cădea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fără sfârșit. Când credeai că se termină, o lua de la capăt. Frământările văzduhului, zi și noapte... vijelii de iarnă, izbucnite pe neașteptate, se lăsau din înălțimi ca un prăpăd. Viforul lovea cu dușmănie, parcă, în uși, în ferești, în pereți.. îndoind copacii. În iarna aceea, cu geruri năpraznice, încă de la Sf. Nicolae, zăpada căzuse aproape fără întrerupere. De înaintea Bobotezei, mai ales, începuse viscolul.. crivățul gemea și șuiera, răscolea și învolbura zăpada în troiene până în streșini. Și, tot așa a ținut
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
primele zile ale lui Gerar erau mai aspre ca niciodată. Frământările văzduhului, zi și noapte, cu vijelii de iarnă izbucnite pe neașteptate, se lăsau din înălțimi ca un prăpăd. Viforul lovea cu dușmănie, parcă, în uși, în ferestre, în pereți, îndoind copacii ca pe niște nuiele. În iarna aceea, cu geruri năpraznice, încă de la Sf. Nicolae, zăpada începu să cadă aproape fără întrerupere. Chiar din primele zile ale anului, începuse viscolul. Crivățul gemea, șuiera, răscolea și învolbura zăpada în troiene până în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
așa este..!”, fu de aceeași părere, bărbatul scund și bondoc. Istoria, domnule...istoria formează popoarele după chipul și asemănarea ei !.. adăugă Senatorul, și tot el continuă.. Istoria noastră plină de umilințe și imputări veșnice ne-a înmuiat firea, ne-a îndoit spinarea... La noi, domnule, invaziile au fost evenimente obișnuite, oamenii au fost nevoiți să se dea când cu turcii, când cu grecii, când cu rușii... Veșnic am fost împărțiți în tabere.. O parte cu unii, alta cu alții. Iar când
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
le-am mai încercat decât în situații sau în locuri aparte, așa cum a fost la Eryx, de pildă, sau la Delphi. Slăbiciune Mă dor permanent picioarele. Au devenit șubrede și nu-mi mai pot susține greutatea trupului fără să se-ndoaie. Am o ușoară împleticire în mers. Nu mai pot să mă mișc lejer ca înainte și simt imediat nevoia să mă sprijin de ceva, atunci când nu mă sprijină Aia. Mă târăsc așa, pas cu pas, până ajung într-un loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a dezvăluit temeiul Erosului. Pe atunci eram foarte tânăr și galanteria, profesată în Ars, îmi tutela experiența erotică. Femeia aceea nu a acceptat, oricât m-am străduit, să-mi conceadă niciodată abandonul simțurilor ei: asta m-a făcut să mă îndoiesc de știința amoroasă și de virilitatea mea. Poate că nu era deloc convinsă de autenticitatea inițierii mele. Acest lucru mă lăsase perplex, până-ntr-acolo încât am început să mă îndoiesc de necesitatea acelui iter spiritual. După aceea, am relegat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
abandonul simțurilor ei: asta m-a făcut să mă îndoiesc de știința amoroasă și de virilitatea mea. Poate că nu era deloc convinsă de autenticitatea inițierii mele. Acest lucru mă lăsase perplex, până-ntr-acolo încât am început să mă îndoiesc de necesitatea acelui iter spiritual. După aceea, am relegat în uitare această obsesie, deoarece eram cu totul prins de amorul galant. Doar mai târziu, mai exact atunci când am hotărât să părăsesc Roma, purtările și cuvintele bizare ale femeii aceleia și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]