7,890 matches
-
corcirea papistășească cea în afară de dogma și de rânduiala zugrăvirii pravoslavnicei Biserici a Răsăritului”. Patronii acestei arte sunt Mântuitorul, socotit ca „întâiul zugrav” fiindcă și-a întipărit dumnezeiasca față în maramă pentru a o trimite regelui Abgar, Maica Domnului, care a îngăduit lui Luca să-i facă icoana și evanghelistul, care era înzestrat cu geniul picturii. Meșterii, care exercită arta, sunt obligați la post și rugăciuni și slujbe anume prescrise în Erminii, fiindcă ei nu îndeplinesc o profesiune oarecare, ci un act
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
noastre nici o fantasmagorie științifică la fel cu aceea a inconștientului dinamic, individual sau colectiv, pentru a înțelege că nostalgia paradisului e un sentiment fundamental și complex, care intră în alcătuirea vieții noastre sufletești ca un element neînduplecat, ce nu ne îngăduie să acceptăm pacea și seninătatea unei existențe zoologice oarecare. Nostalgia paradisului e sentimentul că suntem din această lume și totuși nu-i aparținem; că lumea din spiritul nostru nu e identică cu lumea care ne înconjoară; că suntem în mijlocul ei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care nu se găsesc sau aproape nu se găsesc urme de totemism, de animism și celelalte forme degenerate de religie, cred într-o ființă supremă, spirituală și veșnică, în care văd pe tatăl ceresc al omului. Acest monoteism primordial ne îngăduie să afirmăm, împotriva teoriilor evoluționiste, ideea degenerării formelor religioase la popoarele păgâne, de la teismul pur al revelației originare la polimorfismul panteist al zeităților identificate în creaturi, în lumina acestei idei, fenomenul henoteismului sau al cathenoteismului observat în religiile naturale superioare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e mult mai liberă și mai avântată, Dante e poet confesional. Eshatologia lui poetică e văzută catolic: Infern, Purgatoriu, Paradis. Scolastica și mistica occidentală îi dau scheletul ideologic pe care îl îmbracă în carnea frumuseții. Singura libertate personală ce și îngăduie e să-și înfunde vrăjmașii în infern și să-și strecoare prietenii în paradis. Încolo, Dante e poetul teolog și nu o dată cânturile lui sunt pură teologie versificată magistral. Aceasta se vede mai ales în Paradisul, unde „materia” inspirației fiind
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ce-i place lui. În primul caz este expus a fi pedepsit, în al doilea a nu obține ceea ce-și dorește. „Căci constrângerea este necesară. Dar cum să fie cultivată libertatea prin constrângere? Trebuie să-mi deprind elevul să îngăduie ca libertatea să fie supusă unei constrângeri și în același timp să îl învăț ca ei înșiși să facă uz bun de dânsa. Fără aceasta nu ar fi într-însul decât pur mecanism: omul lipsit de educație nu știe să
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
bătrânii se îngrijeau ca în noaptea sfântă a Ajunului să nu se isprăvească fânul din ieslele vitelor, iar prin alte locuri, în fața casei, se aștern paie întru amintirea nașterii lui Hristos în ieslele de la Bethleem. Dar nimănui nu-i este îngăduit să doarmă în grajduri, deoarece în noaptea aceea, boii vorbesc unii cu alții, în lima lor, despre Iisus Hristos, cel născut în iesle și încălzit de vite cu suflarea lor. Obiceiuri pitorești În multe sate românești (de exemplu în cele
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
ușurință de către Papă. În anul șase al secolului al XII-lea văzând că biserica pierde din puterea sa și că există puțini preoți care mai predicau dreapta credință, episcopul de Osma, îi cere Papei Inocentiu al III-lea să-i îngăduie să renunțe la episcopie pentru a deveni misionar printre eretici alături de preotul Domingo din Guzman 59. Aceștia predică în Spania și ulterior se mută în sudul Franței unde își continuă activitatea în jurul orașului Toulouse, unde au reușit să convertească numeroși
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cu cea a idolilor lui Francis. Roger Bacon, în Opus Majus (1266), ridică problema obstacolelor în sesizarea adevărului: Există patru obstacole în sesizarea adevărului, care sunt o piedică pentru oricine, chiar pentru cel învățat, și care numai cu mare greutate îngăduie cuiva să obțină titrul clar avut pentru câștigarea cunoștințelor, și anume: supunerea față de o autoritate greșită și nevrednică, influența obiceiului, prejudecata curentă, ascunderea propriei noastre ignoranțe însoțită de etalarea ostentativă a științei pe care o posedă (s.a.). Oricine este încurcat
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și opresc cunoașterea: "Idolii și noțiunile false care au pus stăpânire pe intelectul omenesc și s-au înrădăcinat adânc într-însul, nu numai că au năpădit spiritele oamenilor așa încât adevărul abia poate să pătrundă, dar chiar dacă îi este dat și îngăduit să pătrundă, vor reveni și vor tulbura înnoirea științelor, afară doar dacă oamenii nu iau măsuri împotriva lor și nu se apară cât este cu putință"47. În contextul acestei definiții cunoștințele, idolii nu doar că limitează în mod pasiv
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
sedimentare neogene, cutate puternic cu mobilitate tectonică accentuată (dealuri fragmentate în culmi și masive, puternic supuse denudării subcarpatice). Începând cu cuaternarul apar mișcări de ridicare a Subcarpaților, mișcări efectuate ritmic, pe etape. Etapele corespund unor cicluri de eroziune care au îngăduit dezvoltarea mai multor trepte. Astfel N. Popp clasifica în regiunea subcarpatică dintre Ialomița și Prahova următoarele subdiviziuni: - platforma Cândești (în Muscele), - platforma superioară din Subcarpați (Simila), - platforma mediu superioară din Subcarpați (Talea), - platforma mediu inferioară din Subcarpați (Drăgăneasa), - suprafața Cândești
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
și caii îi foloseau în cărăușie. (Fig. 10a / 10b / 10c) Locuitorii de pe Valea Proviței nu puteau practica la ei acasă o agricultură suficient de dezvoltată. Terenul arabil era puțin și nu prea fertil. Climatul mai răcoros decât la șes nu îngăduia cultura păioaselor. Se cultivă cu rezultate mai bune porumbul, cartoful și plantele de nutreț. Via nobilă nu-și maturizează aici rodul. În jurul caselor se puteau cultiva legume. Cel mai bine era dezvoltată pomicultura. Existau livezi de pruni și meri. (Fig
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
la nivelul tuturor bisericilor ortodoxe reprezenta o încălcare flagrantă a autorității Sfântului Sinod. Tendința de a se ridica deasupra episcopilor și de a se substitui Sinodului este o "alunecare spre cezaro-papism", cum foarte bine sublinia Nae Ionescu, Patriarhul neputându-și "îngădui asemenea gesturi de stricător de lege"11. Filosoful român citează chiar un fragment revelator din pastorala Prea Fericitului Miron care ne scutește de orice comentarii 12. Înțelegerea pentru duhul Ortodoxiei era exprimată de Patriarhul Miron Cristea tocmai în sâmbăta Mare
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
toate, ceea ce reprezenta același lucru. De exemplu, referitor la fapta lui Iuda, creștinul nu are dreptul să creadă altceva decât crede Biserica, întrucât aceasta nu poate greși. Creștinul nu are voie să judece sub specie aeternitatis; lui nu îi este îngăduit să-și aproprieze punctul de vedere al Providenței, căci omul nu poate sta, cu impertinență, lângă Dumnezeire, pe tronul Ei; în asemenea condiții, ființa umană este capabilă să-și imagineze orice. Biserica lui Hristos, călăuzită în permanență de Sfântul Duh
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Predania", an I, nr. 8-9, 1-15 iunie 1937, pp. 1-3, în Predania și un îndreptar ortodox cu, de și despre Nae Ionescu teolog, antologie prefațată și realizată de Ioan I. Ică jr., Sibiu, Deisis, 2001, pp. 121-122: "Să-mi fie îngăduit a-mi exprima surprinderea, că un om ca domnul Dragnea, care circulă așa de frecvent în lumea bunurilor culturii, și care, deci, trebuie să aibă într-un grad foarte ridicat simțul necesității realului, poate întrebuința formule așa de abstractizante și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ar exista, în adevăr, în sânul ei omul de hotărâre aprigă, care să restaureze împotriva tuturor modernismelor slăbănoage vechea strălucire a așezării dumnezeiești! Poate că toată această generație de tineri ar fi alt fel folositoare Bisericii. Poate că ar fi îngăduit să ne gândim la înființarea în cadrele Ortodoxiei a unui ordin călugăresc de cărturari, care să reînvieze epoca de glorie scriitoricească a unui Sf. Ioan Damaschin, Sf. Ioan Hrisostom și a atâtor altora". 3 Mircea Vulcănescu, Nae Ionescu. Așa cum l-
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Acest studiu al fizicii nucleare își are originea într-un ciclu de conferințe pe care le-am ținut în fața Societății Române de Fizică în anii 1936-1937. El a luat forma monografiei de față în urma îndemnului lui Gheorghe Țițeica. Fie-mi îngăduit să aduc aici prinosul meu de recunoștință amintirii sale". 1 Pentru analiza libertății, vom urmări demersul de o profunzime și de o finețe exemplare lui Nae Ionescu, Tratat de metafizică, București, Editura Roza Vânturilor, 1999, pp. 137-147. 2 Ibidem, pp.
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu (13-16). Capitolul 14 (Femeia trebuie să tacă în biserică): "Pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii. Ca în toate Bisericile sfinților, femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice și Legea. Iar dacă voiesc să învețe ceva, să întrebe acasă pe bărbații lor, căci este rușinos ca femeile să vorbească în biserică" (34-35). 2 Cf. Nae Ionescu, Preotul în religiozitatea răsăriteană
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cum ar trebui să arate alte culturi) speciilor culturale rare pe care încearcă să le "salveze". Formele specifice de sacralitate pe care se sprijină de obicei (probabil mereu) însăși existența acestor culturi marginalizate - în cazul în care sînt recunoscute - sînt îngăduite cu condescendență și înlocuite arbitrar cu diverse clișee socio-istorice care denaturează adevărul și-i pedepsesc pe cei pe care pretind că-i ajută. Așa cum orice observator atent își dă seama, aceasta nu e decît o formă modernizată de colonialism". Atît
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
insultele și vociferările lor... Noi plătim și azi cu greutatea aurului slăbiciunea controlului părinților noștri; da, părinții noștri au fost vinovați, ei au permis ca niște financiari improvizați să dispună după plac de viitorul generațiilor de azi; da, ei au îngăduit ca niște datorii ce expiră peste 10-20 de ani să le preschimbe în altele superioare în procent și în capital și în durată. Voi, iubiți lectori de astăzi, munciți ca să plătiți indolența autorilor voștri de acum 30 de ani; ca să
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Timpul", 1 decembrie 1882). Pentru G. Călinescu, și paginile de pînă aici o argumentează suplimentar, ideea fundamentală a redactorului era crearea unei vieți de stat naturale, ieșite din năzuința lentă către progres moderat și fără soluție cu trecutul, care să îngăduie coordonarea noilor instituțiuni cu sufletul națiunii (Viața lui Mihai Eminescu). Publicistica aplicat economică a lui Eminescu afirmă și confirmă o bună cunoaștere a principiilor financiare, însoțită totodată de o veritabilă cultură filosofică, care pune în pagina de ziar o doctrină
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
felicită însă că d-sa a avut destul talent și "îndemînare" să compileze în așa fel, încît să nu lase "să se vadă cusăturile materialului" altora". Și este argumentată evidenta ipocrizie a lui Călinescu, care, acuzînd vremurile, care nu-i îngăduiau risipa de pagini, motivează lipsa notelor trebuitoare. Nu e vorba de criza materială a vremurilor, atenționează autorul volumului Heirich Heine și Heinismul în literatura românească (1930), ci de una mai gravă, de criza morală. Căci dacă introducea semnele citării, proaspătul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
partid anti-regim cu un lider carismatic. Succesul în crearea unui nou regim de către aceste mișcări-partide totalitare este o excepție, mai mult decât o regulă, în panorama complexă a crizelor democratice (mai ales dacă includem crizele latino-americane: grupurilor paramilitare le este îngăduită preluarea, chiar parțială, a controlului de facto a arenei coercitive). 4. Tranziție și instaurare autoritară Presupunând că a avut loc criza, cu sau fără colapsul regimului democratic, în trecerea la regimul autoritar (tranziție și instaurare) și în transformarea sa internă
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
se dovedește, cel putin "în parte, propriul lui Dumnezeu - propriul lui Creator" (each soul is, în part, its own God - its own Creator)36. Povară recuperării acestei realități primare revine artistului, pentru că doar el posedă acea sensibilitate specifică care îi îngăduie să ajungă la o înțelegere adecvată a ordinii divine a lumii și a relației dintre Poezie și Univers, pentru că doar el are capacitatea și autoritatea de a cuprinde cu privirea întreaga existența. Poezia, așa cum o înțelege Edgar Poe, reprezintă, probabil
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
divină" - deopotrivă "adevărată" și "frumoasă", armonizând și unificând elementele structurale ale cosmosului, care, în acest mod, "avansează matematic spre propria împlinire" (advance mathematically to their fulfillment)77, guvernată de "reciprocitatea completă a adaptării" (the complete mutuality of adaptation)78 - , ne îngăduie, astfel, să identificăm "ordinea geometrica" a universului. Artistul, hrănindu-se, el însuși, din energiile acestei voințe creatoare - pentru că el nu este doar o reflecție, ci chiar un fragment al Ființei Divine, ce "acum exista în prezent doar prin Materia și
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
doar el, Poetul, poate călători în lumea de dincolo și să ne aducă, de acolo, lumină, armonia și ordinea ei, să le dea formă și, în felul acesta, o viață nouă. Orfeul poesc coboară spre centrul întunericului, dar îi este îngăduit să ia adevărul (Euridice) cu el înapoi, cu condiția să iși întoarcă privirea, în momentul apropierii, de acel loc. În schimb, Orfeul barbian uită, din necesitate, interdicția, pentru că știe că trebuie să privească direct realitatea ascunsă. Își întoarce privirea către
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]