6,555 matches
-
nici un caz total absolvit, înțeles măcar în parte. Dar că a fost, ca să ne exprimăm astfel, jumulit bine de pene, este, iarăși, incontestabil. Iar exploatarea sa a continuat chiar și după... moarte. Ne mărginim să reproducem doar scena finală a înmormântării, de la Schitul Păltiniș, așa cum am descris-o în Cotidianul: în munte se adunaseră, fără nici un anunț de presă, vreo patru-cinci sute de persoane. A fost și un mare sobor de preoți, condus de mitropolitul Plămădeală. Niște festivități religioase deosebite, care
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pe care îl ilustrează cu gravuri. Arta lui Mărculescu reprezintă expresia mizeriei și sărăciei din mediul proletar urban. Este deportat în Transnistria în 1942, experiență dureroasă ce va fi ulterior redată artistic în cataloagele Lagărul de internați politici de la Vapniarca, Înmormântare în lagărul de la Vapniarca și Tabăra de muncă de la Savrani, Ucraina. Colaborează și la publicațiile Facla și Chemarea, iar în 1935 îi apare albumul Alb-Negru. 24. Ioan B. Missir (1890-1945), avocat, scriitor, absolvent al Liceului "Laurian" și licențiat în drept
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Există lucruri pe care nu e nevoie să le definim ca să știm că sînt. Realitatea e ceea ce simțim. Dumneavoastră simțiți că existați! B.C. Aparent, nu aderați deloc la ideile constructiviste. A.L. Nu, deloc. Pentru mine, constructivismul reprezintă efectiv o înmormîntare de calitatea I a întregii epistemologii. Creierul uman construiește entități. Crede că ele există pentru că le concepe, dar faptul de a concepe un lucru nu înseamnă că acesta chiar există! Deci, avem nevoie de cuvinte pentru a desemna un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Racine, Britannicu, București, 1861; [Goethe, Lamartine, Metastasio, Gentil-Bernard, Ponce-Denis Ecouchard Lebrun, Eugène Scribe, Casimir Delavigne], în Poeții Văcărești, Scrieri alese, București, 1961. Repere bibliografice: Alexandru Odobescu, Opere, II, îngr. Marta Anineanu și Virgil Cândea, București, 1967, 42-83; Ion Heliade-Rădulescu, La înmormântarea reposatului Ioan Văcărescul, București, 1863; Nicolae Predescu, Poeți și artiști, București, 1900, 382-423; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 30-40, 147, 154-157; Ramiro Ortiz, Pietro Metastasio e i poeti Vacaresti, Torino, 1914; Bogdan-Duică, Ist. lit., 1-38; Densusianu, Lit. rom., II, 57-76
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
-n urmă cânele a-nceput Mârâind să miște capul. Celebrele balade Nunta Zamfirei și Moartea lui Fulger sunt numai superficial epice. Ele corespund, cu o tehnică nouă, poemelor Călin și Strigoii ale lui Eminescu, fiind adică reprezentări ale nunții și înmormîntării, a două ceremonii capitale în societatea umană. Coșbuc are "filozofia" lui, care este renunțarea la orice filozofie dialectică, supunerea împreună cu poporul la datinele ce simbolizează impenetrabilitatea misterului. Este o gândire sănătoasă pe care poetul are tactul de a n-o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e complexă. Întâi el e un neoromantic de ton minor, cântând nostalgia de sat, a unui sat idilic, ca în desenele lui Ludwig Richter, în care lumea de la bătrân până la ultimul câine participă cu melancolie zâmbitoare la evenimentele capitale: nuntă, înmormîntare, festivități. În poezia lui Iosif, lipsită de "nervi", toată lumea e fericită de a fi nostalgică. Bătrânii vorbesc nepoților despre vremurile trecute, bunica toarce, moșnegii se uită cu gânduri de moarte după autumnalii cocori, câinele Grivei se ține după copil, poetul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
desemnate de greci cu expresia agrafoi nomoi, adică „legi nescrise”. Pentru a înțelege mai bine această distincție care stă la inima tradiției etico-juridice a Occidentului, trebuie să amintim Antigona lui Sofocle, în care ciocnirea dintre suveranul Creon și Antigona, cu privire la înmormântarea fratelui său Polinice, simbolizează tocmai ciocnirea dintre legile scrise în inimă și legile pozitive. Creon interzice înmormântarea pe baza legilor considerate de el valabile, în timp ce Antigona se opune acestora în numele unei legi anterioare, nescrisă și mai profundă decât cea a
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
care stă la inima tradiției etico-juridice a Occidentului, trebuie să amintim Antigona lui Sofocle, în care ciocnirea dintre suveranul Creon și Antigona, cu privire la înmormântarea fratelui său Polinice, simbolizează tocmai ciocnirea dintre legile scrise în inimă și legile pozitive. Creon interzice înmormântarea pe baza legilor considerate de el valabile, în timp ce Antigona se opune acestora în numele unei legi anterioare, nescrisă și mai profundă decât cea a lui Creon. Antigona, în numele acestei legi scrisă în inimă nu ascultă de legile pozitive și se prezintă
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
spațiul carpato-danubiano-pontic, B. apelează la folclorul tradițional, cu „matca arhaică, precreștină”, respectiv straturile traco-dace. În examinarea lor trece dincolo de trama epică, de „fabulă”, cuprinzând elementele mitice particulare: bradul ca arbore sacru („axă a lumii”) în riturile de nuntă și de înmormântare, cultul aurorei („Dintre toate neamurile Europei, numai românii au o credință în auroră, pe toate planurile și sub toate aspectele vieții individuale și sociale”). Capitolul Confreriile de feciori, predominant descriptiv, nu atinge valoarea studiului monografic despre cetele de feciori din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285920_a_287249]
-
scrierile cronicarilor, acestea derivă din polonezul oracya. Neologismul polonez a fost concurat în epoca influenței grecești de cuvântul encomion. De aici și cumulul de înțelesuri pe care îl capătă noțiunea, însemnând nu numai o. de nuntă, ci și o. de înmormântare. Sensul de bază, aflat și în Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, rămâne acela de „cuvântare”. În ceremonialul nunții, o. este semnalată la români din secolul al XVIII-lea. Cel mai vechi text al unei o. de nuntă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
a încredințat duhul Creatorului său. După ce a murit, nu a mai rămas niciun semn al acelor răni de la piept, mâini sau picioare. După ce a fost înmormântat în «oratoriul» său, pontiful roman l-a trecut în catalogul sfinților stabilind ca ziua înmormântării sale să se celebreze în mod solemn. B) Mattei Paris Cronicarul, un călugăr benedictin din Abația Sfântul Alban, nu trece cu vederea vina celor două ordine ce par să se fi transformat. Același autor își arată uimirea față de această transformare
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
De altfel, frații nu aveau încă o casă în orașul nou, ci doar biserica. Iar acolo, la 20 septembrie, în ajunul comemorării Sfântului Matei, el și-a dat duhul în Domnul. Atunci frații, care aveau într-adevăr un loc de înmormântare, dar nu și dreptul de a înmormânta, după ce s-au sfătuit asupra modului în care trebuie să procedeze, mai ales datorită conciliului ce trebuia să se întrunească pentru a fi celebrat în ziua Sfântului Maurițiu, și în vederea căruia sosiseră deja
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pământ, în afară de Francisc, în care Cristos să-și imprime cele cinci răni pentru a fi întru totul asemenea lui. Fratele Leon, ce fusese însoțitorul său și era de față, mi-a povestit că atunci când i s-a spălat trupul pentru înmormântare, părea că era într-adevăr un bărbat răstignit dat jos de pe cruce. De aceea, se pot aplica Fericitului Francisc cuvintele Apocalipsului: Am văzut un bărbat asemenea fiului omului (Ap 1,13). În ce anume a fost asemenea lui Cristos, deoarece
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
său predică în mod solemn, mai ales în biserica catedrală, fiindcă prin predicarea frecventă rezultă aproape un dezgust și se disprețuiește doctrina unei predicări salutare. Dacă apoi, într-un caz autorizat, se întâmplă să trebuiască să celebrați în bisericile voastre înmormântarea unui alt enoriaș, ceea ce nu trebuie să accepte nimeni fără un motiv adevărat și întemeiat, părăsind vechile locașuri de înmormântare ale părinților săi, să aveți grijă ca, în cel mult opt zile de la data celebrării, să prezentați, chiar fără să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
disprețuiește doctrina unei predicări salutare. Dacă apoi, într-un caz autorizat, se întâmplă să trebuiască să celebrați în bisericile voastre înmormântarea unui alt enoriaș, ceea ce nu trebuie să accepte nimeni fără un motiv adevărat și întemeiat, părăsind vechile locașuri de înmormântare ale părinților săi, să aveți grijă ca, în cel mult opt zile de la data celebrării, să prezentați, chiar fără să vi se ceară, episcopului sau preotului parohiei de care aparține defunctul, jumătate, a treia sau a patra parte din tot
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
aveți grijă ca, în cel mult opt zile de la data celebrării, să prezentați, chiar fără să vi se ceară, episcopului sau preotului parohiei de care aparține defunctul, jumătate, a treia sau a patra parte din tot ceea ce ați primit în urma înmormântării, conform decretului predecesorului nostru papa Clement, de fericită amintire, după obiceiul locului: de fapt, sunt menite să dăinuie prin autoritatea lor constituțiile pontifilor romani Inocențiu și Grigore, predecesorii noștri, referitor la nesustragerea părții canonice, atât de la legații pontificali referitor la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
care episcopul diecezan, sau alții în locul său, predică în mod solemn, mai ales în biserica catedrală, nimeni dintre ei să nu îndrăznească să predice în același oraș sau sat; - dacă apoi se întâmplă, într-un caz autorizat, să primească pentru înmormântare în bisericile lor un enoriaș al altei parohii, ei trebuie să aibă grijă să prezinte episcopului sau preotului parohiei din care a fost preluat defunctul, în cel mult opt zile, chiar dacă nu li s-a cerut, partea canonică din tot
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
al altei parohii, ei trebuie să aibă grijă să prezinte episcopului sau preotului parohiei din care a fost preluat defunctul, în cel mult opt zile, chiar dacă nu li s-a cerut, partea canonică din tot ceea ce au primit de pe urma acestei înmormântări; - dacă însă vreunul dintre acești religioși va îndrăzni, încălcând aceste porunci, să acționeze împotriva interdicțiilor mai sus amintite sau a vreuneia dintre ele, în afară de a cădea în păcatul neascultării și în pedeapsa excomunicării - în care el declara că aceștia cădeau
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
le onoreze a doua zi dimineață. Cu toate acestea, a considerat că este suficient de important să investească șapte ore din timpul său prețios pentru a-și arăta considerația și preocuparea față de angajat. După cum spune Rudy Giuliani, „nunțile sunt opționale. Înmormântările sunt obligatorii”. Mai ales pentru liderii cu caracter. Alegeri altruiste Se spune În Vechiul Testament că, atunci când Solomon a venit la tron ca urmaș al regelui David, Dumnezeu i s-a arătat Într-un vis și i-a spus că-i
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
aici. Cum se știe, Plutarh (De garrul, 11) afirmă că Marcia, acuzându-se de moartea soțului, și-a provocat, la rândul ei, moartea: λαβου`σα τοV ξίφος ξαυτήυ προανει`λε τα*νδρός Tacitus, însă, ne informează despre participarea (ei) la înmormântare unde se acuză de moartea soțului: auditos in funere eius Marciae gemitus semet incusantis quod causa exilii mariti fuisset 426. E ciudat cum "hipercritica" istorică, vrând să reconstruiască fapte istorice, crede că trebuie să elimine tocmai "izvoarele" literare negând evenimentele
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
va fi făcut tot ceea ce afirmă poetul, dar, oricum, se poate spune că, în versurile din Amores, legislația augustană este combătută la fiecare pas. În încheierea elegiei Amores, II, X, Ovidiu își dorea ca cineva să poată spune plângând, la înmormântarea lui: Această moarte [în numele iubirii, adică] a fost în consonanță cu viața ta". Prin exilul poetului, motivat prin scrierea Artei iubirii, se pare că această urare s-a realizat. Sulmonezul își va da seama, într-o oarecare măsură, de această
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
complex care stă În spatele acestei urîte defăimări, desființează „pravilnic” pe fiul neascultător, nelăsîndu-i nici o moștenire. Și, pentru că fiul Îl Înjură grozav și se bucură cînd află că tatăl e bolnav, Pann lasă cu limbă de moarte să nu vină la Înmormîntarea lui. În spatele fiului necuviincios stă, desigur, mama: femeia diabolică. Pann nu uită, nici În pragul morții, jignirea ce i-a fost adusă În tinerețe. În adiata citată, poetul laudă pe Catinca, ultima nevastă: „Comoară mi-a fost soția, Care foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
instrumentelor de expresie. El are deprindere (știință) asupra poeziei și muzicii, cunoaște meșteșugul de a tălmăci și desplici frazurile, cum și zice: „Eu iarăși avînd deprindere asupra poeziei mă apucasem să p regulez și mai Înainte de aceștia”... (Epitaful sau slujba Înmormîntării domnului nostru Iisus Hristos..., 1846). Va să zică: Începutul nu este niciodată desăvîrșit, dar lucrurile pot fi desăvîrșite prin știință și osteneală. Pann le are pe amîndouă. Nu mai contenește cu ostenelile, muncile lui... Erau atîtea fapte folositoare de făcut, Însă el
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
morții în viață" (prinse în registru expresionist) pe care Bizu le trăiește acum "ca într-un vis urât", cutremurat de groază, până la pierderea cunoștinței. E vorba despre procesul de disoluție a personalității, semnalând tentativa de asumare a unei identități noi (înmormântarea e un ritual de "trecere" prin excelență) printr-o proiecție empatică ce reflectă ca-ntr-o oglindă, acum la nivelul personajului, "dedublarea" onirică din incipitul romanului (dialogul imaginar autor-personaj). Prima "viziune" e prilejuită de contemplarea unui cadavru, a cărui descompunere
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
să vadă "dincolo" de aparențe, astfel încât în biserică, la nunta vărului Lică36, Bizu "are din nou pe retină imaginea neantului vieții", într-o variantă mai puțin dezgustătoare, dar la fel de terifiantă: "oamenii nu erau oameni" ori "cadavre în putrefacție ca la înmormântarea lui Truțu, ci schelete". Nunta (alt ritual "de trecere") e celebrată așadar ca un "pact" sinistru prin care oamenii subscriu la condiția lor de viitoare schelete, de robi ai instinctului van ce perpetuează răul. Cu asemenea "filosofie" pesimistă pleacă în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]