7,848 matches
-
minte, din senin, o altă figură pe care o uitase de mult, cu desăvârșire. O fată frumoasă, cu părul negru bogat și buze cărnoase, dezvelindu-și dinții albi în surâsuri vanitoase și antipatice. O fată despre care se spunea că învârte băieții pe degete. O fată care se pare că-l învârtise foarte bine pe degete și pe Eduard... Și dacă ea, fata aceea al cărei nume nu și-l mai amintea, fusese, de fapt, cea care declan șase totul? Ajunse
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mult, cu desăvârșire. O fată frumoasă, cu părul negru bogat și buze cărnoase, dezvelindu-și dinții albi în surâsuri vanitoase și antipatice. O fată despre care se spunea că învârte băieții pe degete. O fată care se pare că-l învârtise foarte bine pe degete și pe Eduard... Și dacă ea, fata aceea al cărei nume nu și-l mai amintea, fusese, de fapt, cea care declan șase totul? Ajunse acasă cuprinsă de o mare sfârșeală. Șoferul oprise în fața unui bloc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
preocupări ale soțului ei. Acum i se păreau toate în afara oricărui interes și se întreba ce caută ea acolo. Se simțea o impostoare, un extraterestru robotizat care își utiliza toate resursele pentru a se preface că trăiește și simte ceva, învârtindu-se mereu în jurul aceleiași axe. își era străină sieși și se detesta. „Nu sunt eu aici!“ îi venea să le strige tuturor celor din jurul mesei. „Aici e o persoană pe care nu o cu nosc și care, cu totul întâmplător
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Marița râdeau, spunându-i lui Faraon Chirpic, cel cu panarițiu la degetul mare că i-ar sta mai bine pavazat cu un sugel, ca un felinar aprins, la un ochi. Constatând că Jana fuge de el, Chirpic o luă la învârtit pe Natalia, șefa peste cele șapte bucătărese. Deși cumnatul lui Nicanor și alți comeseni dezbăteau, cu tărie, problema monopolului de stat al alcoolului, instituit de statul de democrație populară, Iuga nu-l scăpa din ochi pe Chirpic, care, dezlănțuit, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dezlânat și mereu în contratimp. Îl sfătui cu hazlie îngrijorare: Măi, Faraoane, joacă, bre, mai repede, că acuși se termină iar cântecul! Ia vezi! îi adresă el o strigătură anume făcută pentru cei din Kotonoaga, care nu prea știau să învârtească hora: Dă-te, vere, mai deoparte / Nu joci, numa' dai din coate / Pe-aici, nu te-mpiedeca / Du-te 'nvață a juca / Că încurci și cetera!... Orășeanul, cel fără pălărie și cu bucile mari, găsise, în acareturile lui de tinichea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
momentul pregătirilor pentru apropiata sosire la țintă: lunecarea tot mai lină a trenului printre zoioasele blocuri gri din cartierul Grivița Roșie, căutarea unui taximetru între uriașele colonade ale Porții principale din Gara de Nord, suita de întâlniri cu managerii firmelor partenere ce învârteau afaceri nu atât de suspecte, pe cât părea la prima vedere, cât mai ales fiind destul de pe lângă lege. Niciodată Vladimir nu admisese că face afaceri dubioase. Atât față de Zoe, cât și față de propria conștiință, el raționa astfel: Vizavi de legi, întâlnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lor, trăiesc mai rău ca aici. Dar strâng bani și trimit acasă, muncesc orice, să știi că spaniolii se poartă frumos cu ei. Faini oameni, spaniolii ăștia, amabili, relaxați. Madridul nu i-a plăcut cine știe ce. Prea imperial. Dar s-a Învârtit și prin Împrejurimi, Salamanca e o minune. Acolo a Întâlnit-o pe Andreea, o Întâmplare fericită. Cristina Își bea cafeaua pe o terasă, o vede pe Andreea cu operatorul pe treptele unei catedrale, filmând un român. Lucra la proiectul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În bucătărie, bagă repede piciorul În ușă. Mă proptesc la timp, Împing cu umărul, reușesc să intru. Cu prea mult elan Însă, fiindcă mă rostogolesc până la masa din celălalt capăt al bucătăriei. Alunec și cad pe pardoseală. Puștiul apucă să Învârtă cheia În ușă, ia un sucitor de pe bufet și mă trosnește cu el În cap. Nu prea tare, am reușit să mă feresc cât de cât, dar tot mă răstoarnă cu fața la podea. Când mă Întorc, Îl văd pe puști călare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
zi, orientate spre sud, baia și o minusculă bucătărie, cu fereastra dând către un mic scuar, marcat de câțiva copaci răzleți. Locuise aici doi ani cu chirie până când proprietarul, un om de afaceri egiptean, dăduse faliment în afacerile care le învârtea prin România și grăbit fiind să plece făcuse o propunere a unui preț de vânzare mai mult decât convenabil lui Marius. Își aruncă neglijent cizmele și scapă un oftat de mulțumire atunci când intră cu tălpile dureroase ale picioarelor în moliciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
stare de calm și liniște. Se gândește o clipă la puterea miraculoasă ce izvorăște din partiturile maeștrilor care parcă au transformat sonor mesajele îngerilor către umanitate. Își dezbracă uniforma încărcată de noroiul și mirosurile tranșeelor, după care intră în baie. Învârte robinetul dușului și încearcă apa cu mâna. Ooo ...apă caldă! Ce senzație de confort și fericire gândindu-se la ciobul spart al unei oglinzi și căldarea cu apă rece socotite supremul lux pe front. Își freacă energic corpul cu mănușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
heruvim, râde toată tinerețea ei fericită. Marius! Îl cuprinde cu mâinile după ceafă, sărutându-l îndelung și încolăcindu-se în jurul lui ca o liană, sub privirea vag dezaprobatoare a spilcuitului butler. Marius o ridică în brațe și începe să se învârte cu ea în cerc, în timp ce Smaranda râde cu capul dat pe spate. După câteva piruete o lasă jos încet. Ce dor mi-a fost de tine! Și mie! Când ai venit? Azi-dimineață. De ce nu m-ai anunțat că vii? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zaț la îngrijorările ei. Era teafăr? Fusese cumva rănit? Căzuse prizonier? Niciodată nu se gândise la moarte, aducea ghinion și atunci când i se părea că vede nenumărate cruci negre pe smalțul alb, își alunga spaima, spunându-și că poate nu învârtise ea bine ceașca. Zâmbește firav amintindu-și că în urmă cu numai patru-cinci zile văzuse două sicrie. Simțise chiar și un iz ușor de iute-crud, specific lemnului proaspăt tăiat. Semn rău, se cutremurase ea atunci cu gândul la cine știe ce nenorocire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
SS-istului poate fi considerată un semn de rău augur? La un dineu organizat de Legația Germană a participat și acest personaj. Mulți evitau să discute cu el considerându-l mărginit și rău. Cu toate că este fiul unui berar acum se învârte prin cercurile înalte din Partid, fratele lui fiind unul dintre tovarășii de beții ai lui Kaltenbrunner 51. În teritoriile ocupate din Rusia a fost șeful unei Einsatzgruppe 52. Sper să fie doar o simplă coincidență apariția unor asemenea indivizi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
explicațiile celuilalt se înțelege că trebuie să ajungă urgent la sediul Legației germane și domnul colonel fusese destul de amabil încât să-i permită deplasarea împreună cu ei. Șoferul, un subofițer român între două vârste, scund, cu mustață stufoasă pe fața rotundă, învârte cheia în contact. Zgomotul motorului izbucnește violent, duduind regulat. După ce trec prin verificările punctelor de control, pornesc cu mare viteză către București. În fața lor, șoseaua se dezvăluie ca o panglică lungă și subțire de beton în mijlocul câmpiei cu aspect calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ospătarul încuviințează tăcut și pleacă după comandă, strecurându-se cu dexteritate printre mese și scaune. Rulada de ciocolată era preferata ta. Ce s-a întâmplat? se arată mirat Marius. Nu știu de ce, dar de la un timp nu-mi mai priește. Învârte degetul arătător în dreptul stomacului. Numai când mă uit la ea și îmi creează o stare de indispoziție. Fără să pară că o face, schimbă cursul discuției: A, să nu uit! Viorel, logodnicul Cellei Marinescu, a venit în permisie. Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
caută frenetic, pasional, mărturisesc reflexia pură a unui singur gând. "Sunt al tău, sunt a ta." Mirii gustă din pâinea și paharul de vin sfințite prin binecuvântarea preotului, apoi ținându-se de mână împreună cu nașii și conduși de preot se învârt în jurul mesei, cântând: "Isaie, dănțuiește; Fecioara a avut în pântece și a născut Fiu pe Emmanuel, pe Dumnezeu și Omul; Răsăritul este numele Lui, pe Care slăvindu-L, pe Fecioara o fericim." Lumina zilei se cufundă în amurg. Venise ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
urcă o senzație accentuată de greață. Intră în baie și ajuns în fața oglinzii își freacă cu dosul palmei obrazul îndoliat de țepii unei bărbi de o zi. Trece lent și apăsat briciul peste cureaua de piele, special pregătită pentru asta. Învârte de două-trei ori robinetul, dar fără folos. Apa nu curge. Urmare firească a bombardamentelor. Revine în dormitorul încins. Pe noptiera de la capătul patului ține un pahar pentru setea nopții. E aproape gol dar pe front se bărbierise cu mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
avansate, câteva pisici își dispută cu miorlăituri agresive diferite resturi alimentare. Tăcuți, escaladează gardul și aproape în pas alergător, traversează curtea scrutând fațada întunecată a clădirii, oprindu-se lângă o ușă scundă. Manfred scoate din buzunar o cheie și o învârte de două ori în broască. Pătrund într-un fel de debara, plină cu tot felul de vechituri. Praful aflat din abundență îl izbește drept în față, în zona nărilor, pe Marius. Strănută scurt, înfundat. În față, o altă ușă. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gladiatori, în costume negre și pălării de fetru trase pe ochi. Se apropie cu siguranța celor care știu unde trebuie să ajungă. În mâini leagănă automate nemțești. În nici un caz nu sunt clienți veniți după fete. Marius închide ușa iute, învârte cheia în broască și proptește un scaun în clanță. Ajunși în fața camerei Ricăi cei doi se privesc o clipă, apoi izbesc puternic cu picioarele în zona mânerului. Ieșită din balamale, ușa se prăbușește peste scaunul frânt și el în bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se potolește și clicul sec al percutorului lovind în gol răsună puternic în liniștea încăperii. Darie privește uimit fața locotenentului. Nu arată de loc crispată, dimpotrivă, afișează indiferența unui om care parcă nici nu se află acolo. La fel de nepăsător, rusul învârte butoiașul, armează, duce revolverul la tâmplă și trage. Arma rămâne mută. Imediat izbucnesc exclamații, strigăte, o agitație frenetică cuprinde mulțimea gălăgioasă. Amatorii de pariuri mizează cu glasuri gâtuite de adrenalină pe cota de supraviețuire a celor care participă la acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cameră la subsol. Simte un fior rece până-n măduva oaselor. "Brrr! Mizerabilă vreme". Ridică înfrigurat umerii. Fumul îi intră în ochi și aruncă nervos țigara. Întors la masă, parcurge rapid cu degetul o listă dintr-un dosar. Ridică receptorul și învârte manivela telefonului. Sturmbannführer Schultz la aparat! Să-mi fie adus prizonierul cu numărul doi, ordonă el cu voce aspră. Ascultă cu chipul schimonosit de furie răspunsul celuilalt. Știu dispozițiile maiorului von Streinitz, dar deocamdată și el se află sub ordinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o umezeală caldă și lipicioasă. Lumini intermitente și puncte negre, mari, încep să-i joace haotic prin fața ochilor. Amețit, se sprijină cu mâna de perete. Are impresia că este luat pe sus într-un vârtej și totul începe să se învârtă jurul lui, într-un carusel amețitor. Disperat, luptă să-și mențină echilibrul și se împotrivește cu toate resturile energiei pe care o mai stoarce din celulele epuizate împotriva stării de leșin. Boala, oboseala, foamea, setea, toate se combină într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că nu mai are față. De sub mantaua ruptă și plină de noroi iese capătul unui pachet exploziv. Asemeni unui boxer care tocmai a primit un upercut nimicitor, Marius scutură capul ca să-și revină. Parcă este mai bine. Podeaua încă se învârte cu el, dar greața care-i cuprinsese până și creierul zdruncinat se retrage încet, odată cu durerea pe care o mai simte doar confuz, calmată parcă cu o doză puternică de morfină. Târâș, se apropie de mort. Înșfacă un colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la apa care-i intră în ochi, de altfel nici nu o simte. Toată atenția lui este îndreptată către ceea ce se petrece sub privirea lui. Ușor! Mai la stânga! Acum ridică! Saltă degetul arătător al mâinii drepte și începe să-l învârtă rapid în cerc: Rulează în continuare! Un subofițer în vârstă își face apariția. Domnule locotenent, trebuie să vă prezentați la biroul locotenentului major Bedniakov. Bine...bine... Iese din garaj exact când două camioane Molotov cu botul teșit, parchează în curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
contextul este favorabil. Unul dintre avantajele fundamentalismului este acela că se face înțeles atât de către intelectuali cât și de către cei needucați. Și cu cât regimul este mai opresiv, cu atât mai puțini competitori. Esența conflictului în interiorul statelor din Orientul Mijlociu se învârte în jurul capacității guvernelor de a rămâne la putere prin înlăturarea populației care nu participă la procesul de luare a deciziilor. Aceste guverne sunt elitiste și corupte, și tind să susțină îndoielnicul status-quo, fiind de natură conservatoare. Fundamentalismul ar putea duce
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]