6,670 matches
-
care tocmai am citit în însemnările de călătorie ale lui Archibald. Văzînd-o, „boierul” (cum își zice) fu, deopotrivă, scîrbit și indignat: „«Bocca di leone», cutia infamă în care mișeii strecurau denunțări mincinoase împotriva celor (pe) care voiau să-i piarză, șade și acum, căscată, ca să primească scrisorile anonime, ticăloșie la care, pînă astăzi (1913 - n.m.), nu s-a înjosit, afară de om, nici unul din dobitoacele, chiar cele necurate, pe care le-a avut Noe cu el în corabie pe vremea potopului”. Cînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
țară. Înainte de aceasta, m-am mutat În casa părintească (str. Avram Iancu 22, sect. 3, of.p.20, tel. 13.66.27) așa Încât - În viitor - vă rog să-mi scrieți la noua adresă. M-am mutat la cca. 200 m. de unde ședeam (În spatele restaurantului „Izvorul Rece”). Ce mai faceți? Mi-a comunicat telefonic d.vice Marcel Mureșean că, probabil, Între 25-30 ianuarie 1974 voi fi invitat la Suceava, Câmpulung, Fălticeni, spre a conferenția. Voi veni bucuros și aș dori să ne revedem
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
care femeia o deschisese atunci, dând la o parte lucrurile ce stăteau în cale. Ne-a arătat direcția încotro să apucăm și apoi ne-a lăsat singuri. Eram plini de pene și alte murdării. Cum era Duminică după masă, lumea ședea, după obiceiul de la sate, în fața caselor, pe lăicere sau pe scaune. Ne-au văzut zeci de oameni, cum am zbughit-o din casa lui Tomici și cum, mai mult fugind, ne-am îndreptat spre marginea satului. Aici, lângă o mică
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nimeni voie să stea întins pe pat în timpul zilei, în afară de Oprișan Costache, care era tuberculos în ultimele luni de viață și care sa stins în secția de exterminare Jilava. Poziția obligatorie, între 6 dimineața și 10 seara era pe pat șezând, cu tălpile pe ciment, cu privirea la vizetă și mâinile pe genunchi. Această poziție provoca în timp o ptozare a ficatului și îmbolnăvirea lui gravă. Cei care au respectat-o cu strictețe ca Aristotel Popescu (Aligo) sau Dan Dumitrescu, „reeducați
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nu poate face eforturi și muncă fizică în aer liber, la răceală”. La evreul Weinstein Peretz, ctg. 1938, diagnosticul medical este „picioare plate mai pronunțat și joviag în valg la dreapta” este cazul să fie pus la muncă în atelier șezând pe scaun, munca grea și mersul îi mărește deformația picioarelor”. Față de cele raportate mai sus, am onoarea a vă ruga să binevoiți a ne comunica ce facem cu acești evrei precum și cu aceia care se vor mai găsi pe viitor
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
de el, dar m-am considerat un norocos că am pus mâna pe canapea. Și încă mai exista o șansă ca aceasta să scape cât de cât nevătămată în urma dezastrului. Eu stăteam în capătul drept, cu berea în mână; Pitic ședea în capătul stâng, picior peste picior, rezemat de brațul canapelei. Cu tot zgomotul infernal provocat de Matahală, n-a venit nimeni să vadă ce se întâmpla. De fapt, majoritatea celor de pe etajul meu erau burlaci și munceau peste zi. Oaspeții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
s-a dus să vadă cine e și a văzut un ren rănit în prag. Acesta i-a spus că-i era foame și a cerut de mâncare. Au deschis o conservă și i-au dat piersici. La sfârșit, toată lumea ședea în jurul focului și cânta. — Minunat! Ai cântat foarte bine, zise fata. Scuză-mă că nu te pot aplauda, dar am mâinile ocupate. — Mulțumesc. — Hai, mai cântă-mi unul. M-am hotărât să-i delectez urechile cu Crăciun alb. În vis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rămas mai departe liniștit și mi-am privit umbra. Continua să danseze în fața ochilor. Se zvârcolea liniștită pe fundalul peisajului din zare. Nu spunea nimic, dar parcă voia să-mi transmită ceva prin gesturi. Era conștientă de faptul că eu ședeam acolo și o priveam, dar era și ea neputincioasă și necoaptă. O biată umbră și-atât. În afară de mine, nu cred că și-a mai dat cineva seama că umbra apei reflectată pe peretele barajului era de fapt a mea. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
era și ea neputincioasă și necoaptă. O biată umbră și-atât. În afară de mine, nu cred că și-a mai dat cineva seama că umbra apei reflectată pe peretele barajului era de fapt a mea. Nici măcar fratele meu mai mare care ședea lângă mine. Dacă s-ar fi prins, mi-ar fi spus cu siguranță, sau mi-ar fi dat măcar un cot. Nu era genul care să tacă numai ca să nu deranjeze lumea din jur. Nimeni nu mi-a atras atenția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
scaun, cu picioarele sprijinite pe mânerul respectiv. În încăpere pluteau aburii de la ceainic și mirosea a tutun ieftin de pipă. Poate era și acela doar o imitație de tutun. Oricum, se simțea și mirosul picioarelor lui. În spatele scaunului pe care ședea era o masă mare din lemn pe care se aflau, pe lângă tocilă, o secure și o toporișcă. Mânerele acestora își schimbaseră puțin culoarea, semn că fuseseră folosite multă vreme. — Știți, aș avea nevoie de un fular, am zis eu direct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ele și printre acestea unele care nici nu știam cum se folosesc. Am intrat în magazin și nu-mi venea să cred că poate exista pe lume atâta liniște. Doar veneam de la sala de jocuri, nu? La tejgheaua din capăt ședea un bărbat între două vârste. Purta ochelari și avea început de chelie. Meșterea la ceva cu o șurubelniță. Am intrat acolo ca să-mi cumpăr o unghieră. Lângă aparatele de ras, am văzut unele care semănau cu niște insecte. Le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
muri în lac la Tăureni. Nici un detaliu psihologic. Însă cadrul, liniștea, obiectele, toate punctează sincretic deznodământul. Înregistrarea graduală de elemente concrete, în manieră cinematografică, ține loc de orice comentariu. În Zborul la cuib - alt răposat; lângă mormântul pregătit pentru el „șed groparii și mâncă pită și slănină”, într-o totală nepăsare. Eresurile, ca la Gala Galaction și V. Voiculescu, trimit în insolit și magic; nici vorbă de „cerul care zboară”; aici forfotesc spirite maligne, făpturi subpământene. Peste morminte părăsite, vechi, scufundate
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
de atlaz/ Fundul greu strevede dulce pân șalvarii de Șiraz,/O, Levant, ostroave-n marea limpezită ca paharul,/ Sertăraș unde miroasă cimbrul și enibaharul/ Ce Dimov într-o poemă n-apucă a mai descri,/Zeci de tronuri hâde-n cari șade câte-un Hangerli,/O, Levant, Levant feroce ca și pruncul care bate/ Cuie într-o pisicuță adormită - cine poate/Neagra ta tristețe-a trage-n al său pept și a sta viu?/ Când pornii poema asta cât eram de cilibiu
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
așază pe inimă fără voia ta. (37) Tot frumosul își are folosul. (37) Degeaba ceva-i frumos, dacă nu e bun de ros. (38) Dumnezeu îți dă, da-n traistă nu-ți bagă. (38) Cine mișcă tot mai pișcă, cine șade coada-i cade. (39) Bine faci, bine găsești. (39) Bine faci, rău găsești. (40) Fapta bună repede se uită. (40) Cine face-o faptă bună nu moare de tot. (41) Călcarea pe coadă se lasă cu sfadă. (41) Mai bine
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
câteva exemple ilustrative, majoritatea din iconografia Vechiului Testament. De pildă, scena din Geneză, cu Adam punând nume animalelor este foarte expeditivă; animalele sunt numite generic, lipsesc individualitățile: "Raiul sau grădina cu pomi de multe feluri și flori multe; și Adam șezând în mijlocul lor, având mâna dreaptă întinsă, iar cealaltă pusă deasupra genunchilor; și înaintea lui toate fiarele și jivinele pământului căutând spre dânsul"29. Nimic precis, nimic concret. Ceea ce înseamnă că zugrăvirea acestui episod se făcea conform unei tradiții iconografice cunoscute
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
deși, în fond, nimic altceva decât o rezumare conștiincioasă a textului biblic) este celebra vedenie a proorocului Daniel, în visul căruia se perindă patru fiare apocaliptice: "Cea dintâi fiară, semănând cu un leu cu aripi de vultur; și deasupra lui șezând Nabucodonosor, regele Babilonului, ținând în mână un sceptru. Fiara a doua, cu înfățișare de urs stând într-o rână, cu trei coaste în gură între dinți; și deasupra ei Darie, regele perșilor, ținând în mână o sabie goală. Fiara a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pre Dioghenis ce poftéște să-i dăruiască, i-au răspuns să-i dea ce nu-i poate lua, adecă să să dea într-o parte din lumina soarelui și să nu-i facă umbră, oprind radzele deasupra urciorului în carile ședea"22. Recunoaștem aici modelul lui Diogene cinicul, așa cum l-a conservat posteritatea, în primul rând din biografia pe care i-o face Diogene Laertios, în Despre viețile și doctrinele filosofilor: Pe când se încălzea la soare în Craneion, Alexandru cel Mare
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pe de altă parte, crocodilul este un dușman al omului, pe care, în unele versiuni medievale, îl momește mimând suferința: Dar când voiește să mănânce om, întâi își trage capul și îl scoate de cealaltă parte a trupului și atunce șade și plânge pângăritul cu lacrămi prefăcute; și apoi îl mănâncă. Pentru aceasta și când vedem pre cineva că plânge cu fățărie, zicem că samănă crocodelului. Iar când vor să-l prinză oamenii, pun în undeță nadă carne de om mort
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
putea justifica faptul că a plecat la nunta propriului ei copil. Mama a venit foarte supărată de la nuntă spunând: "băiatul meu a dat cu mâna-n foc!" și că nora ei s-a așezat în genunchi lângă patul pe care ședea mama și i-a zis: "lasă, mamă, că până acum v-a trimis bani, dar voi pune eu mâna pe hățuri și vă voi ajuta!" Și n-a mai trimis nici un leu după aceea, nu ne-a mai ajutat deloc
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
alege" (Uricar, XX, 82). „1742 - Iulie 24. Constantin Mavrocordat Vv. dă volnicie egumenului de la Barboiu să stăpânească și să dijmuiască moșiile Dragomireștii și Zberoaia din țarină, din fânețe, din prisăci cu stupi și grădini cu legume, după obicei. Oamenii ce șed acolo să se așeze cu egumenul ca să-i facă slujbă" (Academia Română mns. nr. 13). „1760 - Iunie 8. Ion Teodor Calimach Vv. dă volnicie urmașilor lui Mârzac Căpitanul și a moașei lor Nastasia să ție ocinile lor Răpcenii, Lungenii, Hănăsenii, Scor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cu cele „șaizeci bordeie de vecini". Din cele 161 sate alcătuind averea lui Iordache Ruset, după catastihul de la 25 februarie 1732, 35 de sate, printre care și Hulturești la Vaslui, erau cu vecini, spune Radu Rosetti. Dispozițiile timpului „cine au șezut în sat boieresc 12 ani să rămână vecin" sunt atenuate de însăși domnitorii care aveau să creadă că „nu poți să-l vecinești pe veci" pe cel care este creștin ca și tine. Transformați în robi, deznădăjduiți, ajunși la vecinătate
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Constantin Mavrocordat a fracționat suma anuală împărțind-o la patru, făcând posibilă plata a un sfert din ea, odată la 3 luni. Așezământul lui Constantin Mavrocordat din 12 ianuarie 1742 stabilea numărul zilelor de slujbă datorat de sătenii liberi care ședeau în satele mânăstirești: „a sluji mănăstirii 12 zile pe an ori cu carul cu boi, ori cu palmele, ori cu sapa, după cum îi va porunci egumenul și să dea și dijma locului după obiceiu". Actul dădea egumenilor împuternicire ca, prin
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
vază în stat: e cirac de-ai lui Roseti; e om de casa lui Brătianu; iar la noi în Iași câți nu ne sunt cunoscuți ca de casa lui C. Ghiță". Dvornicul de poartă, spune Domnul Cantemir, erau 4 și ședeau în afară de curte; ei desfăceau acolo pricinile cele mici, pedepseau curvele etc., se scrie în Descrierea Moldovei (f. 168). Patru vornici de poartă: „Dlui Vetreș - vornicul de poartă și Giorgie, vornicul de poartă, și German tij, și Dumitrașco tij" sunt martori
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
socoti după greșeala lor și li se va face judetu cu dreptate"... Documentele cercetate duc la concluzia că în cazul Fălciului, globnicii se trimiteau de la Bârlad, unde era reședința vorniciei Țării de Jos, că vornicul, ca membru al Divanului Domnesc, ședea la Iași, iar vornicia o exercita în lipsa lui uriadnicii sau alți dregători de la Bârlad, care trimiteau oamenii lor să caute deșugubine prin ținuturi; rezultă și că, de multe ori, deșugubinarii luau deșugubine sau globe pe bază de minciună, fără constatarea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ea este măritată cu un om, aproape după un papugiu (pantofar), că bărbatul ei este bolnav, ofticos și că nu poate nici măcar să aducă în casă ce trebuie și că, de nevoie, ea s-a dus la mamă-sa să șadă. Ascultând-o, mă gândeam la proverbul că „dracul nu face biserici". Eu, ahtiat de atâtea abstinențe, și de mâncare, și de odihnă, și de alte senzațiuni mai plăcute, ascultam plângerea fetei cu mare băgare de seamă, însă cu o figură
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]