KorAP: Find »[drukola/base=așeza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...251 252 253 ...2437 >

60,912 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

odaie. Pe rafturi era așezată și o combină hi-fi costisitoare, care la această oră nu funcționa, cum, de altfel, nu funcționa nici televizorul instalat într-un colț al livingului. Adrian ședea la masă. Eleanor își terminase micul dejun și se așezase pe canapea, ca să citească ziarele de duminică. Avea propria ei metodă de lucru. De o parte așeza un teanc frumos aranjat de ziare serioase, neatinse și împăturite, cu mai multe secțiuni, iar de partea cealaltă era un teanc mai puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
de altfel, nu funcționa nici televizorul instalat într-un colț al livingului. Adrian ședea la masă. Eleanor își terminase micul dejun și se așezase pe canapea, ca să citească ziarele de duminică. Avea propria ei metodă de lucru. De o parte așeza un teanc frumos aranjat de ziare serioase, neatinse și împăturite, cu mai multe secțiuni, iar de partea cealaltă era un teanc mai puțin ordonat, cu secțiunile pe care le terminase de citit. Purta o pereche de mănuși de bumbac, ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-s cizme de călărie, o corectă Adrian. Sunt cizme de cowboy. Le-ncalță când iese cu motoreta lui de teren. — Motoreta de teren! Când are de gând să se maturizeze odată? Oricum, în poza nu apare pe-o motoreta, ci așezat la calculator, iar cu cizmele alea de cowboy în picioare, zici că-i un păcălici... Vai de capul lui! Vai și-amar! Ia asculta aici: „Samuel Sharp s-a descurcat destul de bine ca fiu al unui obscur tutungiu din mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Îmi place cafeaua călâie, continuă el și flutură suplimentul de la Sentinel. Ați văzut chestia asta? — Ce-i aia? se minuna Eleanor. — Numărul de azi din Sentinel. Ați citit ce-a scris despre mine ticăloasa aia de Fanny Tarrant? Șam se așeza pe canapea, simți pe data că sub pernița e un ziar și îl scoase la vedere. — Văd că da, ofta el. — M-am uitat în fugă la el, bâigui Eleanor. — Dar tu? îl întreba Șam pe Adrian. Mi-a citit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-ți dau șaptezeci și cinci, spuse el, scoțându-și carnetul de cecuri. — Frumos din partea ta. Tocmai vând piesă care nu face parte dintr-un set. Mi-ai oferit un preț mai mult decat mulțumitor. — Ești cu adevarat talentata, spuse Șam și se așeza la masa ca să completeze cecul. Spune-mi, Ellie, sunt chiar de tot căcatul, cum încearcă să mă-ncondeieze nenorocita aia? Eleanor se prefăcu că are nevoie de ceva timp de gandire. Se uită la tavan și își mângâie bărbia. — Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
niciodată nicăieri. — Ba ieșim. Ne plimbăm pe colinele din Downs. Sau ne ducem cu mașina la mare. — Nu mă refer la plimbări sau la ieșiri pe litoral, spuse Șam. Eleanor se apucă să scoată ziarele de sub canapea și să le așeze frumos, într-un teanc ordonat. Dacă te referi la premier, recepții de lansare, ieșiri la clubul Groucho’s, chestii din astea... zise ea. — Da, la chestii din astea mă refeream. — Nu ne mai interesează. — Nu l-or mai fi interesând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
jogging, altfel n-o să am timp de sauna înainte de pranz. — O să-ți pară rău. — Nu, n-o să-mi pară. Îți promit. O săruta pe obraz, după care ieși. Eleanor privi o clipă în gol, cu un aer necăjit. Apoi se așeza la masă, despături suplimentul duminical al lui Sentinel și se apucă să citească articolul lui Fanny Tarrant din punctul în care o întrerupsese vizita lui Șam Sharp. 2 Peste o săptămână, într-o dimineață târzie de luni, Adrian aștepta sosirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
ei din East Grinstead. — Păcat. Sperăm s-o cunosc și eu. Tocmai asta a și dorit să evite, spuse Adrian. — Ah, dar de ce? întreba Fanny. — Va citește articolele, răspunse Adrian. Ei, dar nu luați loc? Fanny alese șezlongul. Adrian se așeza pe fotoliul de vizavi. — A păstrat mai ales amintirea articolului despre istoricul de artă, urma el, Șir Nu-știu-cum... cel cu două nume de familie. — Șir Robert Digby-Sisson? — Da, despre el e vorba. Ați făcut comentarii ireverențioase în legătură cu unghiile lui Lady

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
îl întreba ea pe Adrian, arătându-i aparatul. — Câtuși de puțin. Atâta timp cât nu va deranjează dacă-l folosesc și eu pe al meu. Dar vă rog, îl pofti Fanny. Apoi verifica dacă are casetă în aparat, îl porni și-l așeza pe măsuța de cafea dintre ei. — Doriți să porniți și casetofonul dumneavoastră? îl întreba. — E deja pornit, răspunse Adrian, arătând spre combină. — Aha, înțeleg! Dar e așezat cam departe. Are un microfon foarte sensibil. Se activeaza automat la sunete. Sper

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
pofti Fanny. Apoi verifica dacă are casetă în aparat, îl porni și-l așeza pe măsuța de cafea dintre ei. — Doriți să porniți și casetofonul dumneavoastră? îl întreba. — E deja pornit, răspunse Adrian, arătând spre combină. — Aha, înțeleg! Dar e așezat cam departe. Are un microfon foarte sensibil. Se activeaza automat la sunete. Sper că și al dumneavoastră să fie la fel de bun. — E ultimul răcnet în domeniu, îl anunță ea. De ce doriți să înregistrați interviul? — Pentru eventuale litigii legate de afirmațiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
prea gravă... — V-a spus Freddy să nu aveti o figură prea gravă? — El, unul, nu, dar așa procedează ei în general. Vreau să spun că așa procedau pe vremea când mi se făceau fotografii pentru supracoperte. Și Adrian se așeza la loc în fotoliu. — Freddy nu se leagă de chestii cum ar fi expresia firească a subiecților săi, spuse Fanny. Tocmai asta face din el un fotograf portretist de mare clasa. — Cam face risipă de film, nu vi se pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
ducându-l în bucătărie ca să-l citească la prima ceașcă de ceai a zilei, frunzărind paginile suplimentului ca să găsească interviul dumneavoastră, zâmbind satisfăcut când zărește poză color, pe-o pagina întreaga, pe care i-a făcut-o Freddy, cu el așezat la calculatorul lui Apple, apoi apucându-se să citească textul, zâmbetul care-i dispare brusc de pe fața când ajunge la prima împunsătura, inima care începe să-i bată nebunește, spasmul visceral, adrenalină revărsata în sânge pe masura ce-și da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
cu patimă adeptului convins: — Mai întâi faci un duș cald. Apoi îți usuci bine pielea. Pe urma îți îmbăiezi bine labele picioarelor și gleznele în apă caldă, pentru o mai bună circulație a sângelui. Apoi intri în sauna și te așezi sau te-ntinzi pe o bancă de lemn - cu cât e instalată mai sus, cu atât e mai fierbinte -, și acolo stai timp de zece-cincisprezece minute, pana cand tot corpul ți se acoperă cu broboane de sudoare. Pe urma faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Adrian intra pe ușă dinspre bucătărie, tot într-un halat de baie alb, flaușat, si cu slapi de cauciuc în picioare. Aducea o tavă pe care erau o cutie cu suc de portocale și două pahare. Privi spre Fanny în timp ce așeza tavă pe o măsuță. — Cum te simți? o întreba el. — În culmea fericirii, răspunse Fanny, deschizând ochii. Pe mine, una, m-ați convertit. — Atunci e bine, zise el, turnând două pahare cu suc de portocale. — Ați avut perfectă dreptate, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
eu unul, iar eu eram atât de îndrăgostită de el, încât până la urmă am acceptat. E o prostie. Din cauza lui nu pot purta rochii fără mâneci vară. — Ba eu, unul, îl găsesc fermecător. Ai zice că tocmai ți s-a așezat un fluture pe umăr. — Din păcate, are inițialele lui Bruce tatuate pe aripi. — N-am băgat de seamă. Dacă-l las la vedere, devine un subiect de conversație plictisitor când ies la câte o recepție. — Mda, înțeleg că-i destul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
eu unul, iar eu eram atât de îndrăgostită de el, încât până la urmă am acceptat. E o prostie. Din cauza lui nu pot purta rochii fără mâneci vară.“ „Ba eu, unul, îl găsesc fermecător. Ai zice că tocmai ți s-a așezat un fluture pe umăr.“ Eleanor se strâmba și opri bandă. Pleca de lângă combină, dar apoi se întoarse, ca pentru o ultima încercare. De data asta lasă bandă să se deruleze mai mult timp înainte de-a apasă pe Stop și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
o să se repete la nesfârșit. Ceea ce, firește, nu s-a mai întâmplat. Fiecare nou român era un chin mai cumplit decât cel anterior. Cand se apropia dată de publicare a cărții, tensiunea din casă devenea insuportabila. Dimineața devreme Adrian se așeza pe trepte în pijama și halat și aștepta să-i apară ziarul în cutia poștală. Pe urmă, de îndată ce ma sculam, mă trimitea să i le cumpăr și pe celelalte. — De ce nu și le cumpără singur? Fiindcă-i plăcea să susțină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
le faceți praf respectul de sine și le nimiciți liniștea sufletească. Asta vă e meseria. Soneria sună din nou. — La revedere, apucă Fanny să mai spună și dispăru. O clipă mai tarziu Eleanor o auzi trântind ușa din față. Se așeza pe un scaun, la masa din sufragerie, si privi în gol - sau, cine știe, în viitor. Mânia îi dispăruse. Pe chipul ei se citeau acum doar remușcarea și teama. 4 Peste vreo alte două săptămâni, dis-de-dimineață, Eleanor ședea pe același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
văd că v-ați sculat. — Ziceai c-o să stai acolo o lună, îi aminti Eleanor. — Mi-am schimbat planurile. Și, altfel, ce mai faci? întreba el, aplecându-se s-o sărute pe obraz, insă Eleanor îi întoarse spatele și se așeza la masă. — Nu-mi arde să te sărut, Șam. Șam o privi nedumerit. — Ah! făcu el, trecându-și dosul palmei peste bărbie. Am țepi? Sau îmi miroase gură? — Sunt supărată pe tine. — De ce? Ce ți-am făcut? — Ai băgat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
o taie Eleanor. — Nu? Pe bune? Da’ ascultă-mă odată, fir-ai tu să fii! răbufni Eleanor. Într-un târziu lui Șam îi pică fișa că s-a întâmplat ceva grav. — Bine, bine, încerca el s-o îmbuneze și se așeza supus. — Planul vostru stupid a ținut până la un punct. Agentul lui Adrian... Se opri și se uită lung la Șam. Unde ți-e mesa? se minuna ea, văzându-i mândrețea de chelie din creștet. Am aruncat-o la gunoi, răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
făcu Eleanor, ridicând o mână. — Ce-i? Eleanor se duse la fereastra și privi afară. — Nimic. Mi s-a părut că aud dubita domnului Barnes. — Cine-i domnul Barnes? — Distribuitorul nostru de presă, răspunse ea, întorcându-se la masă și așezându-se la loc. — Prin urmare, ai rămas singură cu Fanny Tarrant. — Da. Eram furioasă, supărată foc. Mi-a spus ca Adrian i-a povestit cum s-a lăsat de scris române fiindcă ajunsese la concluzia că nu mai avea nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
la suta - la treaba asta. Îmi pare rău, Șam! repeta Eleanor. Se apropie de el și-i puse mâna pe braț. — Spune-mi că mă ierți. — Treacă de la mine. Te iert, spuse el. Eleanor îl săruta pe obraz și se așeza în șezlong. — Cât ai de gand să-l mai lași pe Adrian să te terorizeze? întreba Șam. Nu prea mult. Oricât de sinistru ar fi articolul lui Fanny Tarrant, nu poate fi mai sinistru decât clipele astea de așteptare. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
noastră. Adrian o să-mi vorbească din nou și o să facem ordine în viețile noastre. — Și dacă n-o să faceți? Atunci s-ar putea să-ți fiu recunoscătoare pentru camera ta de oaspeți, răspunse ea cu un zâmbet pierit. Șam se așeza pe canapea. — La ce oră sosesc de regulă ziarele? — Nu se știe niciodată. Depinde de domnul Barnes - dacă vine să ni le aducă cu dubita sau își trimite băiatul cu bicicleta. Cand te-am auzit sosind, am crezut că-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Zărindu-l pe Adrian, încremeni. — Ziarele n-au sosit încă, în caz că le căutai, îl informa ea. Adrian n-o bagă în seamă. Se apropie de suportul de ziare de lângă șemineu și lua de acolo un supliment duminical mai vechi. Se așeza într-un fotoliu, prefăcându-se că vrea să citească. Eleanor își văzu de treabă și descarcă tavă pe masă. — Pun de cafea și fac pâine prăjită, spuse ea. Vrei și tu? Adrian continuă s-o ignore. — A venit Șam, relua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
pe masă. Ah, cafea și pâine prăjită! exclama Adrian pe un ton de nerecunoscut. Presupun că tu, Șam, ai luat deja un mic dejun cu șampanie undeva deasupra Mării Irlandei, dar poate o să te alături și modestului nostru festin. Să ne-așezăm la masă, Ellie? — Adrian, dacă o mai ții mult pe tonul asta aristocratic, jur pe Dumnezeu că-ți dau în cap cu cafetiera asta! zise Eleanor. — Nu știu ce vrei să spui, draga mea. — Șam, ieși puțin, îl ruga Eleanor. — Poftim? — Fă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]