6,958 matches
-
lupte sângeroase, în lumina orbitoare a soarelui de vară, în zgomotul exploziilor, în țăcănitul asurzitor al mitralierelor, în urletul fantastic al motoarelor, în timp ce pretutindeni se înălțau spre cer volutele de fum ale avioanelor doborâte ce ardeau. Apoi, brusc, s-a așternut tăcerea, se auzea doar zgomotul motoarelor încetinind, pe când cerul și pământul încă mai vibrau de dezlănțuirea lor. Această impresionantă luptă aeriană a durat 12 minute, 12 minute înfiorător de lungi pentru unii, incredibil de scurte pentru alții. Avioanele americane scăpate
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Ultimul Zbor, pe 12 noiembrie 1992. Aceeași stea l-a așteptat, cea spre care s-au îndreptat și celelalte suflete pereche, îngemănate prin vocație și destin. Gratitudinea mea se îndreaptă către Cornel Marandiuc, primul care a rupt tăcerea ce se așternuse peste destinul tatălui meu într-un moment în care nimeni n-a avut curajul s-o facă, și iată, acum, după un sfert de veac de la apariția lucrării lui Marandiuc despre aviația de vânătoare, către Daniel Focșa, cel care a
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
homosexualitatea care mi-a impus timidități și, în fine, de rigorile istoriei.“ Ce e uimitor este că discreția și confesiunea totală nu se exclud în aceste pagini: o anume sfială deturnează dezlănțuirea liberă a frazelor și un voal livresc se așterne peste amintiri. „Țineam și jurnal“, își amintește Negoițescu. Este însă un capitol din viață definitiv pierdut: „Când am ieșit din închisoare, în 1964, mama mi-a vorbit de acest jurnal trecut prin mâinile ei îndată după arestarea din 1961, când
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
români și organizând la Cluj Garda națională, drept care, până la cedarea Ardealului de nord, o stradă a orașului i-a purtat numele. Dar cum să nu-mi amintesc de „jocurile“ din mirifica grădină? Ascunsă de buruienile înalte și viguroase care își așterneau umbra asupra ei, se găsea acolo, crescută parcă din pământ, o masă de piatră de mărimea și forma unei mese de operații - căci pentru „operații“ fusese fără îndoială concepută, din moment ce noi, copiii, în acest scop o utilizam. Mai exact, era
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
doua clasă primară, părinții m-au trecut la școala din strada Bob, destul de departe de casă, însă fuseseră informați că aici condițiile de învățământ sunt superioare. Clădirea școlii era ascunsă vederii de altele, care o înghesuiau, curtea ei fiind mică, așternută cu pietriș mărunt, asigurând parcă și intrarea în biserica greco catolică de care ținea. Cred că ne preda o femeie; parcă o văd pe mama stând de vorbă cu ea. O văd însă sigur pe maică-mea vorbind în curtea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ceea ce pe maică-mea, mai chibzuită, o necăjea îndeajuns. O fi înțeles oare ceva din mine profesorul de română din clasa a doua de liceu Mesaroș, pe care, de bună seamă, l-am pus la grea încercare, cu nemaipomenita confesiune așternută pe hârtie în locul temei propuse pentru teza de la sfârșitul ultimului trimestru? Curaj mi-a insuflat faptul că era „profesorul de română“, mai legat de artiști ca oricine, chiar dacă nesăratul Petruca, predecesorul său, contrazicea cu desăvârșire această idee a mea: tânăr
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
neagră, cu ochii adânciți în orbite, cu cearcăne insomniace, cu privirile fulgerând rătăcitoare. Astfel de schimbări de directori se datorau probabil unor schimbări politice (la plecarea mea din Aiud, se instalase un al treilea director). Cum eu însumi poetizam sârguincios, așternând cu versuri nicidecum promițătoare (refrenul celor trei sau patru strofe de câte cinci versuri ale unui poem suna: „Aprilie, luna florilor de mai“ - de a cărui absurditate nu-mi dam deloc seama) pagini peste pagini de caiete liniate purtând pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Beniuc, pe Vlasiu (poate de dragul multiplicității formelor); eu mă integram într-o civilizație ce o trăiam ca pe un mândru destin (poezia lui Blaga nu-mi părea străină acestui sentiment al declinului: comunicarea sangvină cu părinții de sub lespezi, cenușa îngerilor așternându-se peste lume îmi sunau în concordanță cu introspecțiile ftizicului Maxențiu din Concert din muzică de Bach. Ajunsesem în fine cu gustul la Craii de Curtea-Veche, cărora totuși le preferam (et pour cause) Remember, dădusem de Mallarmé, de Georg Trakl
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
aristocrații române, se cerea să imite moda europeană și deoarece casa sa era frecventată și de generali ruși, și-a aranjat-o cu mobile moderne, căci portul european nu prea se potrivea cu divanele turcești late, pe cari oamenii să așterneau fără papuci. Vizitându-l odată după această metamorfoză, de abea mi am putut reține râsul intrând în odaia lui, unde am văzut vreo zece boieri fumând din niște ciubucuri lungi, însă șezând fiecare turcește lângă câte un scaun pe jos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ros de exploatare și decadență. În statele comuniste, cărțile care respingeau occidentul sunt imposibil de numărat, fiindcă orice text scris se folosea de această respingere, fie pentru a parveni social, fie ca mod de a păcăli cenzura și a putea așterne pe hârtie câteva adevăruri indirecte, fragile despre regimul comunist. Nenumărate poeme și romane erau plasate la Paris, Londra, Berlin, Viena, menționând clar locul tocmai pentru a abate atenția cenzorului de la ceea ce era de fapt o descriere a propriei capitale comuniste
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cita pe Baudelaire cu "You! hypocrite lecteur! mon semblable, mon frère!"vrând să spună că lectorul și scriitorul se înfrățesc. Textul era marea comuniune. Pentru autorii Desperado, textul e competiție și adesea intimidare. Doris Lessing simte că creează doar atunci când așterne pe hârtie propoziții exasperante. Nu participăm de bună voie la aventurile eroilor ei (de obicei eroine). Lessing se opune diametral stării de spirit pe care o creează lectura Virginiei Woolf, parcurgând drumul invers, de la afect la sfidarea tandreții, de la sensibilitate
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din dl. Harcombe". Însă la sosirea la vechea casă, odăile lui Clement sunt goale, iar în capitolul șase Tim are alt vis, cum că se duce la dl. Sherlock Holmes și-i cere să-i găsească tatăl. Valurile imaginației se aștern strat după strat, amintind de proza sud-americană (Gabriel Garcia Marquez). Chiar mai aproape în spirit este The Unconsoled de Ishiguro. Tim vede și stă de vorbă cu personaje din cărți. El îi explică detectivului (pe numele lui adevărat Austin Smallwood
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ființe umane care se trezește strivită de mizeriile vieții de soldat în termen. Întruchiparea acestei revolte este Mike Brady, iar motivul care o stârnește e moartea lui Percy. In timpul unei săptămâni petrecute la Palma de Majorca cu Pauline, Jonathan așterne pe hârtie întreaga istorie cu înfierbântare, spre marea dezamăgire și iritare a Paulinei. Se căsătoresc imediat după aceea, fiindcă Pauline rămâne însărcinată, și se mută amândoi foarte aproape de închisoarea lui Mike. Jon ne spune în epilog: Stânjenela mea pornea evident
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
căreia fiecare poem pare o luptă temerară și dârză cu balaurii. Poetul e la "biroul la care lucrează zi și noapte". Viața trupului, iubirile lui, plutesc ca un nor în jurul unui corp inert, priponit de cealaltă parte a hârtiei. Semnele așternute prin scris descriu progresul societăților omenești către acel maelstrom al sexului... (piatra...) precum și sentimentul că o rămâne trupul în urma vorbelor lui (subiectul este cel care...) "Înspăimântătoarea cutezanță a capitulării de o clipă" (cum definea Eliot iubirea în Tărâm Pustiu) se
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
viață și să nu poți totuși fără ea (sunt atâtea...) El are nevoie de viață pentru a scrie și scrie pentru a face viața suportabilă, pentru mângâiere, pentru liniștea lui, cel care e "de unul singur" (telefonul mort...), ca să-și aștearnă tandrețea, marea obsesie a scrisului lui. 3.3. Fleur Adcock: Convenția sentimentului în poem Născută în 1934, în Noua Zeelandă, Fleur Adcock se numără printre poetele care nu se tem de propria biografie sau feminitate. Ea mărturisește că-și folosește propria
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu suflet până la refuz. O acuzație care nu poate fi adusă poziei ei este aceea de superficialitate. Și aceea de conversaționalism. Scrie clar și fiecare vorbă are un rol ferm. Fiecare vers are o economie perfectă, nicio literă nu e așternută la întâmplare. The Fall (Căderea) e un poem care se încheie cu o rimă sonoră. Începe cu "Odată ce începi să cazi, cazi mereu", vers care amintește oarecum de John Donne ("Iubirea e lumină ce crește cât se poate / Iar prima
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de expresie și câteodată perosnajele se ivesc dintr-o greșeală, când nici nu le așteptai, o întorsătură de frază, o descriere și gata, personajul prinde viață, intră-n poveste, chiar o schimbă. Totul se trage din actul concret de a așterne vorbe pe hârtie. Cum am mai zis, scrisul e scris, iar experiența scrisului este esențială în crearea oricărui fel de carte, roman ori altceva. Student: Dacă vă schițați uneori intriga în minte, vi s-a întâmplat vreodată să ajungeți unde
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în ziua de azi? Ori ne pierdem printre atâtea ecrane și scenarii? AB. Nu-mi permit să mă pierd printre ecrane ori scenarii. Poeții buni știu să se ferească. În fond suntem singuri cu cuvintele, ideile noastre, fie că le așternem pe hârtie, le punem pe ecran, ori le transmitem în vreun alt fel publicului. Am însă convingerea că întotdeauna cartea ne va însoți. LV. Scrii ușor? Scrii mult deodată? AB. Nu. Ar fi frumos să pot scrie mult deodată, dar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Țara Galilor; Michael Donaghy (e drept, american); W.N. (Bill) Herbert (remarcabilă imaginație); poeții importanți: Douglas Dunn, Geoffrey Hill și Tony Harrison. Și încă n-am menționat Irlanda, un ținut a cărui poezie e prea bogată și complexă pentru a fi așternută pe o pagină doar! LV. E critica literară de vreun folos în zilele noastre? Te mulțumește critica universitară? FS. E de lăduat concetrarea criticului universitar. E multă deprofesionalizare a criticii literare în Anglia, nu în discurs, ci în exigențe. Accesibilitatea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
interesantă și atractivă oricând, ca și astăzi; nu mai puțin, să se centreze fanatic pe credo-ul scolastic. Acest credo este de acum necesar în edificarea psihologiei ce va putea deveni și profesiune de credință. Va avea de acum drumul așternut de fundamentele unei logici inductive (F. Bacon), de disponibilitatea de a se putea îndoi dualist de adevărurile de până atunci (R. Descartes), de a le identifica în reflexia unei monade (W. Leibniz), etc. Pe această cale, psihologia își va găsi
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de anxietate" în raport cu lumea ostilă în care trăiește. Părinților le revine un rol decisiv în lichidarea acestor conflicte, ca să-i asigure o dezvoltare armonioasă, ferită de pericole, de trăirea cu insistență a fricii. Când aceste condiții formative lipsesc, terenul este așternut pentru generarea dereglărilor nevrotice, care cunosc grade de profunzime diferite. Acești factori familiali, de cultură își pun amprenta asupra caracterului copilului, mai mult decât cei constituționali, biologici. Linia de partajare între normal și patologic este trasată de astfel de factori
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
versuri despre viitorul luminos al comunismului. Profesorul i-a răspuns prompt și tăios, "am jucat și am pierdut". Aveau și altceva de discutat. Sărbătorirea centenarului învățământului universitar psihologic bucureștean este un bun pretext pentru a forța crusta uitării care se așterne peste activitatea unor personalități care au funcționat aici, unul cu o specialitate care astăzi nu se mai regăsește în planul de învățământ al nici uneia din facultățile de psihologie din țară10 psihologia animală. La secțiile de psihologie ale învățământului universitar de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
dulceață și murături, șirurile de cârnați atârnate de grinda tavanului înghesuit. Era o casă simplă și curată. Și nu știu cum se făcea, dar întotdeauna în Ajunul Sfântului Crăciun se pornea zăpada, ce nu apuca să se murdărească niciodată, pentru că fulgii se așterneau rânduri-rânduri până la Sfântul Vasile. Totul în jur era o sărbătoare albă. Iar mama îmi spunea întotdeauna că zăpada asta era trimisă anume de Dumnezeu ca să astupe pământul de frig, să-i astupe rănile. Acolo, în odaia caldă, focul arunca mii
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
deși vezi atâtea bunătăți (friptură de purcel, curcan, cozonac și altele). În unele ținuturi ale Transilvaniei, bătrânii se îngrijeau ca în noaptea sfântă a Ajunului să nu se isprăvească fânul din ieslele vitelor, iar prin alte locuri, în fața casei, se aștern paie întru amintirea nașterii lui Hristos în ieslele de la Bethleem. Dar nimănui nu-i este îngăduit să doarmă în grajduri, deoarece în noaptea aceea, boii vorbesc unii cu alții, în lima lor, despre Iisus Hristos, cel născut în iesle și
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
veșnicie. Continuând naturalismul, impresionismul reprezintă încă o treaptă de degradare. În impresionism interesează redarea senzației luminoase, a efectului luminii fizice ninsă de soare peste lucruri. Contururile naturale ale lucrurilor trec pe planul al doilea și dispar sub petele, de culoare așternute peste ele. Un materialism rafinat stă la baza teoriei impresioniste, pe care n-o mai interesează nimic decât vibrația senzorială a energiei luminoase. Omul, în această pictură, nu mai are nici o însemnătate; el nu participă decât în măsura în care servește drept pretext
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]