7,065 matches
-
fericire”. Totodată în pădure s-a împrăștiat zvonul că este o mare sărbătoare la care este invitată cu mic, cu mare, toată suflarea. Toată pădurea de fag a ținut umbră cu ramurile. Carii cerneau făină în fagii seculari, un codobelc așternea sidef pe drumul către altar. Pasărea măiastră, ciocârlia, era mare dirijor cu brotacul la trombon, rândunica la chitară, vrăbiuța la vioară, ursul la violoncel. Lupul își ascuțea dinții în coada unui miel, iepurele bătea step în pălăria unui vânător iar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
găsită Viorela, într-o zi Tulpina neagră a hotărât să trimită un mesager după ea. Viorela era singură într-o pădure la marginea satului. Când a găsit-o mesagerul, fetița tocmai a cules toate florile dintr-o poieniță le-a așternut pe jos și se rostogolea peste ele strivindu-le. -Tu ești Viorela? a întrebat mesagerul. -Da, eu sunt, dar tu cine ești? Și...ce treabă ai cu mine? -De ce rupi florile, apoi le arunci să le ardă soarele? Nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pământul dinspre miazăzi, și că de urletul tălăngilor au asurzit până și greierii. La auzul acestei vești, Uran s-a îndreptat spre ieșirea din adăpost, urmat de Amar. Afară era o liniște adâncă stăpânită de amenințarea morții, peste care se așternea încet zumzetul infernal al tălăngilor ce venea dinspre miazăzi și creștea în intensitate pe fiecare minut ce trecea, anunțând că nenorocirea care vine odată cu năvălitorii barbari se apropie. La un moment dat iscoditorul mincinos a explodat într-un nor de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mă simt că trăiesc pe pământ. Mă întorc pe meleaguri de către Dumnezeu știute, pe locuri unde în adânc mi-am lăsat copilăria, locuri calde și pline de emoții încercate, însoțite de durere și stăpânite de liniștea peste care s-a așternut un frumos trecut. Când eram copil seară de seară pe bolta cerească, căutam o stea. Una care să fie numai a mea. M-am oprit asupra uneia pe care o urmăream de mulți ani. Când am trecut la majorat steaua
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
trebuie să știe acum că atât eroul povestirii, cât și faptele ce s-au țesut în jurul neobișnuitei sale persoane, mi-au parvenit întocmai în forma în care, după umilele mele puteri creatoare, luminate miraculos de o inspirație neașteptată, le-am așternut aici de față, netăgăduind că acestea ar putea fi atinse, totuși, și de un pic de... fantezie. septembrie, 2012 Metamorfoză divină iecare om se naște orb în sufletul său. Puțini sunt, însă, cei cărora li se luminează calea... Marius nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
până când această îndeletnicire nobilă va dispărea în neguri de nimeni bănuite. Îngândurarea plină de jale și de amar a acelui necunoscut, lăsat în puterea lamentațiilor și care nu va mai privi, poate, niciodată cu nădejde în viitor, nu a fost așternută aici din vreun capriciu literar al meu, ci numai și numai pentru că știu că o astfel de viață plină de taine vibrează la unison cu atâtea alte vieți asemenea. Am făcut o necuviință mare, atunci când am ascultat la fereastră - nimic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
totuși, citeț. Am început să lecturez chiar de la prima pagină. Scria: Starea de spirit din această celulă nenorocită este cel mai nepotrivit lucru pentru cel care, aplecat către sinceritate, dorește să își pună gândurile în ordine și să și le aștearnă, după cum se cuvine, într un jurnal personal. Oricum, toate sunt doar cuvinte pe care le scriu, însă sentimentele cum aș putea să le exprim? Nu știu, dar mă încumet să încerc. O vorbă înțeleaptă spune că nu-i bine nici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
întârziere, deasupra apei! Aici, însă, am început să mă cam poticnesc cu cititul, căci literele deveniseră din ce în ce mai hâde și mai diforme. Liniile fiecărui rând ajunseseră treptat, din drepte, în sinuoase de-a dreptul. Se vedea clar că mâna care le așternuse fusese condusă de un tremur nervos cu adevărat puternic și nestăpânit. Însă, cu o încordare solidă a atenției, m-am străduit, totuși, să continui să citesc. Mai departe, scria: Ei bine, această invidie odioasă, ce culege mereu putreziciune în locul unde
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
soluție acceptabilă. Pe el nici lumea în care trăia nu mai simțea că îl mai poate ademeni cu vreo ceva deosebit. Totuși, continua să o frecventeze, fiindcă ideea întotdeauna se naște în mijlocul societății, ca doar abia apoi ea să fie așternută, după cum se cuvine, pe hârtie, în liniștea tainică a odăii scriitorului. Iar acest lucru se întâmplă la toți scriitorii și nimeni n-ar putea nega vreodată, pe drept cuvânt, asta. Nici măcar răscolitorul sentiment de dragoste pe Osvald nu-l mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
iar altora, compasiunea pentru destinul lor dramatic. Nu dezmint că personajele pe care le-am însuflețit aici au și niscaiva influențe ale mele, autobiografice. De fapt, tot ceea ce vei citi tu, suflet bun, este doar reprezentarea simțămintelor mele pe hârtie, așternută după putere și talent. Am scris ceea ce am scris, iar asta mă face fericit. Și fericirea mea nu-i fericirea altora, precum nici fericirea altora nu-i fericirea mea. Amin! În continuare, în carte erau povestite cele ce au fost
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
afacere", iluziile nu înseamnă nimic. Pe deasupra, eu nu cred în progres, cu excepția celui interior. Era firesc, prin urmare, ca unele lucruri să nu-mi placă în America, pe altele să nu le înțeleg, iar câteva să mă sperie, împingăndu-mă să aștern pe hârtie fraze hazardate, de genul: America e forma cea mai civilizată a inculturii. Sau: America demonstrează că se poate regresa interior în plin progres științific și tehnologic. Contactul cu câteva mari orașe americane mi-a arătat destul de limpede că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fi mușcat puțin din mărul otrăvit al vrăjitoarei acestui ținut nemilos sperând să dorm fără vise până apari tu. nouă în primul loc: de dimineață, o veveriță călugăr cu ochi turcoaz te trezește și te avertizează că ziua care se așterne în fața ta nu este una obișnuită, plictisitoare, doar de mers cu desaga de gât pe drumul tău lung și întortocheat, ziua care începe este pregătită atent de conducătorii oștirilor dușmane ție, care au început să îți intuiască intențiile, parcursul și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
na, trăirea ta este o libelulă mă rog să fie o broască țestoasă. tu nu știi că trăirea ta este o clepsidră, luo na. cuvinte, ceapă, wasabi, pește alunecă ușurel pe gâtlejul ei fin. ape curgătoare am dori să se așterne peste moleculele timpului cu bețișoare am mânca timpul cel dus, luo na cel acoperit de moarte cel trezit de crucea sudului, de micul dejun, de sărutul tău timpul care a făcut castane, cu care ne bate trupul fragi, cu care
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mobilizate să adauge stropi de miere în fiecare încheietură a suspendării gră dinii tale de dragoste. șansele tale se remediază, se restituie dragostei tale. șase deasupra: traversezi fluviul în vremea inundațiilor, însă covorașul de papură albă al grădinii tale se așterne în fața ta, plutitor ca o masă de aer, nu se afundă sub tălpile tale ușoare, poți păși din tine către tine în mare siguranță. copilărie, dulap de tablă albă când eram foarte mică am locuit, împreună cu mama, într-un mic
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
apa în cea pe care o luase de la Oyu, ceilalți doi își spălară noroiul de pe mâini și picioare și sângele de pe mâneci. Hanbei îi spuse să aprindă lampa în mica odaie de oaspeți, puse niște cărbuni aprinși în arzător și așternu perne pentru musafiri, deși era noaptea târziu. Când Hanbei îi spuse că unul dintre însoțitorii lui Kumataro era, probabil, Kuroda Kanbei, Oyu nu-și putu ascunde surprinderea. Kuroda era omul despre care se auziseră atât de multe zvonuri: fie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
chiar în acel moment, acoperișul începu să strălucească palid, în lumina lunii. Medicul pe care-l trimisese Hideyoshi era lângă pat, împreună cu vasalii lui Hanbei. Coliba era abia înjghebată dintr-un gard de lemn, dar, peste rogojinile de stuf, fuseseră așternute cuverturi albe și, într-un colț, stătea un paravan pliant. — Hanbei, mă auzi? Eu sunt, Hideyoshi. Cum te simți? Hideyoshi se așeză încet lângă prietenul său, privind chipul de pe pernă. Poate din cauza întunericului, fața lui Hanbei era translucidă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încetini năvala apelor. Următoarea sugestie a lui Rokuro fu aceea de a scufunda treizeci de bărci mari, încărcate cu bolovani enormi, pe locul propus pentru baraj. Se dovedi însă imposibil să tragă ambarcațiunile uriașe contra curentului, așa că, pe pământ fură așternute scânduri, se turnă ulei peste ele și, cu mari eforturi, bărcile fură împinse pe deasupra și scufundate, cu încărcătura lor de pietre, la gura râului. Între timp, marele stăvilar, întins pe o leghe întreagă, se terminase, iar curentul puternic al râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ați chemat, stăpâne? Yomoda Matabei apăruse cu repeziciune. Era un tânăr robust, care atrăsese atenția lui Mitsuhide. Seniorul îi făcu semn să se apropie și-i șopti un ordin. La primirea ordinului secret al lui Mitsuhide, pe chipul tânărului se așternu o emoție puternică. — Plec de îndată! declară el, răspunzând din toată ființa la încrederea stăpânului său. — Vei fi recunoscut ca samurai al clanului Akechi, așa că pleacă repede - înainte de crăpatul zorilor. Să fii cu mintea limpede și să nu șovăi. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ambele maluri ale râului se umplură de soldați. Comandantul ariergărzii se prezentă în fața lui Hideyoshi, pentru a-i raporta situația din Takamatsu. Retragerea se terminase și încă nu se vedea nici un semn al clanului Mori. Pe chipul lui Hideyoshi se așternu o expresie de ușurare. Arăta de parcă, în sfârșit, s-ar fi simțit în siguranță; acum, își putea canaliza toate forțele într-o singură direcție. Armata reveni la Himeji în dimineața zilei a opta. Plini de noroi, apoi udați de furtună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
seniorului nostru în lumea de apoi, fie și numai puțin. Hideyoshi conchisese în scrisoare că rezultatul tragediei ar fi trebuit să fie un motiv de mare bucurie, dar Katsuie nu se bucura câtuși de puțin. Dimpotrivă, pe chipul lui se așternu însăși starea contrară, încă dinainte de a fi terminat de citit. Evident, însă, în mesajul de răspuns scrise că nimic nu l-ar fi putut încânta mai mult decât vestea trimisă de Hideyoshi. De asemenea, sublinia faptul că propria lui armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că jinduia după un ținut mai cald. Când încep să se topească zăpezile din Echizen? întrebă ea. — Aici nu suntem în Gifu sau Kiyosu. Când acolo înflorește rapița și cireșul începe să-și scuture florile, acești munți mai sunt încă așternuți cu zăpada care se topește. — Și până atunci? — Așa e în fiecare zi. — Vreți să spuneți că zăpezile nu se topesc niciodată? Doar zăpadă, o mie de picioare adâncime! replică tăios Katsuie. Când i se amintea despre durata de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unitățile clanului Shibata, de-a lungul poalelor Muntelui Tenjin și în regiunea Tsubakizaka. Mai este și o divizie dușmană numeroasă, amplasată în zona satelor Kinomoto, Imaichi și Sakaguchi, așa că fiți pregătiți oricând, chiar și când dormiți. Prin tabără, însă, se așterneau cețuri albe, inspirând o seară atât de liniștită, încât n-ai fi crezut că lumea se afla în război. Dintr-o dată, în depărtare se auziră focuri sporadice de armă - toate, din tabăra lui Hideyoshi. În tot timpul nopții, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kyutaro, care povestea minuțios lupta și moartea vitejească a lui Nakagawa și pierderea Muntelui Iwasaki din cauza retragerii lui Takayama. Hideyoshi închise o clipă ochii, când află despre căderea lui Nakagawa în luptă. Preț de-un moment, pe chipurile generalilor se așternu o expresie dezolată și începură să bolborosească întrebări jalnice. Cu toții îl priveau pe Hideyoshi, încercând să-i citească pe față felul cum aveau să rezolve acea situație primejdioasă. — Moartea lui Sebei e o grea pierdere, spuse Hideyoshi, dar n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
descheie armura; doar stătea în fața castelului. Pajii săi erau și ei prezenți, aliniați în spatele lui, așteptând, cu solemnitate. În sfârșit, subunitățile de războinici începură să intre, în pas vioi, pe poartă, unele după altele, purtând trupurile camarazilor căzuți, peste care așternuseră drapelele. În continuare, răniții fură aduși pe brațe sau intrară pe picioarele lor și rezemându-se de umerii celor de-alături. Cele circa treizeci de victime pe care le suferise clanul Maeda nu se comparau cu pierderile clanurilor Shibata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în aer liber. După ce săpară o groapă în pământ, pajii săi o căptușiră cu hârtii uleiate. Umplând groapa cu apă, înroșiră apoi în foc o bucată de fier vechi și o aruncară în apă pentru a o încălzi. În sfârșit, așternură în jurul gropii scânduri și înconjurară locul cu perdele. — Ah, apa e minunată. În acea baie simplă în aer liber, stăpânul unui trup nu tocmai perfect se înmuie în apa caldă, privind stelele de pe cerul înserării. „E cea mai mare desfătare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]