16,963 matches
-
lor. Unitățile de politici publice din cadrul autorităților administrației publice centrale au obligația de a elabora rapoarte periodice de monitorizare. Conform Regulamentului, aceste activități de monitorizare și evaluare pot fi însă subcontractate și altor organizații din mediul privat, nonguvernamental, din mediul academic și de învățământ superior. Hotărârea de guvern 755/2005 este completată și de HG 870/2006 care vizează strategia pentru îmbunătățirea sistemului de elaborare, coordonare și planificare a politicilor publice la nivelul administrației publice centrale. 2.2. Tehnici, metode și
Tehnici, metode, instrumente de monitorizare a politicilor macroeconomice pentru determinarea impactului asupra economiei reale. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Tudor Ciumara, Dan Ion Gherguţ () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2356]
-
tine. Să vezi ce-ți face Box. — Vezi că și ăsta crede că tu ai fost, mîrÎie Bogdan. Box nu are ce să-mi facă. După ce amenințarea cu arestul s-a risipit, după ce sergentul a vorbit În maniera lui foarte academică despre ce se va Întîmpla dacă ciclul 2 mai abuzează de ciclul 1, dînd drumul la o serie de termeni juridici cu care ne-a Înghețat pe toți, OS-ul ne-a băgat pe toți cei care am văzut scena
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
urmă cu o grijă părintească. Între timp, George și Brian s-au grăbit să se însoare. George s-a căsătorit cu Stella Henriques, nu din Ennistone, fiica unui diplomat englez, unevreu sefard la origine. Se spunea despre Stella că e „academică“, „înspăimântător de deșteaptă“, deși de îndată ce se măritase a renunțat la studii. Brian s-a însurat cu Gabriel Bowcock, o verișoară a lui Percy Bowcock care ține magazinul cel mare (și cei din familia Bowcock sunt tot quakeri). Trebuie să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că nu-i bun de nimic, se înscriau de asemenea printre cauzele sau scuzele purtării lui. Ca student, George urmase filozofia, apoi istoria și arheologia. La terminarea studiilor, deși absolvise cu o medie mare, nu a izbutit să găsească slujba academică la care râvnea. A scris niște piese de teatru pe care nimeni nu i le-a jucat și (așa se spunea) niște poeme pe care nimeni nu i le-a publicat. Nu există nici o îndoială că-l măcina invidia la adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nevoit să renunțe la jocuri din cauza unei miopii progresive. În ultima vreme, renunțase și la șah. Următorul lucru la care avea să renunțe era cântatul. Emma nu încerca vreo modestie timidă în legătură cu talentele sale. Știa că e, într-un sens academic, foarte inteligent. Nu avea nevoie să-i spună profesorul că va absolvi facultatea cu merite deosebite. Și că, după aceea, va deveni un istoric. Știa și că posedă o voce excepțională. Multă lume îl îndemnase să adopte cariera de cântăreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
punct de vedere psihosomatic decât orice sentiment derivat din exercitarea vreunui alt talent. Dar plăcerea pe care i-o provocau triumfurile lui vocale la școală i se părea de-a dreptul sinistră, de necomparat cu satisfacția pură obținută prin munca academică. În orice caz, acum pur și simplu nu avea timp pentru cântat. Ori de câte ori îi era posibil, își ținea talentul în taină, și era furios pe el însuși că se îmbătase (ceea ce i se întâmpla rar, dar zdravăn) și că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se făcuse cu nimic vinovat, cum își spunea adeseori, în meditațiile lui torturante. Nu era vorba numai de faptul că John Robert „îi ruinase viața“ sfătuindu-l să renunțe la filozofie și îndepărtându-l, în felul ăsta, de la o carieră academică. Dar John Robert îi rănise mortal sufletul, sădindu-i în același timp eterna nevoie de a fi justificat, de a fi tămăduit sau mântuit de însuși călăul său. Cel care-l rănise și numai el îl putea vindeca. Ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rezemă de perete și își duse o mână la gât. Apoi își trecu mâna peste ochi și spuse cu o voce tremurătoare: — Ei bine, bună ziua. — Bună ziua, ce mai faci? Avea o voce curios de emfatică în care se amestecau engleza academică cu accentul american și cu rămășițe din ennistoniana mamei lui. — Bine, răspunse George. Rozanov, scărpinându-se și scobindu-se în urechea cărnoasă, se îndreptă spre fereastră și se uită la peticul de grădină din spatele casei, unde tatăl său plantase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru John Robert asemenea relații aveau o funcție de excitare pur intelectuală. În momentul în care un student înceta să-l mai intereseze din punct de vedere filozofic, îl ignora total. Îi plăcea să discute cu colegii săi asupra unor subiecte academice, pe parcursul cărora se vădea că interesele și cunoștințele lui depășeau mult sfera filozofiei (ar fi putut fi un bun istoric). Dar plăcerea derivată din asemenea întâlniri era legată exclusiv de idei și nu de oameni, deși existau numeroși bărbați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
al "numirii", de "a spune" ceea ce este adevărat sau fals, și deci de a face partajul între Bine și Rău, în 2001 un student de-al meu, astrolog mediatic, își susține teza de doctorat. Subiectul este cât se poate de academic: "Ambivalența presei față de astrologie". Juriul prezidat de Serge Moscovici nu-i acordă cea mai bună mențiune și îi aduce critici majore. Indignarea este generală. Este legitimată de un articol, pe prima pagină, în "ziarul de referință" al conformismului francez, care
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
nu. Mai degrabă o practică benignă, subtilizare comisă de un tâlhar din periferie. Un hoț de cartier. O impolitețe intelectuală, într-un fel. Dar uite, cum trebuie să fie ascuns acest lucru, ne luăm aerul de justițiari morali. Ai moralei academice, bineînțeles. Îmi mai aduc aminte câte ceva din orele de umanism din colegiu: nu astfel procedau sicofanții din Grecia antică? I se făcea proces cutăruia. Era declarat nedemn public. Cu scopul de a pune mâna, legitim, pe bunurile lui. Bătrânul Marx
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care îl poartă conceptele abstracte și generale. Acestea sunt conceptele pe care se bazează conformismul intelectual al acestor suflete protejate de certitudini și de aroganță. Aceia pe care Charles Fourier îi califica drept "contrabandiști științifici care știu să adopte tonul academic, pașaportul erorilor și al jongleriilor"4. Revenind la lucida și serena prezentare empirică, putem vedea că alături de o ordine a rațiunilor care, de la Descartes la Durkheim, a marcat gândirea franceză, există o ordine a semnificațiilor proprie demersului hermeneutic. Demers hermeneutic
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și aripi), -apă (sporturile în mediul acvatic depind de corp și de mișcările acestuia: înot, ori de numele adjuvanților instrumente: canotajul este un grup de sporturi nautice, care se practică în ambarcațiuni puse în mișcare cu ajutorul vâslelor sau ramelor. canotajul academic este o ramură a canotajului, care se practică pe schifuri și pe giguri, face parte din categoria sporturilor Olimpice din anul 1900; practicarea canotajului influențează pozitiv mobilitatea articulară și a coloanei vertebrale, favorizând dezvoltarea armonioasă a corpului, este un sport
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
aferente, cultura sportivă, atât în numeroasele domenii specializate, cât și în zona limbajului de zi cu zi. În legătură cu diversele modalități de exprimare a gestului, prin cuvânt distingem o varietate de sintagme curente: societate sportivă, stil sportiv/peiorativ și laudativ, poetic, academic, jurnalistic, științific, oral, colocvial, argotic. Termenul societate sportivă este, în mod firesc, predispus conectării cu un mare număr de determinative, atât în ce privește uzul său în limbajul comun, cât și în cel specializat: astfel, stilul societății sportive depinde de stilul de
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
7. Conceptele de patrimoniu cultural și obiect muzeal aveau să fie identificate în secolul al XVIII-lea cu acțiunea pedagogică, educativă de formare a tinerelor generații. În acest cadru, muzeul apare ca un serviciu public aflat în opoziție cu "despotismul academic", reflectînd o nouă ierarhizare a conținuturilor sociale, elaborînd noi practici ale socializării, prin vizite, studii și copii după exponate celebre, realizate în galeriile de artă. Patrimoniul este un inventar al artefactelor umanității în spațiu și timp. Necesitatea controlului social asupra
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
al evenimentelor și interacțiunilor între vizitatori ca o ultimă și necesară revenire la normalitate, spațiu al reconstrucției și echilibrării disponibilităților afective și cognitive prin opoziție cu agresivitatea, destructurarea și goana după kitsch sau producțiile în serie, standardizate. Coborînd de pe "înălțimile academice" muzeul devine un teritoriu al motivației și achizițiilor culturale, al sensibilității, al cunoașterii de sine. Pentru public, muzeul în aer liber este un "spațiu activ, viu, al întîlnirilor, de deschidere, de plăcere, un teritoriu al dezvoltării imaginarului" (Poirey, 1995)3
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
de specialitate. Wattson (1995) realizează o tipologie a publicului de muzeu după cum urmează: 1. "o grupare care cunoaște o valoare intrinsecă, a cărei atitudine este cea de promovare a artei pentru artă ca alternativă pozitivă, iar cea negativă, poziția pseudocritică, academică; 2. o grupare care este determinată extrinsec, care privește arta ca destindere, delectare, distracție. Ea se exprimă printr-un public ce manifestă interes pentru vizite de pe alte poziții decît cele ale interesului artistic în sine; 3. o grupare cu dublă
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
socializare, întîlniri cu alți elevi, activități în grup; un proces educativ desfășurat într-un cadru plăcut, relaxant, interactiv, într-o ambianță în care relațiile dintre profesori și elevi țin mai mult de atmosfera unui colectiv de creație decît de raporturile academice tradiționale. Școala este încă preocupată de aspectul didactic al transmiterii de conținuturi, de coerența acestora la nivel intern, cu o minimă intervenție din partea unor factori externi. Marea majoritate a Programelor de pedagogie muzeală au devenit operabile începînd cu anii 2000-2002
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
ANGELICA IACOB, Șef Birou Educație, Muzeul Național de Artă al României. ▪ Activități educative desfășurate de Institutul de Cercetări Eco-muzeale Tulcea Proiect "Muzeul factor al educației permanente". PAUL LUCIAN TOCANIE, muzeograf, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea. ▪ Proiecte educative într-un muzeu academic: Muzeul de Mineralogie al Universității "Babeș-Bolyai". dr. DANA POP, Muzeul de Mineralogie al Universității "Babeș -Bolyai, Cluj-Napoca. ▪ Vacanța activă la muzeu (prelungirea programului de educație plastică în afara spațiului școlar). VALTER PARASCHIVESCU, Muzeul de Artă Ploiești ▪ Pedagogia Muzeală Programe și strategii
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
în același timp, un model catalitic pentru viața cotidiană. Cultura greco-latină nu este, așadar, un trecut perimat, ci un prezent etern, în ultimă instanță, steaua polară a spiritualității moderne. Cultura românească, datorită istoriei sale vitrege, nu a valorificat în colecții academice, ca toate marile culturi europene, operele clasicilor antici păgâni sau creștini. Tot un gol dureros este și lipsa unor monografii privind patrimoniul literar, istoriografic sau filosofic, al antichității greco-latine. Astăzi, prin tipărirea lucrării de față, săvârșim un pas mărunt, dar
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
săvârșim un pas mărunt, dar important, în spațiul filologiei clasice românești. Lucrarea lui Cicero, Visul lui Scipio, și opera lui Macrobius, Comentarii la Visul lui Scipio, tipărite pentru prima dată în limba română, în ediție bilingvă, însoțite de un aparat academic, răspund unui orizont de așteptare îndelung. Prin valorificarea acestor lucrări în cultura noastră, prețuite de numeroși învățați din antichitate până azi, urcăm o treaptă nouă în sincronizarea cu marile culturi europene în procesul receptării patrimoniului greco-latin. Comentariile privitoare la Visul
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
asemenea, pentru (= privantia), (= negantia) și (= adversa) în Top.47 sq., 49; De orat.3, 207; Orat.166; în textele în care tratează împărțirea judecăților în funcție de calitatea lor, pornind de la verbele aio și nego traduce prin aientia și prin negantia (e.g. Academica II, 97 contraria... ea dico, cum alterum aiat, alterum neget; de fato 37 contraria... hoc loco ea dico, quorum alterum ait quid, alterum negat). Cicero susține cu strictețe ideile consacrate deja demult în filozofia greacă referitoare la contrarii și la
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
I, 68). Cicero aplică teoria contrariilor în fizică și etică, însă lipsit de constanță și originalitate, ca de pildă în De Finibus (C.IV) susține concilierea necesităților fizice cu idealul virtuții echivalat cu binele suprem, acceptând astfel doctrina peripateticilor și academicilor, pentru care exigențele naturii sensibile a omului nu trebuie ignorate, deși virtutea este recunoscută ca fiind superioară și cea mai nobilă în cadrul structurii umane, în fizică (Rep. VI, 17) urmându-l pe Platon și pythagoreici, așează contrariile la baza sistemului
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
morală a confesorului. 4.5 Confesorul, învățător al „discipolului” Reconcilierea sacramentală se poate desfășura și sub modelul „confesorului învățător al penitentului discipol”. Chemarea confesorului de a fi învățător nu este ușoară. Ea nu ține în mod necesar de pregătirea sa academică sau culturală, ci mai degrabă de fidelitatea în a asculta glasul Duhului Sfânt, cel care „va învăța toate” (In 14,26). Totuși, în confesional, confesorul învață și educă. Învățătura confesorului nu este una de natură profană sau psihologică, ci este
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Colecția ACADEMICA 220 Seria Psihologie Seria Psihologie este coordonată de Ștefan Boncu. Irina CRUMPEI este asistent universitar doctor (Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași). Master în "Psihologia clinică a intervențiilor cognitiv-comportamentale" în cadrul Universității "Charles de
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]