9,516 matches
-
într-un fel, să nu-l lovească prea tare, ori să-l apere de acuzațiile ce i le-a adus cu puțin timp înainte... Don Șef, intervin eu ferm, nu am nimic de-a face cu ceea ce bănuiți dumneavoastră: dragoste, acuzații, apărări... Și mai lăsați-mă în pace cu idila dintre mine și Brîndușa! De unde și pînă unde, mă rog!? Cum, nu-i adevărat?! Nu ! Vreți să mă jur ? Atunci, se miră Don Șef, ce rost a avut să-mi ceară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
certîndu-vă, eliminați orice bănuială ehe!, sînt cotoi bătrîn, nu mă duci dumneata pe mine! Brîndușa te-a acuzat că ești beat, dar, odată ședința terminată, i-a părut rău și-a vrut să existe o mărturie, care să-i anuleze acuzația. Îți dai seama, nu e deloc recomandat să vorbești beat în fața conducerii de partid a județului! Mai ales într-o situație cu totul specială. E mai bine să se știe că veneai de la o întîlnire, nu din crîșmă. Șeful s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai bine îmbrăcat, lent în mișcări și cu o privire încruntată, pe care îl văd tot mai des în ultima vreme prin magazine, se apropie de mine: Tovarășe, vorbele dumneavoastră... Astea n-au fost vorbe! îi replic eu. Au fost acuzații. Va trebui să le dovediți. Dovezi au existat. Va trebui să văd unde s-au pierdut. Să aflu cum s-a transformat o acțiune criminală în "zel negustoresc depus la depășirea planului de vînzări"... Mulțumit? Interesant ce spuneți... Ha! "Interesant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
începe să mi se dezmorțească. — Și cum adică... te-a lovit, pe bune? — O, Doamne, da! Mai avea puțin și-mi scotea ochii! Se strânsese lumea ca la urs, și ea a-nceput să mă împroaște cu tot felul de acuzații demente... Cred că uneori femeile astea de carieră o cam iau razna pe la patruzeci de ani. Poți, te rog, să-mi desfaci fermoarul? Nu se poate să fie chiar ea. E imposibil, trebuie să fie cel puțin vreo mie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că „ovreii sunt răi”, dar și „fricoși și lași”, că sunt paraziți („nefolositori societăței”), lipsiți de loialitate și de patriotism, că sunt Împotriva căsătoriilor mixte și refuză asimilarea etc. Celălalt personaj al disputei Închipuite, evreul, Îi răspunde preotului la fiecare acuzație, demontând imaginea schematică și negativă a evreului În ochii românului. În final, preotul creștin se recunoaște Învins. Din antisemit („am fost puțin contra voastră, fiindcă am citit numai jurnale românești”), preotul devine un tolerant : „acuma când te-am ascultat și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
proxeneții evrei trebuiau să răpească, să recruteze, să corupă și să oblige la prostituție nu doar fete evreice, ci și tinere creștine, sărace și inocente. La sfârșitul secolului al XIX-lea, scriitorul român Ion Ghica a excelat În astfel de acuzații. „O mulțime de aceste femei [ovreice] - scria el, la Londra, În 1884 - cutreeră orașele și cătunele Engliterei În sus și’n jos, vânând la fete sărace, cu care umplu casele de prostituțiune din orașele Marei Britanii și ale capitalelor continentului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se cere ca „isprăvnicia” și „zapciii” „să urmezi o di aproapi privighire” pentru a-i ține sub control pe evreii care angajează moldoveni creștini. Atunci când În cataloage se con semnează „feti di creștini ci să află slujând pi la jâdovi”, acuzația de corupere sexuală este subînțeleasă. „Bănuiala compromiterii femeilor creștine - comentează istoricul Mihai-Răzvan Ungureanu - decurge din aceste inventare nominale de contacte individuale, contribuind la identificarea stereotipă a evreului din orașe ca om de joasă morală și corupător de minore creștine etc.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
restrictive ale semifeudalității și semiburgheziei antisemite - adică nici oștire, nici Învățământ, nici În funcțiile de stat sau avocatură”. „De unde s-a tras decenii la rând - se Întreabă scriitorul evreo-român - Învinuirea că «jidanii au acaparat comerțul», asemănătoare Într-un fel cu acuzația că, de vreme ce nu puteau trăi pe uscat, «peștii au acaparat bălțile»” <endnote id="(510, p. 13)"/>. „Nu se poate afacere bună fără jidan” La rândul ei, mentalitatea folclorică a ținut În viață acest stereotip. Evreii sunt invidiați de țăranii din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a declarat demn acesta din urmă -, dacă cineva este bine educat și vorbește limbi străine, se spune despre el că este evreu. Dacă asta e definiția evreului, foarte bine, și eu sunt evreu.” Pus totuși să confirme sau să infirme „acuzația” de a fi evreu, Kwa›niewski a răspuns : „Sunt polonez și aș vrea să fiu mândru că sunt polonez. Dar după o asemenea dilemă, doar simplul fapt că această problemă a fost ridicată mă face să nu mai fiu mândru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cârciumari, indiferent de etnie : „Am văzut cârciumari amestecând vinul cu apă și vânzând cu ocale cu două funduri”, scria Nicolae Filimon despre Bucureștiul Începutului de secol XIX <endnote id="(657, p. 2)"/>. În privința evreilor, legenda a pus În circulație o acuzație mult mai gravă : falsificarea băuturilor alcoolice cu ajutorul unor substanțe toxice. Câteva relatări din spațiul românesc, puse În ordine cronolo gică, ar putea arunca puțină lumină asupra acestei povești tenebroase. Trecând În revistă istoria Îndeletnicirilor profesionale ale evreilor din Moldova și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să propună o substanță, pe cât posibil ușor de folosit, pentru descoperirea adaosului”. Comunitatea sătească ceruse Încă din 1839 Guberniului Transilvaniei expulzarea evreilor locali. Faptul că cererea sătenilor nu a fost Îndeplinită i-a făcut să recurgă la acest tip de acuzații. O publicație clujeană din epocă a comentat cu sarcasm incidentul : „Cei din Geoagiul de Sus poate nu ar trebui să caute În vitriol și altele asemenea cauza caracterului dăunător al rachiului, ci ar putea s-o afle În uzul nemăsurat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
numai că nu a dispărut, dar a și pătruns În discursul oficial, nu doar al românilor, ci și al evreilor. În martie 1910, de exemplu, Uniunea Evreilor Pământeni adresează Parlamentului României o „petițiune” prin care Încearcă să prezinte netemeinicia nenumăratelor acuzații care se aduc evreilor. În privința nedreptei „Învinuiri că evreii cârciumari otrăvesc pe țăranii moldoveni cu rachiu falșificat”, În petiție se spune : „Ani și ani s-a aruncat defăimarea asupra lor [= a evreilor], sub cuvânt că ei sunt agenții alcoolismului În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mintea mobilă și ascuțită” a evreilor, precum și „spaimele și umilințele a două mii de ani de peregrinări” completează „fișa psihologică” a unui popor nevropat. Un text, chipurile, plin de condescendență față de situația evreilor de după război este Împănat de fapt cu diverse acuzații : „Mie nu mi se pare nefiresc ca niște oameni [= evreii] care au fost atâția ani Înspăimântați și umiliți, pe lângă spaimele și umilințele a două mii de ani de peregrinări, În clipa când Își pot reveni din spaimă și umilire să fie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fetei de „jidov” care ia oameni În poală (AT 701) și atribuirea construcțiilor megalitice „neamului jidovilor”. Portretul religios 1. Deicid „Păcatul suprem” De-a lungul secolelor, cea mai eficientă cale de a provoca și de a Întreține iudeofobia a fost acuzația de deicid. Cum poți să-ți manifești mai convingător dragostea față de Dumnezeu altfel decât arătându-ți repulsia față de ucigașii săi ? Căci Însuși „Dumnezeu Îi urăște pe evrei pe vecie”, susținea Ioan Hrisostomul, pe la 400 e.n. <endnote id="(121, p. 46
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
432)"/>. În astfel de cazuri, „jidov” (sau „jid”) este un etnonim de origine slavă, care nu avea, În sine, o conotație peiorativă. În unele legende populare românești se spunea că Însuși „Domnul Hristos a fost tot jidov” <endnote id="(17)"/>. Acuzația de deicid adusă evreului generic apare și În zicători atestate În centrul Europei - În Polonia, de exemplu : „Mă chinuiești ca evreii pe Isus” și „Toți sunt Împotriva mea ca evreii Împotriva lui Isus” <endnote id="(70, p. 177)"/>. Mai multe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trupul” etc. Prescrierea crimei În termenii lui Ioan Hrisostomul (sfârșitul secolului al IV-lea), din cauza „odioasei ucideri a lui Hristos”, pentru evrei „nu este posibilă nici mântuirea, nici indulgența, nici iertarea” <endnote id="(121, p. 46)"/>. În Evul Mediu Însă, acuzația de deicid Începuse deja să-și cam tocească colții. Sigur că evreul generic era urât În continuare din aceeași cauză, dar acesta era cumva un evreu abstract, un „evreu imaginar”. Creștinului medieval Îi era mai dificil să-l urască cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sau o mie cinci sute de ani În urmă. Se pare că, după un mileniu și jumătate, chiar și „crima crimelor”, uciderea lui Dumnezeu, Începea să se prescrie. Deicidul devenea istorie, dacă nu chiar legendă. Pentru a fi absolviți de acuzația de deicid, evreii din Spania susțineau diverse legende conform cărora strămoșii lor nu au avut nimic de-a face cu crucificarea, fie că veniseră În Peninsula Iberică Înaintea răstignirii, fie că făcuseră parte dintr-un trib iudaic care se opusese
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
profaneze imaginea crucifixului”. Anchetând cazul, papa Benedict „Îi condamnă pe autorii acestei mârșăvii la pedeapsa capitală”. „Imediat ce fură decapitați, furia vânturilor se potoli”, consemnează un contemporan <endnote id="(93, p. 153)"/>. Pare a fi cea mai veche atestare a unei acuzații de iconocid la adresa evreilor. Două cronici din aceeași epocă, scrise În latină de doi călugări franci, vorbesc de „distrugerea În Întregime”, În anul 1009, a „bisericii În care se afla la Ierusalim mormântul Domnului și Mântuitorului nostru”. Demolarea bisericii ar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
anticreștin și cam dezechilibrat al-Hakim a distrus biserica Sfântului Mormânt (numită În arabă Kanisat al-Kiyama, „Biserica Învierii”). Participarea evreilor nu este atestată. Această acțiune a stat, Într-un fel, la originea ideii de cruciadă <endnote id="(800, I, p. 116)"/>. Acuzațiile de profanare a ostiei au apărut mai ales după 1215, când la al patrulea Conciliu de la Lateran s-a admis doctrina transsubstanțierii, conform căreia vinul și pâinea sacramentale deveneau chiar sângele și trupul lui Isus. Cu puține variații, scenariul inculpărilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
iar toată comunitatea locală era masacrată sau expulzată <endnote id="(63, pp. 146 și 160 ; 70, p. 152 ; 123, p. 483 ; 135, p. 158)"/>. Din perspectiva istoriei mentalităților, Jean Delumeau a făcut o pre zentare sintetică a modului În care acuzațiile de „profanare a ostiei” aduse evreilor au influențat literatura, teatrul religios și iconografia Europei medievale <endnote id="(41, II, pp. 162-167)"/>. În partea creștin-ortodoxă a continentului nu prea sunt atestate Învinuiri privind profanarea anafurei. În spațiul românesc, astfel de acuzații
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
acuzațiile de „profanare a ostiei” aduse evreilor au influențat literatura, teatrul religios și iconografia Europei medievale <endnote id="(41, II, pp. 162-167)"/>. În partea creștin-ortodoxă a continentului nu prea sunt atestate Învinuiri privind profanarea anafurei. În spațiul românesc, astfel de acuzații au supraviețuit, bineînțeles, În Transilvania, unde existau puternice comunități catolice și protestante. Elie Wiesel, de exemplu, Își aduce aminte că, În anii ’30, evreii din Sighet (Maramureș) erau blestemați de creștini pentru că „au spurcat cuminecătura” <endnote id="(133, p. 23
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vra, dar e mare păcat. Mă rog : Împușcă trupul lui Domnul Hristos ! Un huțan [= huțul] tânăr a pus [a]nafora Într-un copac ș-a Împușcat și din [a]naforă a curs sânge” <endnote id="(259, p. 287)"/>. Chiar și acuzația de profanare a crucifixului sau a bisericii era specifică Europei Occidentale și Centrale, nu și celei Răsăritene. Sunt atestate totuși unele excepții, târzii și nerelevante. Pe la 1813, de pildă, un evreu din Strășeni (Moldova) a fost acuzat de profanarea unui
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din evanghelie : „De nu veți mânca trupul Fiului omului și nu veți bea sângele lui, nu veți avea viață Întru voi” (Ioan 6, 53). Peste doar câteva secole, simțindu-se suficient de puternici, Înșiși creștinii au Început să folosească aceste acuzații, Îndreptându-le Împotriva propriilor lor adversari, a sectanților eretici, de la marcioniți la paulicieni, de la bogomili la catari și valdezi. Când Inchiziția a declanșat, În secolele XIV-XV, cruciada Împotriva vrăjitoarelor, acestea au fost acuzate de sacrificarea propriilor copii (pueros eorum ei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
firman Împotriva celor care Îi acuzau pe evrei de practicarea omorului ritual. Cneazul Bolestaw cel Pios (1247-1279) i-a primit pe evrei cu brațele deschise În Polonia. Cu toate că primele inculpări de omor ritual au fost Înregistrate pe la 1400, astfel de acuzații au fost interzise Încă din 1264, printr-un act de privilegii acordate evreilor de Bolestaw cel Pios (act cunoscut sub numele de Statutul de la Kalisz), confirmat ulterior de regele Cazimir cel Mare, În 1334, și apoi de Marele Hatman al
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
atunci „acuzatorului i se aplică pedeapsa care l-ar fi așteptat pe evreu” <endnote id="(135, p. 119 ; 50, p. 57)"/>. Între 1407 (Cracovia) și 1946 (Kielce), timp de cinci secole și jumătate, În Polonia s-au Înregistrat sute de acuzații de infanticid ritual, urmate de procese și de execuții sau pogromuri. Mai ales inculpările ce au avut loc În Galiția și Podolia la jumătatea secolului al XVIII-lea (1746-1753) le-au influențat pe cele atestate În provinciile românești Bucovina, Moldova
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]