10,749 matches
-
curiozitatea. Diotallevi se ridică, având aerul că admiră o gravură din secolul al XVII-lea aflată pe perete, chiar lângă draperie. Era o peșteră montană, către care câțiva pelerini urcau șapte trepte. Puțin după aceea, toți trei ne prefăceam că admirăm gravura. Cel pe care-l auziserăm era cu siguranță Bramanti, care tocmai spunea: „În fine, eu nu trimit diavoli În casa nimănui!” În ziua aceea ne-am dat seama că Bramanti avea nu numai Înfățișarea de tapir, dar și vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
57 În fiecare al treile copac, pe ambele laturi, era atârnat un felinar, și o minunată fecioară, Îmbrăcată și ea În albastru, le aprinsese pe toate cu o torță strălucitoare, iar eu am adăstat, mai mult decât era nevoie, să admir spectacolul, care era de o frumusețe nespusă. (Johann Valentin Andreae, Die Chymische Hochzeit des Christian Rosencreutz, Strassburg, Zetzner, 1616, 2, p. 21) Pe la amiază, Lorenza veni la noi pe terasă, zâmbitoare, și ne anunță că a găsit un tren fantastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
prezentatoarea aia cu timbru nazal, numai bună de țârcovnic la Biserica Trisfetitele. Și sună ăsta, cică Albano, și se întinde cu ea la vorbă o oră și șapte minute. Dincolo de gelozia care îmi înghețase toate argumentele, nu puteam să nu admir ușurința cu care iubita mea sporovăia în italiană. Parlava stupidamente! râdea și îmi arunca priviri galeșe - să nu fiu prostuț, să nu mă supăr. După o jumătate de oră îmi trimitea chiar bezele. Galben și tremurând, am luat Suferințele tânărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
toți vine cu gențile la control! Vânzoleală proteste înăbușite bagaje violate. Cei mai vechi, mai umflați, își fac seriile la o parte. Li se fâlfâie de fierberea din jur - încă mai râd pe seama Baronului. Își fac seria, se ridică, se admiră din mers în oglindă ori pur și simplu se holbează fără jenă la zbârliturile cărnii. Aha, chirăie Stripăru’, uite-l, bă, l-am prins! uite portofelu’ meu! E al meu, uită-te mai bine, protestează timid culturistul începător cu cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
destul de liniștite: ne trezeam cu noaptea-n cap, pe la 5, să fim primii la baie. Înainte de asta îmi făceam programul de gimnastică în fața oglinzii: stăteam în mâini și ridicam picioarele deasupra capului, bineînțeles susținând călcâiul cu podul palmei. Sabina mă admira din vârful patului: mă Piti, da’ tu ești chiar ești bun! Când admirația ei ajungea la apogeu, mă întorceam în pat și o penetram ușor. Orgasmul venea imediat: i se înroșeau obrajii, gâfâia și scotea un fel de chițăit. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că se referă la Maiko. Pe ceardacul susținut de coloane de lemn sculptat suntem singurii vizitatori. Cei trei ospătari cu șervetele pe mâna dreaptă îndoită au rămas lângă masă, la ordinele noastre. Le fac semn că pot să se retragă. Admirăm curtea largă, pătrată, gurile uriașe ale cramelor deschise. Mirosul vechi, de chefuri cu voievozi, ne face să uităm Bucureștiul prăfuit și constipat. Mă duc până la toaletă. Acolo dau peste o bătrână care, după ce mă spăl pe mâini, se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
eu după ea. De la început m-a impresionat negativ atmosfera din apartamentul lor. O mulțime de rude afumate, accent moldovenesc cât încăpea, mortul pe masa din sufragerie, enervat de toată tevatura care se făcea în jurul lui. În fond, mereu am admirat discreția bețivului fără acces la frigider. Dacă îl lăsai în pace, nu te deranja cu nimic. Nici măcar nu te pisa cu povești din tinerețea lui de inspector de asigurări cu șofer la scară. Toată viața i se reproșase că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe gazon, de 23 august. Așa că momentul critic fu depășit. A doua zi ne-am dus cu toții la plajă. Printre turiștii prăjindu-și burțile la soare, părintele era unicul care stătea pe pătură la costum negru și cravată. Lumea îl admira, li se părea că-l văzuseră într-un film cu mafioți, Clanul Sicilienilor. Acolo Jean Gabin îl împușca pe Alain Delon. Aici Alain Delon se îngrășase și transpira îngrozitor. CXXXIX Dar uite că acoperise întreg desenul de pe pânză. Ieși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
spunea. — Las-o în leagănul ei, Paulino, că tot ție o săți fie greu, dacă o înveți cu nărav. Vino să vezi ce năsuc micuț are, îl îndemna ea și Vasile se așeza lângă Paulina și minute în șir își admirau odorul. — Un păr galben, galben auriu ca spicul de grâu, îl mângâia Vasile. Va fi o blondină frumoasă, frumoasă. Cu cine va semăna oare? — Cu mine, că doar eu am făcut-o. — Nu că n-ai fi frumoasă, Paulino, că
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mereu măturată, casa des văruită. Ce mai? Ți-era mai mare dragul să intri la ei. Munceau de dimineața până seara pentru că le plăcea să aibă de toate, să fie totul pus la punct. Vecinii și oamenii din sat îi admirau. Paulina proaspătă mămică devenise și mai frumoasă și Vasile se mândrea cu tânăra-i nevastă și cu micuța Teofana. Ei doi împărțeau și cele rele și cele bune, că micuța nu putea fi încă pusă la socoteală. Vasile mai avea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
seară, stând iarăși în jurul focului, după ce mâncaseră și adormiseră de-a binelea, cineva s-a apropiat de șatră și tiptil, tiptil s-a dus să-l dezlege pe Vifor, unul din cai. Prințesa, care fascinată de spectacolul scânteilor focului le admira ca de fiecare dată, a auzit mișcare, s-a ridicat încet și a văzut ce se întâmplă. — Neneo, neneo, un hoț la Vifor, i-a șoptit lui Ismail care luând un topor și o secure, repede s-a îndreptat spre
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Dacă nu-i observai tu bezmeticii ne- aprindeau crengile. În zilele de sărbătoare, toți se spălau pe cap, pe corp și își ungeau părul ca să fie lucios. Femeile și fetele îl împleteau în cozi. Crescuse și părul Prințesei. Toți îi admirau părul ei galben ca spicul de grâu copt. Numai al ei avea o asemnea culoare, ceilalți aveau părul negru, negru și pielea maronie. Pentru părul ei frumos, țigăncilor le plăcea s-o împletească ăe Prințesa. O împletea când Izaura, când
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
spălat-o pe Prințesa cu un săpun cumpărat anume de la prăvălie, din cap până în picioare, i-au dat hainele curate, fusta cu maci roșii. Era atât de frumușică îmbrăcată curat și pieptănată frumos. — Acum chiar ești ca o prințăsă, au admirat-o toți. Dedi a venit cu salba de galbeni pe care i-o dăruise la venirea în șatră și pe care a păstrat-o înfășurată într-o basma și i-a legat-o la gât urându-i: — Să-ți aducă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lor. În această stare de incertitudine, apare și autoturismul din care coboară domnul și doamna Stamate. — Săru’ mâna, boierule. Săru’mâna cucoană, îi întâmpină ei. — Ați pregătit-o pe Prințesa? — Am pregătit-o, boierule. — Ați făcut-o frumoasă, frumoasă!o admiră doamna Stamate. — Dumnăzău a făcut-o frumoasă, cucoană. — Uite, i-ați pus și salbă la gât. O adevărată țigăncușă, observă doamna Stamate. — Iată ce e! Luați salba că voi aveți nevoie de ea, nu noi, vrea să-i dezlege șnurul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
culoare. Cu fiecare act al operei se impunea tot mai mult vocea caldă, cristalină a Prințesei cu trilurile când mai înalte, când mai joase așternându-se o liniște mormântală care nu i-a împiedicat pe cei din șatră s-o admire cu lacrimi pe obraz vorbind în șoaptă. Ce frumoasă s-a făcut! Ea o fi, fă? — Ea e. Nu vezi că poartă salba dăruită de noi. — Și cerceii ăia cu piatră roz îi are în urechi, observă Izaura. — Cum de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
amintit nimic despre ei. Probabil este un secret pe care n-a vrut să-l cunosc. La sfârșit, când mă voi duce s-o felicit, am să aflu. — Pentru ea ai pregătit buchetul acesta de flori atât de frumos?îl admirau Doina și Dan. — Ca să-i fac o bucurie acestei domnișoare minunate pe care încep s-o văd cu alți ochi. — În ce sens? Că ar avea vreo legătură cu țiganii? Nu, asta nu mă interesează. Nici nu mi-am dat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
era cauza firii tale atât de aspră, de dură și m-am purtat urât, cum nu se poate de urât. Te-am făcut în fel și chip. — Nici eu nu m-am lăsat mai prejos. — Bine-ai făcut. Acum te admir, atunci mi-era necaz. Meritam, că nu trebuia să mă port așa cu o fată care suferise atât de mult. — N-aveai de unde să știi. — Teofana, sunt impresionat de ce mi-ai spus, dar trebuie să le lași toate în urmă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dai și la alții. Eu îmi spuneam: Lasă-mă tată, s-aștept să moară oamenii ca să-mi dea colaci? Pot trăi bine și fără colacii dumitale. — Hî, hî, hî, râdea Teofana. Ce frumos râzi cu gropițele-n obraji!zâmbește Alexandru admirând-o pe Teofana. — Și nu te-ai făcut popă. Nu m-am făcut. De mic îmi plăcea să socotesc. La aritmetică în clasele primare, am avut notele cele mai mari. În liceu, mi-a scăzut pasiunea. Cu toate acestea am
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și Alexandru uitându-se unul la celălalt zâmbind. — Cu asemenea oameni uiți că drumul este lung. Iată, ne apropiem încet, încet de Constanța, se uită doamna pe fereastră. Nu după multă vreme se zărește marea. — Teofana, hai pe culuoar să admirăm marea, o ia de mână Alexandru. În timp ce admiră apa albastră, întinsă, cu valurile spumegânde, dar liniștite în care se reflectă razele strălucitoare ale soarelui de vară care dau binețe noilor veniți, își planifică ce au de făcut. — Mergem la biroul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Cu asemenea oameni uiți că drumul este lung. Iată, ne apropiem încet, încet de Constanța, se uită doamna pe fereastră. Nu după multă vreme se zărește marea. — Teofana, hai pe culuoar să admirăm marea, o ia de mână Alexandru. În timp ce admiră apa albastră, întinsă, cu valurile spumegânde, dar liniștite în care se reflectă razele strălucitoare ale soarelui de vară care dau binețe noilor veniți, își planifică ce au de făcut. — Mergem la biroul de cazare. Tu stai cu bagajele și eu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-l pentru a nu știu câta oară ca un bărbat protector. Ultima zi de plajă le strecura regretul că zilele frumoase luau sfârșit. Au sta mult la soare și în apă ca pentru ultima oară. — Te-ai bronzat frumos!îl admira Teofana. Va rămâne uimită prietena sau iubita ta când te va revedea. — Nu am iubită. — Nici prietenă? — Prietene îmi sunt toate fetele de la birou. — Probabil că tu ai un iubit. — Am și nu am. — De ce spui asta? — Fiindcă este plecat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Foarte bine. Ai avut timp frumos? — Foarte frumos. Soare, cald, marea liniștită. — Se vede că te-ai bronzat frumos. Teofana le-a înmânat cadourile aduse de la mare sărutându-i cu dragoste. — Nu ne-a uitat fata noastră, era vesel Sebi, admirându-și cadoul și sărutând-o pe Teofana. — Ce eșarfă frumoasă mi-ai adus! Vino să te pup, fata mea dragă, o sărută Zina de mai multe ori. M-a întrebat directorul tău dacă ai sosit de la mare. — Păi azi e
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ea ca să mă bucur cu adevărat de frumusețea ei. Oare ea m-ar vrea de bărabt? Dacă nu i-ar fi plăcut compania mea aș fi simțit. Poate mă place ca prieten, dar ca soț? Femeia din tren ne-a admirat ca pe doi tineri care ne asemănăm comparându-ne cu cei doi copii ai ei. Prin urmare, dacă ne asemănăm, nu este exclus să ne facem viața împreună. Vreau să fie soția mea și gata. Trebuie să știu părerea ei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
devreme la culcare. Teofana l-a condus camera unde trebuia să doarmă Alexnadru, dându-i toate detaliile, arătându-i pijamaua, cearșaful cu care să se acopere dacă îi este cald, pătura dacă e mai răcoare. Profitând de intimitate, Alexandru o admiră pe Teofana atât de provocatoare în rochița ei de casă cu decolteu larg ce-i lăsa umerii, spatele și brațele goale. O văzuse și mai goală la mare, dar nu-i atrăseseră atenția ca acum formele corpului ei. Zilnic apăruse
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vă așezam mâncarea la masă, ia inițiativa Florica. Tu, Vasile, du-te în pivniță după vin, iar Alexandru să meargă să cumpere de la birt niște bere. — Te lăsăm puțin singură. Prințesa. Nu te superi. — Nicio problemă, Alexandru.Îmi place să admir lucrurile de mână tărănești. Teofana urmându-și pașii pierduți ai copilăriei, merge din cameră in cameră. Constată spre nefericire că totul se schimbase.În locul dormitorului cu dulapul a cărui oglindă i-o sparsere, impediment ce i-a schimbat cursul vieții
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]