7,971 matches
-
nici tu”. Femeia n-are ce-i face, așa e omul meu, cu șerpe, Îi e drag de Văsălică și-l iubește și-l aduce pe Lixandru pe lume. Alunecă anii, oamenii nu Înțeleg și nici nu se gândesc cum alunecă anii, ei doar trăiesc, doar spun câteodată: „Mă, cum alunecă anii!” Dar numai așa, seara, când nu mai au ce să-și spună. De Alexii se duc să pună parii la vie, e primăvară. Șarpele doarme la amiază la soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
omul meu, cu șerpe, Îi e drag de Văsălică și-l iubește și-l aduce pe Lixandru pe lume. Alunecă anii, oamenii nu Înțeleg și nici nu se gândesc cum alunecă anii, ei doar trăiesc, doar spun câteodată: „Mă, cum alunecă anii!” Dar numai așa, seara, când nu mai au ce să-și spună. De Alexii se duc să pună parii la vie, e primăvară. Șarpele doarme la amiază la soare și afară e cald. Sapa Îl taie În două. Virica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și securității internaționale, pentru faptul de a fi creat un puternic curent În rândul conducătorilor lumii spre a da importanța cuvenită păcii și a salva umanitatea de dezastrul unei catastrofe nucleare. Buldozerele lovesc atomic orașul. Scobesc În pieptul Uranusului, biserici alunecă Încet pentru a se ascunde după blocuri. Schitul Maicilor trece prin fața ferestrei coborând spre Antim. Începe betoniada, totul trebuie tras În cuburi de beton, silozuri de oameni, autobetoniere străbat un oraș devastat, năclăit de praf și noroaie, „macaroanele” unui metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
care veneau din nișa pe care o ocupa Claudia, vorbea la telefon cu săraca Marta și Îi făcea viața un coșmar. La un moment dat, probabil că a gesticulat atât de larg Încât mâna ei prinse perdeaua, făcând-o să alunece pe bară. O trase Înapoi, aparent fără să-și fi dat seama că Ruby văzuse În cabină. Întregul incident cu mișcarea perdelei a durat o secundă, dar a fost destul pentru ca ochii lui Ruby să zărească abdomenul Claudiei, Mintea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
asta. Își Închise ochii și lăsă senzația pe care o simțea să-i inunde Întreaga ființă și, Într-un fel ciudat, aproape Zen, se contopi cu acea stare, deveni chiar ea. —Așa, Îl auzi ea șoptind. Așa. Degetele lui Îi alunecau din ce În ce mai repede pe clitoris. Tot atunci Împunsăturile lui deveniră mai rapide și mai adânci. — Hai, hai că poți, spuse el. Câteva secunde mai târziu simți micile contracții Înăuntrul ei. Se lăsară pe spate, pe pat, transpirați și fără suflu. —Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Morgan. —Ce-i cu ea? —Hannah ți-a fost pacientă, nu-i așa? Hannah a dat naștere copilului Claudiei. —Ce? Ești nebună. Hardacre Își Încrucișă mâinile defensiv pe piept. Era clar că Încerca să rămână pe cal În conversație, dar aluneca. —Hannah susține că a fost mama surogat a Claudiei și eu o cred. Încerci să-mi spui că nu știai nimic nici despre asta? Da, chiar asta vreau să spun. Formularul ăsta e un gunoi. N-are nimic de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o s-o schimbe. Te iubesc. —Și eu pe tine. Ronnie o pupă pe fiica sa pe frunte. Exact atunci butonul de la ceainic sări. —Stai acolo unde ești, spuse Ruby, fac eu cafeaua. După numai câțiva pași simți că Începe să alunece pe podea. Se Întinse ca să se țină de blatul de la masă, dar nu reuși să ajungă la el. De vreo câteva ori reuși să se redreseze. Până la urmă, căzu pe spate și ateriză cu o bufnitură pe podea. —Ești bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mașină deasupra portierei. În vreme ce Ronnie se Îndrepta spre closet, Ruby se duse spre locul pasagerului din față. Era cât pe-aci să intre Înapoi În mașină, când văzu prețioasa ei listă de la Jill McNulty afară În ploaie. Probabil că-i alunecase din poală când ieșise din mașină. Înjurându-se pe sine, se aplecă și o luă. Era acoperită cu picături de ploaie. Era pe cale s-o pună la loc În geantă când ceva - sau mai degraba lipsa acelui ceva - Îi atrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
țeastă goală, nu o legaseși. Pașii cuiva s-au apropiat imediat de tine. Țineai ochii deschiși, gura murdară nu mai avea incisivi. Asfaltul îți intrase în piele, înțepându-ți obrajii ca o barbă. Muzica se întrerupsese, căștile walkman-ului îți alunecaseră în păr. Bărbatul din mașină a lăsat portiera larg deschisă și a venit spre tine, ți-a privit fruntea pe care ți se deschidea o rană, a căutat în buzunar telefonul celular, l-a găsit, dar l-a scăpat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
tău a reacționat prea ușor. A luat niște comprese și a șters sângele care-ți curgea de pe frunte. Ți-a privit pupilele, erau fixe și asimetrice. Respirația era bradipneică. Au încercat, cu o canulă Guedel, să-ți repoziționeze limba, care alunecase spre interior, apoi au introdus sonda de aspirație. Au scos sânge, smoală, mucus și un dinte. Ți-au fixat pe deget pulsoximetrul pentru a determina oxigenarea sângelui, procentul de oxihemoglobină era prea scăzut: 85 la sută. Atunci te-au intubat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
introdus sonda de aspirație. Au scos sânge, smoală, mucus și un dinte. Ți-au fixat pe deget pulsoximetrul pentru a determina oxigenarea sângelui, procentul de oxihemoglobină era prea scăzut: 85 la sută. Atunci te-au intubat. Lama laringoscopului ți-a alunecat în gură cu lumina ei rece. A intrat un infirmier împingând aparatul de monitorizare a activității cardiace, a introdus ștecărul în priză, dar aparatul nu funcționa. L-a lovit ușor într-o parte și monitorul s-a aprins. Ți-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
din fibră de cocos aflat în salon, urca scările deschise la culoare până în camerele de deasupra, în baia mare cu bucățele de oglindă încorporate în tencuiala albastru-închis, atingea cearșafurile de in de pe patul nostru încă nestrâns, biroul plin de cărți, aluneca în grădină, printre perdelele de bumbac, peste pergola acoperită de flori albe de iasomie, peste hamac, peste vechea mea pălărie colonială cu capsele ruginite, fără nici un răspuns. Poate că Elsa înota sau poate că ieșise deja din apă. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu capsele ruginite, fără nici un răspuns. Poate că Elsa înota sau poate că ieșise deja din apă. M-am gândit la corpul ei întins pe nisip, la apa care îi atingea picioarele. Telefonul suna în gol. Îmi lăsam mâna să alunece pe cuvertura patului, în timp ce priveam sub un scrin vechi o pereche de papuci de casă ciclamin, înnegriți de prea mult purtat. Sprijinită de oglindă, fotografia unui bărbat tânăr, dintr-o altă epocă. Mă simțeam stingherit în camera aceea, așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ușor țesătura alunecoasă. Paiața apăru printre fâșiile de plastic. — Nu vreți o cafea? M-am așezat pe divan în fața posterului cu maimuța. O senzație de stânjeneală îmi plutea în gâtul uscat, făinos. Am privit în jur și jena mea fizică alunecă în ambianța aceea modestă. Pe un raft, o păpușă de porțelan cu o umbreluță din voal își sprijinea fața speriată de primul dintr-un șir de volume toate identice ale uneia din acele enciclopedii care se cumpără în rate. Mizeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
auzită de animal. — Ați putea să-mi dați un pahar cu apă? — Vă simțiți rău? — Nu, mi-e cald. S-a răsucit. I-am privit șoldurile, în timp ce se îndrepta spre bucătărie. Erau slabe ca ale unui bărbat. Privirea mi-a alunecat pe întregul ei trup întors cu spatele, pe spatele îngust, ușor îndoit, pe picioarele scobite acolo unde ar fi trebui să se unească. Nu era un trup care putea fi dorit, dimpotrivă, părea neprimitor. A revenit clătinându-se pe tocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pentru sterilizarea instrumentelor să-și termine în mod corect ciclul. Apoi, aproape fără să-mi dau seama, m-am lăsat învăluit de o liniște interioară, însoțită de o ușoară deziluzie. Am vorbit despre asta cu mama ta, ea spusese că alunecam pur și simplu în obișnuința vieții adulte, o tranziție necesară și, în fond, plăcută. Aveam doar patruzeci de ani și de o bucată de vreme încetasem să mă mai revolt. Nu pentru că mi-aș fi vândut sufletul diavolului, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
capul îngreunat de mișcarea aceea bruscă. Băiatul mi-a pus paharul cu vodcă pe masă. Am băut-o dintr-o înghițitură. Privirea îmi plutea spre tonomat. Era un model vechi de un albastru pestriț, prin ecran se vedea brațul metalic alunecând pe discuri atunci când era în funcțiune. Mi-am spus că mi-ar fi plăcut să ascult o melodie. Oricare. Îmi veni în minte chipul femeii aceleia, prea machiat, legănându-se grosolan și amețit, în lumina izvorâtă din partea inferioară a cutiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să-mi mai pese de căldură. Indiferența pe care mi-o dăduse alcoolul coincidea însă cu o dorință mai intimă. Trăsesem din greu în acel ultim an de succese, eram mereu prezent, mereu la datorie. Pur și simplu din întâmplare alunecam în afara radarului și absența pe care mi-o îngăduiam acum, când nu mă mai împotriveam și mă abandonam ei asemeni unui turist, mi se părea un premiu neașteptat. M-am întors lângă blocul ocupat abuziv. Copiii goliseră apa pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am uitat în spatele ușii. Nu am avut curaj, păcat. Mă forțam, dar nu reușeam să-mi amintesc la ce servea camera aceea. Ușa de dinainte duce la camera în care se fac recoltările, dar ușa deschisă în spatele gri al polițiștilor... Alunecam cu gândul în spațiul acela gol, necunoscut, unde poate se ascundea femeia pe care nu mi-o mai aminteam. Și mi se părea, Angela, că amnezia aceea era îndeajuns pentru a șterge ceea ce făcusem. De ce nu m-am întors înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lumină și o dată cu ea senzația că nu pe ea o pândeam, ci pe mine însumi. În timp ce înainta în grătarul acela de lumini și umbre, intram din nou, fotogramă după fotogramă, în stăpânirea timpului obscen pe care îl petrecusem cu ea. Alunecasem pe scaun, transpiram nemișcat într-o apnee sexuală. Pentru că brusc îmi aduceam aminte... corpul ei stins, asemeni șemineului fără foc, gâtul alb, înclinat, privirea tristă, enigmatică. Nu, nu făcusem totul singur. Ea o dorise, tot atâta cât mine. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
căsniciilor care ne înconjurau. Grație ei, știam că prietenii noștri erau cu toții nefericiți. Acum păreau foarte mulțumiți. Mâncau, beau, se uitau după femeile altora. Evident, nefericirea lor era suficient de agilă, ca să se evapore în paharele de vermut și să alunece încet dincolo de grădina suspendată, jos pe mare, dincolo de motoscaful lui Lodolo cu marginile albe pe apa întunecată. Nu, nu mă simțeam înconjurat de suflete în suferință. Manlio vorbea cu Elsa și doar din când în când îi arunca o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
așa, imobilizată acolo. Căutam cu nările, cu gura... căutam ceea ce ea trebuie să fi simțit în timp ce o posedam. Vroiam să fiu ea, pentru a simți efectul pe care îl provocam în carnea ei. Nici măcar n-am încercat să rezist. Am alunecat în grabă în vârtej, aproape fără să-mi dau seama. O plăcere călduță și profundă mi-a cuprins abdomenul, apoi umerii, gâtul. Exact ca plăcerea unei femei. Dar curând am redevenit bărbat, Angela, și nu mi-a rămas nici o plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
plescăie. — Umbli sau nu? Dar tu? — Eu umblu. — Nu cred. Cine știe unde e cu gândul, poate la Elsa. Nu i se pare credibil că având o asemenea soție, eu mă duc în altă parte plătind. Dar schimbarea subiectului nu-i displace, alunecă bine în corpul dedat la vin. — Și eu din când în când... Acum seamănă cu un copil. — Întotdeauna cu aceeași sau le schimbi? — Cum se nimerește. — Și unde te duci cu ea? — În mașină. — De ce te duci? — Ca să mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
secundă am simțit dorința de a-mi așeza fruntea în mâna aceea, pentru ca ea să susțină greutatea capului meu. Italia privi atunci mica pată de spumă întinzându-se sub pahar. Exista o lumină specială în ochii ei, o lumină care aluneca sub pielea chipului, închis într-un halou fragil, foarte intim. Mi se păru că devenise dintr-o dată tristă. Am urmărit tristețea aceea pe cărarea neagră a gâtului aflat în umbră, până ce am ajuns la coastele din care se deprindeau sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
n-o să mai vii... Tremura lângă gâtul meu. Mi-am vârât nasul în cărarea întunecată a părului ei albinos, trebuia neapărat să inspir mirosul capului ei. Singurul lucru de care aveam nevoie. Și, în sfârșit, mă simțeam bine. Gura ei alunecase până spre pieptul meu. Am tras-o în sus de brațe. — Uită-te la mine, te rog, uită-te la mine. Începu să-și desfacă bluza, nasturii ieșeau cu repeziciune din butonierele de lurex, alergau sub degetele ei ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]