9,188 matches
-
plângere pentru concediere nedreaptă sau că sunt „grasiști“, cum le zice Crystal, că dacă nu pot să-mi fac treaba atunci nu-i vina lor. Și nici lor nu le place să mă pună la umplut rafturi. Știu că le-alung clienții de la mâncarea lor și nu vrei așa ceva când faci afaceri de băcănie, nu? Normal, nu zic niciodată așa, da’ nu-s proastă: dacă vine p-aici vreo fufă care-și caută un desert pentru ceai și mă vede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
despre ODS înainte să se gândească să și-o facă. Așa c-am încercat să le zic de toate chestiile nasoale care mi se-ntâmplaseră de când venisem, dar clar vedeau că EXPLODAM de fericire c-am slăbit atâta, deci clar nu alung pe nimeni!! Tre’ să te ridici de pe scaunu’ ăla, iubito - ar trebui să mă vezi - merg și tot merg... și folosesc casete cu exerciții!!! Ditamai miracolu’!! Deci, cum am mai zis... nu renunța la speranță! Hei- bravo c-ai sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
complicat, dar am răspuns calm, ca și cum am fi purtat cea mai normală conversație din lume. — Ben e bine. E la un prieten. — Oh, ce bine. Se întoarse și mă privi drept în ochi o secundă, apoi clătină ușor din cap, alungând parcă o insectă deranjantă. Nu, e chiar foarte bine. Nu sunt cu totul oarbă, Sally - îmi dau seama cât sunt de imposibilă. Probabil că ai impresia că nu-mi pasă de absolut nimic. Doar că am... am oprit acea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am vorbit doar despre lucruri mărunte: îmi dădeam seama că nu vrea să încep să-l interoghez și m-am gândit că prioritatea ar fi să-l fac să se gândească la alte lucruri - lucruri mundane, practice, care să-i alunge gândurile îngrozitoare care-l surghiuniseră în pivniță. Cei de la spital au zis că fruntea lui e bine- doar leziuni superficiale -, dar au zis să verificăm la medicul de familie, care l-a trimis la un fel de terapeut, însă Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
tot o mai așteaptă afară-n fiecare seară, serios. Doar că acum arată destul de jalnic, trebuie să recunosc. În cele mai multe seri e nebărbierit și nici măcar nu mă mai salută. De fapt, dacă n-aș ști, aș fi tentat să-l alung de la intrarea personalului - are o privire ciudată-n ochi. Ea s-ar descurca mult mai bine de una singură. Charlie Ș tiam eu că am dreptate să mă simt neliniștit pentru că vine la noi prietena ei din scrisori. Au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
două explicații plauzibile dar, cu toate că s-ar putea să fie un picuț cam ipohondră, nici Leigh nu credea că e pe cale să facă un atac de cord: era un atac de panică, pur și simplu. Încercând în zadar să-și alunge panica, Leigh își apăsă tâmplele cu degetele și își întinse gâtul dintr-o parte în alta, fără niciun efect. Simțea că plămânii îi lucrează la doar zece la sută din capacitate și chiar în clipa în care se întreba cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sunt decât niște brobonițe — dar se abținu. Pe lângă faptul că ar fi inutil, fiindcă Emmy suferea deja destul, ar fi și ipocrit din partea ei: în ciuda a ceea ce credeau ceilalți, nici Leigh nu avea cea mai minunată relație din lume. Dar alungă din minte gândul despre Russell. Sigur că da. Îți aduc imediat, spuse ea închizând ibricul care începuse să fluiere. Ceaiul e gata. Tocmai sorbeau primele înghițituri când sună cineva la ușă. Emmy se uită la Leigh care spuse doar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
probabil pentru că toți veneau cu stilistul după ei), așa că Emmy fusese nevoită să-și usuce părul, fără oglindă, la birou. De când venise, fusese tratată cu aroganță, ignorată sau ironizată de personalul hotelului. Și totuși, lucru destul de enervant, nu-și putea alunga sentimentul că ar trebui să se simtă onorată că stă acolo. Așa că stătea cât mai retrasă în hol, citind e-mail-urile pe laptop și savurând un expresso (unul perfect, trebuia să recunoască). Sora ei îi scria că avea de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vitrinele magazinului universal Sun Sun din Nanking Road, printre oamenii care se plimbau, un grup de tineri evrei europeni se băteau cu o bandă de băieți germani mai mari, care aveau pe braț banderole cu zvastica aparținînd clubului Graf Zeppelin. Alungați de sirenele poliției, intrară În fugă pe poarta teatrului Cathay, cel mai mare cinematograf din lume, unde o mulțime de vînzătoare și dactilografe chinezoaice, cerșetori și borfași, se revărsau În stradă să vadă oamenii care veneau la spectacolul de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lor unsuroase alături de răniți. Tatăl lui Jim Îl tîra pe ofițerul rănit spre Întinderea de noroi. Epuizat, Îi dădu drumul și se prăbuși În apa mică a unui pîrÎiaș format din apa de scurgere de sub dig. Soldații japonezi de pe Bund alungau mulțimea departe de chei, obligîndu-i pe chinezi și pe europeni să coboare din mașini din ricșele lor. Mama lui Jim dispăruse, luată de lîngă el de coloana de camioane militare. Un marinar englez rănit, un tînăr cu părul blond-Închis avînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o săptămînă, Jim deveni dependent de această patrulă japoneză pentru a-și procura hrana. Tot mai multe case de pe Columbia Road erau ocupate de militari și civili japonezi. De cîteva ori, cînd se apropiase de vreo casă părăsită, Jim fu alungat de paznicii chinezi. Într-o dimineață, soldații japonezi nu-și mai făcură apariția. Jim așteptă răbdător În grădina casei, În spatele Country Club-ului american. Încercînd să-și potolească foamea, rupse crenguțe din boschetul de rododendron, gata să aprindă focul lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
harta și Își făcu vînt cu Învelitoarea de pînză, nevoind să-și riște roțile pe scîndurile vechi. Doamna Hug și perechea de englezi ședeau În partea din spate a camionului, umbrele lor Întinzîndu-se peste rîndurile albe ale orezăriilor pustii. Jim alungă muștele de pe fața doctorului Ransome și Îl mîngîie pe cap. Își imagină că era una dintre umbre, un covor negru Întins peste pămîntul obosit. La circa un kilometru și jumătate spre sud, printre movilele mortuare, putea vedea stabilizatoarele unui șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
distanță ce i se păruse uriașă lui Jim cînd se strecurase prima dată prin sîrma ghimpată. Privise Înapoi spre lumea sigură a lagărului, spre barăci și spre turnul de apă, spre casa paznicilor și spre dormitoare, aproape speriat că fusese alungat din ele pentru totdeauna. Doctorul Ransome Îl numea adesea pe Jim „un spirit liber“ cînd acesta se Învîrtea prin lagăr, cu vreo nouă idee În minte. Dar aici, În iarba Înaltă dintre clădirile În ruină, se simțea apăsat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cordon În jurul pistei de alergări. Ploaia picura de pe glugile lor. Deja primii prizonieri ședeau pe iarba udă. Domnul Maxted se prăbușise la picioarele lui Jim de parcă ar fi fost eliberat dintr-un harnașament. Jim se așeză pe vine lîngă el, alungînd țînțarii care Îi urmaseră pe stadion. Cele trei camioane ieșiră din tunel și se opriră pe pista de zgură. Doctorul Ransome păși peste pacienții săi și coborî prin spate. Doamna Pearce se dădu jos din cabina celui de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aminteau lui Jim de muștele care acopereau fața domnului Maxted. Știau ele, oare, că acest tînăr pilot ar fi trebuit să moară Într-un atac asupra portavioanelor americane la Okinawa? În mod ciudat, japonezul nu făcu nici o mișcare să le alunge. Fără Îndoială că știa că viața lui se Încheiase, că forțele Guomindangului erau gata să ocupe iarăși Shanghai-ul și ar fi bucuroase să aibă o răfuială cu el. Japonezul ridică bățul. Ca un om adormit care se trezește dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
precizie, din zece În zece minute, caractere chineze umpleau ecranul și uriașe armate ale Guomindangului Îl salutau pe victoriosul generalissim Chiang, pe podiumul lui de paradă de la Nanking. Singurele forțe care nu erau sărbătorite erau comuniștii chinezi, dar ei fusese alungați din Shanghai și din orașele de coastă. Indiferent de contribuția pe care trupele lor o aduseseră la victoria Aliaților, fuseseră demult depreciate, pierdute sub straturile de jurnale de actualități care Își impuseseră propriul lor adevăr asupra războiului. În cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mai departe un cântec trist și lin de parcă n-ar fi horă și ar fi nuntă și Onicăi inima Îi sparge pieptul și lătureanul cel frumos, ajuns dincolo de grădini, În hotar, se-ntoarce și o cuprinde, iar trupul singur Își alungă iia lăsând liberi sânii rotunzi și tari, gură pe gură astupă țipătul dragostei, iar cerul pune În mișcare roata stelelor peste trupurile celor doi călcând lucerna verde. Noaptea târziu, În capătul uliței dinspre biserică, Onica Îl Întreabă pe feciorul fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Întors la Ruby: — Și tu, draga mea, cum te simți? S-ar putea să nu-ți dai seama acum, dar când bebelușul ăsta se va naște, vei avea probabil niște sentimente destul de neplăcute. Nu vreau să te simți de parcă te alungăm din familie. Ești prima noastră născută și mereu vei fi. —Mamă, te rog, am 32 de ani. Apreciez că te-ai gândit la asta, dar să știi că am și eu viața mea. Nu prea cred că am să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a gândit o clipită că poate și Sam e implicat În treaba asta. Asta ar justifica toate secretele și telefoanele pe care le primea. Și sigur că nu e ilegal, e doar o chestie Împuțită moral vorbind, mai adăugă Ruby, alungându-și gândul Îngrozitor din cap. Deci, interveni și Chanel, brigada de „chic-ioate“ prea elegante ca să-mpingă cărucioare au dus toată treaba la următorul nivel, acum sunt „prea grozave să mai fie fertilizate“. Pe bune, spuse Hannah râzând amar. Le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
plăcea și pentru că el o forțase să intre În joc. Ultimul lucru pe care-l știa Ruby despre ea, era că-și ispășea păcatele lucrând drept casieră la Wal-mart. Chiar dacă Tom Hardacre fusese dat afară, Ruby nu putea să-și alunge gândul că scăpase mult prea ușor. Cariera lui medicală era terminată, ce-i drept, dar, spre deosebire de Jill, el Încă mai rămânea cu „câștigurile imorale“ drept plasă de siguranță. Ruby era atât de furioasă pe chestia asta, că nu mai dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
greutate, ca și cum o înghițitură obraznică s-ar fi așezat în drumul aerului. Atunci și-a uitat rolul în care mila nu avea ce căuta și ți-a privit chipul ca o femeie oarecare. Ți-a cercetat trăsăturile tumefiate, sperând să alunge spaima gândului aceluia. Dar tu semeni cu mine și Ada n-a putut să nu vadă asta. Infirmiera te rădea pe cap, părul îți cădea pe podea. Ada a făcut un gest spre șuvițele castanii. Încet, fă-o încet, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mamei mi-a trecut prin fața ochilor, multe chipuri de ale ei unul după altul, până la ultimul, chipul pecetluit de moarte, când le-am cerut groparilor încă o clipă să-l pot privi. Am scuturat capul cu o mișcare nervoasă ca să alung gândul acela. Acum o să mă duc la mașină, o să-l plătesc pe mecanic, o să pornesc motorul și o să merg la Elsa. O să aibă părul ud încă și bluza de bumbac ciclamin. O să mergem la restaurant, o să ne așezăm la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mă interesa răul zidit în carne. Eu vroiam să deschid, să văd, să ating, să extirpez. Știam că aș fi fost bun în interior, numai și numai acolo. M-am înverșunat, am luptat cu toate forțele împotriva destinului care mă alunga din visurile mele, mă arunca în altă parte. Și într-o dimineață, în toaleta studenților, m-am rănit la mâna stângă, am incizat încet, cu o lamă de ras, mușchiul aductor al degetului arătător. Am simțit rana umezindu-se, începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Apoi a pipăit căptușeala care trebuia să protejeze capul tău. Capul său. — Ține și cald, a spus și a zâmbit trist. Tu i-ai strâns umerii, ai scuturat-o, ai cuprins-o ca o furtună blândă. Bucuria ta i-a alungat melancolia. Și pentru prima oară ne-am întors acasă fără tine. Tu erai în spate cu scuterul, urmăreai mașina noastră care mergea foarte încet. În oglinda retrovizoare îți vedeam casca roșie. Îmi aduc aminte că am spus: — Nu putem trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mă îndepărtează de somn. Scuză-mă, sunt foarte obosit. Mă întorc, chipul ei este fier în întuneric. Corpu-i foșnitor sub cearșaf se îndepărtează de al meu. Îmi întoarce spatele. Aștept. Nu vreau să fie tristă. Întind mâna spre ea, mă alungă cu o ușoară mișcare a umărului. — Să dormim, zice. A doua zi mă trezesc târziu. O găsesc pe Elsa în bucătărie, îmbrăcată cu capotul de mătase naturală. — Ciao spun. — Ciao. — Pregătesc cafetiera, o pun pe foc și, în timp ce aștept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]