9,447 matches
-
era aievea cu ea ca cea de a doua jumătate a aceluiași măr. Deci, el era prințul veșnic tânăr, cu elixirul la piept, întors de la acea lungă vânătoare și acum călătorea în compartiment, alături de cea care l-a așteptat atâta amar de vreme. Văzându-i pe amândoi ocupând un singur loc, deși trecuse doi ani de când a pierdut-o definitiv pe Bela, cu imaginea ei încă vie în memorie, o idee năstrușnică îi trecu tânărului prin minte. Dacă toate ființele de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
rezonanță a unei viori-gigant. Amestecul acesta de mirosuri și arome diferite, rezultat din apă clocotindă, aburi jucăuși, legume fierte, carne prăjită, flăcări pline de mister, condimentat cu sunete melodioase decupate din repertorii celebre, interpretat cu pasiune, însoțit alternativ; când de amară bucurie, când de lacrimi vesele, mistic și greu de înțeles, dădea o savoare aparte bucatelor gătite de Patricia. Pusă alături, cu părul rărit pe jumătate cărunt, cu ridurile fine ce-i brăzdau fruntea, părea mai în vârstă decât Mura, cu toate că
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mor/ Mai rabdă, puiul mamei, până mâine/ Că mâine scoatem plugul la ogor!" Ca la un semnal, toți din sală au început să ofteze și să se agite. Bidaru însă continuă: "Mi-e foame, dragă mamă. Nu e pâine! De amar de vreme m-ai tot amânat/ Mai rabdă, puiul mamei până mâine/ Că mâine vom ieși la semănat!". Din ochii ascultătorilor au început să cadă picuri, din ce în ce mai mulți, care rapid s-au transformat în șiroaie. Întreaga sală asculta și plângea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bun și multă sănătate să vă dea Dumnezeu! Florin răspunse Bidaru, noi ne vom mai întâlni! Sunt sigur! După ce Florin și mama lui s-au mai îndepărtat puțin, revigorat, cu proaspăta imagine a viitorului pe care-l aștepta de atâta amar de vreme, pe care tocmai și-l schițase în minte, Bidaru nu se putu abține și le spuse celor din compartiment: De la întâi septembrie aici, în Valea Seacă, îmi voi începe cariera de profesor. În momentul acela toți cei cinci
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
început: la locul ei, modestă, tăcută, încă tânără și încă frumoasă ca și fiica ei, încât ușor putea fi confundată cu o soră ceva mai mare. Pe fețele mereu vesele ale ambilor soți Carp se observau aceleași riduri de zâmbet amar, tip bacovian, când, strângându-i afectuos mâna, își luau la revedere. Cred că ne vom revedea curând, suntem siguri că are să vă placă la Săvinești. Între timp trenul se oprise în stație. La revedere! Multă sănătate familiei Batin! Nu uitați
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se simțeau ca în propria lor casă. Chiar din primul moment, Bidaru a avut impresia că simpatica pereche îi este cunoscută, că a mai întâlnit-o cândva în aceeași poziție, poate chiar în tren, în timp ce, o senzație păguboasă, cu gust amar, a pus stăpânire pe el. De unde provenea această neplăcută senzație? După câteva clipe, răspunsul la întrebare începu să i se clarifice. Acum era aproape sigur că dintr-un sentiment de invidie, dintr-o părere de rău. Da, o părere de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
încercat niciodată să se căsătorească. Și cum de a avut un fiu? Foarte simplu. Când a trecut de o anumită vârstă și-a dat seama că nu va avea cui lăsa frumușica sa avere pe care o adunase în atâta amar de vreme și care creștea mereu. Atunci s-a ivit și prilejul. A înfiat băiețelul unui căruțaș care lucra la el. Soția căruțașului murise la naștere cu vreo patru ani înainte lăsând în urmă un băiețel. Căruțașul, cu chiu cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
trimite în București imediat ce-l va găsi. Acum era cu el pe masă. Ca să se trezească complet și să se poată concentra asupra lecturii, va trebui să se spele până la jumătate cu apă rece, după care să servească o cafea amară, fără zahăr. Peste aproximativ o jumătate de oră, iată-l pe septuagenarul Costică Bidaru din nou în fotoliu, cu caietul și ceașca de cafea aburindă în față! Independent de voința lui, se reîntoarse în timp cu aproximativ două luni în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de cameră la Nea Laie, Gicu Batin împreună cu soția sa Marcela și cu copilul Vasilică, au obținut pașaport pentru stabilire definitivă tot în Canada. Ținând cont de cazul precedent, Bidaru a înțeles că la început va rămâne cu un sentiment amar și că în sufletul lui se va crea un gol, dar care se va dilua treptat, pentru-ca în final să se șteargă aproape complet. Timpul și depărtarea îi înstrăinează pe oameni, chiar și atunci când sunt rude. Dacă în cifra absolută
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
asupra iubirii, amintind de reprezentările mitologice antice (Eros, Cupidon, Amor). Moartea acestui amor cu aripile de plumb vorbește nu numai despre efemeritatea iubirii, ci și despre moartea mitului dragostei, despre pierderea credinței în absolutul iubirii. Conștiința acestei pierderi sporește sentimentul amarei singurătăți. Solitudinea socială și erotică devine astfel însingurare metafizică resimțită ca îngheț al ființei, ca frig lăuntric, ca eșec existențial: Stam singur lângă mort și era frig / Șii atârnau aripile de plumb. Ultima metaforă a textului, incluzând și laitmotivul poeziei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
elegiacă. Eul liric apare în ipostaza artistului izolat întrun spațiu psihic înalt, un „turn de fildeș“ interior. Simbolismul acestui teritoriu al tăcerii, al solitudinii metafizice este exprimat prin metonimii precedate de negații (niciun drum, nicio ușă, nam prag). Compensațiile acestei amare singurătăți sunt de ordin imaterial: o cărăruie, o dâră ca de fum, stelele și noaptea ce sentâlnesc întrun arbore al tristeții. Aceste simboluri, care formează imagini vizuale, pregătesc interogația retorică din final, comunicând ideea poetică a neputinței de a sfida
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Hrușciov că dezacordul nu fusese înlăturat și, după cum avea să-și amintească mai tîrziu liderul sovietic, Maurer a adăugat: "Chinezii au spus că voi ne-ați luat Basarabia". Hrușciov avea să spună că aceasta "ne-a lăsat cu un gust amar. Am început să bănuim că românii ne mai purtau încă pică pentru că am redat Basarabia Uniunii Sovietice, după război"1097. Neputînd deveni o "a treia forță" și refuzînd să fie condus de Moscova sau Beijing, Gheorghiu-Dej a programat o Plenară
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
idoli și superstițiile ca păcate grave, enumerându-le înaintea omuciderii și a celorlalte păcate. În același timp, îi îndeamnă pe credincioși să nu se prezinte la mărturisire și la Botez, mai înainte de a renunța la „Vanitatea diavolească” și la „îndeletnicirile amare ale diavolului”. La sfârșitul comentariului făcut la Simbolul de credință, Sfântul Niceta indică credincioșilor săi următoarea formulă, împotriva ispitei diavolești, pe care s-o repete necontenit: „Am renunțat și voi renunța la tine, la faptele tale și la îngerii tăi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în care a arhipăstorit Patriarhul Eufimie (490-496). În această etapă a vieții sale, Dionisie Exiguul avea deja reputația unui precoce și erudit teolog. Regele barbar și analfabet, Theodoric cel Mare apăsa Episcopia Romei, care trecea printr-o etapă de sărăcie amară și nenumărate umilințe îndurate cu smerenie creștină și cu speranță. Papa Gelasius I (492-496), episcopul Romei îl cheamă insistent pe Dionisie să vină în Italia. Renumele cunoașterii limbilor greacă și latină, absolut necesare în nesfârșitele dispute teologice și în contactele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de Tocqueville menționa "o legătură incredibilă între clerul irlandez și populația catolică", iar după un dineu cu episcopii nota pur și simplu: Sentimentele exprimate erau deosebit de democratice. Dispreț și ură față de marii proprietari, dragoste față de popor, încredere în el. Amintire amară a oprimării trecute. O anumită exaltare a victoriei prezente sau viitoare. Evident, conducătorii unui partid, ca și reprezentanți ai Bisericii"7. Aceste observații ne lămuresc cu privire la formula lui Charles de Montalembert din L'Avenir (1831): "Irlanda, noul pămînt sfînt pentru
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
impusă apoi de război, ceea ce Papa recunoștea în mesajul său de la sfîrșitul anului 1944: "popoarele s-au trezit dintr-o lungă toropeală. Ele au luat o atitudine nouă, interogativă, critică, neîncrezătoare față de Stat și de guverne. Instruite de o experiență amară, ele se opun cu și mai multă vehemență monopolurilor unei puteri dictatoriale, necontrolabile și intangibile, reclamînd un sistem de guvernare care să fie mai compatibil cu demnitatea și libertatea cetățenilor". La 24 decembrie 1945, adresîndu-se Sfîntului colegiu, el califica totalitarismul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
atrași de Pierre Mendès France. Reproșul major pe care François Mauriac i l-a făcut a fost acela de a-l fi combătut și de a fi năruit speranțele de reînnoire a politicii pe care el o reprezenta. Atacurile sale amare din Bloc-Notes s-au alăturat sarcasmului lui Emmanuel Mounier și Jean Marie Domenach care contestau însăși ideea unui partid creștin-democrat. Fără să fie un partid al Bisericii, el a beneficiat de sprijinul discret al ierarhiei și chiar, în iunie 1951
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
spun eu: a săvârșit? A putut să convingă atâtea seminții de oameni să cugete nu numai la cele din lumea aceasta, ci și la cele viitoare, să rupă legile strămoșești, să smulgă din rădăcină datinile cele vechi, înrădăcinate de atâta amar de vreme, și să sădească în locul lor altele, să-i abată de la niște reguli ușoare și să-i îndrepte spre niște dreptare grele, cele ale Lui; și să facă acestea, cu toate că toți Îi declarau război, cu toate că a fost batjocorit să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
numărat zece vrednicii”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a III-a a aceluiași rostită către neofiți, în vol. Cateheze baptismale, p. 59) „Cu lacrimile ochilor lui, Petru s-a botezat a doua oară (prin pocăință - n.n.). Plângând așa cu amar, și-a șters păcatul său; iar după plânset i s-au încredințat cheile Cerurilor. Dacă plânsul lui Petru a șters un păcat așa de mare, cum nu-ți vei șterge și tu păcatul, de vei plânge? Nu era mic păcatul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
slăbiciune de minte), nevolnic, slab de hire. Trecerea de la un înțeles exclusiv social (prostimea, ca o categorie socială) la unul psihologic (prostimea, o categorie diferențiată psihologic) s-a făcut relativ recent. În secolul al XVII-lea găsim: Atunci jale și amar va cădea pre păcătoși, că voi fi, cei mai proști, pre carii de multe ori i-au osăndit și i-au asuprit, îmbrăcați într-atâta podoabă și frămseați și într-atâta mărire și cinste, care omul nu poate să o
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ne informează actul de înființare 73, ospiciul a fost destinat de către voievod pentru săraci și bătrâni. În hrisovul de fondare, din 26 iulie 185574, se menționează: "...N-am socotit de prisos a întoarce a Noastră părintească luare aminte și asupra amarilor suferințe ale celor săraci ce au ajuns la slăbiciunea bătrâneților și nu mai sunt capabili a-și agonisi zilnica hrană. Ne-au determinat dar a fonda un ospiciu pentru săraci, bătrâni și infirmi, mai vârtos că prin asemeni așezăminte să
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cu pacienții. Părerea lui este că a sfârșit prin sinucidere. Cert este faptul că, de prin 1913, începe să arate ușoare semne ale unei oboseli sufletești, care s-a accentuat continuu. Viața îi fusese grea cu deosebire, urcușul abrupt, dislocările amare, reminiscențele puternice. Citadin, deprins cu marile metropole ale Europei, iubea viața retrasă până la anonimat. Fără familie proprie, avea o accentuată vocație familială. Așa se face că în acești ani își petrecea constant verile la fratele său, Dumitrache Brăescu, notar la
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pe când calea raționalismului lucrativ maiorescian direct spre glorie, spre poziție socială înaltă și bogăție. De acolo, din Empireu, Maiorescu putea să noteze în Însemnări zilnice, iarăși cu dispreț cinic, despre "boema română", vizându-l și pe Eminescu. În luciditatea lui amară, poetul știa că drumul său nu era unul "lucrativ", ci o grea ispășire. La numai doi ani de la campania ziaristică de la 1877-1878, în februarie 1880, îi scria Veronicăi Micle: "eu sunt unul din oamenii cei mai nenorociți din lume". De ce
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
formă aparte a lucidității. Dacă nu întâlnirea cu "infernalul și divinul" baudelairean stă la originea frondei argheziene, sigur e că acestea au stimulat-o, fără a o canaliza în negație universală și satanism. Contestatar și excentric, cinic până la brutalitate, demonic, amar și patetic, autorul Stârvului discreditase irevocabil vechea concepție despre cuvintele "poetice în sine" sau funciar "nepoetice". Baudelaire cunoștea Principiul poetic, eseul halucinatului Edgar Poe, potrivit căruia poezia este expresie, divinație, formă: o Creație Ritmică a Frumuseții. "Cu intelectul sau cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în ne-vedere, în ne-cuvânt, în ne-spus e dramă, suspensie, preludiu al morții, idee amplificată într-o dezabuzată confesiune Către cititori: Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi voit așa de mult să plângă și n-au putut. Amare foarte sunt toate cuvintele IV Pe o poziție larg-cuprinzătoare amintind de Blaga, se situează un Nichita Stănescu frenetic, iscoditor, cu nostalgia cuvântului total, acesta de negăsit în dicționare, însă deschizând zariști cosmice sau relevând genuni interioare. Privirea lunecă lin de la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]