14,847 matches
-
argumentații, citați ori pur și simplu menționați pot fi enumerați Lautréamont, Rimbaud, Pierre Louÿs, Albert Camus, René Char, Maurice Blanchot, Claude Lévy-Strauss, Michel Foucault, Emil Cioran, Michel Tournier, Ion Creangă. Trebuie remarcat că, deși respinge „sistemul”, conformarea la canoanele eseului amplu, ale studiului ori monografiei, cultivând fragmentarul și fulgurația, P. dă despre Lautréamont și despre Creangă două micromonografii sub forma unor eseuri. Despre cel referitor la Creangă, inclus în Naveta esențială - cu titlul Adaos humuleștenesc -, reluat, cu unele modificări, sub titlul
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
Volumul Cântece voinicești despre zile din bătrâni (1870) cuprinde balade de factură populară, iar Anecdote poporane (1893) se bazează pe șarjarea limbajului, în timp ce Romeo (1873), Horea (1885), Avram Iancu, regele Carpaților (1891) sunt încercări de roman istoric. Se adaugă o amplă epopee, Ștefaniada (1925), și o piesă cu subiect istoric, Avram Iancu (1924). Un merit deosebit îi revine lui P.-F. în calitate de estetician. El este, la noi, autorul primului tratat de estetică tipărit (I-II, 1874-1887). În concepția sa, această ramură
POP-FLORANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288896_a_290225]
-
poetice de ilustrare, mutațiile intervenite în mentalul colectivităților tradiționale. Nu lipsește nici perspectiva comparativă, mai cu seamă contextul sud-est european, pentru a semnala elementele de poligeneză ori de conculturație. Și studiile rămase în periodice se caracterizează printr-o paletă tematică amplă, evidențiind varietatea preocupărilor lui P. În unele dintre acestea, autorul discută chestiuni esențiale ale culturii și literaturii noastre orale, venind cu perspective interpretative interesante. SCRIERI: Folclor literar românesc, I, Cluj, 1957; Folcloristica Maramureșului, București, 1971; Obiceiuri agrare în tradiția populară
POP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
sunt creații proprii, după modele folclorice din Bihor. P. îi precedă pe Ioan Slavici și pe Ion Creangă, inițiind astfel prelucrările de acest gen atât în „Convorbiri literare”, cât și în literatura română. Se adaugă o limbă mlădioasă, cu perioade ample, bine construite, precum și un umor țărănesc savuros. Asemenea lui Slavici și lui Eminescu, el folosește portrete, descrieri și imagini romantice, care dau povestirii o notă pe alocuri livrescă. De altfel, înclinațiile sale romantice sunt vizibile și în numeroasele traduceri făcute
POMPILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
și șase de blitzuri și alte chestii (1992), conține proze scurte sau foarte scurte a căror eterogenitate, coroborată cu performanța lor stilistică, probează versatilitatea și mobilitatea autorului. Culegerea are aspectul unei mape de schițe, executate în vederea pregătirii unei scrieri mai ample. Prozele sunt lucrate pe o bandă extinsă a regimurilor și modalităților ficționale; pot fi inventariate atât texte stabilizate la nivelul realismului mărunt, cât și texte fantastice sau absurde. Nu sunt disprețuite micile experimente vizând convențiile narative. O referință ar putea
POPA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288904_a_290233]
-
de autori, din toate generațiile, o atenție specială fiind acordată câtorva dintre cei care au tratat „tema postmodernistă”. P. a publicat și lucrări monografice, cu focalizare exclusivă asupra creației câte unui scriitor de mare calibru. Despre Mihail Sadoveanu scrie un amplu eseu - Ceremonialul sadovenian (1997; Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Craiova), versiune a tezei de doctorat. Precizând care sunt premisele („La prozatorul român, sacrul are o calitate absolută”) și instrumentele de lucru, exegetul se străduiește să investigheze modul în care scriitorul „«mediază
POPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
de interviuri, Convorbiri euharistice (1992) și Cu Părintele Galeriu, între Geneză și Apocalipsă (2002). Prima reunește interviuri cu patru personalități ale culturii noastre, Petre Țuțea, Neagu Djuvara, Sorin Dumitrescu și Andrei Pleșu, iar cea de-a doua e un dialog amplu pe teme religioase, cu „întrebări semețe” și cu „răspunsuri smerite”. P. este și autorul unor lucrări teoretice cu profil jurnalistic, unde, din perspectivă didactică, sunt sistematizate și analizate numeroase aspecte mass-media. SCRIERI: Utopia posesiunii, Iași, 1990; Fără întoarcere, Iași, 1992
POPA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288905_a_290234]
-
nu cu gândul că va fi citit peste o sută de ani, ci cu dorința de a fi în mintea și inima oamenilor pentru o zi.” P. a publicat și o antologie SF, Imperiul oglinzilor strâmbe (1993), însoțită de o amplă prefață teoretică (SF ca paraliteratură). Pe lângă seria de autori anglo-saxoni selectați, volumul conține texte de Ov. S. Crohmălniceanu, Camil Baciu, Vladimir Colin, Sergiu Fărcășan și I. D. Sârbu. SCRIERI: Planetarium, pref. Voicu Bugariu, București, 1987; Vremea Mânzului Sec, București, 1991; Copiii
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
exilului spaniol, jurnalul vorbește și despre nume importante de români risipiți în lume odată cu instaurarea puterii populare la București - Emil Cioran, Mircea Eliade, N. I. Herescu, Vintilă Horia, Aron Cotruș, Horia Stamatu, Basil Munteanu ș.a. Născută dintr-un impuls polemic fast, ampla monografie Titu Maiorescu în fața instanței (2002) abordează aspecte din viața intimă a omului de cultură, din jurnalul și din corespondența sa, confruntate constant cu documente autentice și aducând la lumină secvențe biografice mai puțin sau deloc cunoscute. Sunt revelate relațiile
POPESCU-CADEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
Rubricile obișnuite sunt „Rug de cuvinte”, „Scepticul de serviciu”, care comentează autori și opere, „Interviul nostru”, în cadrul căreia sunt inserate convorbiri cu personalități din stânga ori din dreapta Prutului, „Spații lirice”, unde se adoptă principiul localismului creator. Revista mai conține îndeobște o amplă cronică literară dedicată unor cărți semnificative din literatura contemporană, precum și recenzii despre noile apariții. Incitante sunt și rubricile „Jurnal de poet”, exprimând o viziune „subiectivă” asupra poeziei și poeților, „Limba română - patria comună”, cu puncte de vedere asupra peisajului cultural
PORTO-FRANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288978_a_290307]
-
cum cade Slavici, treptat, în capcana propriului profesionalism: lumea devine un simplu exemplu pentru axiomele deja statornicite de romancier. Ia naștere astfel un repertoriu de prefabricate și de stereotipii, inventariate minuțios și cu finețe. Într-un orizont de referință mai amplu, obiectul de interes al studiului este moralistul Slavici, fixat într-o atitudine didactică. În opera sa moralismul obliterează profund diverse compartimente ale textului și întreține tensiunea între povestire și subtextul său motivant. Acesta din urmă se erijează - spre sfârșitul perioadei
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
este actualizat cu fler și metodă. Autoarea uzează de o serie de stratageme sofisticate, compartimentele și etajele operei fiind explorate sistematic și după aceea puse în consonanță: descrierea, explicarea, proiecția speculativă se împletesc. Slavici este examinat într-un orizont comparatist amplu - Preda, Dostoievski, Tolstoi -, care îl situează și îl luminează contrastiv. Biografia e recuperată ca reper în construcția operei, menținându-se o tensiune fructuoasă euristic între creator și insul „care n-a vrut să fie scriitor”. În mare parte prozatorul este
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
însă, cultivată cu precădere după 1960, îndeosebi pe subiecte istorice, uneori cu o poetizare a stilului în descendență sadoveniană, captivează prin claritate narativă, prin știința portretizării și intuiția psihologică și, în același timp, prin exactitatea reconstituirilor de epocă. O nuvelă amplă, Premieră de gală (1957), concentrează acțiunea într-o singură seară, din noiembrie 1955, la Viena, când spectacolul extraordinar cu Fidelio de Beethoven redeschide, după război, celebra Staatsopera; atmosfera de gală cosmopolită e completată cu una strict muzicală, prin reproducerea portativelor
POPESCU-25. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
2001; Premiul pentru debut al Fundației Naționale pentru Știință și Artă și Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române). Vremelnicie pierdută ar fi, la prima vedere, un volum de proze scurte. De fapt, în pofida fragmentării sale, e un text unitar, o nuvelă amplă ori, mai bine zis, un mic roman. Scriitura probează, prin tematică și viziune, o raliere la un patrimoniu tradițional, săvârșită însă pe coordonatele extremei modernități. Vremelnicie pierdută e o literatură lucrată „bine, la gherghef”, cum observă Eugen Simion. Oralitatea este
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
simt un gol/ în stomac// mi-e tare urât”. Consubstanțialitatea dintre poetică și problematică se conservă ca principiu compozițional și în Juventus (1994), o inedită arheologie a stării de a fi tânăr. Numai că aici repertoriul atitudinilor este mult mai amplu, etalându-se între umoare și clișeu sau între candoare și sarcasm. În palimpsestul ființei, subiectul liric își descoperă multiple identități subcutanate, obiectivate sub forma unor voci concurente. Regăsindu-se în fiecare, dar neputând fi transpus fără rest în nici una din
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
École Normale Supérieure, documentându-se în marile biblioteci pariziene în vederea doctoratului. Lucrează sub îndrumarea unor profesori de renume, precum Fernand Baldensperger, Paul Hazard, Gustave Cohen, Fortunat Strowski. Începe să colaboreze la „Revue de littérature comparée” și atrage atenția specialiștilor prin amplul studiu Le Sentiment de la mort chez Gérard de Nerval, publicat în 1925, la editura pariziană J. Gamber. Întors la Iași, este numit profesor de limba franceză la Liceul Internat și la Seminarul Pedagogic Universitar. În același timp, face parte dintre
POPA-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288914_a_290243]
-
Societății Scriitorilor Români, iar în 1941 membru corespondent al Academiei Regale Spaniole. Student fiind, P.-Ț. debutează, în 1912, la „Vieața nouă”, revista condusă de Ovid Densusianu, al cărui legatar va deveni și despre care va publica, în 1934, o amplă cercetare, prima monografie în domeniu. Aici el abordează sistematic opera de lingvist, de critic, de poet și de animator literar a fostului său profesor. Poate și la îndemnul lui Densusianu, se va dedică cercetării spațiului literar iberic, publicând studii despre
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
a unei epifanii care se dovedește nu doar absurdă, inutilă, ci și infernală. Tema e reluată în registre ușor diferite în nuvele precum Totul despre fugă, Partida, A doua zi, Amuzament cotidian, Noul deținut, Alegere de grădinar. Câteva proze, mai ample (Ferdinand, Sobrante Vega, Triumful talentului, Convalescența), unele chiar împărțite în capitole, se particularizează prin construcția dezarticulată: alternarea de planuri narative, uneori și de stiluri, registre, tonalități diferite, succesiune ilogică de întâmplări, sub care se ascund diverși topoi literari, tratate ad
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
Eclipsă în Cetatea Soarelui (1996) abordează probleme contemporane cu optica unui militant (apoi fost militant) politic, însă cu o gesticulație care afectează libertate de spirit, lărgime de vederi, intelectualitate, moralism clasic. În proza narativă P. debutează, imprevizibil, cu o construcție amplă - trilogia romanescă Pumnul și palma (1980-1982). Trecerea era totuși doar în aparență nepregătită, întrucât nu eposul definește natura scrierii, ci efervescența publicistică, ideologică. Osatura epică structurează cadrul unor dezbateri de idei, al unor confruntări de natură etico-socială. Prin rememorarea prilejuită
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
cu bătaie mai lungă: văzând în autorul Moromeților „un artist, un autoreflexiv”, P. pledează, cu argumente rezonabile, pentru o nouă încadrare a prozatorului, care excedă zona realismului brut. Anvergura teoretică este alta în Eu, personajul (1988), volum care reunește două ample eseuri. Primul, Romanul inconștientului, descrie această formă narativă prin referire la scrierile lui Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu și Marin Preda. Paradigma fiind circumscrisă în funcție de tematizarea (conștientă sau nu) a tărâmului inconștientului, sunt delimitate două direcții de evoluție în
POPOVICI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
Totuși, analiza, care își propune să demonstreze că poezia lui Gellu Naum prezintă „un fel de coerență mai de adâncime, mai secretă, mai ascunsă privirii profane”, comportă riscul de a anula specificul suprarealist al textelor, vărsându-le în rezervorul mai amplu al modernismului. Critic de poezie, P. și-a exercitat cu succes aptitudinea asupra liricii românești din secolul al XX-lea, de la postromantism la postmodernism. Comentând toate formulele poetice, exegetul s-a dedicat, cu aceeași fervoare, relecturii clasicilor și impunerii modernilor
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
are însă o conștiință teoretică [...], ceea ce înseamnă, în primul rând, capacitate de situare față de metodologiile critice afirmate în ultimele decenii, fără mimetism, ci printr-o firească deschidere spre nou, fără vreo infidelitate față de propriile înclinații și aptitudini, ci printr-o amplă desfășurare a lor. Ion Pop e astăzi, cu certitudine, unul din cei mai buni critici ai poeziei din câți avem, iar în planul analizei pe text este de-a dreptul imbatabil. MARIAN PAPAHAGI SCRIERI: Propuneri pentru o fântână, București, 1966
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
Coman, Valentin Dioniu și Iuliu I. Roșca. Învățătorii A. Hodârnău, Z. Florian ș.a. trimit literatură populară culeasă din satele unde profesau. Din scrierile lui Costache Negruzzi se republică O alergare de cai și Istoria unei plăcinte. În mai multe recenzii ample (la Fata de la Cozia de Iuliu I. Roșca, la Logofătul Matei de I. C. Panțu), N. Ch. Quintescu face observații pertinente în legătură cu relația dintre literatură și istorie. Tot el critică imitarea exagerată a modelelor străine. La „Poșta redacției” din mai 1888
POSTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288983_a_290312]
-
împreună cu Scarlat Froda și publicată în periodice), care elogiază figura și faptele lui Mihai Viteazul, a fost jucată în 1917 la Teatrul Național din Iași, cu C. Nottara în rolul principal. După ce a tradus biografia Cicerone de Lamartine (1941, cu ample adnotări), Balada închisorii din Reading de Oscar Wilde (1944, publicată împreună cu Corbul lui E.A. Poe), P. a realizat o Antologie de lirică universală, editată postum, în 2002, dând versiuni românești după numeroase poezii ale unor autori de limbă latină (Lucrețiu
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
Ceasul viu), fie „parabole dramatizate” pe tema morții (Cumătra joacă loto), fie „satire audio-vizuale” în registrul absurdului, fie îmbină fabula cu straniul (Casa). Prozatorul depășește faza minimalistă în textele din Păsări subterane (1972), unde, silit să evolueze pe spații mai ample sau să articuleze un discurs epic, se retrage în cele din urmă în aceeași cochilie a bizareriei ca formulă de construcție. În nuvela Frații Euscorpius este conturat parabolic și poematic un univers carceral, unde defilează umbre umane care gândesc sau
PORUMBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]