12,966 matches
-
măsură. În lumea modernă, pare greu de imaginat o socie tate avansată din punct de vedere cultural care să nu aibă un sistem universitar. Și totuși, au existat mari civilizații literate care nu au cunoscut universitatea, așa cum au fost Grecia antică, Roma imperială, chiar Islamul din perioada de aur, cu școli superioare care nu sînt totuși com parabile cu universitățile În sens strict. Uni versitatea a fost „inventată“ În Occidentul latin, pe parcursul seco lelor de mijloc ale Evului Mediu, iar În
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
indirectă: de aceea trebuie tratată În prefață, imediat după cea directă. Se trece apoi la indicarea edițiilor, iar În cazul celor cu valoare științifică se dă lista completă; se pot face, pentru fiecare, aprecieri generale și se semnalează deficiențele. Mărturiile antice asupra autorului și asupra operei ocupă ultimele pagini ale prefeței, care este numerotată cu cifre romane și Împărțită În capitole. Pentru a face mai comodă consultarea, se recomandă să se indice În margini subiectul. RÎndurile se pot numerota pe mar
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
pe măsură (Abrahams 1974:258). A minți este pentru oameni un obicei care durează de multă vreme și nu o lamentabilă inovație de ultimă oră. Se găsesc o mulțime de minciuni în poveștile spuse de Homer sau Hesiod în Grecia antică, și, după cum a subliniat Ruskin (1905: 351-352), inducerea în eroare nu a fost întotdeauna considerată un act condamnabil. Așa cum consemnează Scheibe (1979:83): Prometeu a ajuns vestit nu numai pentru că a furat focul și l-a dăruit omenirii, ci și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Scheibe (1979:83): Prometeu a ajuns vestit nu numai pentru că a furat focul și l-a dăruit omenirii, ci și pentru talentul său în a fabula. Sentimentul de admirație pentru cei care reușeau să păcălească nu le era străin grecilor antici. Autorul anonim al cărții The Lying Intelligencer (Iscoada mincinoasă), alegînd drept introducere pentru lucrarea sa satirică motto-ul "Splendide mendax", prin care atrăgea atenția publicului londonez, a scris: N-aș vrea ca cititorii mei să-și imagineze că mi-am
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mințitului "trebuie învățat ca oricare altul" (Wittgenstein 1953:90e). Din păcate, după cum urmează să vedem, ne lipsesc informațiile care să ne arate cum se învață jocul de-a mințitul (cf. Searle 1975:326). Cu toate acestea, în ciuda caracterului său omniprezent, antic, a interesului teoretic pe care-l prezintă și, dacă Hobbes are dreptate, a specificității umane pe care o are, minciunii i s-a acordat prea puțină atenție din partea majorității sociologilor și filosofilor, în comparație cu multitudinea de studii pe care aceștia le-
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
probabil nesemnalată. Multe populații consideră anumite minciuni spuse de copii ca fiind grave, iar altele ca fiind inofensive sau acceptabile. Îndemnurile explicite de a minți adresate copiilor rămîn probabil tot nesemnalate, deși se pare că ele erau frecvente în Sparta antică (Hall 1890:63). Există, totuși, convingerea răspîndită că adulții ar trebui să-i descurajeze pe copii de la mărturisirea permanentă a adevărului gol-goluț, ca de exemplu a spune "Mătușa Martha e grasă" sau "Unchiul John are chelie", după cum observă Alexander (1987
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Kerr 1990:116), prin care mincinosul afirmă ceva cu subînțeles sau folosește o exprimare ambiguă, care face un neadevăr să pară adevăr. Ruskin (1905:352) numește afirmațiile de acest gen "minciuni false" și atrage atenția asupra repulsiei pe care grecii antici o aveau față de preferința lui Euripide pentru asemenea forme de înșelătorie (cf. D'Israeli 1791 (1):203). Bailey (1991:2) consideră "rezerva mentală" a adulților echivalentul gestului copiilor de a-și încrucișa degetele, însă tehnica nu aparține exclusiv celor maturi
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
intenționează să păcălească. În strînsă legătură cu fenomenul fanteziei este și conceptul de alegorie. În literatura engleză veche putem vorbi de "alegoria politică" din Piers Plugarul, și încă înaintea acesteia avem parabolele Noului Testament și piesele de teatru ale Greciei antice. Aceste texte nu aveau intenția de a păcăli; în prezent, le analizăm și le citim cu aceeași plăcere ca publicul din vremurile acelea, ele păstrîndu-și valoarea mai degrabă prin valabilitatea mesajului decît printr-o corespondență cu evenimentele din lumea reală
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
drept "o copilărie nesăbuită", și numeroșii cititori creduli și needucați care au fost pe deplin înșelați de această istorie a manuscrisului inventată aparent fără rea intenție de către un autor serios, și care s-au lăsat îmbătați de așa-zisa licoare antică, o otravă de care și-ar fi dat seama dacă le-ar fi fost oferită într-o formă modernă. (Ibid.:70) Rousseau, desigur, îl consideră pe Montesquieu un mincinos, cu atît mai mult cu cît relatarea acestuia cu privire la descoperirea manuscrisului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
-i oblige nimic la asta". Pe baza datelor respective, care, conform standardelor din prezent, nu ar mai corespunde cerințelor, Spencer susține că popoarele invadatoare sînt nesincere, după cum sînt și "membrii societăților consolidate prin cuceriri, sub regimul unor conducători despotici". Grecii antici nu puneau prea mult preț pe veridicitate, în timp ce poporul evreu a devenit mai sincer atunci cînd a adoptat un mod de viață stabil. Spencer afirmă că nu există nici o legătură între cruzime și nesinceritate, iar concluzia sa cea mai fermă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
un fel de diversiune utilă care servește la refacerea forței de muncă. Ca pe un fel de odihnă activă totuși, pentru că, cel mai adesea, genul de participare interactivă la divertisment frizează orgiasticul. Societatea de consum, folosindu se de girul vechimii antice al arhicunoscutei devize panem et circenses, folosește din plin această accepție diversionistă a artei, integrînd-o În industria spectacolului care a reușit să-și adjudece și să mixeze toate artele Într-un imens și amalgamat kitsch pentru uzul non-stop al maselor
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și aluzii. În schiță devin pregnante lipsa, golul, la fel de sau poate mai semnificative (mai elcovenete, mai grăitoare) decît amănunțita aglomerare a detaliilor. Ne-o spune Blaga În alt poem cu titlul Arheologie: “Crud fabulînd, Închipuirea ți-o Încerc: un sarcofag antic, vezi tu, e mult mai plin de tîlcuri, de istorie, cînd e deșert. În gol s arată un adaos de destin.” Este cum nu se poate mai limpede faptul că golul, absența, puținul sînt mai incitante și că recursul la
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Poveștile verii sînt cele ale omului În floarea vîrstei. Prispa este restrîngerea orizontului vieții, retragerea din lume Întro intimitate la care te constrînge anotimpul. De pe ea mai vezi doar, ca prin ceață, scene dintr-un vis trecut. Greierii sînt corul antic care deplînge monoton destinul tragic. Dacă dădeau adîncime verii fabuloase, acum cîntă-n surdină numai balade. Cele două șiruri de imagini, sensuri, idei se Împletesc. Fiecare este sprijin pentru celălalt și viața omului este altoită pe cea a anotimpului. Dar, dincolo de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
corelație cu etimologia termenului, ca orice tip de confruntare umană: fizică și/sau verbală, reală sau fictivă, latentă sau manifestă, rezultată în urma tendințelor de delimitare (eu/noi și celălalt/ceilalți) în complexul proces al autoafirmării personalității individuale sau colective. Conceptele antice agon (luptă) și polemos (război), aflate într-o relație de sinonimie parțială, exprimă ideea de confruntare directă și presupun existența a două sau mai multe părți angajate în conflict. Diferența semantică, importantă pentru accepțiile și definițiile ulterioare ale cuvântului polemică
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
învestit cu ambele caracteristici: pe de o parte, agresivitatea ca proiecție antropologică a frustrărilor sau tensiunilor inerente pe care le generează relația individ-comunitate, pe de alta, ideea de competiție, care presupune existența unui al treilea actant: publicul. Cu certitudine, oratoria antică, predica în mijlocul mulțimii, predica de amvon și discursurile de tribună (într-un cuvânt, retorica diacronică, sub multiplele ei forme de manifestare), pe de o parte, și presa, pe de altă parte, au conturat ferm, în timp, o accepțiune modernă care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
miza disputei stă în anularea unei false evidențe, fie că se dialoghează spre a se contura un adevăr, regula ironiei constă în dezmorțirea minților, provocate să se ridice la nivelul frumuseții logice"25. Redusă la condiția de trop de retorica antică, ironia va intra sub incidența literaturii și va fi privită ca principiu generator de valoare estetică, bucurându-se de aprecierea unanimă a exegezei literare. Momentul redefinirii perspectivelor asupra ironiei coincide cu nașterea romantismului german și cu melanjul dintre poezie și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tot atâtea cenușărese ale argumentării strict raționale pe care polemica literară le convertește în strategii afective menite să echilibreze intenția de a proba și convinge (docere, probare, monere) cu cea de a persuada și emoționa (conciliare, delectare, movere) din retorica antică. În concluzie, ele intră din sfera raționalității cotidiene în cea a subiectivității discursului, împlinind cu precădere o funcție estetică sau, altfel spus, reprezintă una din amprentele individualității artistice în orice luptă de condeie. Călinescu exprimă plastic acest lucru, invocând "duelul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din perspectiva ariei tematice, dar luând în considerare și predispoziția structurală a poetului, reprezintă rodul unei gândiri care, printr-o alchimie proprie, a combinat vaste surse teoretice: de la marii teologi bizantini la budism, de la cronicari la istorici contemporani, de la filosofia antică până la cea clasică germană, de la literatura populară la cea universală, de la documente statistice și demografice până la lucrări sociologice de mare actualitate în epocă (Durkheim, Weber, Burke). Toate acestea, grefate pe o personalitate de tip romantic, structural inadaptată la realitatea imediată
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în condițiile în care prezentul compromis tinde să-l ignore și să prefigureze un viitor mutilant pentru tânăra națiune română. Gestul polemic pentru Eminescu nu e o poză; el nu e un cabotin al ideilor, ci un dialectician, în sensul antic al cuvântului. Miza discursului este obținerea adeziunii printr-un susținut spectacol deictic. De aici derivă modalitățile tehnice și strategice prin care discursul publicistic capătă conturul unui prețios poliedru. Geneza actului jurnalistic arghezian are cu totul alte resorturi, legate indisolubil de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
CUVÂNT ÎNAINTE Ghidul de istorie a românilor este structurat cronologic și Începe cu epoca antică. Sunt reproduse succint principalele momente ale evoluției politice ale geto-dacilor, confruntările lor cu romanii, cucerirea romană și romanizarea Daciei. În continuare autoarea trece În revistă etapele de după retragerea aureliană: continuitatea daco-romană, dovezile continuității și procesul etnogenezei românilor. Formarea poporului român
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
al III lea Î. Hr. a avut ca rezultat formarea popoarelor și limbilor indo-europene. În urma unui Îndelungat proces de diferențiere, din această populație răspândită pe o arie geografică vastă din S-E Europei, au luat naștere popoarele atestate de izvoarele antice: grecii, ilirii, tracii. În sânul numerosului neam tracic procesul de diferențiere a continuat dând naștere: tracilor propriu-ziși daco-geților Tracii sunt cei care creează la noi Înfloritoarea civilizație a epocii bronzului ( 1800800 Î. Hr). Creatorii și purtătorii culturilor arheologice ale epocii
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
acest răstimp. Din această perioadă, datează, cele mai 9 grandioase construcții ale Sarmisegetusei, cele mai bogate locuințe, și cele mai numeroase unelte de fier. Decebal, reorganizează și Înzestrează armata, introduce un sistem mai centralizat În administrație, așezând-cum zice un izvor antic prefecți În fruntea cetăților și În fruntea agriculturii. Cucerirea Pensulei Balcanice, de către Roma ( sec. II Î. Hr I d. Hr.), i-a pus pe daci, Într un strâns contact cu civilizația romană. În același timp, prezența Romei la Dunăre reprezenta o
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
secolele următoare, romanizarea a fost un fenomen ireversibil, adică niciodată nu s-a mai revenit la situația de dinaintea cuceririi traiane și pe teritoriul Daciei a viețuit În permanență o populație romanizată - daco - romanii. Continuitatea daco-romană. Interpretarea logică, a informațiilor izvoarelor antice duce la concluzia că Aurelian a retras din Dacia armata și administrația. Bineînțeles, a trecut la sud de Dunăre și acea parte a populației ale cărei interese erau legat de Imperiul roman, dar restul locuitorilor au rămas pe loc. Această
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
populației supuse cu limba latină. Așadar, componenta esențială, definitorie, a romanizării este cea lingvistică: băștinașii Învață lent limba latină și uită, treptat, idiomul autohton. Declanșarea și desfășurarea romanizării presupun Însă anumite condiții: ocuparea ( integrală sau parțială)a teritoriului unui popor antic Încadrarea teritoriului respectiv În statul roman, cel puțin pentru câteva generații existența unei populații neromane numeroase, asupra căreia se exercită acțiunea de romanizare asigurarea de către statul roman a evoluției pașnice În toate domeniile vieții materiale și spirituale contactele anterioare existența
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
caracter preliminar, ea precede cucerirea și constă În contactele dintre civilizația romană și civilizațiile din teritoriile care vor fi cucerite. Rolul cel mai Însemnat, În această etapă preliminară, revine culturii materiale romane, care are o puternică influență asupra celorlalte civilizații antice. Urmează etapele propriu-zise ale romanizării, când toți factorii amintiți acționează laolaltă. Acest proces Începe În epoca Republicii, când sunt romanizate Pen. Italică și insulele limitrofe. Rezultate spectaculoase se Înregistrează o dată cu organizarea Principatului lui Augustus. Cea mai impetuoasă dezvoltare și răspândire
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]