KorAP: Find »[drukola/base=apuca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...251 252 253 ...1055 >

26,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

o liniște nefirească. Ești deja aici? auzi el vocea Ilenei care venise fără s-o audă. Nu eram sigură dacă ai coborât. Nici n-am mai urcat în cameră. Dă-mi și mie o țigară, te rog! Am să mă apuc iar de fumat, adăugă ea scotocind în pachetul pe care i-l întindea Cristian. Vreau să renunț dar după tot ce s-a întâmplat în noaptea aceasta simt că trebuie să fumez. Chiar despre asta vreau și eu să întreb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
lumina era mai scăzută iar umbra răcoroasă îl înconjură dintr-o dată. Pe jos erau numai ace de brad uscate, iar trunchiurile groase se întindeau cât vedeai cu ochii. Nici o cărare nu se ghicea printre copaci așa încât se hotărî să o apuce pur și simplu în sus, spre vârf. Mergea de ceva timp. Căutarea lui avea loc fără un plan anume, nu făcea decât să-și urmeze instinctul. Raționamentul său era următorul: din moment ce numărul celor dispăruți era atât de mare, statistic ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
dispăru din jur. Se afla într-o zonă fără copaci. O răritură se întindea în sus pe coasta muntelui. Dincolo de ea se vedea vârful golaș al muntelui. Defrișarea fusese făcută de ceva timp deoarece printre buturugile albite de trecerea timpului, apucaseră să crească tulpini tinere de brazi. Rugii de zmeur și muri încă nedați în pârg formaseră hățișuri de nepătruns. Soarele strălucea cu putere scăldând totul într-o lumină puternică. Era foarte cald, nu bătea nici un firișor de vânt. De pe fruntea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
că alerga la vale. Se împiedică de o rădăcină ieșită din pământ pe care nu o observase în covorul de ace de brad adunat pe jos. Încercă să-și țină echilibrul dar nu reuși. Se prăbuși, rostogolindu-se la pământ. Apucă strâns toiagul, străduindu-se să nu-l scape din mâini. Era conștient cât de vulnerabil ar fi devenit, căzut și fără unica lui armă de apărare. Sări imediat în picioare, sprijinindu-se în toiag. Nu se lovise prea tare dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
dădea pace. Se hotărî să rămână în continuare vigilent. Cercetă din nou împrejurimile și porni grăbit mai departe. Nu voia decât să iasă din pădure cât mai repede. Ultimul lucru pe care și l-ar fi dorit era să-l apuce noaptea acolo. După ceva timp îndoiala începu din nou să i se strecoare în suflet. Dacă mergea pe un drum greșit? Când se decisese să o apuce pe acolo, raționamentul său se bazase pe presupunerea că drumul forestier mergea drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
repede. Ultimul lucru pe care și l-ar fi dorit era să-l apuce noaptea acolo. După ceva timp îndoiala începu din nou să i se strecoare în suflet. Dacă mergea pe un drum greșit? Când se decisese să o apuce pe acolo, raționamentul său se bazase pe presupunerea că drumul forestier mergea drept pe coasta muntelui, urmărind linia de nivel. Cu două zile în urmă, în mașina poliției împreună cu Vasilică Pohoață trecuse pe acolo dar nu reținuse asemenea detalii. Atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
o verific numai după ce ai terminat-o de scris. Înțelegi de ce nu vreau s-o fac acum? N-ar mai fi relevant testul. Vreau să te evaluez cât mai corect. Am înțeles, domnule, rosti Vasilică nu prea convins. În regulă, apucă-te de treabă mai departe! îl bătu Toma pe umăr, în semn de încurajare. Eu mai am ceva treabă, așa că am să plec. Mai sunt ceva noutăți, domnule? îndrăzni Pohoață să întrebe. Despre ce? Știți dumneavoastră, întreb tot pentru listă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de pământ, gata să se repeadă în direcția unde credea că se află breșa în lanțul format de tâlhari. Sub vârful degetelor simți o bucată de lemn rotundă, probabil o creangă ruptă dintr-unul din stejarii ce creșteau acolo. O apucă în mână și trase ușor de ea. Se rugă la Dumnezeu să nu fie prinsă de ceva, ori să nu facă zgomot. Aceasta însă se desprinse imediat și bărbatul se simți ceva mai sigur pe el cântărind în mână creanga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
din ușă. Cam cât crezi că durează până ce taică-tu află că suntem împreună aici? Și singuri pe deasupra. Nu-mi pasă! ridică Ileana din umeri. Poftim, ți-am pus laboratorul la dispoziție! Sunt curioasă să văd ce faci. Imediat ne apucăm de treabă, o liniști Toma. O pereche de mănuși ar fi fost bune, dar am uitat să-i cer doamnei. Poftim! deschise Ileana celălalt sertar de sub catedră și întinzându-i o cutie cu mănuși de cauciuc. Cristi scoase din buzunar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nu știu dacă numele de vâlvă este potrivit. Spun asta pentru că, spre deosebire de cele din mine, ale căror puteri se limitează la baia pe care o au în grijă, asta iese de sub pământ și umblă în lume, răpind viețile de pe unde apucă. Are o putere foarte mare și nimic n-o poate îmbuna. Oamenii sunt lipsiți de apărare în fața ei, ca niște puiuți de găină în fața uliului. Doarme la locul ei de sub pământ timp de câteva zeci de ani după care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Să revenim însă la discuția noastră! Nu, mai înainte, vreau să te mai întreb ceva! Te-am mai auzit vorbind așa și în discuția avută cu Moș Calistrat. Am vrut să te întreb încă de atunci, dar n-am mai apucat. Ce vrei să spui prin faptul că m-au acceptat, ce înseamnă asta? Fiindcă tot spuneai tu că zeii nu fac nimic, hai să-ți spun cum s-au întâmplat lucrurile! Imediat ce oamenii s-au așezat aici, vâlva a început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Se întreba Cristi, în mintea căruia lucrurile erau învălmășite. Încă vedea lumina aceea în ochii femeii. Când se uita la ea, totul era limpede precum cristalul. Știa ce are de făcut și chiar nu mai putea de nerăbdare să se apuce de treabă. Atunci când privea în altă parte, parcă certitudinile nu mai erau atât de clare și întrebările prindeau să se contureze. Din partea opusă a poienii, trecând de-a curmezișul peste ea, se apropia Calistrat. Pășea ușor prin iarba înaltă, abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Nu-i pentru păzitori ci pentru oamenii obișnuiți care s-ar putea rătăci pe aici. De câte ori putrezește lemnul, ne îngrijim să îl înlocuim cu altul proas păt tăiat. Eu am schimbat trei până acum. Să-ți dea Dumnezeu zile să apuci să schimbi tot atâția, ori poate chiar mai mulți! oftă cu regret Calistrat. În voce i se simțea o părere de rău abia mascată în timp ce privirea îi era pierdută în gol. Tresări după câteva momente și îl privi ușor mirat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
chibrit. Mulțumesc, tușesc la fel de bine de la ale mele, glumi Cristian scoțându-și din buzunar pachetul de țigări. În locul tău n-aș fuma din alea, rosti Calistrat absent, miros altfel decât ale mele și vâlva o să simtă diferența. Cristi, care nu apucase să-și aprindă țigara se opri brusc. Rămăsese cu bricheta aprinsă și gestul dus la jumătate, privindu-l nedumerit pe bătrân. Pe ale mele le cunoaște deja de ani buni, așa că dacă vrei să fumezi, ia o mahorcă de asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
reală. Calistrat îl ajută să se ridice în picioare trăgându-l după el. No, hai! îi spuse el repezit. Trebuie să pornim după ea! Vâlva, ori ce altceva o fi fost arătarea aceea, dispăruse după peretele de piatră. Bătrânul îl apucase pe inspector de braț și îl târa după el. Mergeau foarte repede iar lui Cristian îi venea tot mai greu să se țină de moșneag. Își mișca picioarele într-un ritm alert, străduindu-se să nu rămână în urmă, însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
densă din jurul său. Abia îl mai distingea pe Calistrat aflat la numai un pas de el. Moșul ridicase din nou toiagul de la pământ și îl ținea deasupra capului amândurora. Dă-te mai aproape de mine, băiete! îl auzi el pe moșneag. Apucă și tu de toiag și strânge-l bine în mână! Hai să ne jucăm puțin cu arătarea, să-i arătăm că nu face ea ce vrea, nu atâta timp cât mai este un păzitor în viață! Ușurat, Cristian apucă toiagul. Ca arsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
el pe moșneag. Apucă și tu de toiag și strânge-l bine în mână! Hai să ne jucăm puțin cu arătarea, să-i arătăm că nu face ea ce vrea, nu atâta timp cât mai este un păzitor în viață! Ușurat, Cristian apucă toiagul. Ca arsă cu un fier roșu, negura se retrase de lângă ei. Se aflau acum într-un fel de bulă de aer curat înglobată într-o mare de pâclă densă. Fuioarele de ceață se agitau pe lângă ei, oprindu-se însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îi vedea chipul descom pus de spaimă și lacrimile curgându-i pe obraji. Își scutură cu putere capul, smulgându-se cu greu din vraja ademenitoare. Făcu un pas împleticit spre Calistrat și cuprinse toiagul în palma mâinii drepte. Bătrânul îl apucă strâns de braț sprijinindu-l. Ai auzit și tu? întrebă înfrigurat Cristian. Ce să aud? Ileana, mă chema la dânsa. Nu era ea, spuse moșul, clătinând din cap bestia te ademenea la dânsa. Ai văzut de ce este în stare? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cu o zi în urmă. Aici, îi arătă lavița de lângă perete, făcân du-i semn să ia loc. Fără să mai aștepte, Calistrat se așeză lângă fereastra micuță, prin care lumina soarelui abia reușea să se strecoa re înăuntru. Ai apucat să te odihnești? întrebă Moș Calistrat. Nu-i nici o problemă, spuse Cristian, sunt obișnuit cu nopțile nedormite. Dar, da, am dormit câteva ceasuri, adăugă el văzând privirea nemulțumită a bătrânului, nu sunt obosit. Se despărțise în zori de Moș Calistrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
fața ei că o frământau o mulțime de întrebări dar se mulțumise doar să-l invite la masă. Inspectorului numai de mâncare nu-i ardea, nu voia decât să se arunce în pat și să doarmă. Abia la micul dejun apucaseră să schimbe câteva vorbe. Aflând că urmează să plece acasă la Moș Calistrat, ceruse să vină și ea. Se cam bosumflase auzind că trebuie să meargă singur dar, lucru de mirare, nu protestase prea mult. Într-o zi, când eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
timp așa au stat lucrurile. Străinii însă nu dau crezare zvonurilor și câteodată își fac de lucru pe muntele blestemat. Atunci se întâmplă nenorocirea. Taică-meu vorbea de un neamț, Fritz Müller, care a venit în zonă, și s-a apucat să facă prospecțiuni. Îl știam și eu pe Fritz ăsta, cine nu-l știa? Pe vremea aceea nu erau mulți străini care să vină în locul acesta uitat de lume. Numai că nu-l mai văzusem de ceva vreme. Avea doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
scrumieră. Am aprins apoi felinarele și am intrat împreună în mină, spuse bătrânul întorcându-se cu fața spre Cristian. Neamțul muncise acolo, nu glumă. Întinsese niște șine și își înjghebase și un vagonet de minerit. De unde, dar mai ales, când apucase să aducă toate acele materiale, nu știu. Vom merge împreună, adică eu și cu tine și vei vedea cu ochii tăi tot ce-ți spun eu acum. Am trecut apa din adân curi, trei galerii se deschideau în fața noastră spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
că tata glumește și vrea să mă sperie. După o vreme însă, m-am convins că nu-i vorba de așa ceva. Am ieșit apoi afară, tata avea două cazmale, probabil le găsise în baraca lui Fritz. În spatele ei, ne-am apucat să săpăm o groapă. N-am putut s-o facem prea adâncă, pentru că stânca era foarte aproape de suprafață. Imediat ce am terminat, și-a încărcat flinta și mi-a spus să aduc catârii acolo pe rând, câte unul. Le-a pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
alături. Credeai că-i atât de simplu? Nu-i de ajuns să-l ai la tine, trebuie să te accepte și el. Vreau să văd cum te descurci de unul singur. Păi, dă-l încoace! spuse Toma întinzându-se să apuce obiectul. Eu ți-l dau, numai că nu știu ce ai să poți face cu el aici. Ca să ne convingem, trebuie să fim față-n față cu bestia. Cristian se ridică în picioare și luă toiagul din mâna lui Calistrat. Îl ținea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
împiedice să iasă din pădure. Numai că aceasta nu reprezenta decât o soluție de moment, nu puteau proceda așa la infinit. Statistic vorbind, la un moment dat, ceva putea merge prost. Ori se împiedica unul dintre ei și nu mai apuca să se protejeze sub toiag ori se nimerea vreun trecător prin preajmă, pe care le-ar fi fost imposibil să-l salveze. Monstrul atât aștepta, o greșeală din partea lor, mai devreme sau mai târziu, era în firea lucrurilor ca ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]