8,717 matches
-
identifica șapte mari roluri narative jucate de personajele principale din basmele rusești, dar el a subliniat că aceste roluri sînt subordonate celor 31 de funcții centrale sau tipuri de evenimente pe care le-a văzut ca dinamică principală a tuturor basmelor. Greimas propune o inversiune: evenimentele sînt subordonate personajului. Drept categorii generale ce subliniază toate narațiunile, el sugerează doar șase roluri sau actanți, ele cuprinzînd trei perechi inter-relaționate. Cele șase roluri sînt de obicei întîlnite în diagrame cum ar fi. Un
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
el sugerează doar șase roluri sau actanți, ele cuprinzînd trei perechi inter-relaționate. Cele șase roluri sînt de obicei întîlnite în diagrame cum ar fi. Un astfel de model este cum nu se poate mai potrivit pentru folclorul tradițional și pentru basme: subiectul sau eroul, poate un tînăr de origine umilă, caută să se căsătorească cu o frumoasă fată de împărat (obiect) și în cest caz bărbatul va fi și beneficiar (o dată cu prințesa va primi și regatul). În cercetarea sa este ajutat
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
chestiune personală, cu care nu tulburi „pacea lumii“. O mărturisea o vreme în urmă bucovineanul V. Posteucă, după ce pribegise în căutarea unui loc prin Austria, Germania, Franța, Canada, Statele Unite ale Americii: „Pribeag, de lacrimi mi-am umplut ulciorul,/ Precum în basmul mamei Lăcrimuș./ Azi, cînd mă răfuiesc cu vînzătorul,/ Mi-e gura cetluită cu căluș“ (Fără țară). Anul 2001 a fost declarat Anul Internațional al Limbilor, urmărindu-se, printre altele, stagnarea procesului de erodare a limbilor minoritare sub presiunea limbilor oficiale
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
bolnavă/ Să-mi prind-un vis din norii grei de seară,/ Azi umbrele amurgului de vară/ Miroase toate-a moarte și-a otravă/.../ Rănit văzduhul tremură-n răsfrîngeri,/ Se duc din el popoarele de îngeri/ Și-n mintea mea un basm frumos se frînge.// Nu mai ești sfîntă rază diafană,/ Căci cerul alb și fără de prihană/ Azi e stropit cu pete mari de sînge. Cu conștiința amărîtă de prețul uriaș pe care românii fuseseră chemați să-l plătească pentru realizarea
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
lumea întreagă și publicate de Schick în Corpus Hamleticum, cinci volume, Berlin, 1912-38. 5. Această afirmație este valabilă pentru opera lui Aleksandr Veselovski, scrisă în deceniul al optulea al secolului al XIX-lea; studiul publicat ulterior de J. Polivka cu privire la basmele rusești; precum și scrierile lui Gerhard Gesemann privind epica iugoslavă (de pildă, Studien zur siidslavischen Volksepik, Reichenberg, 1926). Vezi instructivul studiu scris de Margaret Schlauch, Folklore in the Soviet Union, în Science and Society, VIII (1944), pp. 205-222; Stith Thompson, The
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Einfache Formen, Halle, 1930, ediția a Il-a, Tiibingen, 1958. Lista lui Jolles corespunde în linii mari cu lista tipurilor folclorice sau a "formelor literaturii populare" studiate de Alexander H. Krappe în Science oi Folk-Lore, Londra, 1930, care sînt următoarele: basmul, povestirea veselă (sau fobltau-ul), povestirea despre animale, legenda locală, legenda migratoare, saga în proză, proverbul, cîntecul popular, balada populară, descântecul și ghicitorile. 32. Ferdinand Brunetiere, L'Evolution des genres dans l'histoire de la litterature..., Paris, 1890. 33. Van Tieghem, în
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
București, 1966 (apărută si în traducere franceză, Paris, 1855 și germană, Berlin, 1857) ; B. P. Hașdeu, Cuvente den bătrâni, Bucureștij 1878-1881, 3 voi. (mai ales voi. al II-lea) ; G. Dem Teodorescu, Poezii populare românești, București, 1885 ; Ion Urban Jarnik, Basmele românilor, București, 1895 ; luliu Zanne, Proverbele românilor, 10 vol., București, 1895-1903, reeditat selectiv, București, 1959 (l voi.) ; Tudor Pamfile, Cîntece de țară, București, 1913, reeditat București, 1960 ; Ov. Densusianu, Flori alese din cîntecele populare, București, 1920 (reeditat recent împreună cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
de A. Fochi, București, 1964, A. Bîrlea, Antologie de proză populară epică, 3 vol., București, 1966. Semnalăm și cîteva studii importante : M. Gaster, Literatura populară română, București, 1883 ; idem, Studies and Texts in Folklore, 3 vol., London, 1925-1928 ;' C. Șăineanu, Basmele românilor, București, 1895, volum masiv, sistematizînd pe tipuri toate variantele cunoscute în România, în aria balcanică și în alte arii etnografice; Ov. Densusianu Viața păstorească în poezia noastră populară 1922-1923 apărut și în traducere sub titlul La vita pastorale nella
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Rotaru, Eminescu și poezia populară, București, 1965) ; Mircea Eliade, Comentarii la "Meșterul Manole", București, 1943 ; Gh. Vrabie, Folclorul, București, 1947, idem, Balada populară rn-m'~nd, București, 1966 ; C. I. Gtilian, Sensul vieții in folclorul românesc, București, 1957 ; G. Călinescu, Estetica basmului, București, 1965 ; Mihai Pop, îndreptar pentru culegerea folclorului, București, 1967, ea și capitolul despre folclor in Istoria literaturii romane, voi. I, București, 1962. Dintre lucrările bibliografice menționăm : C. T. Niculescu-Varone, Bibliografia poeziei noastre populare 1330-1935, București, 1936 ; Ion Breazu, Folclorul în
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
este considerat un schizoid tipic, biografia (este utilizată mai ales lucrarea lui G. Căli-neseu) ca și opera, oferind "simptome evidente" de narcisisim, grandomanie, inadaptare, bizarerie, sciziune a eului etc. Sînt analizate și unele texte poetice, cum ar fi Luceafărul, în comparație cu basmul cules de Kunisch, interpretîndu-se personajele ca tot atîtea proiecții sexuale. Dificultățile iubirii între erou (Luceafărul) și fata de împărat sînt reduse la triada copil-mamă-tată etc. Deși interesantă, o asemenea interpretare se aplică automat la un om generic, ignorînd cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
și fata de împărat sînt reduse la triada copil-mamă-tată etc. Deși interesantă, o asemenea interpretare se aplică automat la un om generic, ignorînd cu totul intenția artistică, fapt definitoriu pentru psihicul și conștiința unui poet. Chiar de-am accepta simbolica basmului, ea este virtual aceeași pentru mulți oameni. De ce totuși numai Eminescu a putut scrie Luceafărul ? In ciuda spectaculozității unor "revelații", psihoanaliza, cel puțin la nivelul observațiilor citate de Wellek și Warren (ca si multe altele, printre care analiza lui Poe
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
fiica unui moșier bogat, însă în tinerețe a suferit de o ciudată boală de piele, de care doar medicul Hanaoka a putut s-o vindece, primind-o de nevastă drept răsplată. Povestea ei e în mod evident conturată sub semnul basmului, de care se desprinde însă treptat, destrămându-se în istoria sumbră a unei femei măcinate de un infinit orgoliu matern. Urmând simetria unei narațiuni tradiționale, Kae devine nora lui Otsugi, fiind pețită de aceasta pentru fiul ei, Seishū, pe atunci
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
John Tradescant. Această apariție exotică îi stârnește lui Jordan dorința de a călători în locuri nemaivăzute, iar împlinirea ei și hoinăreala timp de treisprezece ani pe mări a tânărului devin prilejul ideal de a suprapune planului istoric o dimensiune a basmului. Inițierea lui Jordan este și una erotică, aventurile sale având, la un moment dat, ca principal scop găsirea Celei de-a Douăsprezecea Prințese Dansatoare. Prințesele, ființe-hibrid, dețin un loc important în roman, povestea fiecăreia dintre ele având în centru o
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în același timp în care o militantă ecologistă protestează pe malului râurilor, cerând măsuri împotriva poluării industriale. Aceleași spirite, sub alte chipuri, au aici rolul de a proba reversibilitatea timpului, posibilă doar în ficțiune. Amalgamul de istorie stranie și captivantă, basm cu prințese, roman de aventuri, meditații despre idei și esențe conferă romanului Sexul cireșilor aerul unui carnaval literar. Fracturat și contradictoriu, indecent, cum sunt adesea glumele bune, romanul lui Jeanette Winterson oferă delicii și surprize, asemeni unui fruct exotic abia
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în fracul lui strălucitor", bun prieten cu animalele antropomorfizate ale menajeriei circului, Apolodor nu are în comun cu suprarealismul decât orientarea artistică fermă a creatorului său. Naum a scris o poveste construită pe o matrice asemănătoare celor prezente în structura basmului: un erou inocent, copleșit de o nostalgie inexplicabilă, pleacă spre Labrador, în căutarea familiei sale. Cum pinguinii nu trăiesc pe coasta canadiană, Apolodor pornește mai departe, într-o călătorie plină de peripeții și surprize, în jurul lumii, până când ajunge în adevărata
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de creație colaterală marii opere ce poate fi, prin urmare, ignorată, poemul despre Apolodor e racordat la voltajul hermeneutic al exegezelor docte ce aproape-l așează lângă Ulise al lui Joyce. O abordare mai temperată trebuie să noteze că, asemeni basmului, literatura pentru copii conține versiuni simplificate, intenționat diluate ale marilor pattern-uri culturale universale. În Cartea cu Apolodor, tristețea nostalgică ce-i trezește pinguinului dorința de a-și căuta "frații din Labrador" amintește cu certitudine de un moment esențial din
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și contraparte a unei lumi plastice mereu măcinată de impulsul invaziei și al contaminării. Aliniate în poveste, spaima, dorința, violența și moartea închid patrulaterul unei istorii fantastice, în care imaginația vizuală sedimentează un construct verbal viu și neverosimil, amestec de basm vicios și fantezie suprarealistă. Când a început să-l scrie, Dorothea Tanning vizita adesea, împreună cu Max Ernst, micul oraș Sedona, din deșertul Arizona; în 1946, s-au mutat acolo pentru câțiva ani. Impresionată de "peisajul diabolic" al locului, la care
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
desfăcut bucată cu bucată și l-a păstrat în magazie. Nu l-am ținut în ploaie, de aceea e ca nou”, spune el mulțumit. Cine vine la Giurgeni poate descoperi nu numai minunile pe care odinioară le trăiau personajele din basme, ci și pe Vasile Vrânceanu, bătrânul care poate trăi fără să vadă lumina zilei. El are o altă lumină. Doar atingându-l, simțim glasul puternic care ne strigă că salvarea omenirii înseamnă întoarcerea la credință și simplitate. „Cum să n-
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
și venind -sa închinat cu evlavie propovăduind minunea și mărturisind că a văzut icoana în vis. De acolo, au dus sfânta icoană la Galați, la Biserica Sfinților Împărați. În biserică lucra un pictor, care văzând îmbulzeala oamenilor zicea: "De ce credeți basmelor călugărești? Un pictor poate să picteze o icoană mult mai frumoasă". Pe când zicea el acestea, deodată a văzut chipul Maicii Domnului schimbându-se. Atunci s-a îngrozit așa de tare, încât s-a înțelepțit pe loc, spunând oamenilor să se
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
că „atracția literelor” se va confunda cu o luptă acerbă pentru libertate. Libertatea me individuală care se câștigă cu eforturi teribile și, În primii „timpi”, nu pare a servi la mare lucru, dar care, odată „instalată”, Îți acordă, ca În basme, acea prerogativă a „invizibilității”, cum e scufia fermecată din basmele lui Grimm: oriunde ți se află trupul, pe un vârf de munte sau Într-o celulă de ciment, igrasioasă, Întunecată, un anumit eu rezistă aproape tuturor tentațiilor umane și supraumane
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pentru libertate. Libertatea me individuală care se câștigă cu eforturi teribile și, În primii „timpi”, nu pare a servi la mare lucru, dar care, odată „instalată”, Îți acordă, ca În basme, acea prerogativă a „invizibilității”, cum e scufia fermecată din basmele lui Grimm: oriunde ți se află trupul, pe un vârf de munte sau Într-o celulă de ciment, igrasioasă, Întunecată, un anumit eu rezistă aproape tuturor tentațiilor umane și supraumane, cum ar fi cele de teroare, frică, satisfacții disproporționate și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și negația se Înfruntă și se echilibrează la nesfârșit, născând viul, singurul concret În această lume a continuelor prefaceri și distrugeri. Eul, realitatea indestructibilă care, cum o spuneam, ne ajută să fim fără „a fi văzuți”, posedând scufia invizibilității din basmele germane, ne ajută „să fim singuri”, suportând de bine-de rău „singurătatea socială”, asistați fiind de „valetul” nostru, prevenitor și obraznic În același timp, dar cumva marcându-ne dureros singurătatea, „auzindu-i” la nesfârșit vocea-i „cavernoasă”, plină de sfaturi (adesea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Detroit, sau În Canada, motivul era vizibil - lipsa de pământ, sărăcia -, criza unei Românii ce și-a văzut marele vis de veacuri Împlinit, aș zice, „de pe o zi, pe alta!”, „cât te-ai șterge la ochi”, cum citeam În splendidele basme ale lui Ispirescu, incapabilă - ca și azi, de altfel! - de a rezolva În timp scurt problemele diverse și negative, extrem de noi, pe care le aduce după sine o astfel de unificare, de expansiune mare a teritoriului, a populației cu specificul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ideologie. Având repercusiuni În conștiințe, cum spuneam, ca o revoluție. Această bucurie „convulsivă” colectivă, acest „hybris colectiv” nu l-am trăit oare și noi recent, În zilele de 22, 23, 24 și 25 decembrie ’89, când - așa cum se Întâmplă În basmele „iraționale” și pline de fantasme când un pahar cu apă Își răspândeau continuu 7 conținutul peste margini, deși nu-l umple nimeni - s-a „făcut dreptate”! Și, așa cum nedreptatea, injustiția și absurdul social domniseră excesiv de mult și În forme copleșitoare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
țâțânele nației și ale tradiției sale, tot astfel, cu o asemănătoare „brutalitate a Proniei!”, de pe-o zi pe alta, a pogorât dintr-un cer pe care-l credeam inclement și dispărut, o justiție absolută, aproape de nesuportat!... O „justiție de basm”, i-am spus eu de pe atunci - la sfârșitul lui decembrie mă găseam Încă la Paris! -, una dintre acele teribil de rare, de „improbabile” justiții sociale ce, prin abruptul, ca și prin absolutul lor, seamănă cu cele divine sau de basm
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]