6,428 matches
-
193. Parohia "Intrarea Domnului Iași Arhiepiscopia Iașilor 150.000 în Ierusalim" Iași ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 194. Parohia "Nașterea Sf. Ioan Iași Arhiepiscopia Iașilor 500.000 Botezătorul" Iași, cartier I.C. Brătianu ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 195. Parohia "Sfinții Împărați Iași Arhiepiscopia Iașilor 500.000 Constantin și Elena" Iași, Bulevardul Poitiers nr. 41 ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 196. Parohia "Sf. Vineri"-Pașcani Iași Arhiepiscopia Iașilor 300.000 ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 197. Parohia Bisericii Armene Iași Iași Episcopia Armeană 500.000 ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 198. Parohia Mogoșești Iași Episcopia Româno-Catolică Iași 250.000 ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 199. Parohia "Sf. Apostol Andrei", Maramureș Episcopia Ortodoxă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/198755_a_200084]
-
de libertatea ei limitat? �n cea mai resping? toare manier?: nu puteai avea �ncredere �n ace? ți ziari? ți iresponsabili; ?antajul ? i �mpro? carea cu noroi a personalit?? ilor publice era ceva obi? nuit; era vorba de punctul culminant al jurnalisticii de bulevard. Caragiale a descris adesea �n satirele sale jurnalistică bucure? tean? 68. Ziarul lui Iorga nu se preta la un jurnalism de spe? a această. El scria aproape toate editorialele ? i uneori verifica ? i corectă ziarul zilnic. �n perioadele critice, Iorga scria dou
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
august 1919. Iorga nu ? i?a ascuns starea de beatitudine �n momentul acela. Editorialul s? u purta titlul Armata Rom�n? la Budapesta: Isp?? irea. Cuno? tea bine Budapesta ? i scria: �Ce putem spune despre Budapesta? �, descriindu? i superbele cl? dîrî publice, podurile, bulevardele largi ? i sf? tuindu? i pe rom�ni s? �nve? e de la du? man11. Dup? p? rerea lui Iorga, for? ele rom�ne fuseser? bine primite. Ungurii erau ferici? i s? scape de teroarea bol? evic? , iar rom�nii s
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
c�rje cu numele Costache ? i Gradu gravate pe ele, un mosor cu a?? , suportul unui pahar cu picior spart ? i o pung? cu doi lei�109. �ntr? un contrast izbitor, Bucure? țiul a fost reconstruit. S?au deschis noi bulevarde ? i au fost �n? l?ațe cl? dîrî cu multe etaje, aproape un fel de pui de zg�r�ienori. Bucure? țiul s? a transformat �ntr? o capital? tipic? pentru Lumea a Treia, o pr? pastie desp? r? indu? l, ca de obicei, de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ran? a votase la Liga Na? iunilor �n favoarea sanc? iunilor impuse Italiei �n timpul r? zboiului din Etiopia�3. A urmat c? derea Parisului. Diviziile de elit? SS au m? r?? luit �n pas de g�sc? de? a lungul celui mai frumos bulevard din lume, trec�nd pe l�ng? Flac? ra ve? nic? de sub Arcul de Triumf. Că majoritatea intelectualilor, Iorga a fost profund �ndurerat. �?i c? uta cuvintele, dar acestea nu? i veneau cu u? urin??. �Parisul a c? zut� Parisul, un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
r? spuns apelului str? zii, el nu era genul de om care s? devin? lider revolu? ionar), s? au auzit alte c�ntece ? i alte mul? îmi au umplut str? zile. Purtau c? m??i verzi ? i m? r?? luiau pe Bulevardul Elisabeta spre Palatul Regal. C�ntau c�ntece despre C? pitan, despre moarte ? i �nviere. Refrenele lor triste erau expresia durerii ? i frustr? rîi unei �ntregi genera? îi. ��l vrem pe rege! O vrem pe Lupeasca! Nu? i l? să? i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Abba, The Story of the Jews, New York, 1968, passim 101�La 10 martie 1920, Cuza i-a trimis lui Iorga o not? scris? pe un meniu (probabil c? profesorul Cuza avusese un acces de nebunie �n timp ce cină la Hotelul �Bulevard�): �Cuza c? tre Iorga�. Apoi: �Cuza este reperul dup? care poate fi m? surat? distan? a str? b?țuț? de Iorga din momentul într? rîi lui �n lupta politic? p�n? unde se afl? ast? zi�. Notă era nesemnat? , dar scrisul lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
își poartă, în protipendada pariziană, în cea bucureșteană, dar și în cafenele de mîna a doua, risctusul de aristocrat sastisit, gata oricînd să vitupereze și să taie, cu lama exersatei lui maliții, ifose și găunoșenii. Trecerea acestui dandy inconfundabil pe bulevard nu rămîne neobservată. Îl caută femeile, îl caută bărbații. Parisul îi stă la picioare: "Juliette Bertsch, 1923. Una din femeile cele mai încîntătoare din cîte am cunoscut. Plimbări în parcul Versailles... ale cărui alei erau acoperite cu frunzele pe care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
critic literar era, desigur, pata de culoare pe care, nu ne îndoim, pînă și Nelson Mandela a sesizat-o. 11 august În chiar ziua în care apărea în Monitorul textul meu despre amuzata paralelă Andrei Pleșu Mircea Crișan, aflîndu-mă pe bulevardul din Sinaia, văd pe trotuarul opus un ins corpolent făcînd notă frapant-diferită de restul pietonilor: mai întîi, pălăria, ceva între sombrero și canotieră, apoi toate celelalte, nou-nouțe, evident scumpe, cămașă în dungi bej, cu butonii manșetelor, vizibili cred, și de pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
genunchii tuciuriului și, în timp ce-mi văcsuiește pantoful (cu scîrț) și-mi turuie complezențe verzi-și-uscate, să trag din țigare și să urmăresc damele pe bulivar. Dar, chiar vreau, trebuie, să-mi văcsuiesc pantofii. Intru la Complexul meșteșugăresc din buricul bulevardului și solicit cu respect serviciul. Mă așez, fără să fiu invitat. Maistrul, plin de sictir îi face semn lui băiețică să-mi... Și, rumegîndu-și probabil ofuri vechi și picîndu-i numai bine ochelarii mei (de intelectual, nu?) începe să turuie: că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
legitime a Germaniei de a i se înapoia marile capodopere șparlite de glorioasa Armată Roșie în timpul războiului și duse la Moscova! Rusia spune ritos, nici mai mult nici mai puțin, că-i aparțin. Iasno? 9 aprilie Peisaj. Duminică: porțiunea din bulevard interzisă vehiculelor. Perechi tinere, superbe, de mînă. Un tuciuriu mic, pe trotuar, turcește, cu trei sute de lei în mîna-ntinsă. Băieți și fete vîjîind pe negre patine hiperelegante. Pictori și sculptori de duminică, etalîndu-și produsele lîngă bordură. Famelii din Ciurchi, din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pecinginea de rugină ce-a cuprins întregul mastodont. La propriu și, mai ales, la figurat. La cîteva minute după sosirea sa la Iași, după un drum lung, la volan, Regele a ieșit în balconul Primăriei, ovaționat de imensa mulțime din bulevard. Ne-a îmbrățișat, cîteva minute, cu mîinile lui mari, generoase, atît de întremător simbolice, și s-a retras. În stînga mea, unu' cu față standard: ăăă, da' di ci n-o vorbit?! Îi răspunde junele imberb din dreapta: dom'le, nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
viața-ncleștărilor înveninate de ură. În fond: confruntarea pe viață și pe moarte a forțelor democrate, care-au biruit în '96, cu structurile obscure și perfide ale comunismului rezidual. Ce-ntremătoare promenadă a perechilor tinere, biologic triumfătoare și dezinvolt elegante, pe străvechile bulevarde! În tren. Un Fifi Înaripatu, un Olandez Zburător, în perpetuă neliniște. Mai mult păsăroi decît om. Se tot ridică de pe locul lui de la fereastră, își ia minusculul aparat de fotografiat, iese pe culoar și, maniacal, își fotografiază locu-i rămas gol
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
marilor șosele erau populate cu dinozaurii sculpturii de maeștrii artei și artiștii poporului. Arhitectura anilor de avînt și împliniri avea și ea un reper luminos: orașul ideal al molohului roșu, spăimosul Phenian, transpus, la scară micuță, în Casa poporului, de pe Bulevardul Victoriei Soc... asupra... Sîntem noi, cu adevărat martorii acestui oribil retuș aplicat obrazului țării? Noi, cei care nu mai credeam să existe salvatorul antidot? Da. Noi sîntem. Și dacă un destin blestemat ne-a hărăzit acest urît segment de timp
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cunosc, pe care puțini (și ticăloși) nu o recunosc, fiind aceștia beneficiarii republicii sovietice, impusă după război. Românie care, prin acest oraș magnific, se și certifica de altfel. Ce reconfortante sînt, continuă să fie deambulările, cu osebire seara, pe marile bulevarde, marcate de somptuoasele clădiri temeinic zidite, constrîngînd retina să le rețină. Ce încîntare toate aceste case, cu aerul lor înstărit, în care s-a plămădit, pînă la instalarea dictaturii, societatea liberală a tuturor posibilităților! Clipe reconfortante pe arterele neatinse, minune
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
santinela albastră, flăcăul-stană-de-piatră, cu fața lui părînd a nu înțelege nimic. Ce istorie mereu tulburată, în locul acesta în care tronează acum sălbatic-genialul pictor! La vernisajul meu, să recunosc, lume bună. Dar și... N-ai ce-i face: e în plin bulevard: intră cine vrea, rămîne cine poate. Cine poate rezista acestor desculți ai lumii care-mi bîntuie pînzele boare cenușie începute acum cincisprezece ani. Din motive... necunoscute. Un singur regret: că, după speech-urile de început, nu-mi pot trata onorata
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
parlamentar". Unde-s cei trei? Unde-s călușarii? Istorie. 16 decembrie Să conjug fericit două prilejuri, unul oarecum personal, altul cu implicații naționale. Ce șansă! Ies, o clipă, din expoziția mea de la Orizont și intru în mulțimea de pe trotuarul marelui bulevard: trec împreună, în aceeași nostim-selenară mașină, Papa și Patriarhul. Exult, alături de semeni, văzînd ce spectacol în premieră se consumă sub ochii noștri (ce-i drept, acomodați de-acum cu șocurile de după prăbușirea comunismului). Și asta în timp ce, cvasilatent, disputele în legătură cu ortodoxismul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
explozia părului albastru-de-negru, pardesiu negru, lung, tendoane rasate, de iapă de curse, geantă neagră, pe umăr, mănuși negre, mers tipic de top-model. Dar și... și... țigară lungă-lungă între degetele lungi-lungi. Neaprinsă. Spectacol stradal. O revăd, întîmplător, după cîteva zile, pe bulevardul Carol: aceeași țigară, stinsă, în dreapta. Accesoriul ultimei mode... Sînt rugat de amicul B. să-i acord noii sale cunoștințe cîteva minute pentru edificare întru pictură. Gracila ființă practică aspra îndeletnicire în taină și și-ar dori o ieșire în lume
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
După care, ajuns acasă, îi scrie, lucid, aceluiași Köselitz: "Te rog, vino...". Agonicul Luchian își amîna, eroic, dezordinea finală prin legarea pensonului de dreapta-i neascultătoare. Cea mai la îndemînă exorcizare a tartorului. Trecerea liniștit majestuoasă a Regelui Mihai pe bulevardul Ștefan cel Mare. În tumultul străzii. Ordinea firească a României eterne. Dezordinea se moștenește. Uitați-vă (uitați, cum zic teleaștii sudiști, ca și cum ne-ar îndemna să uităm), uitați-vă la ce se întîmplă acum în România. Scoasă pentru enorm de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În loc să decidă așa cum putea, de altfel, în anii '90 instaurarea sau, mă rog, punerea în chestiune a monarhiei române, ea s-a mulțumit doar să se alăture în tumult Regelui Mihai, scăpat de sub controlul securimii și pășind demn pe marile bulevarde înțesate. Oricum, și așa fapt de neimaginat după jumătatea de secol bolșevic (mai perfid bolșevic la noi, decît la vecinii întru soartă). Dar atît. Nu și decizie istorică. Cea care ar fi putut înlătura pentru totdeauna reziduurile comunismului autohton, emblemate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de ce aș renunța, nu?, la pasiunea veche de cînd e trotuarul... O minimă precizare: transcriu bruioanele, fără cosmetizări, subite, calde. Cruditatea clipei. Ireproșabilă în sine. Și încă una (pentru care cer deja scuze): menținerea frecvenței superlativelor. Explicabilă... Pe bancă, în bulevard Grammont. Pe altă bancă, la oarecare distanță, o femeie... bine, frumusețe franceză tipică, picior peste picior, jambe colosale... Patruzeci, cincizeci de ani? Îngîndurată, posac îngîndurată. O secundă, îi captez privirea, dar masca posacă rezistă. Repet atacul. Aceeași mască. Din spatele ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
niște leneșe elefăntoaice. Largile rochii de regine de Saba, coafurile abracadabrante, supradimensiunea brățărilor și cerceilor, toate amplifică, deformează, urîțesc. Doar pe malul Loarei, fără întrerupere, o formație tam-tam, supli africani autentici, de Discovery Channel par să marcheze... dezrădăcinarea suratelor de pe bulevard. Da, dar cei care-i ascultă extaziați sînt, fără excepție, albi. Se pare că nu am cum evita... A 7-a Bienală de Arte de la Savonnière. Insistențele cîștigă. Sere imense, prisme ale irizărilor fluviului. Ei bine, artiștii nu au cruțat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
duble: senzație ambiguă, de securitate, asigurată de statutul cu atîta greutate NATO, dar și de vagă spaimă în mijlocul unei lumi pîndite mereu de agresivitate. Dacă așa stau lucrurile sus, aici, jos, motocicliști din pelicule horror sparg, în grupuri demente, liniștea bulevardelor, făcînd parte din alt regn. Nu. Pe terasa de lîngă podul Wilson, cu vehicule în repaus și cu fioroasele căști pe masă, motocliștii par chiar oameni, cînd își sorb răcoritoarele. Dar dar blîndele, acum, Yamaha, Harley Davidson, Ninja, Honda, încălecate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
însă, poftim, sub vremi sîntem (și vremile-s astea, date), să trecem peste bacoviene jinduri și să parafrazăm navigator eminescian o dată cu radioasele fete, cu radioșii băieți Pururi tineri, înfășurați în pixeli. Tristeți provinciale, nu? 14 iunie În plină circulație pe bulevard, o limuzină indigo rupe toate sensurile, declanșează isteria claxoanelor și frînează scrîșnit lîngă trotuarul pe care mă oprisem tocmai ca să văd perturbația. Ei bine, eu eram cauza! Din limuzină coboară simpaticul june pictor O., cunoștință veche și, cu afabilitatea pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dacă ar fi să ne luăm numai după prețurile afișate la magazinul de specialitate. Dacă pictura este mijlocul dvs. de existență, care-i diferența? El și-a cumpărat o limuzină, dvs. o pereche de mocasini cu care ați flanat pe bulevardele Tours-ului. El este mai pragmatic, dvs. mai spiritual; publicul lui nu va fi niciodată al dvs., și invers; el va fi mai bogat în mașini, dvs. în cărți și renume. Pictura nefiind un act colectiv, pictorilor chiar le rămîne soluția
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]