6,345 matches
-
revistei „Teatrul azi” și conferențiar la Academia Națională de Teatru și Film. Debutează la „Viața românească” în 1953. Publică numeroase cronici literare și dramatice, articole și eseuri în „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Contemporanul”, „România literară”, „Teatrul” („Teatrul azi”), „Cinema”, „Noul Cinema”, „Dilema” (unde susține o rubrică), „Rampa” ș.a. Prima carte, eseul Problema intelectualului în opera lui Camil Petrescu, îi apare în 1958. A fost distins cu Premiul „I. L. Caragiale” al Academiei RSR (1978), Premiul Uniunii Scriitorilor (1981, 1983), Premiul Asociației Scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
așa de special doctorul ăsta Braine, al lui, de ține atîta la el? Îmi Îndes celularul și broșura Înapoi În geantă și m-apuc să-mi umplu coșul cu costumașe Petit Lapin. Luke nu Înțelege nimic. Dacă toate starurile de cinema se duc la ea, Înseamnă că e bună. Și ar fi atît de cool. Atît de cool. Mă și Închipui pe patul de spital, cu bebelușul În brațe și Kate Winslet pe patul alăturat. Și Heidi Klum În patul de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
da, vă rog. Voi fi acolo! Vă mulțumesc foarte mult! — Pentru puțin. La revedere, doamnă Brandon. Convorbirea se sfîrșește abrupt, iar eu Închid mobilul cu mîini tremurînde. Am obținut un loc la Venetia Carter! O să mă Întîlnesc cu starurile de cinema și o să am parte de masaj holistic tailandez! Acum nu mai trebuie decît să-i dau vestea lui Luke. Cine era? spune Luke, dînd drumul la radio. Se Încruntă, cu ochii la ecranul digital și apasă cîteva butoane. — Era... Îhm
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Wilfrid, să dea aerul afară. — Am citit un articol despre ea În Harpers. Se spune că e minunată. Obstetriciană de top! — Asta Înseamnă că și eu sînt o mămică de top ten! — Se ocupă de toate supermodelele și stelele de cinema, nu mă pot abține să nu mă laud. Organizează ceaiuri și face cadou pungi cu surprize de designer și alte chestii de genul ăsta. Probabil c-o să mă Întîlnesc cu toate acolo! Dar Becky, credeam că ai deja un doctor
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mea se află o femeie răvășitor de frumoasă cu păr lung roșcat, care-mi Întinde mîna. — Bine ați venit la Clinica de obstetrică holistică. — Bună ziua! răspund radioasă. Vă rog, spuneți-mi Becky. Uau. Venetia Carter arată ca un star de cinema! E mult mai tînără decît m-am așteptat și mult mai subțirică. E Îmbrăcată Într-un costum Armani mulat cu pantaloni și o cămașă albă impecabil călcată și are părul din jurul feței prins cu o clamă șic de baga. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
că teatrul s-a mutat în stradă. Era vremea grevelor, a protestelor, a mitingurilor. Cu Florin Iaru, Stelian Tănase ori Emil Hurezeanu mă în-tâlneam, în acei ani, numai pe stradă, la mitinguri, nu într-o sală de spectacol sau de cinema ori la vreun restaurant. Țin minte că Florin era atunci preocupat de fotografii și poza orice manifestație din București. Cu Stelian Tănase, Emil Hurezeanu, Petre Mihai Băcanu și Adrian Marino, care a devenit și purtătorul ei de cuvânt, am visat
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
La început istoriile sunt separate una de alta, dar către sfârșit încep să se amestece. Coincidențele devin oarecum neverosimile și scad din realismul cărții. Se văd degetele autorului, care mișcă marionetele. Ceea ce unește personajele este faptul că toate merg la cinema în weekend, toate par să se proiecteze pe ecran. David Lodge începe prin a le radiografia gândurile în manieră Joyceană. Către sfârșit își schimbă maniera și alege o intrigă à la Hardy, cu presimțiri și coincidențe. Romanul nu are o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ori eram în bucătăria ei când stăteau de vorbă și râdeau. Așa că eram obișnuită să fiu cu oameni de peste tot. New York a fost dintotdeauna un oraș de emigranți. LV. Cum a fost mai târziu viața ta culturală în New York? Teatre? Cinema? Ce reviste citeai? Când a început să te intereseze viața culturală a orașului? RF. Mama, fratele meu și cu mine ne-am întors la New York în iunie 1941, ca "refugiați britanici", în vreme ce tata a rămas în Anglia. Am locuit la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
străin. Petreceam mult timp cu copiii din vecini pe stoop, care e un cuvânt olandez pentru treptele din fața casei. (Și Middagh e un cuvânt olandez: înseamnă "midday" amiază.) LV. Ce însemna viața ta culturală ca adolescentă în New York? Televizor? Teatre? Cinema? ES. Spre deosebire de familiile americane normale, n-aveam nici mașină de spălat vase, nici televizor, dar, cum eram fanatică în ce privește filmele, am făcut rost de televizor atunci când am crescut și am ajuns la o vârstă cât de cât rezonabilă. Mă uitam
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
soțul ei, cu vina de a fi fost evreu, a fost arestat și eliberat cu ajutorul relațiilor ei. Talentata scriitoare s-a bucurat de prietenia unor celebrități ca: Jean Cocteau, scriitor și regizor de remarcabil talent, Jean Marais, popular star de cinema, François Mauriac, autorul unor valoroase piese de teatru, nuvele, eseuri și romane ca: Sărutul dat leprosului, Femeia fariseilor, Cuibul de vipere, Thérèse Desqueyroux, recompensat cu Premiul Nobel în 1952. În 1945, recunoscându-i-se meritele literare, Colette a devenit membră
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
vieți fără lipsuri. A angajat personal de îngrijire, educatori, grădinari. A invitat, spre bucuria copiilor, prieteni, cântăreți precum: Gilbert Bécaud, Dalida. Din cauza problemelor financiare, colonia s-a mutat în diferite locații, era în pericol de a se desființa. Starul de cinema Brigitte Bardot i-a venit în ajutor, la fel a procedat prințesa Grace de Monaco, încercând să salveze colonia. După decesul ei colonia s-a mutat în Argentina, sub tutela unui tată adoptiv. Din cauza costurilor mari ale coloniei sale multinaționale
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Stereotipia basmului, București, 1973; Tradiționnâe formulî skazki, Moscova, 1974; Folclor literar rus, București, 1979; Eseuri despre folclor, București, 1984; Folclor și folcloristică, București, 1996; Model și variantă în folclor, București, 1996; Poetică folclorică, București, 1997; Il linguaggio degli inizi: letteratura, cinema, folklore, Torino, 1998. Antologii: Maxime și cugetări din folclorul și literatura rusă și sovietică, tr. și introd. edit., București, 1974; Maxima populară rusă și corespondențele românești, tr. și introd. edit., București, 1979. Repere bibliografice: Constantin Otobâcu, Formule stereotipe ale basmului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
CINEMA, revista lunară de cultură cinematografică, înființată în ianuarie 1963. Primul redactor-șef: Victor Iliu; din martie 1963, Ioan Grigorescu; din ianuarie 1964, Eugen Mandric; din mai 1965, Ecaterina Oproiu. Din ianuarie 1990, devine „Noul Cinema”; redactor-șef: Adina Darian. Dublul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286232_a_287561]
-
CINEMA, revista lunară de cultură cinematografică, înființată în ianuarie 1963. Primul redactor-șef: Victor Iliu; din martie 1963, Ioan Grigorescu; din ianuarie 1964, Eugen Mandric; din mai 1965, Ecaterina Oproiu. Din ianuarie 1990, devine „Noul Cinema”; redactor-șef: Adina Darian. Dublul editorial al primului număr aparține lui Mihnea Gheorghiu, președintele Consiliului Cinematografiei din acea epoca, si regizorului Victor Iliu. În articolul O artă nouă, populară, Mihnea Gheorghiu precizează faptul că „revista Cinema apare într-o nouă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286232_a_287561]
-
ianuarie 1990, devine „Noul Cinema”; redactor-șef: Adina Darian. Dublul editorial al primului număr aparține lui Mihnea Gheorghiu, președintele Consiliului Cinematografiei din acea epoca, si regizorului Victor Iliu. În articolul O artă nouă, populară, Mihnea Gheorghiu precizează faptul că „revista Cinema apare într-o nouă etapă de progres a cinematografiei românești”, cănd „ucenicia tinerei noastre cinematografii s-a terminat”. Articolul-program al primului redactor-șef, intitulat Planurile noastre, detaliază intențiile începutului de drum, Victor Iliu trecând în revistă câteva dintre principalele obiective
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286232_a_287561]
-
continuat să publice regizori, operatori, scenariști și actori, angrenați în discutarea unei producții cinematografice încă apreciabile (cel puțin din punct de vedere cantitativ, dar și cu vârfuri artistice, în fiecare an). Din ianuarie 1990 revista își înnoiește față, devine „Noul Cinema”, „revista a cinefililor de toate vârstele”, ieșind - în iulie 1992 - de sub jurisdicția Ministerului Culturii și devenind Societate comercială SRL. Din echipa redacționala fac parte Adina Darian (director-redactor șef), Dana Duma (redactor-șef adjunct), Ioana Stație (secretar general de redacție), Irina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286232_a_287561]
-
Irina Coroiu, Rolland Mân, Doina Stănescu (redactori), colaboratori permanenți fiind Mircea Alexandrescu, Călin Căliman, Mircea Diaconu, Ioana Eliad, Andrei Gorzo, George Littera, David Melville, Dinu-Ioan Nicula, Iaromira Popovici, Dan Predescu, Eva Sarbu, Dumitru Solomon. Printre rubricile permanentizate ale revistei „Noul Cinema”: „Dosare tematice”, „Festivaluri”, „Profiluri”, „Fan Club”, „Portretul lunii”, „Europa Cinema”, „Ecranul de acasa”, „Călătorii sentimentale”, „Redescoperind cinematograful”, „Sport”. C.Cl.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286232_a_287561]
-
Mircea Alexandrescu, Călin Căliman, Mircea Diaconu, Ioana Eliad, Andrei Gorzo, George Littera, David Melville, Dinu-Ioan Nicula, Iaromira Popovici, Dan Predescu, Eva Sarbu, Dumitru Solomon. Printre rubricile permanentizate ale revistei „Noul Cinema”: „Dosare tematice”, „Festivaluri”, „Profiluri”, „Fan Club”, „Portretul lunii”, „Europa Cinema”, „Ecranul de acasa”, „Călătorii sentimentale”, „Redescoperind cinematograful”, „Sport”. C.Cl.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286232_a_287561]
-
sărace dinaintea primului război mondial. Această bătrână Europă care se mișca În ritmul de odinioară, transformată de război, dar Încorsetată de rutina antebelică, avea Însă o distracție principală indubitabil modernă. Era epoca de aur a cinematografului. În Marea Britanie, publicul de cinema a atins cote maxime curând după sfârșitul războiului, cu 1.700 de milioane de bilete vândute În 1946 În cele 5.000 de cinematografe ale țării. În acel an, o persoană din trei a mers În fiecare săptămână la cinema
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cinema a atins cote maxime curând după sfârșitul războiului, cu 1.700 de milioane de bilete vândute În 1946 În cele 5.000 de cinematografe ale țării. În acel an, o persoană din trei a mers În fiecare săptămână la cinema. Chiar În 1950, când audiența intrase deja În declin, englezii mergeau la cinema În medie de 28 de ori pe an, cu 40% mai mult decât În ultimul an dinaintea războiului. Dacă În sălile britanice publicul a scăzut constant de-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
milioane de bilete vândute În 1946 În cele 5.000 de cinematografe ale țării. În acel an, o persoană din trei a mers În fiecare săptămână la cinema. Chiar În 1950, când audiența intrase deja În declin, englezii mergeau la cinema În medie de 28 de ori pe an, cu 40% mai mult decât În ultimul an dinaintea războiului. Dacă În sălile britanice publicul a scăzut constant de-a lungul anilor ’50, În Europa continentală el continua să crească. În prima
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anticipeze consecințele politice ale deciziilor sale. Dar chiar și În Spania, după cum am văzut, filmele americane depășeau cu mult ca număr producțiile autohtone. Americanii știau foarte bine ce fac: când guvernele europene au Început, după 1949, să taxeze biletele de cinema pentru a subvenționa industria națională, producătorii americani au trecut la investiții directe În producțiile străine, alegându-și pentru filmări locațiile europene unde existau cele mai avantajoase subvenții. și astfel, cu timpul, guvernele europene s-au trezit că subvenționează indirect, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deși neorealismul a mai zvâcnit un timp În Spania: Luis Garcia Berlanga a realizat Bienvenido Mister Marshall În 1953, iar trei ani mai târziu Juan Antonio Bardem regiza Muerte de un ciclista. Ca și alte distracții ale momentului, mersul la cinema era o plăcere colectivă. În micile orașe italiene, filmul săptămânal era văzut și comentat de toată lumea: un divertisment public, dezbătut public. În Anglia, la matineele de sâmbătă pentru copii, pe ecran defilau cântece, iar spectatorii erau Îndemnați să cânte În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
regiune. Însă UCD, deși În chestiuni culturale era conservatoare prin tradiție (de exemplu, În multe orășele și comunități rurale activiștii UCD se asociaseră cu Biserica Catolică și cu alte grupări creștine În Încercarea de a controla și cenzura programele de cinema), avea o poziție destul de ecumenică În alte privințe, În special În politica socială. În acest mod, creștin-democrații și-au creat o bază multiregională și multiconfesională În politica germană. Ei se puteau baza pe voturi provenite atât de la sate, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politica de la Paris sau Bonn, Roma sau Londra era apanajul unei elite conduse de lideri Îndepărtați, cunoscuți doar prin vocile lor imateriale de la radio, fotografii fără viață din ziare sau apariții scurte, stilizate În secvențele standard de știri prezentate la cinema. Acum, În mai puțin de două decenii, liderii politici au trebuit să devină plăcuți În aparițiile televizate: capabili să transmită autoritate și Încredere, concomitent cu simularea confortului egalitar și a caldei familiarități În fața unei audiențe de masă - o performanță pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]