7,719 matches
-
cu Irak, a fost revendicat ca fiind o provincie irakiană și a fost invadat de Saddam Hussein în timpul primului Război din Golf; este o țară importantă din punct de vedere strategic, fiind una din principalele baze de pregătire ale forțelor coaliției în timpul invaziei Irakului din 2003. Peninsula este considerată locul de origine al popoarelor proto-semitice, strămoși ai tuturor popoarelor semitice — akkadienii, arabii, asirienii, evreii, etc. Din punct de vedere lingivstic, peninsula a fost leagănul limbii arabe (răspândită și dincolo de peninsulă de
Peninsula Arabică () [Corola-website/Science/302983_a_304312]
-
Alina Mungiu Pippidi, profesoară universitară la Hertie School of Governance din Berlin. Cele mai mari succese ale SAR, de la Legea liberului acces la informații de interes public (Legea 544/2001) la adoptarea cotei unice nu au fost finanțate de nimeni. Coaliția pentru un Parlament Curat a fost o activitate voluntară. De mai mulți ani deja, activitatea SAR în materie de bună guvernare este voluntară și se desfășoară prin Alianța pentru o Românie Curată (ARC), o acțiune indispensabilă în peisajul românesc, unde
Societatea Academică Română () [Corola-website/Science/299467_a_300796]
-
în materie de bună guvernare este voluntară și se desfășoară prin Alianța pentru o Românie Curată (ARC), o acțiune indispensabilă în peisajul românesc, unde acțiunea colectivă rămâne deficitară, deși reprezintă baza oricărei opțiuni realiste de schimbare. În afara participării sale la coalițiile pentru buna guvernare, misiunea SAR reflectă ceea ce a rămas neterminat după cinsprezece ani de eforturi și multe succese, anume crearea unui cadru de raționalitate a politicii publice (evidence based policy-making) prin: SAR nu promovează o anumită ideologie, considerând că politica
Societatea Academică Română () [Corola-website/Science/299467_a_300796]
-
presupus contacte militare sau stabilirea unor alianțe. Nevoia de a ocupa zone agricole, ogoare și pășuni, accesul la sare și resurse metalifere, i-a determinat să conducă campanii împotriva samniților, campanienilor, etruscilor, galilor și orașelor grecești. Romă se află în coaliția latină, membră cu drepturi și obligații egale cu ale celorlalte cetăți. Romă se impune ca hegemon al acestei ligi, afirmându-și preponderenta asupra altor populații vecine din Latium. Expansiunea începe imediat dupa alungarea ultimului rege. În 507 î.Hr., Clusium, un
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Romă, iar în 358 î.Hr., ajung în Campania, unde sunt respinși. Invazia celților a reliefat slabă organizare defensivă a cetății, atunci nefiind ziduri care să oprească atacurile, precum și organizarea slabă a trupelor. Invaziile au determinat multe cetăți să iasă din coaliția română, inclusiv cele etrusce că Falerii, Caere, Tarquinium , Fidenae și cele ale voileilor. În privința organizării militare, se asigură o atenție asupra mobilității trupelor terestre, cască de piele fiind înlocuită cu una din fier, iar scutul este întărit cu lame din
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
recupereze Terracina, Capua și Nocera. românii au început construirea drumului care trebuia să lege Capua de Romă, via Appia. În 315 î.Hr., samniții i-au învins pe români la Lautulae. Numeroase populații și orașe italice au fost captate într-o coaliție antiromană, din care făceau parte etrusci, munteni sabellieni și gali. Soarta războiului închină în favoarea Romei din 314 î.Hr. Între 318-312 î.Hr., Capua a fost anexată de români și au instalat colonii în fertila Campania. În 304 î.Hr., s-a încheiat
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Romă s-a implicat astfel într-un război împotriva Macedoniei, finalizat prin pacea de la Phoinike din 205 î.Hr. În anul 200 î.Hr., a început cel de-al doilea război macedonean, izbucnit de conflictul dintre Filip al V-lea și o coaliție condusă de Rhodos, acesta nerespectând prevederile păcii de la Phoinike. Senatul a declarat formal război lui Filip. Regatul Macedoniei a fost atacat direct. După o serie de victorii române, în 197 î.Hr., românii au obținut o mare victorie în bătălia de la
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
fanariote. Faptul a fost unul din principalele argumente pentru Șerban Cantacuzino, domnul Țării Românești, de a-l susține pe Cantemir la domnie. Dar au existat și alte argumente. Cantemir era un bun militar și această calitate putea fi folosită de coaliția cruciată a creștinătății, dorită de Șerban Cantacuzino. De altfel era în vârstă și nu mai avea mult de trăit, dar prin intermediul lui, cu o reputație înaltă la Poartă, se putea scăpa de domniile fanariote. Viitorul domn al Țării Moldovei s-
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
viziune de perspectivă despre sine sunt lepădate. La On 30 iunie 2004, împreună cu David Hope, arhiepiscopul Yorkului și în numele celor 114 episcopi anglicani , i-a scris o scrisoare oficială lui Tony Blair, exprimându-și grija cu privire la guvernul britanic, și criticând coaliția cu SUA cu privire la trupele trimise în Irak. În septembrie 2004, a recunoscut că credința îi fuse pusă la încercare în timpul crizei de la Beslan. Împreună cu soția sa Jane, a făcut o vizită papei Ioan Paul II, lucru nemaiîntâlnit pentru un arhiepiscop
Rowan Douglas Williams () [Corola-website/Science/299493_a_300822]
-
Franța pentru America de Nord. La 12 august 1759 austriecii și rușii îi bat pe prusaci la Kunersdorf. În 1762 țarina Elisabeta a Rusiei moare iar succesorul ei, Petru al III-lea, mare admirator al regelui Frederic cel Mare, retrage Rusia din coaliția franceză. Prusia a început să-i expulzeze pe austrieci din Saxonia și pe francezi din Hesse-Kassel. Prin Tratatele de pace de la Paris și Hubertusburg, Franța a fost forțată să renunțe la cele mai multe dintre coloniile sale americane. Pentru Austria, însă, rezultatul
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
Alternativa României și-a schimbat denumirea în cea de Uniunea Forțelor de Dreapta (UFD) la data de 28 martie 1999, Vosganian îndeplinind funcțiile de copreședinte (1999-2001) și președinte al Consiliului Național (2001-2003) al acestui partid. UFD a fost membru al coaliției CDR 2000, lansată în august 2000 cu scopul de a participa la alegerile din anul 2000. UFD a fuzionat prin absorbție cu Partidul Național Liberal la 19 aprilie 2003. A fost ales ca senator de Iași în legislatura 1996-2000 (ca
Varujan Vosganian () [Corola-website/Science/298957_a_300286]
-
orașele din Flandra. Pe de altă parte, Ludovic a înapoiat olandezilor cuceririle sale făcute în partea de nord. Olandezii au declarat război Franței în noiembrie 1688. După șase luni, li se alăturaseră imperiului Brandenburgul, Spania, Anglia și Bavaria, formând o coaliție continentală, Prima Mare Alianță. Cele mai dramatice evenimente s-au întâmplat pe mare. Până în 1692, flota franceză a dominat Canalul Mânecii, dar, în final, a pierdut în fața flotei britanice. Prin tratatul de la Ryswick, în mai 1697, Ludovic al XIV-lea păstra
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
sau, Otto al III-lea, ca rege, adoptând dispozițiile în vederea încoronării și ungerii sale la Aachen, de către arhiepiscopii de Mainz și Ravenna. Pe 25 decembrie s-a desfășurat ceremonia pe care n-a mai apucat-o. În vara 983, o coaliție a populațiilor slave de pe Elba s-a ridicat împotriva stăpânirii germane, distrugând organizarea administrative bisericească instituită de Otto I. Atacul slavilor nu a putut fi oprit decât la nord de Elba. Otto al III-lea al Sfântului Imperiu Roman a
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
de Marsiglio de Padova și de William Ockam pe plan religios, pentru a se elibera de sub tutela simbolică a papalității. A sprijinit și opoziția franciscanilor spirituali, ridicați împotriva papei în numele sărăciei evanghelice. Dar nouă restaurare imperială, realizată de o largă coaliție antipontificala: Ghibelinii italieni, nobilimea romană, franciscanii și Marsiglio de Padova, nu a durat prea mult timp. Contestat de papalitate și de regalitatea angevină a Napolelui, actul din 1327 a căzut în desuetudine, după ce Ludwig a părăsit Roma pentru a se
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
națională alături de conservatori și laburiști, însă fără a consulta Camerele prin intermediul unui cabinet de război format din cinci membri pe durata războiului. În decembrie 1918 , conservatorii au obținut 48% din sufragii, liberalii 14%, laburiștii 22%, formându-se un cabinet de coaliție conservator și liberal. Guvernul s-a preocupat de reluarea consumului și a investițiilor, provocând o supraîncălzire a economiei, ajungându-se la creșterea prețurilor. S-au emis bilete de banca în număr masiv pe durata războiului, lira sterlină fiind depreciată cu
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
de Winston Churchill. Conservatorii au greșit în timpul războiului, supralicitând figura lui Churchill. Labouristii au venit cu un program nou, „let’s face the future”, și au câștigat alegerile în ciuda sondajelor. După ce Partidul Conservator a pierdut alegerile din 1945, guvernul de coaliție din timpul războiului a demisionat la 24 mai, iar la 5 iunie s-au desfășurat alegeri parlamentare, fiind câștigate de Partidul Laburist ce dorea menținerea controlului statului asupra economiei prin naționalizarea principalelor ramuri ale economiei naționale, mijloacele de transport și
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
fost ales pentru a-l înlocui. Popularitatea Partidului Laburist a scăzut în timpul recesiunii începute în 2008, acesta pierzând locuri în Camera Comunelor. În 2010, Gordon Brown a demisionat, fiind urmat de premierul conservator, David Cameron, în urmă alegerilor, devenind liderul coaliției dintre conservatori și liberali. Administrația sa a înfruntat criză financiară izbucnită în 2008 și s-a implicat în modificări privind bunăstarea, imigrație, educație și sănătate, introducând între 2010-2013 legi precum Welfare Reform Act, Education Act, Immigration Act și Social Care
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
semnarea celui de-al doilea tratat de la Paris. Perioada aproape continuă de război din 20 aprilie 1792 până la 20 noiembrie 1815 este denumită uneori Marele război francez. Primele încercări de zdrobire a Primei Republici Franceze au fost făcute de Prima Coaliție între 1792 și 1797. Această coaliție a fost formată din: Măsurile franceze, inclusiv mobilizarea generală ("levée en masse"), reforma militară și războiul total, au contribuit la înfrângerea Primei coaliții. Campania italiană a lui Napoleon Bonaparte din 1796 și 1797 a
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
de la Paris. Perioada aproape continuă de război din 20 aprilie 1792 până la 20 noiembrie 1815 este denumită uneori Marele război francez. Primele încercări de zdrobire a Primei Republici Franceze au fost făcute de Prima Coaliție între 1792 și 1797. Această coaliție a fost formată din: Măsurile franceze, inclusiv mobilizarea generală ("levée en masse"), reforma militară și războiul total, au contribuit la înfrângerea Primei coaliții. Campania italiană a lui Napoleon Bonaparte din 1796 și 1797 a scos din război Regatul Sardiniei, (Armistițiul
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
de zdrobire a Primei Republici Franceze au fost făcute de Prima Coaliție între 1792 și 1797. Această coaliție a fost formată din: Măsurile franceze, inclusiv mobilizarea generală ("levée en masse"), reforma militară și războiul total, au contribuit la înfrângerea Primei coaliții. Campania italiană a lui Napoleon Bonaparte din 1796 și 1797 a scos din război Regatul Sardiniei, (Armistițiul de la Cherasco, 26 aprilie 1796). Regatul Sardiniei, unul dintre membrii originari ai coaliției, a amenințat granița franco-italiană timp de patru ani, până când Bonaparte
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
reforma militară și războiul total, au contribuit la înfrângerea Primei coaliții. Campania italiană a lui Napoleon Bonaparte din 1796 și 1797 a scos din război Regatul Sardiniei, (Armistițiul de la Cherasco, 26 aprilie 1796). Regatul Sardiniei, unul dintre membrii originari ai coaliției, a amenințat granița franco-italiană timp de patru ani, până când Bonaparte și-a asumat comanda armatei franceze din Italia. Lui Napoleon i-a trebuit numai o lună pentru a-i învinge pe piemontezi și a-i forța pe austrieci să se
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
învingător în Friuli. Războiul s-a terminat în momentul în care Napoleon i-a forțat pe austrieci să accepte tratatul de la Campo Formio (17 octombrie 1797). Regatul Unit a rămas singura forță antifranceză care mai lupta în 1797. A Doua Coaliție (1798-1801) avea ca membri: Guvernul francez, divizat și corupt în timpul Directoratului, a suferit din cauza proastei finanțări. Republica aproape că s-a prăbușit, iar, când Bonaparte și-a asumat puterea în 1799, el a găsit numai 60.000 de franci în
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
proastei finanțări. Republica aproape că s-a prăbușit, iar, când Bonaparte și-a asumat puterea în 1799, el a găsit numai 60.000 de franci în vistieria națională. Implicarea Rusiei în război a marcat o schimbare importantă față de războiul primei coaliții. Forțele rușilor au luptat în Italia sub comanda unui comandat recunoscut ca sălbatic, dar, în egală măsură, plin de succes pe plan militar, Alexandr Suvorov. Republica Franceză nu s-a bucurat de serviciile lui Lazare Carnot, ministru de război care
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
o armată de rezervă, care era menită sprijinirii oricăruia dintre fronturile de pe Rin sau din Italia. Atacul francez i-a luat pe austrieci prin surprindere. În acel moment, armata franceză avea 300.000 de soldați angajați în luptă cu forțele coaliției. În Italia, presiunea austriacă în creștere a schimbat situația în favoarea lor, astfel încât Napoleon a trebuit să mobilizeze armata de rezervă. Rezistența esențială a lui Masséna la Genova a permis operațiunile primului consul Bonaparte și desfășurarea cu succes a bătăliei de la
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
de la Lunéville (februarie 1801). Înfrângerea Austriei l-a lăsat pe Napoleon să se îngrijească doar de problema britanică. Regatul Unit a rămas un factor important de influență a puterilor continentale, încurajând lupta lor antifranceză. Londra era principalul sprijinitor financiar al coaliției, iar Bonaparte și-a dat seama că fără înfrâgerea britanicilor sau fără semnarea unui tratat de pace cu aceștia, nu ar fi putut să se bucure de liniște. Britanicii aveau o armată terestră puțin numeroasă și reprezenta o amenințare mică
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]