9,252 matches
-
Beastie Boys și Limp Bizkit, mai erau lipite pe pereți și unele cu diverse luni-satelit: Io a lui Jupiter și Titan a lui Saturn și masivele crevase ale Mirandei lui Uranus. În cameră se mai găseau un minifrigider, lămpi viu colorate, o sofa din piele, un stereo și pe un întreg perete o fotografie alb-negru a unui parc pustiu amenajat pentru rolleri. Cartușele goale ale unor jocuri video zăceau împrăștiate în fața unui televizor uriaș, conectat acum la Playstation 2, în mijlocul unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vorbească - lăudând-o - despre o sculptură din sârmă, agățată într-un colț al clădirii Booth House. Studenți mai tineri se strecurau în fundal, mai mult niște contururi întunecate, iar fața ei era dungată în portocaliu de lumina veiozei cu bule colorate, și o oră mai târziu o voi fi urmărit în jurul întregii încăperi fără să-mi dau seama, ea zâmbind acum tot timpul, chiar și atunci când am fost nevoit să plec deoarece se făcuse târziu și trebuia să ajung acasă, fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
copiii, fulgii aterizând pe baloanele lor și stingând calm lumânările care ardeau firav pe un tort cumpărat și așezat pe masa pentru ziua ta de naștere, apoi roiră în jurul unui pom de Crăciun plasat în mijlocul camerei de zi, umbrind luminițele colorate înșirate în salbele din pom, după care cenușa urmări bicicleta de curse pe care o aveai la cinci ani, apoi se abătu spre Slip’n’Slide pe care tu și surorile tale vă dădeați și apoi plutiră în aer și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cred că ar putea figura În Muzeul Fălticeni. Este o statuie: Pescar (așezat pe botul unei bărci) În bronz, iscălit de un sculptor olandez: Waagen. Are Înălțimea, cred, 50/40 cm. A doua piesă, este un vas ornamental În porțelan colorat, cam 30/40. Se crede că aparține epocii napoleoniene - Ludovic XV. Reprezintă un vas În formă de scoică cu ornamente „În rocail” În scoică stilizată, și stă pe spinarea unui vultur (l’aigle). Vulturul e În zbor și se sprijină
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mlaștină În Huci la Buciumeni și era să mă Înec. La Spătărești la nunta lui Huși, fata lui tante Maria Vârnav, am făcut tumba pe voalul miresei ( Îi duceam trena și era să cadă pe spate). V-am spus, cioburi colorate. Vă mulțumesc foarte mult și aș vrea să rămânem În legătură. Cu toată stima, Dan Nemțeanu </citation> <citation author=”NICOLESCU Eugenia” loc=”București” data =”2 iunie 1972”> Stimate D-le Dimitriu, Nu v-am răspuns imediat ce am primit materialul documentar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Are multe de spus. A mai fost Prof. Popa, cu care am discutat centenarul, 13-15 sept. Mi s-a aprobat la Suceava o proză. Poate voi avea și o mică expoziție (...). Sărutări de mâini mamei și soției. Cu cele mai colorate În pastel sentimente de prietenie, Teodor Tatos </citation> <citation author=”ȘERBAN Mihail” loc=”(Fălticeni)” data=”(17 iulie 1970)” desc=”C.P.”> Dragă domnule Eugen, Azi, am aranjat o Întrevedere cu eleganta D-nă Adinel (arh. Ghițescu) din București, pentru mata. Stă aici
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Cu cele mai alese sentimente, I. Teodorescu </citation> <citation author=”TEODORESCU Paul ” loc=”București” data=”6 aprilie 1977”> Stimate domnule Dimitriu, Mulțumim călduros, și Lenuș și eu, pentru delicata d-tale atenție. Duioase aduceri aminte ne-a stârnit Băncuța, În colorata d-tale evocare . Aceste rânduri confirmă că suntem zdraveni, după cutremurul care a făcut ravagii În cartierul nostru. Două blocuri, Îndeajuns de apropiate de locuința noastră, s-au prăbușit. Casa În care stăm, veche de un veac, a rezistat destul de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și angajamente unilaterale. Luni, 5 iunie VASILE GÂRNEȚ: Mă trezesc liniștit, calm, protejat, aproape fericit, ca un copil. Senzații pe care nu le-am mai încercat de mult. Patul enorm, pereții albi ai camerei de hotel, cu mici tablouri intens colorate, fereastra mare prin care se zărește un viaduct îmi amintesc că mă aflu la Lisabona. Un oraș - fratele mai mic al Romei, cum îl recomandă toate prospectele turistice - în care n‑am sperat să ajung vreodată... VITALIE CIOBANU: Dimineața, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un loc liniștit, burghez, în mare contrast cu vacarmul proletaro-rockist din Piața Bastiliei. Ce să mai comentezi? Lucruri în general știute. Exemplare umane ca individul întâlnit în piață ajung bine-mersi în Franța, obțin ușor cetățenia franceză și îngroașă peisajul, destul de colorat, din Hexagon. Și manifestă un naționalism de genul celui afișat adineauri, un soi de rasism à rebour. Se pare că asimilarea aceasta generoasă pe filieră africană e o politică a statului francez. Esticii, care au experimentat iluzia comunistă pe pielea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
curiozități numismatice, cărți poștale, mărci și afișe de la începutul secolului sau din perioada interbelică, multe altele. Disponibilitatea lor este infinită. Îmi satisfac o veche dorință și-mi cumpăr o hartă a Europei de la 1637. Harta înfățișează un conglomerat de teritorii colorate pestriț, amintind vag conturul națiunilor de azi. În apele ce scaldă Europa dinspre sud, vest și nord-vest - Mediterana, Oceanul Atlantic și Marea Nordului - plutesc zugrăvite galioane cu pânzele în vânt: suntem în epoca marilor cuceriri geografice. Lumea era în proces de extindere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lor. Îmi pare totuși nedrept ca acest erzaț ideologic să prevaleze acum și scot capul pe geam. De pe peronul zugrăvit ca o amprentă artistică a Parisului, lumea ne face cu mâna semne de adio: muzicienii din fanfară, în livrelele lor colorate, oficialii, ziariștii aferați, fetele prevenitoare din comitetul organizatoric din rue d’Opera - toate se îndepărtează de noi cu iuțeala crescândă a trenului. Și odată cu ele, cele trei zile pline în capitala Franței. 15 iunie, joi Lille VASILE GÂRNEȚ: Pierdut printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
altă figură emblematică pentru Lille și pentru întreaga regiune de nord a Franței, în general, este scriitoarea Marguerite Yourcenar, care a locuit o vreme pe aceste meleaguri. Orașul, în zona centrală, e liniștit. Case joase, de doar câteva etaje, fațade colorate discret - domină cenușiul și vernilul. O arhitectură simplă, „nordică”, economicoasă, fără prea multe zorzoane. Lume puțină pe stradă și - e doar o observație - aproape deloc afro-francezi (negri), care se stabilesc, din rațiuni climaterice, cum îmi explica poetul Jacques Jouet, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fire repezită, a comentat pentru presă viața sexuală a lui Năstase - ziarul reproduce pe prima pagină insinuările imunde ale lui Băsescu -, și va trebui acum să răspundă în instanță, dacă nu se vor împăca între timp. Cu alte cuvinte - confruntări colorate într-o nouă campanie electorală la români. Tot din Adevărul aflu că în România s-a înregistrat cea mai scăzută temperatură din istorie pentru această vreme a anului, doar 5,1 grade Celsius. Poate pe la munte, mă gândesc. La Dortmund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o mulțime de manifestări culturale. Un lanț lung de motocicliști - vreo treizeci de inși - își face apariția pufăind din tuburile de eșapament nichelate. Parchează în spatele coloanei lui Sigismund, așezându-se într-un semicerc de bidivii de oțel: motociclete Harley Davidson, colorate, ornamentate, una mai arătoasă decât alta. Socializează în trib, poartă haine din piele - bluzoane, jiletci și pantaloni -, ochelari fumurii și lanțuri de mărimi diferite, trabucuri, pălării și năframe pe cap, legate ca la pirați. Printre ei, și câteva fete, c-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
privată care să finanțeze o călătorie de o asemenea durată...” VITALIE CIOBANU: Cea mai fulminant-zgomotoasă primire pe care am avut-o până acum se produce în Gara Friedrichstrasse din Berlin. Lume multă pe peron, muzică și exclamații, flori și baloane colorate. Nu poți, nu ai voie să te arăți obosit și plictisit. O mulțime indescriptibilă, înghesuindu-se pe peron, „încălzită” pesemne de campania de PR a celor de la LiteraturWERKstatt. Au fost 45 de zile în care opinia publică a fost alimentată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ieșean G. Ibrăileanu, cele ale lui Holban, pentru a nu mai vorbi de un Blecher, rămâneau aproape necomentate, puțin citite, văzute mai degrabă ca niște curiozități epice. Lupta pentru pământ, istoria văzută anecdotic și parfumat, „înmiresmată” de o domoală și colorată limbă, ca la Sadoveanu, urmașul stilistic al marilor cronicari și al textelor bisericești, sau cazuri „anecdotice” și fantastice ca la un Gala Galaction sau V. Voiculescu acaparau atenția și emoția cititorilor. Școala de roman și aspirațiile spre un sincronism psihologic
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
negative, făcute spre a ne induce în Eroare, spre a ne încerca adevărata noastră dorință de „existență”. Ce se va petrece doar Dincolo, loc însă din care nu s-a „întors” încă nimeni. Budismul, oarecum asemănător, în forme și mai colorate, atrăgătoare, a iscat un „basm” al reîncarnărilor, al „curățirii succesive” spre a fi vrednic de Nirvana, o luptă pentru a scăpa de marele flagel și pecete a umanului care e Suferința! (Aici, budismul intră în flagrantă contradicție nu cu creștinismul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
critic, care mi-a fost și mie amic devotat o lungă perioadă, nu scoate o vorbă despre Ivasiuc, ba, se pare, în vreo două rânduri, i-au scăpat și câteva remarci răuvoitoare despre omul și „conformistul” Sașa. Să se fi „colorat” oare Manolescu imediat după revoluție de acea „boală”, de acel „tropism” pe care l-am întâlnit și la alți „devotați prieteni” ( G. Liiceanu, printre alții!Ă de a arunca peste bord pe vechii, intimii prieteni dacă aceștia avuseseră cât de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de formidabilă capacitate de a voi și a lupta nu numai pentru o prietenie sau alta, dar și pentru „renașterea întregului front literar”. Cu o energie greu de egalat - pe care o atestă și acum, când a trecut de barierele colorate ale tinereții și ale splendidelor ei iluzii! - spirit iconoclast (atunci!Ă, ne-conformist, apt de a se angaja pentru binele unei generații întregi - am amintit organizarea acelei furtunoase și curajoase ședințe cu Ion Iliescu! -, Păunescu acelor ani, alături de un Ion
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
s-ar spune, această „primă oră” a dictaturii personale și atipice a lui Ceaușescu a fost vara lui ’71! -, ci acei contestatari sau „nemulțumiți” dintotdeauna ai unui sistem, „prudenți” însă până la o dubioasă și „distinsă” pasivitate publică - când nu era „colorată”, cum s-a aflat de curând, spre stupefacția nu puținora, de „delațiuni” făcute securității în scris, din frică sau pentru a păstra unele suculente poziții în aparatul Uniunii! Dreptate au avut, mai ales, cei care au reacționat public și curajos
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
literare, dar și conceptul de valoare. Nu vom intra, aici, nici în acest „război literar”, cum am mai făcut și altă dată, în situații și mai „dramatice”, ci vom urmări cu interes valurile momentului literar, piruetele virtuoase, ca și stupizeniile colorate ale unora, módele - noile mode, americane, de astă dată, ce se suprapun peste cele mai vechi, franțuzești -, conștienți fiind de faptul că literatura și arta, fiind expresii de vârf ale socialului, nu pot trăi în afara modei. Lucizi fiind că forme
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Acest spectru impalpabil care a trebuit mai întâi să moară pentru ca apoi să se îmbrace în carne, în carnea noastră, ființa venită sau, mai degrabă, adusă, înmânată, transmisă lumii de către două mii de ani de psalmodieri, de orații și de miniaturi colorate, e fiul nostru. Fără retușurile autosugestiei, fără toate aceste ofrande ale tandreței și ale dorinței umane, nu e chiar sigur că Hristosul credinței ar fi triumfat asupra lui Ioshua personaj istoric, și că, în loc să dăm peste primul, nu ne-am
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
capele, grote, case, morminte are vârsta bazilicii Sacré-Coeur și a turnului Eiffel; cea mai recentă, biserica din Nazaret, Dominus flevit de pe Muntele Măslinilor, este un cadou al anilor 1950, al fenomenului baby-boom. Autenticul în vrac a dispărut sub falsul renovat, colorat și postsincronizat. Cum ar fi acest bizar Garden Tomb, alături de schitul Sfântul Ștefan, o Golgotă protestantă inventată de englezi în 1883, loc spre care converg autocarele cu nigerieni, ugandezi și kenyeni, cu toții africani anglofoni. Un arhitect ca Viollet- le-Duc
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ține de mâna omului. Construcțiile și amenajările recente, parașutate parcă în peisaj, nu mai permit acel delicat degradeu asortat cu mediul ambient care făcea tulburătoare poezia ruinelor. Admirabila vedere pe care o oferă muntele Sion te face să uiți frescele colorate ca de creșă municipală care acoperă pereții neobizantini ai bisericii Saint-Pierre-en Gallicante de la Ierusalim, loc unde se presupune că ar fi fost închis Hristos, însă nu putem spune același lucru despre triumfalista bazilică a Bunei Vestiri din fundul depresiunii de la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fără un cuvânt, doar cu un gest leneș al mâinii, onoarea de a mă așeza în fața lui pe un taburet. Cu barbă chaldeeană, cu pielea de saurian, cu pleoape grele, purtând engolpion pe piept, un medalion mare, oval și viu colorat, acești monoliți însuflețiți îl fixează pe muritorul aflat în trecere cu o privire ca de pe Insula Paștelui, care-l face pe acesta să se simtă ca un balon de săpun sau ca musca la arat. În fața acestor profeți fără vârstă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]