6,859 matches
-
Naratorul auctorial își asumă explicit rolul de autor al textului (Victor Petrini, eroul din romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda, Fred Vasilescu din romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu apar și în ipostaza de autori ai confesiunii scrise). Personajul narator își asumă un dublu rol: cel de eu narator (narator autodiegetic) și rolul de actant (protagonist implicat în evenimentele relatate, cum este Ștefan Gheorghidiu, eroul lui Camil Petrescu). Naratorul martor joacă rolul eului narator și rol de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
personajnarator sau personaj focali zator. - Realitatea este percepută și interpretată subiectiv, din punctul de vedere al perso najului (ce vede, ce aude, ce gândește eroul - perspectiva „avec“). - Se relatează „evenimente“ interioare, utilizânduse tehnici analitice directe (auto scopie/introspecție, monolog interior/confesiune, frecvente în proza de analiză psihologică). Perspectiva externă („din exterior“/focalizare externă) este semnalată prin faptul că: - Naratorul se situează în perspectiva de observator obiectiv, imparțial, al eveni mentelor. - Naratorul „știe“ mai puțin decât personajele, surprinzândule doar compor ta mentul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
noapte de război), Mihail Sebas tian (De două mii de ani, Cum am devenit huligan), Anton Holban (O moarte care nu dove dește nimic, Ioana), Max Blecher (Întâmplări din irealitatea imediată) ș.a. Formulele narative pe care le preferă acești scriitori sunt: confesiunea, ca introspecție lucidă aplicată propriei experiențe interioare, și jurnalul, ca mărturie a experienței trăite nemijlocit (adesea comentat dintro perspectivă temporală ulterioară). Alte „dovezi“ care validează autenti citatea unor experiențe definitorii (iubirea, prietenia, războiul, boala, moartea etc.) sunt documentele nonficționale inserate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
trăsături precum desfășurarea acțiunii în timp și spațiu (în text apar repere spațiotemporale multiple: pe la mijlocul lui octombrie; zile de toamnă; vechea mea lume etc.) sau existența unui conflict (interior, cognitiv și creator). 9. Secvența citată reprezintă un „decupaj“ din lunga confesiune a personajului narator. Acesta apare în ipostază auctorială, evocând toate etapele creației. Având experiența câtorva cărți scrise deja, eroul recunoaște neliniștea inițială, urmată de frenezia creatoare, de conștiința că devine robul propriei lumi ficționale și de epuizarea strivitoare din final
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
experienței (narator autodiegetic). Perspectiva lui narativă este subiectivă (focalizare internă), așa încât Ela și celelalte personaje apar reflectate în oglinda conștiinței lui Ștefan, ca personaje indirecte (asemeni celor din romanele lui Marcel Proust). Urmărind fluxul conștiinței lui Ștefan, romanul este o confesiune la persoana I (roman subiectiv), care nu mai pune accent pe o acțiune exterioară, deși conflictele interioare și exterioare sunt puternice (conflict psihologic, erotic, conflict de interese, de principii și valori existențiale). Spațiul și timpul diegetic asociază repere obiective (spații
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cu un gest de sfidare a lumii ostile, prin act creator, prin jertfă de sine. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în textul poetic studiat Eu consider că, prin această confesiune poetică, se realizează o viziune neobișnuită despre artistul modern, despre „subiectul“ său liric ce și revelează făptura vinovată, imperfectă, limitată. În primul rând, eul poetic apare ca o ființă captivă întro lume ostilă, fără a renunța însă la actul creator
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
la Tu dor Arghezi, lirica lui Cezar Baltag nu este stare de grație, ci suferință, efort nesfârșit de a exprima limitele condiției umane și limitele limbajului. 8. Genul liric este caracterizat prin transmiterea nemediată a unor sentimente, stări, idei. Dramatismul confesiunii lirice din poezia Drum este creat prin comunicarea nemijlocită a ideii trecerii unor praguri simbolice sub dublu aspect, prin schimbarea identității spirituale a eului poetic, implicit a basmului, deci prin metamorfoza poveștii (am trecut un râu / am trecut o vale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
semnificative pentru romanul experienței Temele romanului se leagă direct de experiențe cu rol inițiatic: iubirea imposibilă - trăită ca ruptură de nivel ontic, ca experiență a libertății absolute -, cunoașterea ca revelare a sacrului, creația ca act de autoîntemeiere. Alcătuit ca o confesiune la persoana întâi (narațiune autodiegetică), romanul ilustrează o formulă narativă modernă, cea a jurnalului comentat. Aceasta e textualizată prin tema naratorului și laitmotivul jurnalului, care apar în incipitul romanului, ca și în deschiderea capitolelor III, V, VII etc. Cele cincisprezece
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în cearcă săși or doneze epic (jurnalul lui Allan și romanul personajului auctorial), liric sau filozofic (creațiile lui Maitreyi) experiențele trăite, pentru a afla răspunsuri la întrebări grave despre sensul existenței. Prin sinceritatea absolută, prin trăirea devastatoare și prin autenticitatea confesiunii, se transcende individualul, întrun roman al experienței care „sporește cu unul seria miturilor umanității“ (Perpessicius). - VARIANTA 14 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Anton Holban, O moarte care nu dovedește nimic) 1. sinonime neologice: teorie - concepție, ipoteză; hotărâsem - decisesem, optasem 2
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fiindcă sunt relatate evenimente legate de prima călătorie la Paris a eroului. Pregătirile, pline de bucurie și nerăbdare, sunt urmate de despărțirea fugitivă de Irina, de mo mentul plecării și de rezumarea existenței agitate la Paris. 9. Secvența selectată din confesiunea personajului narator dezvăluie stări afective și reflecții entuziaste legate de certitudinea plecării la Paris. Primul enunț comunică, întro formă exclamativă, euforia prilejuită de îndelung așteptata călătorie. Această mare fericire este motivată apoi prin evocarea copilăriei, al cărei ideal a fost
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
public, care a sfârșit prin a fi populat cu problemele individuale ale persoanelor publice: ""interesul public" se reduce la curiozitate în privința vieții private a personalităților publice, iar arta vieții publice se limitează la expunerea publică a afacerilor private și la confesiunile publice despre sentimente particulare (cu cât mai intime, cu atât mai bine)". (Bauman, 2002, p. 38) În plus, dacă Lipovetski are dreptate atunci când afirmă că "refuzul maturizării" este specific postmodernității, trebuie să acceptăm și o lectură într-o altă cheie
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
coloniza particularul, este mai degrabă invadat de problemele acestuia: ""Publicul" este colonizat de "particular", "interesul public" se reduce la curiozitate în privința vieții private a personalităților publice, iar arta vieții publice se limitează la expunerea publică a afacerilor private și la confesiunile publice despre sentimente particulare (cu cât mai intime, cu atât mai bine)". (Bauman, 2000, p. 38) În concluzie, așa cum sugera Tocqueville, individul este cel mai mare dușman al cetățeanului. Dincolo de aceasta, trebuie să acceptăm afirmația Hannei Arendt, aceea că trăim
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Și-atunci aprind mari focuri Și zămislesc comori, Uimindu-vă pe cei ce mă-nțelegeți. Apoi cobor din nou prin hrube trudnice, În apa luminoasă, minunată. Sunt spiritul adâncurilor, Trăiesc în altă lume decât voi”. Din volumul «Lupta cu inerția - Confesiuni », 1958 Discuția cu tema „Nicolae Labiș și poezia tânără”, organizată de redacția revistei „Luceafărul” în decembrie 1965, unde printre invitați erau Ana Blandiana, Gheorghe Tomozei, Adrian Păunescu, Nichita Stănescu, Ion Gheorghe, Mihai Negulescu și alții, a scos la iveală influența
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
marile elemente cosmice. În „Lupta cu inerția” scrisul lui Labiș face loc îngândurării și tristeții. Multe dintre poemele de aici vorbesc despre o stare de inerție a ființei, o stare de revelație melancolică a sinelui, pe care doar tendința spre confesiune și patetismul ei o lăsau să se întrevadă. „Patima detractorilor, a „reevaluărilor”, a creării unei adevărate brambureli din care cititorul obișnuit nu mai înțelege nimic, patimă a cărei aripă a lovit după 1989 fără discernământ, în mari valori ale literaturii
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
expresia directă și nu doar expresia deghizată a unui destin personal, se naște din capacitatea de a se lăsa tulburat de omenescul existenței. Lirica lui începe prin a fi expresia unui stil de viață și sfârșește prin a-l determina. Confesiunea are un aspect abrupt uneori, violentând cursul cuminte al versului clasic. Traversarea abisului devine un drum firesc al purificării; boala, păcatul, eroarea nu sunt antiteza absolută a sănătății morale ci etape necesare înțelegerii: „Împleticit în alge de lene și de
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Elias Lönnrot, tr. edit., introd. Senni Timonen, Turku, ed. bilingvă, 1985 (în colaborare cu Lauri Lindgren); ed. postfața edit., cu ilustrații de Mircia Dumitrescu, București, 1985; Antologie de poezie românească - Valikoima romanian runoja, ed. bilingvă, Turku, 1987. Traduceri: Paul Verlaine, Confesiuni, București, 1987. Repere bibliografice: D. Micu, „Elena Văcărescu”, RL, 1974, 44; Zaciu, Lecturi, 212-216; Popa, Dicț. lit. (1977), 525; Cioculescu, Itinerar, IV, 5-13; Nicolae Scurtu, Ion Stăvăruș, „Buletinul Societății de Științe Filologice din România”, 1989, 44-46; Petria, Vâlcea, 376; Firan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289889_a_291218]
-
întâi de un naiv entuziasm față de regimul fascist și mișcarea legionară, apoi de adânca durere cauzată de ciuntirea din 1940 a Ardealului. P. debutează editorial în 1939, cu Gânduri de totdeauna, plachetă ce trădează încordarea experimentului, formele lirice oscilând între confesiune, dialog și epica de inspirație legendară. Tema iubirii „dincolo de fire” și inserțiile mitologice, deși absorbite de ingenioase colaje imagistice (în descendența lui D. Bolintineanu), sunt minate frecvent de expresia stângace, de versificația imperfectă și de fantezia prea ancorată în livresc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
Stinghere respiră, totuși, o atmosferă mai densă, conținând imagini pregnante și dând expresie vie timidelor jocuri ale spiritului. Versurile din culegerea Din partea pământului și-a mea (1968), rodul unui autor vizibil maturizat, mizează pe efortul de concentrare a fluxului poetic. Confesiunea și atitudinea reflexivă primesc altoiul stilului cvasisentențios (Așteptare), iar în afara temei erotice, turnată în versuri care mai mult destăinuie decât sugerează (Floarea inimii), poemele, adesea ocazionale, vorbesc despre bucuria vieții cotidiene, frumusețea anotimpurilor și măreția naturii. Alte cărți, Elegii senine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
europeanà (sau în creația marilor poeți români, de la - sà zicem - Eminescu, la St. Aug. Doinaș) și citînd experimentul liric al autorului (foarte ușor de raportat la un anumit climat poetic european al ultimelor douà decenii) printr-o grilà absolut inadecvatà: "Confesiunea se întoarce în prețiozitate și rafinament, preschimbînd frustràrile în nostalgii și nostalgiile în reverii. Ea e ghidatà mai degrabà de o himerà estetistà decît de o exigențà existențialà și discursul nàzuiește mai degrabà /.../ la ingeniozitate decît la depoziția de conștiințà
[Corola-publishinghouse/Science/85096_a_85883]
-
de dragoste, apărut în 1938, este mult amplificată prin introducerea unei noi părți, constituită din scrisorile eroinei. Caracterul și eșecul tragic al arivistului (modelul Julien Sorel este menționat în text), care sacrifică iubirea pentru a parveni, sunt potențate prin contrapunerea confesiunilor personajului feminin. Epistolarul protagonistei, diferit net ca atitudine și stil de relatările eroului, dezvăluie o fermecătoare personalitate feminină. Spre final, narațiunea deviază către un romanesc ieftin și precipitat, cu exagerări ale ficțiunii ancorate în senzațional. Două părți inegale are și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
la persoana întîi [first-person narrative/Ich-Form]. O narațiune al cărei NARATOR este personaj în situațiile și evenimentele povestite (și, în această ultimă poziție, este desemnat de un "eu"). Cuvintele lui Sartre este o narațiune la persoana întîi, cum sînt și Confesiunile lui Augustin, sau relatarea propriilor aventuri de către Robinson Crusoe. Füger 1972; Głowiński 1977; Leibfried 1972; Prince 1982; Romberg 1982; Rousset 1973; Tamir 1976. Vezi și NARAȚIUNE HOMODIEGETICĂ, PERSOANĂ, NARAȚIUNE LA PERSOANA A DOUA, NARAȚIUNE LA PERSOANA A TREIA. narațiune metadiegetică
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Acasă”, „Semnalul”, 1947, 1 555; Marilena Vulpe, „Viața cea de toate zilele”, „Albina”, 1969, 48; Magda Ursache, „Ursitul”, CRC, 1970, 26; Nae Antonescu, „Ursitul”, TR, 1970, 37; Constantin Ciopraga, „Căminul”, CRC, 1971, 32; Eugenia Anton, „Căminul”, VR, 1971, 8; Alexandrescu, Confesiuni, 320-328; George Gibescu, Ștefana Velisar Teodoreanu, R, 1972, 4; Mihail Straje, Interviu cu Ștefana Velisar Teodoreanu, CRC, 1972, 36; Victor Atanasiu, „Acasă”, RL, 1972, 50; Constantin Mateescu, Memorial de lectură, București, 1972, 51-56; Piru, Varia, I, 422-425; Al. Andriescu, Ștefana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
povestirea omonimă, un Münchausen balcanic, cei doi leneși ai satului, Toma și Dinu, convertiți aparent, pentru a scăpa de gura lumii, la muncă (Doi angrosiști). Aglomerarea de etnii atât de deosebite, aromâni, albanezi, sârbi, greci, bulgari, turci ș.a., amestecul de confesiuni, confruntarea de mentalități nu rămân fără ecou într-o proză individualizată de o ambianță aparte. Toate aceste scrieri cu specific aromânesc au fost publicate, începând cu anul 1902, în gazete și reviste din Bitolia și din țară sau în cărți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
1901, 1; Lovinescu, Scrieri, V, 154, VI, 266; Iorga, Ist. lit. cont., II, 81-122; N. Iorga, O viață de om așa cum a fost, îngr. Valeriu Râpeanu și Sanda Râpeanu, introd. Valeriu Râpeanu, I, București, 1972, I, 438, 824, 832; Crăciun, Confesiuni, 184; Hristu Cândroveanu, N. Batzaria, UVPA, 134-137; Elena-Natalia Ionescu, Relations littéraires roumaines-turques (au XX-ème siècle), RSE, 1988, 1; Dicț. scriit. rom., I, 208-210; Cândroveanu, Aromânii, 77-80. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
religiile (É. Jacob), recunoaște în cult distincția fundamentală dintre sacru și profan, un dualism pe are Biblia ebraică nu-l rezolvă, iar Noul Testament încearcă cu greu să-l depășească, recurgând la concepte precum „preoție universală” (ce are ecou încă în confesiunile protestante), prezența divină în comunitate, în preoție și în sacramente (ca în bisericile „catolice”) și altele. Faptul că în unele biserici creștine dualismul nu este încă depășit confirmă aceste dificultăți. Prin aceasta, după cum observa mai sus citatul W. Eichrodt la
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]