6,839 matches
-
auz. Unitatea este continuatoarea Institutului de orbi și surdo-muți „M. S. Regina Maria” din Cernăuți și funcționează într-o fosta cazarma austriacă din anul 1943, când s-a transferat de la Cernăuți. Religia predominantă în Vicovu de Sus este ortodoxia. După confesiune, populația localității se împarte astfel: 79.05% ortodocși, 19.47% penticostali și 1.26% baptiști. Conform recensământului din anul 1910, în Vicovu de Sus locuiau 6.725 persoane de confesiune ortodoxă, 359 israeliți, 269 romano-catolici, 24 greco-catolici, 16 luterani, 2
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
Cernăuți. Religia predominantă în Vicovu de Sus este ortodoxia. După confesiune, populația localității se împarte astfel: 79.05% ortodocși, 19.47% penticostali și 1.26% baptiști. Conform recensământului din anul 1910, în Vicovu de Sus locuiau 6.725 persoane de confesiune ortodoxă, 359 israeliți, 269 romano-catolici, 24 greco-catolici, 16 luterani, 2 armeano-catolici. În 1930, stuctura populației după religie era următoarea: 7.860 ortodocși, 253 romano-catolici, 7 greco-catolici, 334 mozaici, 30 baptiști, 24 evangelici, 4 alte religii și secte, 40 fără religie
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
7.860 ortodocși, 253 romano-catolici, 7 greco-catolici, 334 mozaici, 30 baptiști, 24 evangelici, 4 alte religii și secte, 40 fără religie și liber cugetători. Rezultatele recensământului efectuat în 2002 indicau că în Vicovu de Sus trăiau 11.166 persoane de confesiune ortodoxă, 2.751 penticostali, 179 baptiști, 11 adventiști de ziua a șaptea, 6 romano-catolici, 4 creștini după Evangelie, 3 creștini de riț vechi, 1 reformat, 1 de altă religie, 3 fără religie. Lăcașuri de cult pentru ortodocși: Lăcașuri de cult
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
Ludwig Emil Grimm (1790-1864) și Charlotte (Lotte) Amalie Grimm (1793-1833). Părinții lor erau Philipp Wilhelm Grimm, jurist, și Dorothea Grimm, născută Zimmer, fiica unui consilier orășenesc din Kassel. Familia Grimm era originară din Regatul Saxoniei, bunicii fraților Grimm fiind de confesiune reformată. Cei doi frați și-au petrecut anii copilăriei în orașele germane Hanau și mai apoi Steinau. Moartea tatălui în 1796, când Jacob era în vârstă de unsprezece ani, iar Wilhelm zece, a adus o sărăcie lucie pentru familie și
Frații Grimm () [Corola-website/Science/299313_a_300642]
-
adică în epoca de formare a noului stat și în intervalul de criză politică 1658-1661. În prezența principelui Ioan Sigismund Zápolya, la 6 ianuarie 1571 dieta de la Târgu Mureș a hotărât adoptarea libertății conștiinței religioase în Transilvania a celor patru confesiuni: romano-catolic, reformat, evanghelic și unitarian. Principele de religie unitariană dorea însă o promovare deosebită a acesteia din urmă. Acest eveniment a constituit o contribuție de dimensiune europeană la instalarea toleranței religioase, model practicat peste secole în Transilvania. Masacrul de la Siculeni
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
cu privire la rit. Dar fiecare Biserică locală și-a stabilit câte un rit, în conformitate cu învățătura creștină. De-a lungul istoriei s-a ajuns la rituri bine închegate, pe regiuni, apoi pe arii mai largi. Un rit nu ține strict de o confesiune creștină aparte. Totuși învățătura unei Biserici se vede din ritul pe care-l întrebuințează acea Biserică. În lume sunt următoarele ramuri și rituri. Cele scrise cu violet sunt rituri dispărute, iar cele cu verde sunt rituri "înviate". De pildă, ritul
Rit () [Corola-website/Science/298753_a_300082]
-
spirit a fost înființat, de același papă, un an mai târziu (1576), „"Collegium Illyricum"”, pentru românii („valahii”) și sârbii din Iliria (Bosnia și Herțegovina de astăzi) și Dalmația (azi în Croația) iar după 8 ani ""Collegium Maroniticum"", pentru credincioșii de confesiune maronită (din Liban). În 1622 lucrarea acestor colegii, încă nu îndeajuns eficientă printre ortodocși, este completată de înființarea organizației „"Sacra Congregatio de Propaganda Fide"”. Rolul ei era aducerea „necredincioșilor schismatici, eretici ori păgâni” în ascultare față de scaunul Romei. Ea a
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
și tolerant, care vrea să convingă, nu să învingă. Aparent modesta tipăritură, reeditată de episcopul Ioan Bob la 1813, a fixat pentru totdeauna tonul moderat, erudit și civilizat în care românii uniți cu Roma și-au apărat și își apără confesiunea în fața nu puținilor detractori. „Floarea Adevărului” (1750) a apărut și în versiune latină: „Flosculus Veritatis” (1753) și „Doctrina Christiana” (1757).
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
191.556 de greco-catolici, dintre care 160.896 etnici români, 19.645 maghiari, 6.148 romi, 1.721 ucrainieni, 1.542 germani etc. Aceste rezultate sunt contestate de Biserica Română Unită, care acuză faptul că în formulare era tipărită deja confesiunea ortodoxă și a susținut că autoritățile au făcut presiuni asupra celor recenzați să nu se declare greco-catolici. Independent de Biserica Română Unită, în România există de asemenea șase episcopii (dieceze) romano-catolice (de rit latin), care formează Biserica Romano-Catolică din România
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică () [Corola-website/Science/298828_a_300157]
-
până când în 1803, ca urmare a secularizării au trebuit să părăsească mănăstirea din Karlplatz. Cu toate aceste încercări masive de recatolicizare orașul a rămas în majoritate reformat. Populația catolică reprezintă doar o treime din locuitorii orașului. Această schimbare deasă a confesiunii religioase este o caracteristică deosebită a istoriei religioase din Kurpfalz și din Heidelberg. Pentru a ilustra în mod exemplar împărțirea confesională a Heidelbergului vom prezenta soarta bisericii Sfântului Duh. Aceasta, ca urmare a declarației religioase din 1706, a fost divizată
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
luna iunie 1946, la recomandarea lui Kawabata, povestirea "Tabako" a fost publicată în revista literară . Mishima și-a început primul său roman, "Tōzoku" (盗賊 "Hoții"), în 1946 și l-a publicat în 1948. I-a urmat apoi "Kamen no Kokuhaku" ("Confesiunile unei măști"), o operă cu accente autobiografice despre un tânăr cu latențe de homosexual, care trebuie să se ascundă după o mască pentru a fi acceptat de societate. Romanul a avut un succes extraordinar și a făcut din Mishima o
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
Ordeal by Roses" ("Ba-ra-kei: Calvarul trandafirilor") de Eikoh Hosoe, precum și în "Young Samurai: Bodybuilders of Japan" ("Tânărul samurai: Culturiștii japonezi") sau "Otoko: Photo Studies of the Young Japanese Male" ("Otoko: Studii fotografice ale tânărului bărbat japonez") de Tamotsu Yatō. După "Confesiunile unei măști" Mishima a încercat să uite obsesiile copilăriei și individul dublu care supraviețuia în mintea sa și a flirtat continuu cu moartea. A încercat să se lege cu frânghii groase de lumea reală și a început o serie de
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
din opera sa a fost afiliată zonei literaturii comerciale și a fost scrisă pentru bani, o mare parte rămâne cantonată în zona esteticului. A debutat cu un volum de povestiri dar adevăratul sau debut ca prozator l-a constituit romanul "Confesiunile unei măști" (1949). Imediat după acest volum, cot la cot cu colegul său de generație Abe Kobo, scriitorul s-a bucurat de protecția și aprecierea influentului câștigător al premiului Nobel pentru literatură Kawabata Yasunari. este, așa cum îi indică chiar titlul
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
să fie mai atras de brutalitatea unor imagini furate din marchizul de Sade sau de petele de sânge de pe torsul Sfântului Sebastian, al cărui martiriu îl descoperă în reproducerea unei pânze de Guido Reni, decât de poveștile cu zâne. Romanul " Confesiunile unei măști" a fost publicat pentru prima dată în anul 1949 în Japonia, fiind tradus din japoneză de Emil Eugen Pop; cartea a apărut în 2011 la Editura "Humanitas Fiction", în colecția "Raftul Denisei". Poveștilor lui Andersen le sunt preferate
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
a fost publicat pentru prima dată în anul 1956 în Japonia, fiind tradus din japoneză de Angela Hondru; cartea a apărut în 1985, la Editura "Univers", apoi în anul 2000 la Editura "Humanitas", în colecția "Cartea de pe noptieră". Romanul este confesiunea lui Mizoguchi un tânăr, debil fizic și bâlbâit, respins de toți cei din jurul său pentru aceste handicapuri. Fiu al unui preot budist sărac, Mizoguchi incendiază templul la care fusese primit pentru a se iniția și a deveni preot, ca și
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
povestea unui student înzestrat care devine cămătar în confuzia și corupția anilor de după război. Protagonistul, ca și creatorul său, sfârșește prin sinucidere. După cum se poate demonstra, Mishima a încercat să-și extindă capacitatea intelectuală dincolo de lirismul capodoperei sale din 1949 -" Confesiunile unei măști". "Mătase și perspicacitate" a apărut în anul 1964, când reputația lui Mishima începuse să alunece. În mod clar pare să fie o încercare de a repeta succesul romanului “ După banchet”, care a abordat subiectul nepromițător al politicii din
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
în străinătate. Deodată, dintr-un colț al paginii următoare mi-a apărut în față o imagine care, parcă mă așteptase acolo. Era o reproducere a unei lucrări renascentiste târzii: Sfântul Sebastian al lui Guido Reni”. Mishima a descris pictura în “Confesiunea unei măști”: “Un tânăr remarcabil de frumos era legat de trunchiul unui copac, fiind dezbrăcat. Mâinile sale încrucișate erau ridicate, iar fâșiile care-i țineau încheieturile prinse erau legate de copac. Nu se vedeau alte legături, iar singurul veșmânt peste
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
Penguin Books, 1970; New York: Berkley Pub., 1971; New York: Perigee Books, 1980. 28. Mishima, Yukio, "The Sailor Who Fell from Grace with the Sea", "The Temple of the Golden Pavilion", "Confession of a Mask" ("Marinarul alungat de valuri"), ("Templul de Aur"), ("Confesiunile unei măști"), Traducere de John Nathan, Ivan Morris și Meredith Weatherby, New York: Quality Paperback Book Club, 1990. 29. Mishima, Yukio, "The Seven Bridges" (“Cele șapte poduri”), Traducere de Donald Keene, în “Death in Midsummer and Other Stories”, New York: New Directions
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
București, 1988, vol. II, p.210-217. 8. Mishima, Yukio, "Templul de aur", Traducere de Angela Hondru, Editura Univers, București, 1985; Editura “Humanitas”, 2000. 9. Mishima, Yukio, "Tumultul valurilor", Traducere de Ana Maria Năvodaru, Editura Univers, București, 1975. 10. Mishima, Yukio, " Confesiunile unei măști", Traducere de Emil Eugen Pop, Universitas, București, 2003. 11. Mishima, Yukio, " Calea samuraiului astăzi", Traducere din engleză de Iuliu Rațiu, Humanitas, București, 2007, 2014. 12. Mishima, Yukio, "Soare si oțel", Traducere din japoneză de George Șipoș, Humanitas, București
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
2004 255.070 locuitori aveau un pașaport străin, 14,9 % din populație. Orașul are o puternică influență evangelic-luterană din timpul reformației (37 % din populație în 2002). Ca port foarte important s-a deschis însă de multă vreme și pentru alte confesiuni. Aici a apărut de exemplu la 1834 prima „comunitate baptistă” germană. Este un loc important și pentru comunitațile apostolice. Aici s-au despărțit Misiunea generală apostolică creștină de comunitățile apostolice catolice și s-a dezvoltat Biserica apostolică nouă. De la 1995
Hamburg () [Corola-website/Science/298945_a_300274]
-
filozofico-social, eroul principal al romanului fiind un intelectual care face tot timpul reflecții cu privire la problemele iudaismului, realizând o adevărată inventariere a acestora. Nuvela "Appasionata" care însoțește scurtul roman analitic "Subiect banal" (1935) este de inspirație hasidică și are ca subiect confesiunea agitată a unui bărbat pe care-l obsedează verificarea faptului dacă soția sa este în stare să-l înșele sau nu. Plină de introspecții nemiloase, nuvela dezvăluie faptul că această experiență a provocat practic adulterul. Romanul "Hilda" (1935) expune același
Ury Benador () [Corola-website/Science/297732_a_299061]
-
au supraviețuit unda misionarilor din Polonia și Germania. Primele perturbări pe fondul religios și social au loc la începutul secolului XVI. Au venit la apogeu între ani 1524-1525, când Biserica Sfânta Maria a fost profanată. Majoritatea locuitorilor atunci au schimbat confesiunea în favoarea luteranismului. O singură biserică din oraș a rămas romano-catolică. Pomerania Occidentală și-a păstrat independență până în 1648, când s-a sfârșit Războiul de Treizeci de Ani. Casa ducală locală, Grifiții, a dispărut în 1637. Teritoriul ducatului a intrat sub
Słupsk () [Corola-website/Science/297841_a_299170]
-
rotund botul fiind scurt din cauza nasului mare și buzei superioare bine dezvoltate neputând să suporte imaginea organelor genitale feminine băiețelul este oripilat așa că își inchide ochii dar principala valoare a creației sale constă în caracterul ei de autentică și tulburătoare confesiune a omului medieval asta a condus la apariția teroriei câmpurilor cuantice ale particulelor multiple corzile erau poziționate în locul nervilor și mușchilor iar scripeții în loc de articulații ramură a butucului viței de vie bistrița este înconjurată de coline acoperite cu întinse livezi
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
special în zona orașului Hrodna, este formată atât din belaruși, cât și din membrii minorităților poloneză și lituaniană. Într-o declarație dată mass-media în ce privește legăturile între Belarusian și Vatican, președintele Lukașenko a afirmat că ortodocșii și catolicii sunt „principalele două confesiuni din țara noastră”. Circa un procent aparțin Bisericii Greco-Catolice Belaruse. Belarusul a fost un principal centru al populației evreiești din Europa, 10% din populație fiind evreiască înaintea celui de al Doilea Război Mondial. Aceasta a fost redusă însă de război
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
dialogului, bogăția ornamentală și rafinamentul cizelării stilistice a frazei au impus creația lui Oscar Wilde în dramaturgia de la finele secolului al XIX-lea. Ultimele lucrări, după proces și după șederea în închisoare, vădesc sensibil depărtarea de principiile sale estetizante. În confesiunea "De profundis" (1897) el nu mai face risipă de paradoxuri strălucitoare, ci povestește cu multă durere în suflet despre zbuciumul său. Ideea că viața este un vârtej de suferințe pe care oamenii și le pricinuiesc unii altora stă la baza
Oscar Wilde () [Corola-website/Science/297971_a_299300]