6,656 matches
-
studiilor strategice cu domeniul statal a dus la o viziune concentrată exclusiv asupra statului, ceea ce a generat critici În special din partea susținătorilor extinderii conceptului de securitate și a adepților paradigmelor liberale În domeniul relațiilor internaționale. În același timp, a permis contestarea logicii clasice a strategiei pornind de la premisa că transformarea războiului În urma diminuării rolului statului ca principal actor pe scena războiului, angrenează o transformare a (logicii) strategiei. Pentru a analiza aceste puncte, clasica perspectivă a paradigmei trinitare a războiului, așa cum a
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
la progresele, subtilitățile și particularitățile modului în care filosofii politici au ridicat și ridică problema dreptății sociale și - în ultimă instanță - oricât de nedreaptă și nerezonabilă ar putea părea la prima vedere, această afirmație nu pare să constituie, totuși, o contestare a tezei că specificarea conceptului de dreptate socială reprezintă o temă legitimă (și importantă) a filosofiei politice. Tot ceea ce pare să condamne Dunn este "nivelul interesului și al energiilor imaginative" pe care filosofii politici le-au investit în investigarea ei
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
puțin patru aspecte importante. Cu o precizare esențială: orice evaluare în termeni statistici, cantitativi, a acestor reacțiuni este practic imposibilă. Rezistența culturală este, în primul rând, o stare de spirit necuantificabilă: a. Spiritul critic liber, manifestat prin ignorarea, eludarea, uneori contestarea indirectă a normelor, dogmelor, directivelor, ierarhiilor oficiale; omisiunea lor sistematică; refuzul tacit al pseudovalorilor oficiale face parte din aceeași atitudine critică definitorie; ea s-a manifestat în cerc restrâns, doar în unele redacții, este adevărat, dar a existat efectiv; b
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
care sunt cauzele menționate de autor pentru a ne explica pasivitatea, resemnarea, capitularea totală a locuitorilor acestei nenorocite insule unde cartea de căpătâi ar trebui să fie De la servitude volontaire a lui La Boătie. Nici un singur gest de revoltă: nici o contestare, afară de aceea cu desăvârșire simbolică și gratuită a eroului cărții. Bujor Nedelcovici dă două explicații (p. 7, 103, 139, 200, 218-219, pagini de citit și recitit) de ordin polițienesc și de psihologie colectivă și națională etc... S-ar putea adăuga
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
direcție sau alta, de la dreapta sau de la stânga și, în sfârșit, 4. O atitudine declarat și manifest represivă, violent de dreapta, agresiv și intolerant conservatoare. Miezul problemei pare a fi deci următorul: se numește reacțiune orice atitudine de critică, negare, contestare, de rezistență activă sau pasivă (p. 14) împotriva oricăror forme ale ordinii constituite, stabilite, fixate în forme date, obligatorii, autoritare, oficializate, represive. Orice sistem politico-social și scară de valori corespunzătoare, care la rândul său se fixează, se stabilizează și respinge
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pentru mulți decât prima): România opoziției nu este încă adaptată, mai mult: este, deocamdată cel puțin, total incapabilă să asimileze și să se adapteze la aceste schimbări radicale. Ea a negat în bloc întreaga perioadă comunistă dintre anii 1947-1989. Această contestare globală a realității a stat la baza marelui eșec persuasiv al opoziției românești. Mesajul n-a fost ilogic, dar a fost nerealist și ca urmare impopular (pp. 61-62). Analiza, pe multe planuri, a acestei percepții politice greșite explică de ce Românii
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ales?) realitatea indiscutabilă a celor două Românii: Pentru electoratul românesc din 1990 vechea Românie era o țară străină. Pe de altă parte, cei ce au trăit toată viața activă în regimul comunist cu care se identifică în bună măsură percep contestarea globală a regimului ca o contestare a sensului propriei lor vieți. Ceea ce, psihologic vorbind, constituie o imposibilitate: o sinteză de reflexe, deprinderi, amor propriu și instinct de conservare indisolubile și foarte firești. Cât de întins este acest segment social? Judecând
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Românii: Pentru electoratul românesc din 1990 vechea Românie era o țară străină. Pe de altă parte, cei ce au trăit toată viața activă în regimul comunist cu care se identifică în bună măsură percep contestarea globală a regimului ca o contestare a sensului propriei lor vieți. Ceea ce, psihologic vorbind, constituie o imposibilitate: o sinteză de reflexe, deprinderi, amor propriu și instinct de conservare indisolubile și foarte firești. Cât de întins este acest segment social? Judecând după sondajele prezentate pe larg în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Arbor, Michigan, 1993, nu contest, de mare seducție, sau... 10. Cultura oficială, cultura alternativă I. Cultura oficială O nouă cultură română poate mai bine spus: regenerată, redefinită și reorganizată pe alte baze nu este posibilă fără împlinirea unei condiții esențiale: contestarea, despărțirea și definirea limpede a unei soluții alternative la cultura oficială dominantă. Ea a fost expresia directă a vechiului regim totalitar, cu toate urmările sale esențiale în sfera culturii. Etapa finală nu poate fi decât dizlocarea și eliminarea acestui tip
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
imobilă, ierarhia oficială devine metoda specifică de promovare, consacrare și simbolizare (în toate sensurile) a ordinii stabilite. Concepută și instaurată ca eternă, ierarhia corespunzătoare va fi considerată și impusă ca definitivă. Aniversările și premierile solemne devin forme tipice de consacrare. Contestarea sa echivalează cu însăși subversiunea și destabilizarea sistemului. Activistul cultural este expresia directă, promotorul și gardianul inflexibil al acestei ierarhii oficiale. Este unul din fenomenele cele mai greu perceptibile de către intelectualii occidentali. Venind, uneori, la noi și în trecut, ei
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
propriu al cuvântului structural și definitiv antireformistă. El detestă, din instinct de conservare, în primul rând, spiritul critic, orice poziție independentă, dizidența de orice fel, în ordinea ideologică și culturală, pentru a ne menține doar în acest plan al discuției. Contestarea ierarhiei consacrate, a principiilor oficiale, a soluțiilor alternative, creațiile paralele, subversiunea ieșirii din normă fenomen tipic sistemului totalitar îi produc o repulsie organică, sinceră. Chiar dacă rezervele sale de oportunism sunt imense, practic nelimitate, ideea schimbării, reformei, răsturnării îl umple, instinctiv
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nu mai era de demonstrat... Nu e de mirare deci că apar periodic nemulțumiri și proteste. O decepție permanentă și apăsătoare se face mereu simțită. Dar nostalgia reformei, chiar dacă de o evidență imperioasă, pare mai curând expresia unui ritual al contestării unui sistem, decât o speranță reală. Acesta nu poate fi reformat, de fapt, decât în ansamblul său. Ceea ce nu înseamnă că ultima Declarație de la Neptun, lansată cu prilejul întâlnirii scriitorilor români din întreaga lume (5-10 iunie 1995) nu este pe
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sau cultură ori subcultură dizidentă (în termenii Europei de Est, ai blocului sovietic în general). Starea de spirit Cu alte cuvinte, cultura alternativă nu înseamnă în mod permanent, necesar și în toate cazurile, acte de subversiune și opoziție deschisă, de contestare directă a regimului dominant, totalitar în speță. O coexistență cum se spunea până nu de mult mai mult sau mai puțin pașnică este, în anumite condiții, posibilă. Ea reprezintă, în ultimă analiză, doar expresia unei conștiințe culturale proprii, independente. Care
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
înmulți, unul din E. Hemingway, de pildă. Concepția de bază este că scriitorul, omul de cultură, în general, reprezintă conștiința critică a societății, un factor de permanentă punere în discuție, fermentul său fecund de analiză critică, sistematică sau dezordonată, de contestare directă sau indirectă, a structurilor sale. Din acest punct de vedere, cultura alternativă reprezintă expresia directă a spiritului critic, militant și activ, prin toate formele dezbaterii intelectuale inconformiste și neinstituționalizate. Mai întâi ca potențialitate și apoi ca act, ca să ne
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
punctul său de vedere. Dar exact același act cultural publicarea unei cărți controversate, de pildă poate fi considerat, interpretat, înțeles, și din perspectiva diametral opusă, nu mai puțin ca un act de libertate. Doar cu sensul schimbat, de rezistență, de contestare etc. a bazelor regimului existent. Perversitatea, poate și subtilitatea, într-un fel, ca și fatalitatea unei astfel de situații, vin din faptul că ambele teze pot fi susținute în egală măsură în legătură cu unul și același act cultural. Sistemul nu putea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
exprimare etc. Folosim deci libertatea (de un anume conținut), pentru a desființa libertatea (căreia îi dăm, în același timp, un alt conținut). în al doilea rând, fără a intra câtuși de puțin în demonstrații complicate și savante, acest tip de contestare, de avangardă, este recuperat și transformat cu regularitate în clișeu, în stil și chiar în produs comercial și editorial, vandabil ca oricare altul. Deci, într-o formă culturală integrată și adaptată și societății de tip liberal 22. Deși sensul său
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
altul. Deci, într-o formă culturală integrată și adaptată și societății de tip liberal 22. Deși sensul său inițial a fost, este și rămâne net antiliberal. în sfârșit, recuperarea se face simțită și în sfera studiilor artistice și literare. Toate contestările posibile au devenit, devin și vor deveni cu certitudine simple capitole distincte de istorie literară și artistică. în cadrul lor, toate alternativele sunt stocate, aliniate, nivelate, egalizate. Deci, chemate la ordine, disciplinate, extirpate de orice agresivitate și violență practică de tip
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și inconcludente dezbateri și, bineînțeles, polemici (la care și noi am fost antrenați, fără voie de altfel 1), exprimă tocmai o astfel de stare latentă și, în același timp, evidentă, de criză, de totală insatisfacție culturală. Ea revine cu regularitate. Contestarea vechilor ierarhii literare, sau a unor scări de valori, constituie de fapt doar vârful unui aisberg. Ceea ce se cere în prelungirea unor revendicări mai vechi, de același tip este, în realitate, o adevărată schimbare de paradigmă culturală (Ion Simuț) 2
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cu alte discipline și o extindere a orizonturilor de cercetare. În acest proces, metodele interpretative convenționale și utilizarea conceptelor din naratologia clasică sunt contestate uneori și sunt alteori subminate, într-un dialog interdisciplinar în care reconsiderarea metodelor de interpretare și contestarea terminologiei reprezintă oportunități care favorizează reexaminarea terminologică și reconsiderarea definițiilor canonice. Există nenumărate dispute între naratologi pe tema narațiunii ca fenomen transmedial. În contextul acestor discuții unele voci consideră că fenomenul ar trebui să fie lămurit, înainte de toate, sub aspect
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
calitate democratică în termeni de răspundere, pe "orizontală" sau pe verticală. Răspunderea "orizontală" e datorată alternanței, iar cea "verticală" separării și controlului reciproc al puterilor, așa cum se poate observa în varii cazuri de democrații majoritare. În plus, în contextul anumitor contestări și tradiții culturale, un model majoritar (în care se pune pe prim-plan individul, în detrimentul comunității) poate fi mai eficient pentru realizarea deplină a drepturilor civile și politice. Prin urmare, nu se poate vorbi de un model superior celuilalt din
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de toleranță, acceptare sau de respingere se aplică, de asemenea, comunității naționale, o țară fiind recunoscută ca o realitate unitară, cu o anumită populație și un anumit teritoriu. În timpul unei crize, un element tipic de conflict radical între partide este contestarea unității naționale, în special dacă bazele istorice ale edificiului național sunt fragile din cauza diversității lingvistice, rasiale sau religioase. Este vorba de o situație în care partidele pot juca un rol esențial, fie în timpul consolidării (cum s-a întâmplat în Spania
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ce scop? În conjunctura de după `68, Grupul celor Zece a încercat să mediteze la ceea ce el definea ca o situație de criză, iar membrii săi se prezentau ca arhitecții unei societăți mai bune. La mijlocul anilor `60, începe să se nască contestarea valorilor societății de consum și se dezvoltă o atitudine nouă față de autoritate, de norme și de tabuuri. Războiul din Vietnam declanșează manifestații împotriva "imperialismu-lui american" și determină crearea de structuri politizate în instituțiile școlare și universitare. Ca urmare a apariției
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
indivizilor, "care se luptă cu dificultăți crescînde". Primul său capitol se încheie printr-o constatare: "Creșterea economică nu se mai înscrie în cadrul unui pro-gres nedefinit și controlat al speciei umane. Dimpotrivă, ne antrenează într-o criză profundă: perturbarea ecosistemului terestru, contestarea societăților umane, confuzia indivizilor", și propune "o nouă transformare inevitabilă". Fenomenul creșterii ține, după el, de o "perspectivă bio-antropologică", iar Robin se plînge că economiștii, sociologii, filosofii și politicienii țin atît de puțin cont de noile descoperiri din biologie. Al
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
are eleganța de a se disimula vag, împrumutând aparențele unei mondenități cordiale, mereu bineve nite. Această așezare în discurs poate părea paradoxală la o specia listă în studiul adumbritului Cioran și în înțelegerea lui Ionesco, experți ai negației și ai contestării radicale. Important este însă că ea structurează și articulează cu finețe o voce distinctă din România intelectuală a zilelor noastre; una în plină ebuliție, despre care mărturiresc deplin și paginile introduse de modestele rânduri ale celui care semnează Ovidiu PECICAN
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Mackinder 1944 [1919]). În timp ce noul medievalism se întoarce la politica internațională premodernă pentru a înțelege sistemul actual, ideea ciocnirii civilizațiilor reînnoiește tradiția geopolitică realistă anterioară războiului, care a fost întotdeauna deterministă cultural. Dacă luăm teza lui Huntington din această perspectivă, contestarea civilizației nu aduce nimic nou, ci doar o caracteristică preordonată a chestiunilor internaționale, care fusese estompată de cioc-nirea ideologiilor. Mai mult, Huntington reînvie discursul războiului rece. El împarte lumea în civilizații diferite (poli), care ocupă arii culturale (teritorii) diferite, la
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]