10,108 matches
-
E și duduia Hilary acolo. Îi dădu lui Phoebe o serie de îndrumări complicate, pe care, urmându-le cu strictețe, o duseră într-un fel de spălătorie din subsol. Nu se descurajă și urcă din nou sus și rătăci pe coridoare vreo zece minute până când auzi râzând glasuril celor doi frați din spatele unei uși întredeschise. O împinse și se pomeni într-o încăpere mare, friguroasă și în același timp înăbușitoare. Roddy și Hilary stăteau în fața mapei ei deschise pe masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fel de copil eram, ci mai degrabă despre cărțile pe care le citeam atunci: povestiri cu copii din clasa mijlocie care-și petreceau împreună vacanțele prin case de țară care se dovedeau a fi pline de uși mascate și de coridoare secrete; povestiri cu aventuri de roman gotic desfășurate în benzi desenate sinistre, ale căror detalii erau cu greu aprobate de părinți; povestiri cu adolescenți din îndepărtata Americă, demni de invidiat, care se adunau în cluburi de detectivi și păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
jos. Văzu în fața ochilor chipul bombănitor al lui Sid James, care-i adresă un zâmbet amenințător și șopti: — Hai, glumețule. Cred că e timpul să mergem la o plimbare. Imobilizând ferm brațul lui Thomas la spate, îl împinse pe un coridor, ignorând protestele înfundate ale ilustrului bancher. — Știu că pare dubios, spunea el, dar verificam doar soliditatea materialelor de construcție. Este absolut esențial să știm că investițiile noastre sunt... Ascultă, băiete, am citit despre oameni ca tine în ziare. Sunt cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a întreba: — Și pe urmă ce s-a întâmplat? — Am fost adus aici și acum se pare că mă vor ține închis o zi sau două. De-aia am dorit să vii cât mai curând posibil. Se auziră pași pe coridorul de afară. Findlay așteptă până se îndepărtară, apoi se aplecă spre mine conspirativ. — Am făcut, spuse el cu glas scăzut, câteva descoperiri uluitoare. Vei fi încântat să afli - deși nu în mod special surprins, dacă ești cât de cât familiarizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și a început să pună întrebări. Am răspuns la majoritatea. Fiona nu era în stare. Infirmiera nota răspunsurile pe un carnet. În curând păru să ajungă la o concluzie și spuse: — Urmați-mă, vă rog. În timp ce ne conducea pe un coridor, am îndrăznit să mă plâng timid: — Nu par a fi mulți medici pe aici. Trecuse deja de unsprezece. — E un singur medic de gardă astă-seară. Consultă cazurile majore și pe cele minore, deci are multe pe cap. A avut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
miște sau să se ridice în capul oaselor: stătea întinsă pe targă, ținându-mă de mână. Mi-o strângea tare. Părea înspăimântată. — De ce durează atât? Asta era cealaltă expresie des folosită. Cu puțin timp înainte de miezul nopții am ieșit pe coridor să văd dacă se întâmplă ceva. Uitându-mă după o figură cunoscută, l-am zărit pe medicul de gardă. Se grăbea spre recepție. Am fugit după el, strigând, „Scuzați-mă“, dar a fost întâmpinat de o echipă de infirmiere care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de ceva. — Avem nevoie de cămăruța asta. Mă tem că va trebui să vă mutăm de aici. — Să ne mutați? Dar am crezut că nu aveți unde să ne mutați. S-a dovedit că aveau. Au scos targa Fionei pe coridor, au tras un scaun pentru mine să stau lângă ea și ne-au lăsat acolo. A mai durat nouăzeci de minute până au găsit un pat. N-am ajuns la alți medici între timp: atât internul, cât și de negăsitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
două când au venit infirmierele s-o ia pe Fiona, dar arăta deja neajutorată și speriată. Am strâns-o tare de mână și i-am sărutat buzele. Erau foarte reci. Apoi am privit în urma ei în timp ce-i duceau targa pe coridor. Personalul insistase să mă duc acasă să mă odihnesc puțin, dar n-am reușit decât să împlinesc prima parte a indicațiilor lor. Eram extenuat fizic, în primul rând pentru că mă întorsesem pe jos de la spital, ajungând acasă puțin după ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că asta mi-au spus că se va întâmpla. Am văzut că își dădea seama că nu trebuia să-mi spună. Probabil presupusese că știam deja. — Ascultă, spuse ea, ar trebui să mă întorc în salon... Am urmat-o pe coridor, dar n-a mai vrut să-mi răspundă la întrebări și am renunțat când am zărit-o pe doctor Gillam în parcare ocrotindu-se de frigul iernii cu mănuși și palton, M-am grăbit spre intrarea principală și am alergat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de urme de suferință. Era aproape două când infirmiera a venit în sala rudelor să mă trezească. Eram cufundat într-un somn adânc. N-a spus nimic și eu n-am întrebat-o de ce venise. Doar am urmat-o pe coridor. Când ne-am apropiat de salon, a spus ceva, dar nu-mi amintesc ce anume. A ezitat o clipă înainte de a deschide ușa și m-a întrebat: — Dormeai adânc, nu? Și când n-am răspuns: Să-ți aduc o ceașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fulgere și ploaie să te orbească, nu altceva, destulă ca să îmbibe morții cu apă în morminte. Tăcu câteva clipe, înainte de a adăuga: Dar ca să răspund la întrebarea dumneavoastră, nu m-am referit la vreme. — Nu? Pyles puse valiza jos în mijlocul coridorului și-l bătu pe Michael pe piept. — Au trecut aproape treizeci de ani de când familia s-a întâlnit ultima oară în casa asta, spuse el. Tragedia și crima ne-au vizitat atunci și asta se va întâmpla și în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
asta se va întâmpla și în seara asta! Michael făcu un pas înapoi, clătinându-se ușor de la contactul apropiat cu aura alcoolică a majordomului. — La ce anume te referi? întrebă el, ridicând el însuși valiza și continuându-și drumul pe coridor. Tot ce știu, spuse Pyles, șchiopătând după el, este că se vor întâmpla lucruri îngrozitoare astă-seară. Lucruri cumplite. Să ne socotim norocoși dacă ne vom trezi mâine-dimineață siguri în paturile noastre. Se opriră în fața unei uși. — Aceasta este camera dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
schimbă cât de repede putu de hainele ude, apoi închise ușa dormitorului în urma lui, cu un oftat încet de ușurare și se grăbi să revină la parter. Dar era mai complicat decât își închipuise. Etajul casei era un labirint de coridoare, pe care Michael - își dădea seama acum - fusese atât de distras de profețiile majordomului, încât nu observase diversele răsuciri și cotituri. După ce merse câteva minute dintr-o parte într-alta prin pasajele întunecate acoperite cu covoare subțiri, neliniștea începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din nou ocazia să blesteme arhitectura diabolic de întortocheată a clădirii. Când ajuns în capul Marii Scări, descoperi că habar nu avea în ce direcție s-o ia și irosi câteva minute gâfâind; apuca ba la dreapta, ba la stânga pe coridoarele care șerpuiau și se intersectau până când, dintr-o dată, dădu colțul și nimeri peste Phoebe. — Ce cauți aici? spuse ea. — Te căutam, desigur. L-ai găsit? — Pe Henry? Nu, nu mai e acolo. Poate a coborât. — Probabil. Dar hai să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dacă totuși se va trezi, incovenientul temporar de a fi ținut captiv va cântări prea puțin în comparație cu siguranța lui personală. — Cred că ar fi bine să țin eu cheia, spuse Phoebe băgând-o în buzunarul blugilor în timp ce porneau împreună pe coridor. — De ce? — Mi se pare evident. Michael și cu mine eram legați când a fost omorât Thomas. Asta ne absolvă de vină, nu? Presupun, rosti sec Hilary, după un moment de gândire. În orice caz, felicitările mele pentru cei care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în afară de scârțâitul - pentru care Michael își făcea reproșuri - al scării pe care urca, după ce termină inspecția finală a casei. Fie de oboseală fie de zăpăceala produsă de amețitoarele evenimente din ultimele ore, Michael se lăsă din nou învins de labirintul coridoarelor și când intră în ceea ce credea că este dormitorul lui, primul lucru pe care l-a văzut a fost o mobilă mare și nefamiliară: un dulap de mahon, cu o oglindă în mărime naturală pe ușă. Phoebe era cu spatele la oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de explozibil la viteza de șapte sute șaptezeci și cinci de kilometri pe oră. Irakienii nu au așa ceva. Apoi mai sunt aeronavele F-111A; colonelul Gadaffi știe deja de ce sunt în stare. Cu ajutorul aeronavelor EF-111A Raven, care blochează radarele inamice, pot zbura pe un coridor de atac cu peste douăzeci și două de mii de kilometri pe oră. Cala poate adăposti până la paisprezece tone de artilerie... Michael își pierduse deja interesul. Erau multe alte chestiuni urgente la care să se gândească. — Deci crezi că Mortimer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ascunsă între cele două camere. — Exact - doar l-ai auzit vorbind în germană. Începe să se lege. Crezi că vorbea într-un aparat de emisie-recepție? — Sigur că ar fi putut. Michael se ridică brusc. — Care cameră era? — E la capătul coridorului. Cea în care stă tânărul Roderick. O luă la fugă pe coridor și se duse după Phoebe, știind că ea avea singura cheie. Dar nu mai era în pat. Cuprins de o neliniște bolnăvicioasă, Michael se întoarse și o găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
germană. Începe să se lege. Crezi că vorbea într-un aparat de emisie-recepție? — Sigur că ar fi putut. Michael se ridică brusc. — Care cameră era? — E la capătul coridorului. Cea în care stă tânărul Roderick. O luă la fugă pe coridor și se duse după Phoebe, știind că ea avea singura cheie. Dar nu mai era în pat. Cuprins de o neliniște bolnăvicioasă, Michael se întoarse și o găsi stând în ușă în spatele lui, cu o expresie stranie pe față. — Repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ajutor, își aminti, care mai erau probabil în camera unde fusese găsit cadavrul lui Henry. Nu-i trebuia decât un minut sau două ca să le ia, dar dintr-un motiv oarecare, perspectiva asta o neliniștea. Se pomeni tremurând în timp ce parcurgea coridoarele și urca la al doilea etaj al casei, avu presentimentul că începuse să retrăiască evenimentele nopții precedente, impresie întărită în clipa când dădu ultimul colț și auzi sunetul televizorului, pus pe știrile de la ora unu. Deschise ușa. Președintele Bush se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
preocupările mele preferate În zilele de lucru a devenit cercetarea modului În care colegii se chinuie să nege vreo blasfemie tocmai scăpată pe gură. Emily și-a trecut cardul prin cititorul electronic și am pornit-o amândouă În tăcere prin coridorul plin de coturi până În partea centrală, unde era situat biroul Mirandei. Am urmărit din priviri cum deschide ușile franțuzești și Își aruncă haina și geanta pe unul dintre birourile aflate În antecamera Încăperii cavernoase În care lucra Miranda. — Ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
chiar și unii redactori s-au cam autoservit. Așa că acum toată lumea e urmărită. Și-a trecut cardul prin cititorul de la ușa groasă de sticlă, care s-a deschis cu un declic. — Urmărită? Ce anume Înseamnă „urmărită“? Pășea cu iuțeală pe coridorul care ducea spre biroul nostru, iar șoldurile i se legănau dintr-o parte În alta În pantalonii reiați maro, foarte mulați, pe care Îi purta. Îmi spusese În ajun că ar trebui să mă gândesc serios să-mi cumpăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fac. Așa că, atunci când s-a făcut de ora patru și Emily tot nu și-a făcut apariția și n-am primit nici un telefon de la Miranda, am făcut ceva de neimaginat: am părăsit biroul. După ce am aruncat o priviră rapidă pe coridor și m-am convins că Emily nu era nicăieri prin preajmă, am alergat, la propriu, În zona recepției și am apăsat de vreo douăzeci de ori pe butonul liftului. Sophy, splendida recepționeră asiatică, a ridicat din sprâncene și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În Los Angeles, un „compozitor super-extra În plină ascensiune“, care Îi promisese că Îi va face o vizită la New York peste vreo două săptămâni. Stăteam la taclale cu un redactor-adjunct de la cosmetice, care Își avea biroul În partea cealaltă a coridorului, un tip foarte drăguț, absolvent al Universității Vassar, ai cărui părinți nu știau - În pofida facultății pe care și-o alesese și a faptului că era redactor În domeniul cosmeticelor la o revistă de modă - că el se culca, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În funcție de trafic. Pe când ieșeam din birou, am auzit-o pe Emily formând nebunește numere de telefon pe interior și aproape zbierând În receptor: „Vine - spune la toată lumea!“ Mi-au trebuit nu mai mult de trei secunde să mă năpustesc prin coridoare și să depășesc departamentul de modă, apucasem deja să aud țipete Împanicate: „Emily a zis că e pe drum“ și „Miranda vine!“ și, mai ales, un urlet neomenesc: „S-a Întooooooooors!“ Asistenții aranjau de zor hainele din mini-expoziția vestimentară de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]