7,769 matches
-
se aseamănă cu a lui, fără să fie în mod necesar identică. Pentru că, dacă opera desăvârșită nouă ne procură delectarea sau bucuria estetică, artistul adevărat rămâne mai totdeauna nemulțumit de realizarea ei. Fie că privim opera lui Dumnezeu, adică frumusețea cosmică, fie că privim opera geniului, contemplația noastră e de aceeași natură sensibilă. Această constatare ne face să ne întoarcem încă o dată la ipoteza genialității latente. Contemplând sensibil opera de artă, devenim sau dovedim că suntem, după această ipoteză, congeniali cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de aceeași natură sensibilă. Această constatare ne face să ne întoarcem încă o dată la ipoteza genialității latente. Contemplând sensibil opera de artă, devenim sau dovedim că suntem, după această ipoteză, congeniali cu artistul. Dar atunci, contemplând în același mod frumusețea cosmică, opera lui Dumnezeu, n-ar urma că suntem deopotrivă cu Dumnezeu, precum pretinde esteticianul că suntem deopotrivă cu geniul? Iată cum această ipoteză nu se ține în picioare, deși trebuie să adăugăm, oarecum în favoarea ei, că între noi și Dumnezeu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a operei, care-i absoarbe toată energia. El are conștiința superioară a nobilei și singularei misiuni, pe care o împlinește în lume. Și dacă noi vedem în titanica-i luptă de a fauri miracolele frumuseții o amintire a dumnezeieștii creații cosmice, conștiința artei lui nul1 apropie mai puțin de divinitate. Se poate vorbi fără exagerare de un profetism artistic, care constă în a răpi în operă ceva din splendorile sublimelor viziuni pentru a le împărtăși oamenilor. Între primirea frumuseții de sus
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
răspunzătoare de artă, dar mai ales pe creatorii ei. în ordinea naturală a vieții, arta e un dar divin, am spus noi. Un dar atât de excepțional încât e aproape singurul lucru din această lume ce ne amintește actul creației cosmice. Măreț lucru e întradevăr să contempli într-un geniu chipul Ziditorului din ceruri! însă nici un dar nu s-a dat spre sminteala omenirii, ci toate spre desăvârșirea ei. Istoria talanților ne învață că cu cât darul e mai mare, cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
că toată filosofia reprezentării simbolice a acestui instinct constă în conformitatea artistului cu ordinea firească a vieții. Instinctul sexual în slujba continuității biologice e sanctificat de Biserică și ridicat la rangul de taină dumnezeiască. În ordinea fizică, el continuă creația cosmică, precum în ordinea artistică o continuă plăsmuitorii frumuseții. Estetica relevând vitalitatea sexuală a omului de geniu, nu face altceva decât să indice înrudirea firească dintre puterea creatoare a instinctului biologic și a instinctului artistic. Unul continuă existența; celălalt o apoteozează
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mediul și el e cel care creează un moment nou în istoria unei culturi. în sens creștin, problema acestor relații, din care naturalismul face elemente covârșitoare asupra insului creator, trebuie înțeleasă ca o legătură firească a microorganismului omenesc cu mediul cosmic. Când afirmăm că omul rezumă în făptura lui făptura cosmică, nu înțelegem prin aceasta că el ar fi un produs pasiv al marelui cosmos, pentru că, dincolo de legăturile fizice și biologice, omul e un suflet individual, un chip al lui Dumnezeu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în istoria unei culturi. în sens creștin, problema acestor relații, din care naturalismul face elemente covârșitoare asupra insului creator, trebuie înțeleasă ca o legătură firească a microorganismului omenesc cu mediul cosmic. Când afirmăm că omul rezumă în făptura lui făptura cosmică, nu înțelegem prin aceasta că el ar fi un produs pasiv al marelui cosmos, pentru că, dincolo de legăturile fizice și biologice, omul e un suflet individual, un chip al lui Dumnezeu, cu proprie rațiune și libertate proprie, ceea ce îl ridică mai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
rece. Pentru ascet însă, orgoliul e păcatul capital, care a adus prăbușirea omului, durerea și moartea în lume. Căderea lui Adam din dumnezeire, cum scrie în Filocalie, decurge din păcatul orgoliului. Ascetul nu urăște și nu disprețuiește lumea ca făptură cosmică a lui Dumnezeu, ci păcatul din lume, care o dezdumnezeiește. A numi genialitatea un nou monahism și o altă sfințenie, cum face Berdiaev, înseamnă a confunda lucruri care nu merg împreună decât forțate de judecata cea mai arbitrară și mai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al nemuririi. Ideea aceasta transpare din întreaga dispoziție a artelor în lăcașul Bisericii, care, în totalitatea ei, nu e altceva decât imaginea hieratică a cosmosului restabilit în sfințenie prin Iisus Hristos. Și tot astfel transpare din acele icoane de ansamblu cosmic cum e „Rădăcina lui Iessei”, „Toată suflarea să laude pre Domnul” sau „De tine se bucură toată făptura”. În asemenea icoane, toată ierarhia creației apare, plutind în cascadă de lumină cerească, de la peisajul cu plante și animale din planul de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pătrunzătoarele-i nuanțe cromatice de o prăpăstioasă melancolie, nu e altceva decât sublimarea muzicală a distanței. Doina e strâns legată de mitul ciobanului din lună și nu putem înțelege toată adâncimea ei afectivă decât considerând-o în complexul acestui simbol cosmic al singurătății și al înstrăinării. În structura ei melodică, alcătuită din modulații înscrise într-o monotonie dominantă, jelania durerii de a nu fi unde te dorești se rostește prin aceste nesfârșite ghirlănzi de tonuri minore, iar distanța, care rămâne mereu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în veșnicie, când orice putință de reparație este exclusă. Dacă iadul ar fi foc fizic, pedeapsa n-ar fi atât de mare față de focul spiritual al chinului fără leac din mustrarea eternă. în contrast cu flăcările acestui chin se desemnează armonia iubirii cosmice. Când spun: „Eu sunt și iubesc” totdeodată, aceasta înseamnă că ființa și iubirea sunt unul și același lucru, identitate care exclude spărtura dintre cugetare și viață, subordonând-o pe cea din urmă capriciului și imperfecțiunii celei dintâi. Identitatea dintre ființă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sunt unul și același lucru, identitate care exclude spărtura dintre cugetare și viață, subordonând-o pe cea din urmă capriciului și imperfecțiunii celei dintâi. Identitatea dintre ființă și iubire exclude izolarea eului care iubește, obiectul acestei iubiri rămânând întreaga existență cosmică. A iubi totul după modul lui Dumnezeu înseamnă raiul pe pământ. Dar cum lucrul acesta nu se vede în dezordinea haotică a lumii sub păcat, Dostoievski plăsmuiește în nuvela Visul unui om ridicol, care e un mare poem filosofic, imaginea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
copii, dacă vor izbuti să rămână copii până la sfârșit. La ei ne trimit bătrânii, care încarnează concepția mesianică a scriitorului și în mijlocul lor rămân curați tinerii apostoli ai aceleiași concepții, Alioșa Karamazov și Prințul Mîșkin. Singură copilăria deține taina transfigurării cosmice. Dostoievski dezvoltă în romanele sale o amplă doctrină de pedagogie creștină pentru a nu corupe această taină, pentru a o păstra și a o spori. Tragedia copilăriei însă, ca și tragedia raiului pământesc, stă în orgoliul nostru de a-i
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aceeași înălțime cu sfințenia, e o stare de har. Dar ce înseamnă să ne regăsim cu toții în conștiința universală a harului decât realizarea împărăției lui Dumnezeu în suflete, decât paradisul Duhului Sfânt în templele trupurilor noastre? E oare altceva iubirea cosmică pe care o predică Dostoievski? E oare un vis de nebun mistic credința lui că paradisul s-ar putea rezidi în câteva zile, în câteva ore chiar? Ideea aceasta, pe care am exprimat-o în eseul: Copilărie și sfințenie, pare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
negativ, devine pozitiv, creator prin ordonarea cosmosului. Următoarea etapă a creației constă în separarea luminii de întuneric, iar în cazul lui Descartes a certitudinii de eroare. Aceasta se realizează sub patronajul îndoielii. Lumina divină nu este considerată ca fiind lumină cosmică ce are ca sursă "luminătorii", ci "ideea de lumină". Descartes consideră această lumină ca fiind lumina cunoașterii. Această corespondență este clar enunțată în Olympica, scriere ce reprezintă o parte din notele reunite sub titlul de Cogitationes privatae. În această lucrarese
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
inteligibile, ci doar că nu sunt supuse transformării materiei, ele fiind legi (denumiri) date acestor transformări. De exemplu, când numește mișcarea drept "formă a căldurii", Bacon are în vedere mișcarea particulelor de bază, care este un proces etern, o lege cosmică. Pornind de la relația teoretic practic Bacon realizează o clasificare a științelor. Magia este știința practică ce se subordonează metafizicii, pentru că ea urmărește relația om-univers, mișcarea unuia către celălalt, atracția dintre ei. Tot științelor practice le aparține fizica, care studiază "procesul
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
protestantismul consideră harul "ca ceva esențialmente exterior naturii umane ce se mântuiește; și nu se mai vede bine cine se mântuiește, dacă ceea ce e căzut nu se mântuiește". În Ortodoxie, ideea transfigurării interne nu reprezintă decât o anticipare a transfigurării cosmice. De aceea, toate speculațiile asupra mântuirii universale diferă în funcție de perspectiva de abordare adoptată: ipostaza ontologică în Răsărit, ipostaza juridică, în Occident. Exemplul elocvent al acestei diferențe fundamentale îl constituie învățătura privitoare la Sfânta Fecioară. Dogma catolică a zămislirii ei fără de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
A cerceta existența lui Dumnezeu se cheamă mistagogie (mod de interpretare a misterelor, cunoaștere explicativă a misterelor, practicată de politeism apud Littré). În creștinism misterele sunt inexplicative, comunicate ritualic de sacerdot și singurele forme de eliberare a omului din captivitatea cosmică, comunitară și personală. Sacerdotul nu explică, fiind învăluit de ele ca și credinciosul". 8 Ibidem, pp. 95-96: "În tradiția și istoria Bisericii creștine, oricărui sacerdot care a vehiculat Adevărul secundum fidem, prezentarea lui dogmatică i-a fost revelată ca unui
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
s-ar putea întîmpla. De aceea și e poezia mai filosofică și mai aleasă decît istoria: pentru că poezia înfățișează mai mult universalul, cîtă vreme istoria mai degrabă particularul". Metodica rimbaldiană este a omului de știință și are ca obiect increatul cosmic: "adică existențele embrionare, germenii, peisajele nubile, limburile. Alegîndu-și ca domeniu al operațiilor poetice punctele critice ale unei naturi întregite prin adaosul unor existențe ideale, Rimbaud se dovedește încă o dată om de știință. Căci savantul - matematicianul mai ales - în cele mai
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
măsura imaginilor acestor zămisliri uriașe". Viziunea care anulează în totalitate inepta teorie a audiției colorate. Sonetul e și o ilustrare directă a metodei aplicate de autorul "Unui anotimp în infern: asemeni astrologilor, care realizează cantitativ cutare eclipsă ori cutare catastrofă cosmică revolută, el ne face să asistăm la spasmul inițial al universului nostru. Cu o singură diferență doar, că investigarea lui Rimbaud se continuă în calitativ". Nu altceva vom afla în volumul Joc secund la care se cere o adecvare a
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
celestă. Gerda Barbilian greșea fundamental crezînd că Ion Barbu nu i-a închinat nici un poem de dragoste Helgăi. Este chiar Joc secund, cartea lui canonică. Iar decriptarea e la îndemîna oricui: EL GAHEL, dragoste înălțată, impersonal, la rang de erotism cosmic, divin, imn ridicat lui EL, Mîntuitorul, dar și GAHEL-ei, Helga, ecou potrivit și cu numele scandinav al Zeiței Infernului și a Morții: (H)Elga Hel". Cine ar urmări cu atenție paginile de atitudine, confesiune și gînduri pe marginea diverselor preocupări
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
amorului care lua acele forme grațioase și vioaie ale unui copil cu aripi-oare a fermecat mitologiile de la hinduși la greci. Dimpotrivă, amorul lui Bacovia este mort. Impresie atroce: Eros, prin care trebuie să se înțeleagă acel Eros al lui Aristotel, cosmic, principiu vitalist, zace într-un cavou, cu aripile grele, rupte, monstruos; el a devenit plumb, un precipitat - precipitatul existenței. "Amor de plumb" este o catastrofă, un rău profund, desăvîrșit, unde focul sacru s-a stins și Bacovia rămîne secat, la
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
prăbușesc"). Dar și în acesta privință Bacovia îl depășește pe Trakl căci acolo unde acela, din complexul său de culpabilitate, experimentează căderea ca pe un destin personal, Bacovia se exprimă la un cu totul alt eșalon, dînd acestei căderi dimensiuni cosmice. Și dacă aceasta nu este precum în Lacustră, o civilizație care se scufundă cu totul, mișcarea căzătoare se traduce prin extrema abundență a verbelor. "Plouă" sau "ninge", cuvinte bacoviene prin excelență". Svetlana Matta este între primii cercetători ai operei poetului
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
extremele religioase ale lumii. Dar în afară de condițiile enumerate mai sus, între care unele acoperă un spațiu istoric limitat, condiția esențială a globalizării o constituie interesul comun de a anihila sau limita efectul unor factori naturali, fie ei biologici, climaterici sau cosmici, interesul de a asigura stabilirea unor reglementări privind coexistența atâtor popoare pe planeta pământ, a utilizării în comun a resurselor naturale, ale sprijinului reciproc și ale atitudinii solidare în fața pericolelor comune sau care afectează pe unii sau pe alții (epidemii
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]
-
trăiește. Este victimă a izolării, este din nefericire depășit și, ca urmare, sancționat și considerat anormal. În concluzie, lumea în care trăim este prin destinul evoluției sale o lume globalizată, aflată într-o interconexiune economică, biologică, geografică și fără exagerare cosmică, obligându-ne a-i descoperi și stimula resorturile globalizatoare constructive. „A fi local într-o lume globalizată este un semn de inadecvare socială și de degradare”. 27 mai 2006
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]