8,169 matches
-
iar lucrările de artă naivă rămâneau în așteptare. Pentru următoarea ediție a Festivalului Național am reluat temele istorice, influențat și de mediul în care î-mi desfășuram activitatea profesională. Lucrările: Mircea cel Bătrân, Coiful, scutul și sabia încovoiată lucrate în cuțit ajungeau la dimensiuni de până la 100 x 100 cm. Comitetul de Cultură și Centrul de Îndrumare al Creației Populare erau instituțiile care coordonau întreaga mișcare culturală și artistică la nivel județean. Aceste instituții de cultură din județul nostru au încheiat
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
expoziții. Eu am dus o lucrare executată în Tabăra de la Văliug, lucrarea a fost remarcată de pictorii Ion Sălișteanu și Vasile Savonea. Spre surprinderea mea pictorul Ion Murariu, abia sosit, privind lucrarea din diferite unghiuri, în tăcerea lăsată, a remarcat: „Cuțitul de paletă a fost creat pentru a curăța surplusul de vopsea de pe pânză și de pe paletă, dar ce văd eu aici, întrece orice regulă. Al cui este tabloul?” La întrebare a răspuns Vasile Savonea: -„E al pictorului de la Reșița”, arătându
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
s-au găsit urme de paleopatolgie specifică unor boli care în destinul istoric târziu au fost foarte frecvente. Singurul element de incontestabilă valoare este craniul unei femei, moartă la circa 20 de ani, craniu care a fost operat cu un cuțit, probabil de silex, în zona parietotemporală stângă. Femeia a supraviețuit operației, care a fost identică unei trepanații neurochirurgicale moderne. În 1969, această piesă a fost dăruită subsemnatului de către acad. Olga Necrasov, care nu avea istoricul piesei, domnia sa bănuind a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cu cărțile școlare. Dactili suiau, îmbietorii ritmi, pe Cicero-l schimbam pe logaritmi. Dădeam o vârstă pe-alta mai de fală, fără să știm că vârstele înșală. Și-așa treceam și fluieram destine ca verbele prin iuxtele latine, în timp ce toamnele-ascuțeau cuțite sus, sub cerul larg, sub veacul nesupus. M-am referit mai înainte la spațiul cultural al Brăilei antebelice și trebuie să adaug că acesta răsfrângea spiritul unei vieți libere și prospere. Eu n-am apucat, din păcate, vremurile bune ale
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
chiar membri mai îndepărtați ai grupurilor înrudite de patricieni au continuat să locuiască în aceeași vecinătate, să patroneze aceleași biserici și capele și să facă front comun în chestiunile politice. De la publicarea cărților lor, Goldthwaite și Kent au rămas "la cuțite": primul a continuat să argumenteze nuclearizarea progresivă a familiei, al doilea să susțină că grupul familial extins a rămas semnificativ. Poate că acest impas indică faptul că problema supraviețuirii familiei patriciene extinse la Florența a fost încadrată de o manieră
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
finalul jocului. Am luat act de gestul elegant al antrenorului Științei și-l asigur de toată considerația. Guillermo Gallardo: “Știința poate învinge în Germania, nu trebuie s-o subestimăm” Mulțumit de rezultat, dar și extenuat după finalul pe muchie de cuțit al partidei cu Știința Municipal Bacău, antrenorul argentinian al multinaționalei germane Rote Raben Vilsbiburg a declarat: “Sigur că sunt foarte fericit, deoarece știam că echipa din Bacău este una foarte bună, iar pentru noi era foarte important să câștigăm aici
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
alt pârdalnic de urs și mai zburlit și mai mânios. S-au adunat, talharii, la zmeură și mi-au tăiet drumul din două părți, iar eu eram cu mânele goale... Cu mânele goale!... Da... cu mânele goale; fără pușcă, fără cuțit, fără un ciomag macar, fără să pot fugi nici înainte nici înapoi, și cu prapastia sub mine... Închipuiți-vă în cel hal eram... Maica Domnului!... și astăzi când îmi aduc aminte, îmi îngheață sângele în mine!... Și ce-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și din zi noapte. Era un fel de stâlp de cafenele încunjurat de tot ce-i pierde-vară în oraș și ținea recordul între fumători, băutori și povestitori de anecdote. Cu pălăria pe ceafă, într-o atmosferă s-o tai cu cuțitul, cu halba de bere dinainte, el era nota veselă în cercul lui de haimanale; vorbea tare, gesticula larg, răpunea din gură toate femeile și regula și politica țării. Om simpatic, dealtfel, cu o spoială de cultură generală și cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o viteză mai mică. O atare viteză e chiar firească dacă luăm În discuție participanții. Substanța În dispută e sintetizată de plantă dar descompusă de microorganism; planta e independentă energetic, pe când concurentul ei depinde de ea; planta are pâinea și cuțitul. Mai mult, acel concurent nici n’are interesul de a distruge complet substanța, pentru că atâta timp cât ea există, el are o sursă de energie. În schimb, iarna, se schimbă situația. În timp ce planta se află În repaus, dacă e perenă sau a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
alte cuvinte, cele două sensuri de modificare a mediului, reductivă a plantei, oxidativă a restului biocenozei, se anulează reciproc, mediul rămânând ca atare constant. Asta În mod calitativ. Din punct de vedere cantitativ, problema e mai nuanțată, pentru că pâinea și cuțitul sunt la plantă, adică la organismul independent din punct de vedere energetic. Deci, efectul oxidativ al biocenozei solului este mai slab decât acela reductiv al plantei, reușind doar să Întârzie reducerea excesivă a mediului, deci somnul plantei. Și tot cantitativ
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ceaune mari, cu apă din Dunăre atât de tulbure de nu se vedea fundul ceaunului (se steriliza prin fierbere), se făcea obligatoriu din 4-5 sorturi diferite de pește, curățiți de intestine dar fără să se spele sângele și crestați cu cuțitul pe exterior pentru a favoriza scoterea sucurilor la fierbere, se punea un minimum de legume, se acrea cu oțet și se dregea la urmă cu ardei iute zis „ciușcă”. Se mânca întâi peștele fiert, apoi ciorba. Și era foarte bună
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
că nu se știe... Și nici mare patriot nu cred că sunt. Adică nu scot pistolul când văd un turc, așa cum mă învățau cărțile alea. Mă învățau să conviețuiesc cu războiul. De-aia despre patriotism nu se vorbește decât cu cuțitul între dinți. Oameni care au învățat structura lumii din filmele lui Sergiu Nicolaescu și care au mari nedumeriri că societatea asta le cere să-și reprime mânia, nu s-o exhibe. Patriotismul e altceva. Nu borhot naționalist. Din când în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ajunși, la altă școală a copilăriei mele, la mahalaua noastră din Bucureștii, mult mai colorați și plini de farmec, ai ultimei decade din secolul trecut. Când liniștea provincială a bulevardului, pe Înserat de iarnă, era parcă tăiată, ca de un cuțit de argint, de glasul tinerel și răsunător ca Într-o poiană al „ungureanului“ care purta pe cap coșul lui cu Calde cornuri patru d-un ban fran zelar... Cântare acompaniată de zurgălăii săniilor vesele, cu caii Împodobiți de-o plasă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca o altă senzație pentru public. Reprezentația se anunța cu mare alai demons trativ, scoțându-se mai Întâi sub ochii unei mulțimi de gură-cască hoituri Întregi de cal aduse de Ioșca, hengherul pri mă riei, care tăia, despica, spinteca - cu cuțitul, cu satârul și cu fierăs trăul - hartanele sanguinolente, lungind cât se poate această operație și asmuțind răcnetele flămânzite după carne ale leilor din Libia, ale tigrilor regali din Bengal, ale panterei din Lahore, ale leopardului din Abisinia, ale jaguarului din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
albi de apă tăiați ca În argint, sub pădurea de trestii și papură, sub zboruri repezite de rațe, unde ne aștepta coana Didina Cantacuzino, aprigă culturalizatoare a maselor, dar nu și a băieților ei proprii, cu care era Îndușmănită la cuțite pe chestii de averi mari de Împărțit [...]. Dar de pe urma acestor concesii față de sine și de mândra lui conștiință literară, lucru pentru care sunt sigur că Emanoil Bucuța suferea adânc, gustat-a el măcar deliciile intime ale unei existențe confortabile, dulcile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
brânză tele mea la un loc, sau două ouă la capac, tot În același preț. Alteori, capuținărul, adică paharul Înalt cu cafea cu lapte și cu farfurioara cu caimac alături, sorbit În atmosfera orientală de tutun, s-o tai cu cuțitul, din Café Macedonia, local vast și Întunecos din spatele palatului Nifon, cu zuruit și pocnete de table și de biliard, de care trebuie că-și amintește toată boema scriitoricească, gazetărească și studențească de acum peste patruzeci de ani, Împăca de asemenea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sau să Închizi ochii. Am fost iubeț de felul meu o viață Întreagă și n-am fost un gelos. Asta, poate, fiindcă nu eu am sedus femeile, ci ele m-au sedus, sărăcuțul de mine. Am fost Însă gelozit la cuțite și, o singură dată În viață, și de băiatul meu, pentru un drac de fată blondă În scurtă trecere prin Buftea: ea de 17 ani, băiatul meu de 23 și nebunul de tai că-său, de 50. Rezultatul: 0 la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Îi tăiase părul, o pocise, o dăduse pe mâna unui borfaș, deținut de drept comun, s-o batjocorească în fața lui. În zadar. Și când ajunsese o umbră, mama îl întâmpina cu aceeași privire în care sclipea neînduplecată o lamă de cuțit. Tovarășul Cameniță ajunsese să se îmbolnăvească de această femeie, cu tăcerea ei blestemată: îl obseda, o visa noaptea, avea coșmaruri. Evident, trebuia să găsească o soluție, nu mai rezista la această presiune. Furios, într-o noapte, când s-a trezit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
executor al ordinelor altora. Noi suntem predați pe tipsie lui, la păstrare, odată ce nu s-a putut la acea vreme lichidarea noastră fizică. Noi la libertate, pentru unele persoane sus-puse de la Chișinău, suntem periculoși. și au dreptate, dar, din păcate, cuțitul și pânea, până când, sunt în mâinile lor. Eu către Smirnov nu am nici o pretenție, din simplu motiv că-mi este UN DUȘMAN, iar eu, la rându-i, îi sunt la fel, dușman. Oare pot eu aștepta de la el alt comportament
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
pe care o foloseam ca pernă. În vreme ce-mi făceam inhalația, zgomotul aparatului l-a trezit pe colegul meu de pat, care a făcut o mișcare bruscă, apoi a amuțit. I-am simțit corpul Încordîndu-i-se sub pătură, apucînd un cuțit și ținîndu-și răsuflarea. Avînd Încă proaspătă În minte experiența din noaptea precedentă, m-am hotărît să rămîn la locul meu, de frică să nu fiu Înjunghiat, În caz că vedeniile erau cumva contagioase prin părțile astea. Am ajuns În San Carlos de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
clienți mai mult sau mai puțin normali și regina adunării, Doña Rosita, care era cam nebună. Conversația se desfășura În jurul unei Întîmplări macabre la care asistase Rosita; se făcea că ea - și numai ea - văzuse cum un bărbat cu un cuțit mare o Înjunghiase pe biata ei vecină. — Și vecina țipa, Doña Rosita? — Și normal că țipa, cine n-ar fi țipat! O jupuia de vie! Și asta nici nu e tot. După, a dus-o pe țărm și a tras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Întuneric. La Început, ca să ne Încălzim, am pornit În ritm vioi, dar imediat după nu mai puteam să respirăm. Îmi simțeam transpirația șiroind pe sub haină, dar picioarele Îmi erau amorțite de frig, iar vîntul pătrunzător ne tăia fețele precum un cuțit. După două ore, eram epuizați, iar ceasul meu spunea că nu e decît 12.30. O estimare cît de optimistă tot ne dădea cel puțin Încă cinci ore de mers prin noapte. Alte discuții și Încă o Încercare de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să-i Încolțesc cu lucrările mele despre alergie, lăsîndu-i buimaci. Urmarea? Am primit amîndoi de lucru. Eu nu aveam deloc de gînd să accept, dar Alberto cîntărea bine posibilitatea, din motive evidente. Eu schițasem ceva pe pămînt, În stradă, folosind cuțitul lui Roberto, și, În consecință, am avut o altercație cu poliția, care ne-a necăjit atît de tare Încît, În loc să rămînă Alberto aici, ne-am hotărît să plecăm amîndoi spre Venezuela cît de curînd posibil. Deci, cam pe cînd ajunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
drumul Într-un camion care ne-a promis că ne ia pînă În orașul San Cristóbal. Pe la jumătatea drumului se găsește Însă vama, unde am avut de răbdat o percheziție minuțioasă asupra Întregului nostru bagaj și asupra persoanelor noastre. Vestitul cuțit care a prilejuit atîta tevatură În Bogotá a revenit acum, sub formă de laitmotiv al lungii discuții avute cu șeful poliției. Am purtat această discuție cu o ușurință pe care mi-o perfecționasem În interacțiunea cu alți oameni de asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mi-o perfecționasem În interacțiunea cu alți oameni de asemenea cultură Înaltă. Revolverul era În siguranță, fiindcă se afla Înăuntrul buzunarului de la geaca de piele, pus Într-o legătură de cîrpe a cărei duhoare i-a Îndepărtat pe agenții vamali. Cuțitul, recuperat cu mari eforturi, a devenit o nouă sursă de Îngrijorare, fiindcă drumul spre Caracas era Împînzit de puncte vamale, iar noi nu eram convinși că vom da peste oameni cu minte suficientă cît să proceseze argumentele elementare pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]