6,583 matches
-
personaj social, care caracterizează epoca. Despre acest Faust dorim să discutăm în primul rând, pentru că transformările sociale fac obiectul privirii noastre. Oamenii epocii aveau ca și Faust două fețe, una pentru trecut și una pentru viitor. Este vorba despre dimensiunea curioasă și speculativă a spiritului uman care apare acum. Oamenii epocii doreau să știe, să cunoască cu orice preț, chiar cu prețul încheierii unui pact cu diavolul, căruia îi oferi sufletul pentru cunoaștere. Epoca de început și chiar modernitatea occidentală abundă
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
observi că aproape totalitatea bogățiilor n-au fost produse decât pentru a fi schimbate. Omul primitiv considera produsele muncii corporale ca fiind inerente persoanei sale. De aici formalitățile ciudat de solemne cu care era îngrădită înstrăinarea lor la început. Lucru curios, darul pare să fi fost practicat înaintea schimbului, sub închipuirea unui dar reciproc". Curs de economie politică, Editura Casei Școalelor, București, 1927, vol. I, p. 428. 135 Este și punctul de vedere exprimat de Spengler, acesta, conform căruia resorturile adânci
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
printr-un pachet de legi privind retrocedarea proprietăților și reforma justiției. Instituțiile au fost mobilizate pentru a lupta împotriva corupției. Am ridicat imunitatea foștilor miniștri; am cerut tuturor să completeze declarații de avere și de interese, iar cei care sunt curioși în legătură cu ele le pot găsi pe Internet. Avem un ministru al Justiției care reprezenta interesele judiciare ale persoanelor care aveau litigii cu statul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pe care am rugat-o apoi să devină ministru de Justiție
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
1652, și Cartea Românească de Învățătură, tipărită în Moldova în 1646 - cele două legislații -, prevăd o serie de motive de divorț, printre care cel mai important este vrăjmășia vieții, sau traiul rău, urmat de adulter și multe alte cazuri destul de curioase. Sunt foarte multe cazuri inventariate și analizate, cazuri care se regăsesc apoi în condicile de la Mitropolie, pentru că trebuie spus, chiar dacă nu judecă conform legii, chiar dacă nu pune în practică ceea ce prevede legea, soborul Mitropoliei utilizează aceste coduri de legi și
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Și a fost răsplătit, pentru că preotul și-a bătut soția și a doua zi, când totul a luat altă întorsătură și soția a mers la tribunal. El a fost martorul perfect care văzuse ce se întâmplă. Deci oamenii sunt foarte curioși, nu au televizor, și toate aceste mici detalii care circulă în mahala sunt foarte repede cunoscute, comentate și utilizate. Bineînțeles că există și martori de mâna a doua, un soț care spune: „Nu știu nimic, n-am văzut nimic, doar
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
să mai povestească cîte ceva despre Maestru. Întîmplarea face să-i cunosc pe descendenții familiei de la care Enescu a cumpărat terenul, onorabili medici iubitori ai profesiunii. Domeniile se învecinează, iar armonia locului acesta discret, ascuns în pădure, ferit de ochii curioșilor, vorbește despre unitatea aceleiași bucăți de pămînt. Într-o seară din vara aceasta am stat în marchiza doctorilor și, într-o liniște binecuvîntată, am ascultat povești încă de la începutul casei, atunci cînd Enescu, în 1923, întors din extraordinarul turneu din
Luminiș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12543_a_13868]
-
212), sau din nou peste trei zile: ,Jurnalul acesta nu merge deloc. Agendă seacă și aproximativă, poate nici măcar o agendă completă, fiindcă atâtea lucruri le uit imediat după producerea lor, deși mi-au luat toată atenția în timp ce se produceau. Uitare curioasă" (p. 213). Deși traversează momente de îndoială, nu poate abandona jurnalul, considerându-l fie un concurent stimulator, fie un substitut consolator al creației epice: Și totuși nu pot părăsi jurnalul. El îmi dă impresia că lucrez" (p. 270). E, prin
Pariu cu posteritatea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12540_a_13865]
-
a fost eclipsată, nu se compară cu ce și cât de puțin s-a scris, dintre interbelici, despre Arghezi, Ion Barbu sau Mihail Sadoveanu, căci despre Lucian Blaga dovezile de receptivitate postdecembristă sunt totuși semnificative și comparabile. Să cataloghez pentru curioși și pentru pasionații subiectului cărțile de critică și de istorie literară apărute, în speranța că nu mi-a scăpat nici una (Mircea Coloșenco, în bibliografia critică a ediției sale, este extrem de superficial și lacunar): ciudata broșură Posteritatea lui Bacovia și Istoria
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
coniacului de calitate, unde capitale evenimente se vor urma amețior, bineînțeles strângându-ne la mijloc, când automobile de toate mărcile - fiindcă de ele vorbim - vor sări în aer în locuri unde nu vă sfătuiesc să vă găsiți, pecetluind cea mai curioasă alianță a tuturor vremurilor, aceea dintre nespălații teroriști și șamponații fabricanți de automobile. Scepticul - și nu ne mai scăpăm de el! - ridică din umeri în fața ofertei Loganului. El știe că românul are mai de mult cheia unor misterioase mijloace de
LĂSTUN, LOGAN, LAMBORGHINI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12553_a_13878]
-
clipă transpunerea din operă romantică în psihodramă nu merge împotriva muzicii, nu același lucru se poate spune despre Parsifal în versiunea lui Christoph Schlingensief. Premiera de anul trecut a provocat un scandal care s-a perpetuat și anul acesta. Foarte curioasă, mi-am dorit o clarificare și deși ideea respingerii de plano a unei concepții înnoitoare îmi repugnă, trebuie să recunosc că am fost la fel de indignată ca mulți alți spectatori de inepția celor văzute. Sub acoperirea unei demagogii banale (toate războaiele
Pelerinaj la Bayreuth by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11372_a_12697]
-
tinere femei. Istorisirea trece, pe punți bine găsite, de la detalii foarte concrete fixînd, în pastă cîtuși de puțin diluată, chipuri pictate minimalist - , Albertin era un catalan miop, aflat în patruzecimea sa, ursuz la începuturi și zgîrcit la vorbă. Altfel foarte curios și aplecat asupra lumii înconjurătoare, pe care o ținea la depărtare și din pricina timidității"; , Deja se îngrășase enorm, era un bulgăre uriaș de carne, cu ochii albaștri, tăioși. Atunci am aflat pentru întîia dată că i se spunea Balena. Doica
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
contemporan). Referințele și recenziile la cărțile de literatură sunt rare, iar când ele există, tonul comentariului este negativ, defavorabil. Scriitorului îi este admis cu greu chiar și statutul de intelectual. Autorul de ficțiuni literare este ,un soi de intelectual foarte curios: un intelectual care profită uneori mai mult dintr-un fapt divers decât dintr-o revoluție de idei". Cât privește condițiile materiale ale scriitorului. Noica este de părere că acesta trebuie lăsat să se lupte cu viața, fiindcă nici o favoare (premii
Noica, jurnalist by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11370_a_12695]
-
legăturilor ombilicale cu trecutul de care nu puteau face abstracție. "Suntem noi posesorii vreunui caracter distinctiv care să legitimeze din partea noastră o tendință de conturare a unui suflet propriu, atunci când această generație n-a produs nimic încă? Nu avem, lucru curios pentru o generatie, pretenții apriorice de originalitate. Suntem un produs complex de împrejurări și influențe și «originalitatea noastră» e numai momentul «unic» pe care il ocupăm în devenire ( ...) Privați de sucul blând al continuității, crescuți în tensiune și-n disciplină
Nostalgia enciclopedismului interbelic by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13734_a_15059]
-
plăcere, deoarece unele ni se par porcării însă nu știm cu adevărat câte sentimente a pus naratorul în acel roman sau nu înțelegem ce dorește să ne transmită ( opinie "personală a aceluiași pe tema " De ce citim romane?). Menționez, pentru cei curioși, că astfel de elevi figurează cu regularitate pe listele de corigenți/ repetenți ale liceului unde profesez. În plus, doresc să adaug pentru onor Inspectoratul școlar și pentru doamnele/ domnii din ministerul care și-a schimbat pentru a cincea oară în
Cui i-e frică de limba română? by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13731_a_15056]
-
evocări se detașează pregnant profilul unei scriitoare, Terry, prietenă de nedespărțit a Annei în perioada adolescenței lor comune, care, însă, odată cu trecerea anilor, mânată de un fanatism al realizării ca scriitoare, a devenit mai puțin disponibilă pentru prietenie. în mod curios, Anna vorbește despre Terry până la uitare de sine, ca și cum ar vrea să se mute într-un alt destin și să scape astfel de obsesia cuceririi tânărului. în roman apar și personaje care prezintă interes numai pentru cei care le cunosc
Câtă cultură, atâta sinceritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16607_a_17932]
-
a căror ciocnire ne-am asigurat continuitatea, virtute prioritară, poate, dar pretinzând adaosul altora. Cu dese căderi spre ultimul prag. Forța uitării a operat, apoi, dând fiecărui val de generații elanul de a se ridica, în acea necunoștință de cauză, curios dar verificat, urzitoare de energii. Ar fi fastidios și neproductiv să rescriem aici istoria prin unicul criteriu al sistematicelor jafuri - și ele tot atâtea praguri de jos - suferite de un neam, de la capturarea tezaurului lui Decebal de către cuceritorii romani, la
Pragul de jos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16606_a_17931]
-
în spațiul Bucureștilor de sfârșit de veac XVIII. E o încheiere excentrică, la propriu vorbind, a acestei scrieri în toate neconformistă, o plasare în sfera ecourilor îndepărtate, filtrate ale unor evenimente care, în alt mediu, au busculat istoria. O deviere curioasă, o deturnare, în final, a traseelor narațiunii. Considerat în sine, oricum, epilogul valah impresionează prin aceeași opulență a documentării istorice și prin expresivitatea imaginilor de epocă. Revoluția de Dinu Nicodin, un mare roman românesc ignorat. Dinu Nicodim, Revoluția, prefață și
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
luat în serios și analizat până la ultimele consecințe, într-un limbaj grav și definitiv, care face ca și umorul să pară un arabesc lucrat în fier forjat. Adevărata vocație a lui Pavel Șușară este probabil aceea de filosof. în mod curios, însă, acest bărbat plin de forță, capabil de construcții intelectuale bine articulate, se simte atras de teribilismul ieftin al avangardiștilor de azi (care își spun cu abilitate "postmoderni"). Ori de câte ori este lăsat nesupravegheat (de critica literară), se dedă cu plăcere jocurilor
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
cele nouăzeci și cinci de cărți din biblioteca lui don Quijote, mai ales pe cele citate în expurgarea făcută de preot; știți doar, “marea și plina de haz rânduială pusă de preot și de bărbier...”... De la el am și acest curios Quijote pe care îl vedeți lângă prima ediție a Lusiadelor: un Ibarra din 1780 în patru tomuri. În afară de ilustrațiile corespunzătoare, este îmbogățit cu altele datorate editorilor englezi din prima jumătate a veacului al XVIII-lea, șase acuarele originale și actul
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
de Aur. „Getica", o lucrare de sinteză a lui Dios Cassius Coceianus, nepotul filozofului menționat mai sus, a avut aceeași soartă. Alexandrianul Appianus, istoric grec, a scris o impresionantă lucrare în 24 de volume, numită "Istoria Romanilor". Un lucru foarte curios: s-a pierdut doar volumul al XIII-lea, în care se relata amănunțit chiar cuceririle romane în Dacia. Caninius a scris în versuri istoria expediției lui Traian. S-a pierdut! Plutarh a scris o biografie a lui Traian pierdută fără
NE ESTE FURATĂ ISTORIA de TEODOR FILIP în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349652_a_350981]
-
geți și daci, dar lucrarea sa nu a ajuns până la noi, decât într-o palidă măsură, prin intermediul unei prezentări făcute de Ptolemeu" (5). Din hărțile antice nu s-a păstrat nici una care să înfățișeze Dacia veche. În schimb, lucru foarte curios, s-au păstrat cele care reprezintă Dacia de după cucerire. Chiar în mediile academice se vorbește foarte puțin despre strămoșii noștri. De ce? Pentru că sunt „barbari". Dacă vrem în Europa trebuie să susținem că „de la Râm ne tragem", trebuie să ne uităm
NE ESTE FURATĂ ISTORIA de TEODOR FILIP în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349652_a_350981]
-
geți și daci, dar lucrarea sa nu a ajuns până la noi, decât într-o palidă măsură, prin intermediul unei prezentări făcute de Ptolemeu" (5).Din hărțile antice nu s-a păstrat nici una care să înfățișeze Dacia veche. În schimb, lucru foarte curios, s-au păstrat cele care reprezintă Dacia de după cucerire.Chiar în mediile academice se vorbește foarte puțin despre strămoșii noștri. De ce? Pentru că sunt „barbari". Dacă vrem în Europa trebuie să susținem că „de la Râm ne tragem", trebuie să ne uităm
NE ESTE FURATĂ ISTORIA de TEODOR FILIP în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349652_a_350981]
-
France și, îndeosebi, Harper's Bazaar. al întîlnește pe Pablo Picasso, în toamna anului 1933, si leagă o strînsă prietenie. an timpul celui de-al doilea război mondial, nu colaborează cu ocupanții germani ai Franței, cum nu dă curs nici curioasei mobilizări, tocmai din 1944, în armată română ca ofițer. Prin 1945, o cunoaște pe Gilberte Boyer, mai tînără cu 20 de ani, fiica de colonel și descendentă a unei figuri de plan secund a revoluției franceze. Doi ani mai tîrziu
Centenar Brassai by Daniel Nazare, Irina Bernad () [Corola-journal/Journalistic/17633_a_18958]
-
celebrități, ritmul comercial al mass-media face lege. Cărți ce pot fi foarte bune, abia puse în vitrina, iau degrabă drumul distrugerii, înlocuite delirant de altele și altele... E drept unii scriitori români au fost admiși, mai demult, în arealul (e curioasă această vocabula anglo-saxonă când vorbim de litere galice!) literaturii franceze. În anii mai apropiați, imaginile altora s-au perindat în fugă, în rând cu autohtoni literări tot atât de trecători. GD: În ce măsură va mai simțiți scriitor român? După 1990, scrierile dumneavoastră au
Ilie Constantin - Orgoliul, structură linistită si neagresivă a fiintei mele by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/17608_a_18933]
-
provoci?a, a Tu, Orfeu, ce vrei în lume?a; unor eroi li se spune: aDormiți nani-naniă, ca și codrului: ăHai, dormi, pădure, nani-naniă, iar limba poeziilor lui Beniuc este, în felul ei, unica prin lipsa de mlădiere, cu flexiuni curioase și cu un lexic teribil: aGrăi behăit profetica, anu mai s-arată, ăă torăiă, ănu-l aștept cu mîinile eu goaleă (eu este pus aici că o căciulă într-o cadă de baie); ăea pleacă spre Africa ei neagră / Iar eu
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]