8,674 matches
-
popular prostire. Chipul ei, astfel privit, adică în tăcere (se știe că atunci când taci, privești mai mult... nu cumva asta era și intenția ei secretă?), începu să mă obsedeze. Avea gura nespus de frumoasă (niciodată nu se ruja), conturul buzelor delicat și pur, fără nici o sugestie de senzualitate, râsul inocent și cristalin, ovalul obrajilor fără cusur aparent, urâta adolescentă de altădată se topise cu totul în maturitatea care venise (tot nu știam câți ani are, douăzeci și cinci, douăzeci și șapte?) Urechile îi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
răgușit de o furie năvalnică. Ce cauți tu aici, fără să te anunți? mă adresai Matildei, trăim într-o lume civilizată, avem telefoane, adrese, poștă și telegraf, copii și prieteni pe care trebuie să evităm să-i punem în situații delicate..."' "Ei ho! că nu s-a întîmplat nimic, râse Matilda, nu e o catastrofă că te-am surprins în pijama..." Nu vedea că nu eram singur, se așeză într-un fotoliu pusă parcă pe taclale și continuă: "...Ce e asta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din perversitate totul iubitei mele), pe fatala Tamara care i-ar fi insinuat alte perversități, de astă dată imaginare și imposibile, să fie deci acest grup considerat de Suzy cu totul anodin, adică toți să se poarte cu ea foarte delicat și prevenitor, vai, dumneavoastră sînteți prietena marelui Petrini, un om deosebit, o! un mare om, despre care se va vorbi cândva. El a fost, da, ei! nedreptățit! dar are viitorul înainte! mulți au fost reprimiți în vechile lor funcții! Va
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
face. Atunci ușa exterioară de deschise cu zgomot lăsând să intre vântul, praful odată cu o umbră uriașă. Newt urlă și Tim sări de pe scaun. Mama lor smulse viziera căștii și o aruncă cât colo, fără să-i pese de instrumentele delicate pe care le-ar putea strica. În ochi i se citea teroarea, iar tendoanele gâtului se reliefau puternic. Trecu pe lângă copii și apucă microfonul din tabloul de bord urlând: ― Mayday! Mayday! Aici Alpha Kilo doi patru nouă și chem Controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cei care terminau înaintea altora își ajutau camarazii apropiați. Apone se plimba printre oamenii lui, supervizând pregătirile, știind că era inutil. Își zicea totuși că "o prevedere în plus nu strică", și căuta butonul sau cârligul omis. Intr-o situație delicată, regretele ar fi zadarnice. Mișcați-vă, leprelor! Îmbarcarea. Mai iute, mai iute. Sau poate vi se pare că n-ați dormit destul? Câte doi sau trei, se îndreptau spre navetă, discutând aprins și târându-și picioarele. Apone ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sarcina lor, care consta în ducerea la loc sigur a ouălor depuse de regina lor. Ripley își aminti gesturile lui Vasquez. Acționă pompa aruncătorului de grenade și trase de patru ori. Proiectilele pătrunseră în buzunarul abdominal și explodară, sfârtecând membrana delicată. Ouăle și tone de substanță gelatinoasă se revărsară pe jos. Regina chirăia turbată; Ripley mergea cu spatele folosind aruncătorul de flăcări pentru a calcina totul în preajmă. Ouăle se scofâlceau iar soldații și lucrătorii dispăreau în acest infern. Regina se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fuste sau de forma solemnă a călcâiului, treceam mai departe. Schimbam însă brusc direcția, în așa fel încât să le inspir parfumul. În felul ăsta, nu numai că mă intersectam cu partea cea mai intimă a feminității lor, cu urma delicată și volatilă a cărnii, dar le furam și proprietatea mândriei, sentimentul că domină lumea prin atracția unică pe care o exercitau. Le respingeam, confiscându-le totul: pulpe, rochii, farduri, zâmbete se comprimau în nările mele, aspirate în câteva molecule de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pielea bronzată, iar sandalele aurii, cu toc și barete cu trei fundițe, îi dădeau un aer de rege defilând pe Calea Victoriei cu suita. Dar nu toată lumea poartă sandale cu toc, și nici Dumnezeu nu ne-a înzestrat echitabil cu degete delicate. Vara, autobuzele, tramvaiele și metroul sunt pline de perechi de picioare trimise imprudent să-și expună terminațiile în cupa saboților sau sub limba de cauciuc a șlapilor. Excrescențe teribile zac prin șosete sau se-odihnesc ca familiile de muncitori duminica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Piața Palatului, Filaretul și dealul Arsenalului, bulevardele Carol și Elisabeta: „Tudor Vladimirescu“. Din fericire, scăpasem de curgerea pocitaniilor. Acasă, răsfățat în așternuturi de mătase, Bismarck îmi delecta diminețile. Îl priveam cu încredere și entuziasm, convins că formele lui robuste, dar delicate, merită toată atenția. Mă întâmpina ca un domn îngrijit, mereu pomădat, un gentleman al lumii sale miniaturale, la brațul căruia ai fi ieșit oriunde, în parc sau la o cafea. Îl însoțeam pe micile bulevarde ale cearșafurilor, evitând cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-o răscolească. O întâlnisem la capătul cel mai îndepărtat al corpului Mariei, anonimă și totuși grandioasă, și mă irita s-o văd pierdută îndărătul unui cearșaf sau al unui ciorap de mătase. Atingerea lor se substituia atingerii mele, textura delicată a pânzei înlocuia materialul fin al privirii, înlănțuindu-l pe Bismarck departe de mine și de pasiunea pe care i-o dedicasem. Eram gelos? Da, poate la fel de mult ca iubita mea; din jocul chinuitor al despărțirilor noastre imaginare sau reale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bunicului Vitalian, ca într-o temniță. Din când în când, eliberam câte-un exemplar și ne apucam să-l lucrăm. Ne imaginam degetele lacome ale cercetătorilor pipăind foile fragile, și asta ne dădea aripi. Mihnea secționa paginile cu lama, fin, delicat, savuros; eu acționam cu un capsator asupra coperții. Prin găurile strâmbe turnam spirt. Mirosea a cerneluri arse și-a carton spart. Fiecare volum trebuia pedepsit, torturat, trecut prin chinuri lungi și complicate. Literele mincinoase erau sufocate cu bucăți mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ulcerotrat: poate de-aia nici nu mă lăsa s-o ating cu limba. Gurile ni se transformau în depozite bazice, mai bine păzite ca unitatea de la Peenemunde: caninii rămâneau strânși, saliva nu circula dincolo de vârful gingiilor. Buzele se-atingeau prudent, delicat, departe de palatali; dacă nu eram atenți, mișcam din loc dintele, cu tot cu rădăcina lui de-oțel. Doar nopțile curgeau mai liniștit, adormeam imediat, sub plapuma de două kile adusă de la Constanța. Cât despre micuțul și antipaticul Coco, când îl parașutai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu mai rămânea loc de înnodat, capătul atârna pe-afară, simplu, firesc, ca scos dintr-un sac de nuci. Pe la fără zece, a ieșit și Maria din baie. Chipul păstra urmele pointiliste ale machiajului, întinse de-o mână fină și delicată, poate Signac, poate Seurat, știa ea mai bine, doar cu asta se ocupa. Strălucea, dacă ar fi avut treizeci de bărbați prin preajmă, ar fi întors toți capul după ea. Ar fi mers înainte, mândră, importantă, admirată, zâmbindu-mi doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
culori. Eu tăceam și zâmbeam frumos, aprobator. Mințeam cu toată fața, entuziast. Până la urmă, renunța și ne mutam în alt magazin, cu pantofi italienești și prețuri extraterestre. Aici lucrurile stăteau și mai rău, perechile sclipeau ca niște bijuterii nobile și delicate, nu mai puteai să invoci argumentul prostului-gust. Vânzătoarele extrăgeau balerinii din cutiile îmbrăcate în catifea, despătureau fără zgomot hârtia cerată, eliberând talpa interioară de orice obstacol ce s-ar fi putut interpune între picior și întinderea ei pufoasă. La sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca sigur infirm, insensibil la frumusețile naturii și-ale marii literaturi: dacă m-ar fi pus cineva să descriu un apus de soare, aș fi fost incapabil să scot un cuvânt. Sau poate, dimpotrivă, aș fi făcut-o, blând și delicat, în micul adăpost virtual al gândurilor. La fel ca haznaua din curtea blocului, lumea care intra și ieșea zilnic din mintea mea era mânjită cu jeg. Puteai să aduci 30 de vidanje; tot n-o curățai. O țară întreagă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
preocupată doar de dinții de lapte și de somnul regulamentar de creștere. Desigur, dacă te-ai fi uitat din partea cealaltă, dinspre tăblia mică, ai fi întâlnit niște picioare enorme, păroase, ieșind neprevăzut și inestetic de sub cearșaf: armonia era perturbată, ființa delicată și tricefală care se odihnea în așternuturi conținea niște imperfecțiuni, corpul ei se rupsese în câteva bucăți de nerecunoscut sau poate doar crescuse peste noapte, ca vrejul de fasole al lui Jack. Vârtejuri de oase albe se roteau deasupra saltelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de Vară“, dar fără prea mare folos: de sub echipamentul alb-negru al Nadiei, cu ditamai stema republicii montată pe piept, nu se vedea nimic, nici măcar dacă avea doi sâni. După paginile cu litoralul românesc, cele cu „fetele noastre“ (cum le zicea, delicat și mămos, Țopescu la televizor) se bucurau de cea mai mare trecere. Colțurile cu muzică păreau și ele foarte apreciate, acolo mai nimereai o față machiată și-un braț dezgolit, dar nu știai dacă de bărbat sau de femeie. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încă nu s-a înțeles, înainte de 1989, eu stabileam regulile. Mă consideram, pe bună dreptate, pretențios. Lumea din jurul meu arăta imperfect, ciobită ca o lentilă de ochelari rusești. Colegele din liceul „Zoia Kosmodemianskaia“ se profilau printre crăpături: stafii palide și delicate sau victime ale consumului de „Cavit“, blocându-ți imaginația și plăcerea de-a povesti. Nici un chip nu purta pe el desenul ipotetic al frumuseții, nici un corp nu se distingea din masa informă de stofe bleumarin. Matricola și cordeluțele așezate corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lucrurile stăteau exact pe dos!). N-am făcut niciodată nimic în camera aia, nici măcar nu ne-am sărutat. Iar domnul Dinu nu intra decât cu permisiune, și numai când Maria era acasă. Administrarea blocului se dovedea o acțiune complexă și delicată. Prevăzător, domnul Dinu înscrisese colectivul într-o organizație numită Asociația de Blocatari, care supraveghea tabelele cu întreținerea, asigura ordinea interioară și păzea prin rotație bunurile vecinilor de la scările A, B și C. Blocatarii apăreau și pe-un site de Internet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
casa omului: te ajutau să scapi de gândaci, furnici și musafiri. Când Maria mă implora să strivesc câte-o victimă nevinovată, depistată în cine știe ce colț al tavanului sau ascunsă după noptieră, mă făceam că o turtesc, după care o apucam delicat cu un șervețel ud și-o aruncam pe geam, afară, la soare și viață. O dată pe lună, femeia de serviciu venea să pună ordine în toată îngrămădeala asta previzibilă de lucruri și stări. Treaba purta și-un nume, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tocilară în blugi. Mă iritau și combinațiile asexuate în care, sub fusta mini și dresurile groase, apăreau ghetuțele de fetru, ca niște ghiulele prinse de glezne; spre deosebire de Sebastian, feminitatea lor băiețească îmi displăcea. Nu suportam nici gestul cu șuvița aranjată delicat după ureche, până când părul nu se mai dezlipea de cap, iar urechile rămâneau mijite pe-afară, ca antenele lui Dr. Spock. Îl observam zilnic, când la studenți, când pe televizor, la emisiunile culturale; parcă generații întregi purtau lupte grele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
repudia implicit si ii crea in societate o situatie dintre cele mai ingrate. Nu am dat explicatii in legatura cu situatia de mai sus, pentru urmatoarele motive: am considerat ca nelegitimitatea nu presupune rudenie, ca este vorba despre o situatie delicata, despre care nimanui nu i-ar face placere sa vorbeasca si ca situatia mamei mele era cunoscuta. 3. Imobilul din strada Leon-Voda nr. 34, in care am locuit pina in anul 1965, cind m-am casatorit, a apartinut parintilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
stins în pupilă, sub mișcarea pofticioasă a pleoapelor. O dată pe an, de 1 martie, Anticarii se pomeneau îndepărtați de autorități și-n locul lor se instalau, pentru câteva ore, vânzătorii de chilipiruri. Tarabele erau luate cu asalt de-o producție delicată și sentimentală, dedicată publicului feminin: ursuleți, coșari de plastic, ulcele în miniatură, Hristoși capturați în bule de sticlă, puișori de puf, cristale magice, bețișoare parfumate, ghiocei de ceramică, prosoape, inimioare de catifea, iepuri vii, sutiene din Republica Moldova. De-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trebui să fie, e fatal să fie, din trei, de o ființă, una și nedespărțită (Delavrancea, 192-, p. 16). Dacă Renan s-a străduit să adopte o postură "absolut rece și imparțială", care să-i permită să se angajeze în delicata operație de "vivisecție" analitică a națiunii (Renan, 1990, p. 8), Delavrancea îmbrățișează o atitudine pasională, mai degrabă a unui demiurg oratoric al Națiunii decât proprie chirurgului analitic al fenomenului național. Analogiile organiciste sunt încărcate cu maximă forță persuasivă atunci când sunt
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
periodizării timpului istoric, poate fi respectată injuncția epistemologică enunțată de Platon, aceea de a "decupa realitatea la încheieturile sale" (în Phaedrus). Știm că periodizarea își are locul, pe bună dreptate, după cum punctează J.H. Bentley (1996, p. 749), între cele mai delicate sarcini ale analizei istorice. Nu este singurul care împărtășește această credință. Din același club opinional face parte și B. Southgate (2001), care afirmă că "una dintre primele probleme ale istoricului [...] este să decidă cum și unde să înfigă un cuțit
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]