6,725 matches
-
embrionară. După cum am arătat încă din primul subcapitol, în preajma anului 1821 Bacăul avea puțin peste 1.000 de locuitori, cifră ce plasa orașul în rândul centrelor urbane mici și foarte mici din Moldova. Ulterior revoluției lui Tudor Vladimirescu, boom-ul demografic înregistrat de mediul urban din vechiul Regat s-a tradus, pentru orașul Bacău, în ascensiunea constantă în cadrul ierarhiei citadine moldovenești. Astfel, dacă în anul 1860 Bacăul (8.972 locuitori) ocupa locul doisprezece între orașele regiunii de la răsărit de Carpați, în
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
în cadrul ierarhiei citadine moldovenești. Astfel, dacă în anul 1860 Bacăul (8.972 locuitori) ocupa locul doisprezece între orașele regiunii de la răsărit de Carpați, în anul 1899 Bacăul (16.378 locuitori) ajunge pe poziția a șaptea, înregistrând un ritm al sporului demografic de 82,5% - al cincilea din Moldova. Creșterea numărului de locuitori a avut la bază, cu precădere, fenomenul imigrației evreiești din prima jumătate a secolului al XIXlea, dublat, în intervalul 1859-1899, de procesul exodului rural generat de industrializarea localității. Odată cu
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
precădere, fenomenul imigrației evreiești din prima jumătate a secolului al XIXlea, dublat, în intervalul 1859-1899, de procesul exodului rural generat de industrializarea localității. Odată cu trecerea în secolul al XX-lea, orașul de pe malul drept al Bistriței a cunoscut o evoluție demografică spectaculoasă, fapt demonstrat prin intermediul procentelor de creștere a numărului de locuitori din intervalul 1899-1941 - cele mai ridicate dintre toate orașele din Moldova: 1899-1912 - 15,06% (media pe Moldova - 4,86%), 1912-1930 - 65,22% (media pe Moldova - 51,72%), 19301941 - 25
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
fost martorul - în unele cazuri, chiar, creația - unor fluxuri etnoculturale deosebit de intense. Relevantă, în acest sens, este evoluția comunității evreiești din orașele din jumătatea de nord a Moldovei, care a deținut, până la sfârșitul secolului al XIX lea, o incontestabilă preponderență demografică. Recensămintele populației dovedesc cu claritate acest fapt. Bacăul, de pildă, avea în anul 1890 o pondere a mozaicilor de 48,29%, în vreme ce procentajul confesiunii ortodoxe era de numai 40,78%. Diferența a rămas vizibilă și nou) ani mai târziu, atunci când
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
numai 40,78%. Diferența a rămas vizibilă și nou) ani mai târziu, atunci când recensământul din 1899 a consemnat următoarea situație: cetățeni români - 47,28%, cetățeni străini - 52,72% (din care ponderea locuitorilor fără supușenie era de 48,64%). Aceste realități demografice nu erau valabile și pentru orașele din partea de sud a Moldovei, unde românii au beneficiat de o majoritate covârșitoare. De altfel, încă din primul deceniu al secolului al XX-lea, etnicii români și-au impus supremația și în orașele din
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Bacău: în acest an, oborul de vite a fost mutat din zona centrală a așezării pe malul drept al Bistriței, în zona de nord, lângă moara Meleca. Așadar, până în anul plecării trupelor austriece din Bacău (1857), viața orașului, toate acumulările demografice și arhitectonice, întreaga pulsație economică a așezării au gravitat în jurul acestui nucleu vital - oborul de vite. Aici, chiar în apropierea casei lui Morțun - probabil, locul în care se plăteau taxele comerciale - se adunau, cu ocazia tradiționalului târg săptămânal, locuitorii din
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
perspectivele dezvoltării orașului”. După cum ne indică unele surse, în anul 1832 orașul era format din dou) mahalale, denumite ciastii - despărțire sau secție a unui oraș -, numele lor fiind împrumutate din spectrul cromatic: Roșie și Neagră. Odată cu trecerea anilor, datorită creșterii demografice, numărul ciastiilor a crescut, astfel că în anul 1845 existau patru astfel de mahalale: Albă, Verde, Roșie și Galbenă. Trebuie remarcat faptul că la data realizării „Dicționarului geografic al județului Bacău” (1895), Ortensia Racoviță consemnază aceeași tradiție a împărțirii administrative
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
electrică, care de abia se pot lumina pe ele și care servesc de orientare gâzelor, ce fac traiectul aerian de la băligarul cazărmilor de artilerie, la bălțile înverzite și puturoase, rămase de pe urma șuvoaielor, în celelalte colțuri ale cartierului”. Dezvoltarea economică și demografică a orașului au adus Bacăului, pe 7 decembrie 1929, o importantă modificare a statutului administrativ. La această dată, prin decret regal, orașul a fost trecut în rândul celor 13 municipii ale țării. Începutul anului 1930 reprezintă un punct de reper
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
suprastructural, cât și în ceea ce privește evoluția demografiei urbane. Pe de o parte, se poate constata folosirea tot mai frecventă a mașinilor și a mâinii de lucru calificată și, pe de altă parte, dovadă a legăturilor strânse existente între industrializare și evoluția demografică, este probată o creștere spectaculoasă a numărului de locuitori. Într adevăr, dacă în anul 1891 Bacăul avea un număr total de 13.059 de locuitori - din care 560 plugari, 1.200 comercianți, 121 industriași, 79 liber-profesioniști și 462 fără profesie
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de victualii era efectuat „în căruțe căptușite în interior cu tablă spălată, carnea fiind acoperită cu învelitori de pânză groasă ținută în stare de curățenie”. Evident, volumul de comercializare a acestui produs alimentar a fost în strânsă legătură cu evoluția demografică, dar și cu realitățile politice și economice interne și internaționale. Astfel, dacă în anul 1898 consumul local de carne a fost de 720.177 kilograme - din 5.621 boi, vaci și viței, 9.241 oi și capre, și 1.617
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
că tipul tradițional al familiei băcăuane s-a conturat în jurul unui pater familias mai mult sau mai puțin dominant. Acest specific a fost bine conservat, în special în orașele cu o morfologie socio profesională preponderent muncitorească, dezvoltată pe baza surplusului demografic din mediul rural. Până la intrarea în vigoare a Codului Civil elaborat de specialiștii desemnați de Al. I. Cuza, raportarea bărbaților la femei a continuat să fie dictată de prevederile Pravilelor lui V. Lupu și Matei Basarab, după care bărbatul era
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
și a egocentrismului, a stimulat tendințele de „atomizare” la nivelul familiilor. Funcțiile formativ educative pentru tinerii necăsătoriți au continuat să fie transmise prin intermediul parteneriatului dintre familie, școală și biserică. Totuși, putem vorbi de o diminuare a controlului comunitar asupra conduitelor demografice ale adolescenților, cu precădere ale băieților, „apariția sexualității timpurii fiind separată de instituția căsătoriei și a familiei”. În cazul domnișoarelor, însă, părinții au militat pentru păstrarea onorabilității, a bunului renume și a manierelor alese, acestea fiind condiții, aproape, obligatorii în vederea
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
urbanism din întreaga evoluție a localității. Studiul privind evoluția demografiei băcăuane în intervalul 1821-1941 a pus în lumină dou) aspecte tematice - ritmul de creștere a numărului de locuitori și compoziția etnică a orașului. La începutul perioadei moderne, comparativ cu situația demografică înregistrată de celelalte reședințe de județ din Moldova, Bacăul lăsa impresia unei așezări cu o structură citadină embrionară. După cum am arătat încă din primul subcapitol, în preajma anului 1821 Bacăul avea puțin peste 950 de locuitori, cifră ce plasa orașul în
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
citadină embrionară. După cum am arătat încă din primul subcapitol, în preajma anului 1821 Bacăul avea puțin peste 950 de locuitori, cifră ce plasa orașul în rândul centrelor urbane mici și foarte mici din Moldova. Ulterior revoluției lui Tudor Vladimirescu, boom-ul demografic înregistrat de mediul urban din vechiul Regat s-a tradus, pentru orașul Bacău, în ascensiunea constantă în cadrul ierarhiei citadine moldovenești. Astfel, dacă în anul 1860 Bacăul (8.972 locuitori) ocupa locul doisprezece între orașele regiunii de la răsărit de Carpați, în
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
în cadrul ierarhiei citadine moldovenești. Astfel, dacă în anul 1860 Bacăul (8.972 locuitori) ocupa locul doisprezece între orașele regiunii de la răsărit de Carpați, în anul 1899 Bacăul (16.378 locuitori) ajunge pe poziția a șaptea, înregistrând un ritm al sporului demografic de 82,5% - al cincilea din Moldova. Creșterea numărului de locuitori a avut la bază, cu precădere, fenomenul imigrației evreiești din prima jumătate a secolului al XIXlea, dublat, în intervalul 1859-1899, de procesul exodului rural generat de industrializarea localității. Odată cu
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
precădere, fenomenul imigrației evreiești din prima jumătate a secolului al XIXlea, dublat, în intervalul 1859-1899, de procesul exodului rural generat de industrializarea localității. Odată cu trecerea în secolul al XX-lea, orașul de pe malul drept al Bistriței a cunoscut o evoluție demografică spectaculoasă, fapt demonstrat prin intermediul procentelor de creștere a numărului de locuitori din intervalul 1899-1941 - cele mai ridicate dintre toate orașele din Moldova: 1899-1912 - 15,06% (media pe Moldova - 4,86%), 1912-1930 - 65,22% (media pe Moldova - 51,72%), 1930-1941 - 25
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
a fost martorul - în unele cazuri, chiar, creația - unor fluxuri etnoculturale deosebit de intense. Relevantă, în acest sens, este evoluția comunității evreiești din orașele din partea de nord a Moldovei, care a deținut, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, o incontestabilă preponderență demografică. Recensămintele populației dovedesc cu claritate acest fapt. Bacăul, de pildă, avea în anul 1890 o pondere a mozaicilor de 48,29%, în vreme ce procentajul confesiunii ortodoxe era de numai 40,78%. Diferența a rămas vizibilă și nou) ani mai târziu, atunci când
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Chassey din Saône-et-Loire, dar este originară din sudul Franței. Acolo, în special, elementele mediteraneene au jucat un rol esențial. Foarte repede, această cultură ocupă cea mai mare parte a țării, cu excepția regiunilor din est. Ea se caracterizează printr-o dezvoltare demografică și prin intensificarea agriculturii; siturile locuite se înmulțesc, după cum și formarea de mari sate: Saint-Michel-du-Touch și Villeneuve-Tolosane în valea Garonei, întinse respectiv pe 20 și 15 hectare. Aproape pretutindeni se constată această extindere a practicilor agricole cu particularități regionale ca
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
propria lor limbă. Cît despre Nithard, acesta scrie în limba latină. 9. Nașterea Franței (secolele X XII) "Anul o mie", o idee falsă desigur, dar și timpul unei mari schimbări. După ultimele invazii, arabe, maghiare, normande, o extraordinară înflorire economică, demografică și culturală transformă Franța și Occidentul. De această mișcare beneficiază familia regală a Capețienilor, care, în fruntea regatului Franței începînd din 987, ajunge în prim plan în cursul secolului al XII-lea. Nu se poate data nașterea Franței... Putem numai
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Franței pînă la Revoluție: Capețienii. Începuturile lor, înaintea domniei lui Filip August (1180), sînt lente și modeste: ele se situează într-un context feudal puțin propice unei puterei regale solide. Dar, în același timp, regatul beneficiază de extraordinara înflorire economică, demografică și culturală care, începînd cu anul o mie, antrenează Occidentul întreg și transformă lumea subdezvoltată din Evul Mediu timpuriu într-o lume în expansiunea prin raportare la Islam și la Bizanț: un nou raport de forțe exprimat, începînd cu sfîrșitul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
însăși s-ar fi scuturat și, dezbrăcîndu-și aspectul vetust, a îmbrăcat pretutindeni o rochie albă de biserici." Din această reînnoire profundă, morală și materială, presimțită de contemporani, istoricul adună astăzi mărturii. Fenomenul major, deși imposibil de măsurat, este de ordin demografic. După secole de depresiune, în timpul Antichității tîrzii și al Evului Mediu timpuriu, mișcarea s-a inversat: frînat de ultimele invazii din secolul al IX-lea și al X-lea, el înflorește în sfîrșit înainte de anul o mie și se va
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sfîrșitul perioadei și de avîntul cultural care face ca întregul Occident să urmeze exemplul civilizației franceze. Secolul al XIII-lea reprezintă apogeul în sensul strict al termenului, adică cel mai înalt grad al expansiunii începute înainte de anul o mie. Expansiune demografică, care face ca Occidentul să fie, către anul 1300, cu o densitate de 40 de locuitori pe kilometrul pătrat, o "lume plină", după expresia lui Pierre Chaunu. Expansiune economică, cu continuarea defrișărilor pînă la limitele posibilului, cu dezvoltarea fabricării postavului
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de concesiune a comunelor este secolul al XII-lea. Este, prin raport la ierarhiile verticale ale societății feudale, un element nou pe care regii Franței au știut foarte devreme să se spijine. Larga răspîndire a statutului comunal dovedește vigoarea elanului demografic și economic care susține avîntul orașelor. Ritmul populării lor corespunde trasării incintelor lor succesive, înmulțirii cartierelor și parohiilor, apariției la începutul secolului al XIII-lea a noi ordine religioase specializate în predicarea în mediul urban, ordinele religioase *cerșetoare: franciscanii, dominicanii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
toată Creștinătatea, notează atunci un scriitor italian, regele Franței nu are nici un egal". Semne de sufocare. Apar totuși fisuri în acest edificiu strălucitor. Istoricii apreciază că, începînd cu a doua jumătate a secolului al XIII-lea, lunga mișcare de expansiune demografică și economică de care profitase atît de mult regatul Franței este, în liniile sale principale, terminată. Este terminat de asemenea, odată cu ultimele eșecuri ale lui Ludovic cel Sfînt, marele elan al cruciadelor: în 1291, ultimul loc creștin în Pămîntul Sfînt
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pentru Franța ca și pentru Occident, secolele al XIV-lea și al XV-lea sînt totodată marcate prin război, cel de O sută de Ani și cel care îl opune pe Ludovic al XI-lea lui Carol Temerarul, prin scăderea demografică (Marea Ciumă este factorul cel mai activ) și prăbușirea economică. În mijlocul acestor pericole, Biserica se confruntă cu grave crize interne, dar statul găsește mijlocul afirmării sale. Cînd, pentru prima dată după 987, puterea regală trece în mîinile unei ramuri colaterale
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]