6,859 matches
-
au suferit de foamete. În cele din urmă căpetenia oastei Yehu Ben Nimshi a detronat dinastia lui Omri, omorându-i urmașii, și a înlăturat cultul lui Baal din Samaria. Samaria a continuat să fie capitala regatului Israel și după căderea dinastiei lui Omri, ajungând la culmea înfloririi în timpul domniei lui Ieroboam al II-lea (Yaravam ben Yoash sau Yaravam Hashení) (aprox. 798-748 î.Hr.). În timpul său regatul s-a extins, iar aristocrația din Samaria și-a întărit puterea. Orașul a fost suferit
Samaria (oraș) () [Corola-website/Science/330347_a_331676]
-
fost un mare prieten de familie, în special priten a lui Giovanni Colonna și de multe ori a trăit la Romă că un oaspete al familiei. Tot în această perioadă, Colonna a început să susțină că au fost descendenți ai dinastiei Julia-Claudia (asemenea genealogii false sunt frecvente în rândul nobilimii). În 1627 Anna Colonna, fiica lui Filippo I Colonna, s-a căsătorit cu Taddeo Barberini, nepotul Papei Urban al VIII-lea. În 1728, ramura Carbognano (Colonna di Sciarra) din familia Colonna
Familia Colonna () [Corola-website/Science/330344_a_331673]
-
timp de câțiva ani, până în 294 î.e.n., Ptolemeu I ajunse să stăpânească Palestina și Goelesiria (sau Talebena, regiune între Liban și Antiliban, în sudul Siriei) în est, Libia și Gyrena în vest, precum și insula Cipru. La interior, pentru a impune dinastia sa și stăpânirea grecilor, încercă să creeze o legătură cu cultul dinastic egiptean, instituind cultul zeului Sarapis, care îmbina trăsăturile zeilor importanți ai grecilor și ai egiptenilor. Din Alexandria, oraș conceput cu generozitate, având artere largi, numeroase grădini și terme
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
celebra bibliotecă din Alexandria. După exemplul lui Antigonos Monophtalmos care-și luase, în 307 î.e.n, titlul de rege al Asiei, în 305 î.e.n, Ptolemeu Lagos își luă titIul de rege al Egiptului, devenind Ptolemeu I, foudatorul dinastiei Lagizilor. Trebui, în 305 i.e.n., să facă din nou față atacului lui Antigonos, pe care-l respinse. Crearea celebrei biblioteci îi este atribuită, în general, lui Ptolemeu al II-lea; acesta, însă, doar a îmbogățit-o. (Biblioteca număra, la un
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
necontestat al bandelor Vulturului, chiar daca acționau sub controlul său și unele bande din Irpinia si Capitanata. În câțiva ani, din muncitor umil devine comandantul unei armate de două mii de oameni, iar armata sa a făcut din Basilicata centrul revoltei împotriva dinastiei Savoia. La început a fost un militar pentru Bourbon, dezertează si se ascunde. După aceea luptă alături de Giuseppe Garibaldi, apoi cu rezistența bourbonică, iar la urmă pentru el însuși, ieșind în evidență față de alți jefuitori din acea vreme datorită unei
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
apoi cu rezistența bourbonică, iar la urmă pentru el însuși, ieșind în evidență față de alți jefuitori din acea vreme datorită unei tactici de război clară și ordinată și acțiuni de gherilă imprevizibile, calitați ce au fost îmbunătățite chiar de militarii dinastiei Savoia. Având 1,75 m, dotat de un fizic robust și o inteligență ieșită din comun, a fost unul din cei mai temuți și căutați haiduci al perioadei post-unificare, câstigand porecle pregum „Generalul Jefuitorilor”, „Generalissimo”, „Napoleon al Jefuitorilor”, iar capturarea
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
(sau Sethos II) a fost al cincilea conducător al dinastiei a XIX-a a Egiptului și a domnit din circa 1200 î.Hr. până în 1194 î.Hr. Numele său de tron era Userkheperure Setepenre care înseamnă „puternice sunt manifestările lui Re, cel ales de Re”. El a fost fiul lui Merneptah și
Seti II () [Corola-website/Science/330398_a_331727]
-
durzī", plural دروز, "durūz") sunt membrii unei secte șiite monoteiste ,cu același nume, care datează din sec. al XI-lea. Ei se autointitulează „unitarieni” ("muwahhidun"); Religia druză a început în Egipt, pe timpul domniei lui al-Hakim bi-Amr Allah (996-1021), calif al dinastiei fatimide ismailite, care a contribuit la răspândirea doctrinei dinastiei printr-un sistem bine organizat de propovăduire religioasă, numit "da'wa"(arabă: دعوة) - misiune, propagandă. Darazi, un apropiat al califului al-Hakim, este unul dintre cei mai vechi și mai activi propovăduitori
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
monoteiste ,cu același nume, care datează din sec. al XI-lea. Ei se autointitulează „unitarieni” ("muwahhidun"); Religia druză a început în Egipt, pe timpul domniei lui al-Hakim bi-Amr Allah (996-1021), calif al dinastiei fatimide ismailite, care a contribuit la răspândirea doctrinei dinastiei printr-un sistem bine organizat de propovăduire religioasă, numit "da'wa"(arabă: دعوة) - misiune, propagandă. Darazi, un apropiat al califului al-Hakim, este unul dintre cei mai vechi și mai activi propovăduitori ai religiei druzilor. Obligat să părăsească Egiptul, ca urmare
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
sus. Pagodele sunt originare din Asia de Est, dar au fost răspândite și în alte zone ale Asiei, având rolul de a păstra în ele relicvele sau textele sacre ale budismului. Pagodele au apărut pentru prima oară în China, în timpul dinastiei Han (206 î.Hr.-220 d.Hr.), odată cu pătrunderea budismului în țară. Structura arhitecturală a pagodei a evoluat de la structura stupelor din India, niște clădiri din piatră în formă de movilă ce aveau scopul păstrări relicvelor budiste, combinată cu structura turnurilor
Pagodă () [Corola-website/Science/329038_a_330367]
-
relicvelor budiste, combinată cu structura turnurilor antice de veghe chinezești. Primele pagode au fost construite din lemn, motiv pentru care nu s-au păstrat multe vestigii din primele epoci, dar ulterior au fost construite din piatră și cărămidă. În timpul următoarelor dinastii, când influența culturală a Chinei a crescut, budismul s-a răspândit și la alte popoare cum ar fi japonezii și coreenii, oferindu-le stilul pagodelor. Pagodele există și în Asia de Sud-Est, în țări precum Myanmar, Thailanda sau Vietnam. Cu toate acestea
Pagodă () [Corola-website/Science/329038_a_330367]
-
literatura și activitățile misionare și-au atins apogeul, fulminând cu fondarea orașului Cairo (969). În nordul Africii misionarul Abu Abdallah As-Si'y (ar )(decedat în 911) și-a răspândit propaganda printre berberii din Maroc și astfel a pus bazele dinastiei fatimide în anul 909. „Misiunea fatimidă” se preocupa în special cu educarea noilor convertiți la doctina ismailită, cunoscută sub numele de înțelepciune ("hikma", حكمة ), în acest sens se organizau o serie de lecturări, în special concepute ca „sesiuni ale înțelepciunii
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
standarde înalte de viață și de educație, numărul lor se ridică la câteva milioane fiind împrăștiați în peste 25 de țări din Asia, Orientul Mijlociu, Africa, Europa și America de Nord. Ramura musta'ilită a ismailiților șiiți a continuat în Egipt până la sfârșitul dinastiei fatimide în 1171, când s-a mutat la Yemen și apoi în India. La sfârșitul califatului fatimid, musta'iliții au afirmat că nepotul imamului Al-Musta'li, Tayyib, a devenit imamul ascuns care se va întoarce la un moment dat în
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
și Canada. Azi, ramurile majore ale ismailismului șiit sunt hoja și buhurii. Grupul hoja își are rădăcinile în secta nizarită a ismailismului, în vreme ce buhurii sunt descendenții musta'iliților. Ambele grupări sunt rezultatul unor activități misionare care au început în vremea dinastiei fatimide din Egipt. Hoja și buhurii sunt de obicei implicați în afaceri și finanțe. Au tendința de a evita politica, dar susțin educația și bursele. Institutul de Studii Ismailite din Londra a fost fondat în 1977 de Aga Khan , cu
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
țări. Astfel, China este țara cu cel mai mare număr de credincioși budiști din întreaga lume. Budismul a fost adus în China, în varianta Mahayana, înainte de secolul al II-lea d.Hr. (unele izvoare spun anul 65 d.Hr.), în timpul Dinastiei Han, prin intermediul relațiilor comerciale cu India. Conform unei legende mai vechi, împăratul Ming di (28-75 d.Hr.) a avut într-o noapte un vis în care i-a apărut în față un om din aur. A doua zi el a
Budismul în China () [Corola-website/Science/329048_a_330377]
-
di a ordonat în anul următor construirea Templului Calului Alb din Luoyang, primul templu budist din China. Curând, tot mai mulți călugări au fost hirotoniți, iar din India au venit noii misionari. În perioada de divizare care a urmat căderii dinastiei Han, budismul s-a răspândit foarte repede, în ciuda unor încercări ale funcționarilor confucianiști de a-l interzice. Totuși , budismul a ajuns la apogeul influenței sale în China abia în timpul dinastiei Tang. Împăratul Taizong din dinastia Tang a fost primul împărat
Budismul în China () [Corola-website/Science/329048_a_330377]
-
noii misionari. În perioada de divizare care a urmat căderii dinastiei Han, budismul s-a răspândit foarte repede, în ciuda unor încercări ale funcționarilor confucianiști de a-l interzice. Totuși , budismul a ajuns la apogeul influenței sale în China abia în timpul dinastiei Tang. Împăratul Taizong din dinastia Tang a fost primul împărat chinez care a promovat budismul, convertindu-se la această religie. În anul 629 d.Hr., Taizong l-a trimis pe călugărul budist Xuanzang într-o călătorie în India ca să aducă
Budismul în China () [Corola-website/Science/329048_a_330377]
-
divizare care a urmat căderii dinastiei Han, budismul s-a răspândit foarte repede, în ciuda unor încercări ale funcționarilor confucianiști de a-l interzice. Totuși , budismul a ajuns la apogeul influenței sale în China abia în timpul dinastiei Tang. Împăratul Taizong din dinastia Tang a fost primul împărat chinez care a promovat budismul, convertindu-se la această religie. În anul 629 d.Hr., Taizong l-a trimis pe călugărul budist Xuanzang într-o călătorie în India ca să aducă textele sacre budiste (sūtrele) în
Budismul în China () [Corola-website/Science/329048_a_330377]
-
în anul 645 d.Hr., a venit cu o mulțime de copii ale sūtrelor și cu numeroase statui ale lui Buddha. În ultimi ani din viață Xuanzang a tradus numeroase sūtre din limba sanscrită în limba chineză. Tot în perioada dinastiei Tang, a fost constituit pe baza sūtrelor, a textelor mahayaniste și a altor texte budiste chinezești, Dàzàngjīng (大藏经), canonul chinezesc budist, care s-a răspândit în Japonia, Coreea și Vietnam. În același timp au apărut și numeroase secte budiste care
Budismul în China () [Corola-website/Science/329048_a_330377]
-
mănăstiri budiste și confiscarea pământurilor acestora, iar 250.000 de preoți și călugări budiști au fost alungați și forțați să se reintegreze în societate. După acest incident budismul nu și-a mai recăpătat niciodată influența avută în China. După căderea dinastiei Tang, în anul 907, a venit la putere o nouă dinastie, Dinastia Song care a promovat secta budistă Chan, făcând-o religie oficială. În această perioadă ideologia confucianistă a fost reinterpretată fiind combinată cu elemente din budism și taoism. Astefel
Budismul în China () [Corola-website/Science/329048_a_330377]
-
și călugări budiști au fost alungați și forțați să se reintegreze în societate. După acest incident budismul nu și-a mai recăpătat niciodată influența avută în China. După căderea dinastiei Tang, în anul 907, a venit la putere o nouă dinastie, Dinastia Song care a promovat secta budistă Chan, făcând-o religie oficială. În această perioadă ideologia confucianistă a fost reinterpretată fiind combinată cu elemente din budism și taoism. Astefel a apărut Neo-Confucianismul, care s-a sprijinit pe budism, pe secta
Budismul în China () [Corola-website/Science/329048_a_330377]
-
călugări budiști au fost alungați și forțați să se reintegreze în societate. După acest incident budismul nu și-a mai recăpătat niciodată influența avută în China. După căderea dinastiei Tang, în anul 907, a venit la putere o nouă dinastie, Dinastia Song care a promovat secta budistă Chan, făcând-o religie oficială. În această perioadă ideologia confucianistă a fost reinterpretată fiind combinată cu elemente din budism și taoism. Astefel a apărut Neo-Confucianismul, care s-a sprijinit pe budism, pe secta Chan
Budismul în China () [Corola-website/Science/329048_a_330377]
-
În secolul al XII-lea, neo-confucianismul și secta Chan au fost răspândite în Coreea, Vietnam și în Japonia, unde secta Chan se numește Zen, fiind preferată de clasa conducătoare a samurailor. În timpul cuceririi mongole a Chinei, când a fost întemeiată dinastia Yuan , a fost intdrodus în China budismul tibetan, care a devenit religie oficială. Călugări budiști tibetani, numiți lama, au ocupat funcți înalte în justiție. Lama erau bogați și corupți, și răspândeau învățături necanonice legate de magie și spiritualitate. În anul
Budismul în China () [Corola-website/Science/329048_a_330377]
-
a fost intdrodus în China budismul tibetan, care a devenit religie oficială. Călugări budiști tibetani, numiți lama, au ocupat funcți înalte în justiție. Lama erau bogați și corupți, și răspândeau învățături necanonice legate de magie și spiritualitate. În anul 1368, dinastia mongolă Yuan a fost răsturnată de dinastia chineză Ming, care a preluat controlul asupra Chinei. Lama au fost destituiți din funcții și expulzați din imperiu, iar această formă de budism a fost interzisă și declarată heterodoxă. În timpul dinastiilor Ming și
Budismul în China () [Corola-website/Science/329048_a_330377]
-
care a devenit religie oficială. Călugări budiști tibetani, numiți lama, au ocupat funcți înalte în justiție. Lama erau bogați și corupți, și răspândeau învățături necanonice legate de magie și spiritualitate. În anul 1368, dinastia mongolă Yuan a fost răsturnată de dinastia chineză Ming, care a preluat controlul asupra Chinei. Lama au fost destituiți din funcții și expulzați din imperiu, iar această formă de budism a fost interzisă și declarată heterodoxă. În timpul dinastiilor Ming și Qing, religia oficială a fost budismul Chan
Budismul în China () [Corola-website/Science/329048_a_330377]