6,332 matches
-
fără condicuță, fapt ce era o infracțiune după legile vremii, în condițiile în care, polițistul Patou, agent de moravuri, a vrut s-o aresteze pentru a o interna la spitalul Saint Lazare. Fiind în apropierea trecătorului Henri, la rugămințile ei disperate de a-i spune polițistului că este cu el, Henri are prezența de spirit și bunăvoința de a răspunde rugăminții ei, o salvează de arest și o aduce acasă. Tânăra de optsprezece-nouăsprezece ani, blondă, cu ochi căprui, slabă, rujată strident
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
foame, a acceptat relațiile cu un bătrân care a gratificat-o pentru serviciile sexuale cu o rublă, cu un tânăr care a abandonat-o într-un hotel, cu un alt bătrân care i-a aruncat în silă 50 de copeici. Disperată, s-a întors în stabiliment, rugând-o pe patroana Emma Eduardova s-o reprimească. La înmormântarea Jeniei, tânărul Soloviov, sincer îndrăgostit, a venit s-o ceară în căsătorie pe Liubka dar ea, speriată că va fi iar mințită, l-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
prin distrugerea celor răi." (Discurs despre Tragedie) Însă Racine dă, cu Berenice, dovada cea mai strălucită că această configurație, respinsă de Aristotel, poate fi infinit de patetică. Moartea planează pe tot parcursul ultimului act în care Titus, Berenice și Antiohus, disperați că nu-și pot salva dragostea, iau fiecare pe rând hotărârea să se sinucidă. Ei renunță la acest lucru în ultima scenă, toți trei, în urma intervenției Berenicei, care pleacă, hotărâtă să trăiască cu durerea, și-i imploră pe cei doi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a îndreptat niciodată comportamentul vreunui avar, nici Jucătorul lui Regnard pe vreun jucător; să admitem că râsul nu poate corecta felul acesta de nebuni: cu atât mai rău pentru ei, și nu pentru comedie! Dacă ea nu poate vindeca boli disperate, este destul că-i întărește pe cei sănătoși. Avarul este plin de învățăminte chiar și pentru omul liberal; Jucătorul este instructiv chiar și pentru cel care nu joacă. Nebuniile pe care nu le împărtășim nu sunt mai puțin frecvente la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
magistral exprimată de autorul anonim prin relatarea felului În care personajul reacționează după fiecare crimă. La Început se manifestă doar prin oftat și prin cuvintele adresate divinității (,,Brâncoveanu greu ofta/Și din gură cuvânta"/), apoi cuvintele capătă accent de ruga disperată, ca În momentul ultimei crime cuvintele sale să fie Învesmântate În lacrimile durerii nereținute (,,greu ofta/ Și cu lacrimi cuvânta"). De fiecare dată Însă cuvintele adresate sunt aceleași, evidențiind credință nestrămutata În Dumnezeu și În puterea lui: ,,Doamne, fie-n
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
După acest eveniment, existența zeilor nu va mai fi amenințată de Mot, care-și va vedea puterile reduse (dar nu anulate). Acesta va putea În continuare să devoreze cu măsură oamenii, a căror soartă pare de-acum Încolo mai puțin disperată. Datorită exemplului lui Baal, reîntors din infern, morții care se Încred În el (În primul rând suveranii) vor putea aspira dacă nu la o viață eternă cel puțin la o formă de supraviețuire În calitate de strămoși. Aceștia, numiți la Ugarit Rapi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
față de ordinea religioasă și socială tradițională trebuie să se fi manifestat În special În legătură cu bovinele. În Ahunavaitș G³th³, plângerea Sufletului Vacii (g¶uș urvan) abandonate În mâinile violente (a¶șma) ale cruzilor sacrificatori este glasul unei ființe suferinde care caută disperată un păstor bun: „Eu nu am alt păstor În afară de Voi; mulțumiți-mă deci prin lucrarea bună a unui păstor” (Yasna 29, 1). Nu este greu de observat În versurile acestei g³th³ o semnificație simbolică mai vastă și mai profundă (Cameron
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În India (cf. În engleză, Parsees sau Parsis), dar folosirea ei pentru a desemna zoroastrismul modern este improprie, pentru că Îi exclude pe nedrept pe zoroastrienii rămași În Iran, din perioada cuceririi arabe până În zilele noastre, care rezistă, În condiții uneori disperate, În atașamentul lor pentru credința strămoșilor. Dacă numărul zoroastrienilor este estimat astăzi la 130 000 de persoane, risipiți pe trei continente - după o estimare făcută În 1976, marea majoritate a acestora trăiește În Asia: În India (82 000), Pakistan (5
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doilea rând, faptul că și aici este vorba despre supraviețuirea În rândul celților a unui element din religia indo-europeană. Să ne referim la Roma. În cartea a XXII-a din Ab urbe condita, Titus Livius povestește despre situația haotică și disperată creată imediat după căderea cetății Cannae: Atunci, În sfârșit, a sosit și darea de seamă din partea consulului Terentius, În care se spunea: „Consulul Luciusxe "Lucius" Aemilius și oastea sa au fost nimiciți; el se găsește la Canusium, unde adună ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sensibil rămânând în același timp prizonierii bogăției a cărei natură precară am denunțat-o. Scrise, după cum spune autorul, într-o vreme în care „voința de cultură“ însemna mai mult decât o simplă preocupare culturală, paginile acestei cărți născute din dorința disperată de a înfrânge istoria ni se înfățișează astăzi, după mai bine de două decenii, în puritatea gândului lor, ca lipsite de vârstă. GABRIEL LIICEANU TRAGICUL Paginile acestea, care deschid o „serie de autor“, reprezintă varianta definitivă a volumului cu același
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
care să poată descrie mizeria vieții lor10, dar Congresul Partidului Socialist Român ne poate oferi o oarecare idee în acest sens. La acest al cincilea Congres (în primăvara lui 1898), Dobrogeanu-Gherea considera drept insuportabilă mizeria țăranilor. "țăranii sînt atît de disperați încît sînt gata să-l urmeze pe orice nebun". A explicat însă că Partidul Socialist va însemna ceva (în România) numai dacă îi punea pe țărani pe același plan cu muncitorii. I-a avertizat pe socialiști că trebuie să fie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Socialist se pot afla în primejdie". El propunea o educare civică și politică treptată a țărănimii, singura cale de evitare a unei explozii sîngeroase și inutile. Ion Nădejde a fost de acord cu analiza lui Dobrogeanu-Gherea, amintindu-și cum țăranii disperați și înfometați se apropiau de el la Iași și în alte locuri în căutarea salvării, "ca și cum eram Dumnezeu". Lucrul acesta îl înspăimîntase pe Nădejde. "Nu poți discuta rațional cu asemenea oameni. Cădeau în genunchi la picioarele noastre și ne implorau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Naționalist Democrat pentru a asigura "unitatea națională". Așa cum explica mai tîrziu: "A face politică într-un astfel de moment părea să nu fie nimic altceva decît un act criminal, întrucît toate forțele trebuiau să fie folosite pentru un ultim efort disperat de apărare"22. Relațiile lui Iorga cu A. C. Cuza s-au deteriorat și mai mult după ce acesta din urmă l-a atacat pe Iorga în cadrul Adunării Partidului Naționalist Democrat. Cea mai mare parte a acestuia era de partea lui Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
forțelor generalului Allenby în Ierusalim. Generalul Allenby nu era deloc un Godefroy de Bouillon; el venea la Ierusalimul lui David și al lui Solomon. Iorga și-a explicat simpatia: "Ca naționalist, nu poate proceda altfel"100. În toamnă, situația devenise disperată în Moldova. Armata română era indiferentă față de anarhia din rîndul rușilor, dar nu și față de consecințele dezmembrării forțelor armate ale principalului ei aliat. În cele din urmă, unitățile rusești rămase au fost alungate de armata română. La plecare, rușii și-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aflate în mîinile Puterilor Centrale și germanii înaintînd în Ucraina, România era încercuită. Politica lui Lenin a forțat în ultimă instanță România să renunțe la luptă. Nu putea oare România să urmeze exemplul Serbiei și să facă un ultim efort disperat de împotrivire? Iorga era întotdeauna înflăcărat cînd era vorba de Serbia și mai ales de Muntenegru! Așa că s-a opus renunțării la luptă. Dar jusqu'au boutismul lui Iorga nu era și poziția guvernului român. Sârbii, regele și conducătorii lor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o notă lui Károlyi, prin care îl anunța că liniile de demarcație care trasau înaintarea trupelor cehe, române și iugoslave (trasate în multe cazuri peste zone locuite incontestabil de unguri) urmau să fie considerate drept granițe provizorii. În acest moment disperat, singura posibilitate rămasă era apelarea la solidaritatea internațională a clasei muncitoare. Károlyi i-a predat puterea unui agent bolșevic, Béla Kun, care a venit la putere la 21 martie 1919 și intenționa să restabilească integritatea teritorială a Ungariei istorice 8
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
numea acest sistem "dictatura deghizată a lui Brătianu"55. Prin 1922, regele, regina și chiar și prinții Carol și Nicolae erau împotriva lui Iorga, propunînd ca "Iorga să fie trimis înapoi la preocupările lui științifice". Iorga le-a trimis scrisori disperate, dar fără nici un rezultat. Regele Ferdinand i-a spus lui Stelian Popescu că "Iorga este un om atît de mare încît, datorită acestui fapt, este imposibil să cooperezi cu el din punct de vedere politic". Cu altă ocazie, regele Ferdinand
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a impus Partidului Comunist Român o platformă care prevedea autodeterminarea pentru Transilvania, Basarabia, Dobrogea și Bucovina, adică dezmembrarea României Mari. Acest lucru le-a dovedit multor români faptul că URSS-ul era tot Rusia și inamicul național numărul unu. În ciuda disperatei situații economice și sociale, comuniștii nu puteau beneficia de popularitatea de care se bucurau în Serbia, Grecia și chiar și în Bulgria. În 1924, guvernul a scos în afara legii Partidul Comunist. Nu prea mulți etnici români au vărsat lacrimi, chiar dacă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
facă publice fapte incontestabile despre Carol. Regele Ferdinand și Regina Maria cunoșteau mai intim situația. Regele îl considera pe prințul Carol "o ramură putredă a dinastiei care trebuie ruptă ca să fie salvată coroana"195. Regina Maria gîndește ca o mamă disperată: "Devine tot mai insuportabil; în așa măsură încît ne întrebăm adesea cu toată seriozitatea dacă se află în deplinătatea facultăților mintale. Ce blestem atîrnă asupra capului acestui biet băiat? De ce este el sortit să semene în jurul lui semințele propriei sale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
își amintea de un evreu german, care, ajungînd în Anglia, considera antisemitismul din Germania drept un fenomen trecător, declarînd că se considera tot german. Nu toată lumea era atît de optimistă. Vechiul prieten al lui Iorga, profesorul Tiktin, i-a scris disperat, descriindu-și suferințele și rugîndu-l să-i vină în ajutor. Avea peste 80 de ani și regreta că trăise atît de mult. Iorga a reacționat prompt, încercînd să-l mobilizeze pe regele Carol și să găsească pentru Tiktin un post
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și și-a strîns rîndurile. Regimul începea să-și piardă răbdarea. Dormitoarele studențești neaflate sub egida universităților au fost desființate. La 2 martie 1937, universitățile au fost temporar închise, iar taberele de recreere legionare au fost interzise, într-o încercare disperată a birocrației de a reprima Legiunea. Care a replicat, ca de obicei: a fost organizat un atentat la viața rectorului Universității de la Iași, urmat de alte "acțiuni directe" brutale. După alegerile din decembrie 1937, Iorga va adopta o poziție tot
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o problemă pe care Iorga și majoritatea românilor trebuiau să o ia în considerație: simpatiile comuniste ale evreilor săraci lipiți pămîntului. În anii '30, au existat destule manifestări de sprijinire a URSSului și a stalinismului a unor astfel de evrei disperați, un sprijin cu atît mai prost orientat cu cît a fost trecător. Simpatia față de comunismul instaurat în Rusia (care era în continuare inamicul național numărul unu pentru majoritatea românilor) era în detrimentul relațiilor româno-evreiești. Nu trebuie să subestimăm ura, frica și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Rusia. Să ne amintim de ostilitatea inflexibilă a lui Iorga. Românii (inclusiv Iorga) nu acceptau să se angajeze de bunăvoie în "autocritică" sau să stabilească în ce măsură contribuia tratamentul aplicat evreilor la refuzul lor de a se asimila și la căutarea disperată a unor soluții staliniste! Ei preferau să-i considere pe evrei drept o minoritate demnă de dispreț, parazită și neloială de care trebuia să se descotorosească printr-un mijloc sau altul, cu cît mai repede, cu atît mai bine. Iar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
autor, observată în vreun colț blestemat al Transilvaniei, prezentată ca o mărturie imposibilă de inferioritate, în stilul rece al unui raport de poliție, care înregistrează diverse infamii la secție". "Unde este Transilvania nobilă a lui Slavici sau Agârbiceanu?", întreabă Iorga disperat. Ion al lui Rebreanu îi amintea de duhoarea care se înălța din Pămîntul lui Zola. Nici măcar lupta țărinimii române împotriva ungurilor nu-l salvează pe Rebreanu în ochii lui Iorga. Rebreanu încălcase regula "realist-naționalistă" a lui Iorga. El zugrăvea într-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a reacționat cu blîndețe la inițiativele acestuia. Mircea, ambițios, voia să preia conducerea partidului tatălui său și avea unele legături cu legionarii, a căror importanță o exagera. El și Cocoș au inclus un articol în "Neamul românesc" într-o încercare disperată de a descrie istoria. Conform acestui articol (afirmație sprijinită chipurile pe mărturii), Iorga a trimis o telegramă Tribunalului Militar în care își retrăgea plîngerea împotriva lui Codreanu, cu cinci zile înaintea procesului. Alții depuneau mărturie privind reacția violentă a lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]