6,873 matches
-
Ferdinand și preasfințitului domn Vasile Moga și era protopop Zaharia Matei de la Nadășa și preot satului...prin îndemnul și toată sârguința a peacinstitului și de bun neam Stagilă Iacob din preună cu cinstitul și fericit neam Vlasa Ion, find birău domnesc 54 ani, din care dumnealui ficurator Stagilă Iacob au plătit la sf. biserică 100 și 14 zloți și au dat din săteni care cum s-au îndurat care cu toată inima au stat la lucru dumnealui Stagilă Iacob. Făt au
Biserica de lemn din Luieriu () [Corola-website/Science/320311_a_321640]
-
Eric al V-lea „Klipping” (n. 1249 - † 22 noiembrie 1286) a fost un rege al Danemarcei (1259-1286) și fiul lui Christopher I. Până în 1264 el a domnit sub auspiciile mamei sale, regina văduvă Margaret Sambiria. Între 1261 și 1262, Eric a fost prizonier în Holstein în urma unei înfrângeri militare. Ulterior, el a fost mutat în Brandenburg. Porecla regelui ("Klipping" sau "Glipping") se referă la o monedă medievală
Eric al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320316_a_321645]
-
mai mult decât de obicei ( - a clipi), dar explicația este acum, în general, respinsă. Porecla sa este o trimitere nemilosă către lipsa lui de încredere. Când tatăl său Christopher a fost ucis, prințul Eric a fost prea tânăr pentru a domni cu toate drepturile. Instanța daneză a numit-o pe mama sa, Regina Margareta Sambiria () ca regent. Ea a fost fiica contelui Sambor de Pommerania. Ea a fost o femeie capabilă și inteligentă. Imediat ea a trebuit să se lupte pentru
Eric al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320316_a_321645]
-
Romanele formează colecția denumită . Corwin se trezește dintr-o comă la un spital din New York și are amnezie. Curând descoperă că face parte dintr-o familie regală supraomenească, care poate călători prin lumi paralele infinite (numite "umbre"), familie care a domnit peste lumea cea adevărată, Amber. El se întâlnește cu membri ai acestei familii nou-redescoperite. Apoi, Corwin este prezentat plimbându-se prin Model (), un labirint aflat în temnițele Castelului Amber, care îi dă control asupra multiversului. A doua serie relatează povestea
Cronicile Amberului () [Corola-website/Science/320369_a_321698]
-
de la Austria și a devenit Carol al VII-lea și al V-lea, dând Parma fratelui său mai mic, Filip. În 1754, el a devenit rege al Spaniei și a lăsat Sicilia și Neapole fiului său mai mic, care a domnit sub numele de Ferdinand al III-lea al Siciliei și al IV-lea al Neapolelui, după care s-a încoronat ca Ferdinand I al celor Două Sicilii. În afara unei întreruperi în timpul lui Napoleon, Regatul celor Două Sicilii a rămas în
Regatul celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/320374_a_321703]
-
din 1808, Napoleon l-a mutat pe Joseph în Spania și și-a numit cumnatul, Joachim Murat, rege al celor Două Sicilii, deși el a controlat doar porțiunea continentală a regatului. În această perioadă napoleoniană, regele Ferdinand a continuat să domnească în Sicilia, capitala regatului mutându-se provizoriu la Palermo. Regele Ferdinand I a fost restaurat pe tron prin congresul de la Viena din 1815. El a încheiat un concordat cu Statele Papale, care anterior revendicau acest teritoriu. Deși au existat unele
Regatul celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/320374_a_321703]
-
În unele scrieri oculte, Ariel este menționat cu alte titluri elementare, cum ar fi „al treilea arhonte al vanturilor”, „spiritul aerului”, „îngerul apelor de pe Pământ”. În misticism, mai ales cel modern, Ariel este, de obicei invocat ca un înger care domnește asupra pământului, forță creatoare, Nordul, spirit elementar și fiară. Ariel este cunoscut ca un înger al vindecării și este asociat cu Arhanghelul Rafael în vindecarea bolilor. [Ref. Moses Gaster, "Înțelepciunea Haldeilor".] Ariel a fost portretizat ca un spirit distructiv al
Arhanghelul Ariel () [Corola-website/Science/321030_a_322359]
-
palme. În Moldova stânjenul era de 8 palme, ca și în Țara Românească. Spre deosebire de Țara Românească, în Moldova nu s-a impus o palmă etalon și din această cauză stânjenul a variat după mărimea palmei. Grigore II Ghica, care a domnit în Moldova cu întreruperi între anii 1726-1748, a încercat fixarea unei palme domnești drept etalon al stânjenului. „Palma domnească” a variat semnificativ în timp, în funcție de palma folosită, măsurând 29,7 cm în 1790, 28,3 cm în 1842 și 27
Palmă (unitate de măsură) () [Corola-website/Science/321055_a_322384]
-
s-a impus o palmă etalon și din această cauză stânjenul a variat după mărimea palmei. Grigore II Ghica, care a domnit în Moldova cu întreruperi între anii 1726-1748, a încercat fixarea unei palme domnești drept etalon al stânjenului. „Palma domnească” a variat semnificativ în timp, în funcție de palma folosită, măsurând 29,7 cm în 1790, 28,3 cm în 1842 și 27,875 cm în 1864. În practica țării stânjenul se făcea pe loc din opt palme, primind numele celui a
Palmă (unitate de măsură) () [Corola-website/Science/321055_a_322384]
-
29,7 cm în 1790, 28,3 cm în 1842 și 27,875 cm în 1864. În practica țării stânjenul se făcea pe loc din opt palme, primind numele celui a cărui palmă se folosea. În Moldova se folosea palma „domnească” sau „gospod” la confecționarea „stânjenului domnesc”, iar când palma cu care se măsura era „proastă” sau „de om de mijloc”, stânjenul purta numele de stânjen „prost”, respectiv „de mijloc”. În general „palma domnească” era mai mare decât celelalte iar cea
Palmă (unitate de măsură) () [Corola-website/Science/321055_a_322384]
-
3 cm în 1842 și 27,875 cm în 1864. În practica țării stânjenul se făcea pe loc din opt palme, primind numele celui a cărui palmă se folosea. În Moldova se folosea palma „domnească” sau „gospod” la confecționarea „stânjenului domnesc”, iar când palma cu care se măsura era „proastă” sau „de om de mijloc”, stânjenul purta numele de stânjen „prost”, respectiv „de mijloc”. În general „palma domnească” era mai mare decât celelalte iar cea proastă mai mică. În 1842 „palma
Palmă (unitate de măsură) () [Corola-website/Science/321055_a_322384]
-
se folosea. În Moldova se folosea palma „domnească” sau „gospod” la confecționarea „stânjenului domnesc”, iar când palma cu care se măsura era „proastă” sau „de om de mijloc”, stânjenul purta numele de stânjen „prost”, respectiv „de mijloc”. În general „palma domnească” era mai mare decât celelalte iar cea proastă mai mică. În 1842 „palma domnească” măsura 28,3 cm, cea „de mijloc” 25,7 cm iar cea „proastă” numai 21,3 cm. Folosirea acestor palme de mărimi variabile la măsurătoarea pământului
Palmă (unitate de măsură) () [Corola-website/Science/321055_a_322384]
-
iar când palma cu care se măsura era „proastă” sau „de om de mijloc”, stânjenul purta numele de stânjen „prost”, respectiv „de mijloc”. În general „palma domnească” era mai mare decât celelalte iar cea proastă mai mică. În 1842 „palma domnească” măsura 28,3 cm, cea „de mijloc” 25,7 cm iar cea „proastă” numai 21,3 cm. Folosirea acestor palme de mărimi variabile la măsurătoarea pământului crea numeroase conflicte. Pentru evitarea lor, în foarte multe cazuri se însemna pe documentele
Palmă (unitate de măsură) () [Corola-website/Science/321055_a_322384]
-
Mahmud al II-lea (în turca otomană: محمود ثانى "Mahmud-ı sănī"; n. 20 iulie 1785 - d. 1 iulie 1839) a domnit ca sultan al Imperiului Otoman din 1808 și până la moartea sa în 1839. S-a născut la palatul Topkapi, din Constantinopol, fiind fiul sultanului Abdulhamid I. Domnia sa a rămas în istorie mai ales datorită largilor reforme administrative, fiscale și militare
Mahmud al II-lea al Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/321064_a_322393]
-
este vistiernicul și apoi logofătul Mateiaș, fiul pârcălabului Grumaz. Acesta provenea dintr-o veche familie de boieri din Moldova. El a ocupat dregătoria de mare vistiernic în timpul primei domnii a lui Petru Rareș (1527-1538), prima sa menționare printre dregătorii sfatului domnesc având loc într-un document din 3 martie 1535. În calitate de vistiernic, Mateiaș avea responsabilitatea administrării veniturilor țării dar și ale curții domnești. El a fost un boier de încredere al domnitorului, fiindu-i încredințate și misiuni diplomatice. El a fost
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
Mailat. În perioada captivității sale, domnitorul nu a numit niciun alt mare logofăt. Marele boier a fugit de la Făgăraș în perioada martie - aprilie 1545 și s-a înapoiat în Moldova prin Țara Românească. El apare într-un document al sfatului domnesc din 4 aprilie 1545. Mateiaș și-a păstrat dregătoria și în timpul domniei lui Iliaș al II-lea Rareș (1546-1551). El a ctitorit Biserica "Sf. Nicolae" de la Mănăstirea Coșula (1535) și Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Horodniceni (1539). Vistiernicul Mateiaș a
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
prin amplasarea inscripției în mijlocul lespezii, cât și prin ornamentația marginală de factură brâncovenească care amintește de realizările în domeniu din Țara Românească. Textul inscripției este următorul: ""+ Aice, suptu această piatră odihnesc oasele lui Andrei Abăza ce-au fost vornicu la domna; pristăvitu-s-au cătră domnul în zilele lui Ion Antioh Voievod, v(ă)leat 7215 ghen(arie) 11"". (1707) Ca urmare a lucrărilor de restaurare din anii 1901-1902, cele două lespezi funerare au fost ridicate și fixate în cârlige de fier lângă
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
Alexandru (, "Aléxandros"; 1 august 1893 - 25 octombrie 1920) a domnit ca rege al Greciei din 1917 până în 1920 când a murit pe neașteptate de septicemia cauzată de mușcăturile a două maimuțe. Alexandru s-a născut la palatul Tatoi în apropiere de Atena și a fost al doilea fiu al regelui
Alexandru I al Greciei () [Corola-website/Science/321219_a_322548]
-
asemenea, prințul a vizitat Danemarca, Marea Britanie și Rusia ai căror suverani erau rude apropiate ale familiei sale. Educația pe care a primit-o Alexandru a fost bună dar nu ca cea rezervată fratelui său mai mare, care era destinat să domnească într-o zi. Spre deosebire de George care a efectuat o parte din formarea sa militară în Germania, Alexandru și-a făcut școlarizarea în Grecia. La principala academie militară greacă, Évelpides, prințul a fost remarcat pentru talentul său la mecanică și pentru
Alexandru I al Greciei () [Corola-website/Science/321219_a_322548]
-
fost niciodată pe deplin legitimă. În cimitirul regal, în timp ce mormintele altor conducători ai dinastiei sunt inscripționate cu "rege al elenilor, prinț al Danemarcei", se spune că pe mormântul tânărului rege scrie "Alexandru, fiul regelui elenilor, prinț al Danemarcei. El a domnit în locul tatălui său din 14 iunie 1917 la 25 octombrie 1920". Potrivit surorii favorite a monarhului, regina Elena a României, acest sentiment de ilegitimitate ar fi fost larg împărtășit de către regele însuși, ceea ce explică în mare măsură mezalianță pe care
Alexandru I al Greciei () [Corola-website/Science/321219_a_322548]
-
Teresa Cristina (14 martie 1822 - 28 decembrie 1889), supranumită "Mamă a brazilienilor", a fost soția împăratului Pedro al II-lea al Braziliei, care a domnit din 1831 până în 1889. Numele ei complet a fost "Teresa Cristina Maria Giuseppa Gaspare Baltassare Melchiore Gennara Francesca de Padova Donata Bonosa Andrea d'Avelino Rita Luitgarda Geltruda Venancia Taddea Spiridione Rocca Matilde". Născută Prințesă a Regatului celor Două Sicilii
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
1890) a fost singurul rege al Spaniei din Casa de Savoia. A fost al doilea fiu al regelui Victor Emanuel al II-lea al Italiei și cunoscut pentru cea mai mare parte a vieții sale ca Duce de Aosta. A domnit pentru o scurtă perioadă a rege al Spaniei din 1870 până în 1873. Prințul Amedeo de Savoia s-a născut la Torino, Italia. A fost al doilea fiu al regelui Vittorio Emanuele al II-lea (rege al Piemont, Savoia, Sardinia și
Amadeo al Spaniei () [Corola-website/Science/321280_a_322609]
-
revoltă carlistă în regiunile basce și catalane, și după aceea, au izbucnit revolte republicane în orașe din întreaga țară. Corpul de artilerie al armatei a intrat în grevă iar guvernul a cerut regelui să-i disciplineze. Cu posibilitatea de a domni fără sprijin popular, Amadeus a emis un ordin împotriva corpului de artilerie și apoi imediat a abdicat de pe tronul Spaniei la 11 februarie 1873. La ora zece în aceeași noapte, Spania a fost proclamată republică, în timp ce Amadeo și-a făcut
Amadeo al Spaniei () [Corola-website/Science/321280_a_322609]
-
în cele din urmă s-a întors la Napoli cu soțul ei în iulie 1820. Socrul ei, regele Ferdinand, era acum complet subordonat Austriei; un austriac, contele Nugent, era comandantul-șef al armatei. Pentru următorii patru ani socrul ei a domnit ca un monarh absolut, neacordând reforme constituționale. În această perioadă, Maria Isabella a avut încă doi copii născuți la Napoli: Teresa Cristina la 14 martie 1822 și Louis, Contele de Aquila la 19 iulie 1824. Regele Ferdinand I al celor
Maria Isabela a Spaniei () [Corola-website/Science/321277_a_322606]
-
Ignat, Atanasie Căbunea și Ioan Bucur. Aceștia argăseau doar piei de miel, oi sau capre și confecționau căciuli, pieptare, cojoace și foarte rar opinci, șerpare și hamuri. "Cizmăritul" a apărut în sat la sfârșitul secolului al XIX-lea o dată cu „încălțămintea domnească” sub formă de cizme, „păpuci” (ghete), sandale, pantofi, etc. Meseriașii cizmari purtau denumirea de „șustări” care inițial făceau doar reparații și mai apoi confecționau încălțăminte doar „la comandă”. Dintre cei care practicau acest meșteșug au fost frații Alexandru, Iosif și
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]