7,011 matches
-
pe care, de fapt, a urmărit-o cu aplicație de-a lungul întregului demers eseistic al studiului. Gradul influențelor și ruptura, însemnând "despărțirea de model" pe care îl evidențiază poezia lui Nichita Stănescu, relevă "o primă etapă importantă a reactualizării eminesciene în spațiul literar al anilor 60". Funcția catalitică eminesciană determină la Nichita Stănescu "nașterea conceptului de poezie metalingvistică, o poezie care se folosește doar de cuvântul scris, transcendând constrângerile formale ale limbii". Dialogul pe care îl propune această relație catalitică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de-a lungul întregului demers eseistic al studiului. Gradul influențelor și ruptura, însemnând "despărțirea de model" pe care îl evidențiază poezia lui Nichita Stănescu, relevă "o primă etapă importantă a reactualizării eminesciene în spațiul literar al anilor 60". Funcția catalitică eminesciană determină la Nichita Stănescu "nașterea conceptului de poezie metalingvistică, o poezie care se folosește doar de cuvântul scris, transcendând constrângerile formale ale limbii". Dialogul pe care îl propune această relație catalitică: Mihai Eminescu Nichita Stănescu, funcționează "obiectiv", ca "necesitate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a înscrierii sale astfel pe un fir conductor, de originalitate, într-un proces de înnoire continuă a limbajului artistic, dar fiecare plecând de la baza ideatică, aceeași, pe care a statornicit-o acesta. EMINESCU. POLIMORFISMUL OPEREI (Cornel Munteanu) Preocupările pentru fenomenul eminescian (C. Noica), pe care le-a menținut constant Cornel Munteanu, dintr-o reală admirație pentru creația poetului, dublate, în anii din urmă, de obligațiile didactice la Universitatea de Nord din Baia Mare, s-au coagulat recent într-un curs, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
limba și literatura. Construcția demersului său are astfel o bună rigoare metodică, este bine sistematizat, având organizarea materialului pe o coordonată ideatică anume, aceea a poliformis mului operei lui Mihai Eminescu, ca "probă a modernității scrisului poetic". Dar calitatea polimorfismului eminescian nu se poate dispensa de poliformismul interpretărilor critice ale acestuia, o atenție aparte acordând, în acest sens, intervențiilor autorilor din "ultimul val al eminescologiei", după cum îi numește pe aceia care s-au exprimat recent în studii referențiale. Conceptul de polimorfism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
interpretare". Până la Eminescu, spune exegetul, poeții noștri (Văcăreștii, Conachi, Cârlova, Alexandrescu, I. Heliade Rădulescu, Vasile Alecsandri ș.c.l.) au practicat "structuri textuale monoforme", Eminescu inovând și "la nivelul formelor, al genurilor și speciilor" literare. Mai mult chiar, numeroase poeme eminesciene "se construiesc într-o triadă a formelor", poetul practicând o construcție polifonică, "după mișcările interioare ale eului", amalgamând și compoziționând "structurile lirice ale aceluiași text, care aparent par dificil de asociat", convenind că aceste creații ce rezultă din "hibridizare", dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o triadă a formelor", poetul practicând o construcție polifonică, "după mișcările interioare ale eului", amalgamând și compoziționând "structurile lirice ale aceluiași text, care aparent par dificil de asociat", convenind că aceste creații ce rezultă din "hibridizare", dau "măsura originalității geniului eminescian, care se mișcă cu dezinvoltură între diferite registre lirice". Situație pe care o consideră valabilă și pentru proza ca și pentru publicistica eminesciană. Într-un prim capitol este luat în discuție canonul estetic, raportat la alte tipuri canonice: canonul didactic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
aparent par dificil de asociat", convenind că aceste creații ce rezultă din "hibridizare", dau "măsura originalității geniului eminescian, care se mișcă cu dezinvoltură între diferite registre lirice". Situație pe care o consideră valabilă și pentru proza ca și pentru publicistica eminesciană. Într-un prim capitol este luat în discuție canonul estetic, raportat la alte tipuri canonice: canonul didactic, canonul moral ș.a., făcând observația că în cazul receptării lui Eminescu, școala de azi arată că "măsura canonului estetic din primele decenii de după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mai puțin, ori aproape deloc, în latura sa inovatoare în raport cu un canon". Sunt afirmații menite a justifica sau măcar a preveni asupra întregului său demers interpretativ ce are ca ax ideatic punerea în evidență a acestei calități polimorfe a operei eminesciene. O primă abordare privește "melodia sublimă a versului eminescian", care își are taina construcției în faptul că la Eminescu "cuvintele se amestecă după reguli neștiute, printr-o însoțire surprinzătoare, neașteptată, creând vecinătăți inedite și surpând logica formală". E o taină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în raport cu un canon". Sunt afirmații menite a justifica sau măcar a preveni asupra întregului său demers interpretativ ce are ca ax ideatic punerea în evidență a acestei calități polimorfe a operei eminesciene. O primă abordare privește "melodia sublimă a versului eminescian", care își are taina construcției în faptul că la Eminescu "cuvintele se amestecă după reguli neștiute, printr-o însoțire surprinzătoare, neașteptată, creând vecinătăți inedite și surpând logica formală". E o taină textuală tocmai a construcției polimorfe ce acționează/funcționează nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
din fragmente textuale narative, dialogale, epistolare, eseistice, ironice, retorice", ducând totul într-o zonă a fantasticului în care "visul devine la nivel narativ modul de organizare textuală" (se emplifică prin nuvela Sărmanul Dionis). Tot în zona problematicii filosofice în gândirea eminesciană, se oprește asupra alternativei Ființă/Neființă, așa cum apare în "viziunea arheului eminescian" ("Principiul Ființei/Neființei, ca principiu al Identității, cu nume eminescian de Archaeus, ia în poezie chipuri de eroi lirici, purtători de ontos"). Se continuă prin identificarea unor atari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o zonă a fantasticului în care "visul devine la nivel narativ modul de organizare textuală" (se emplifică prin nuvela Sărmanul Dionis). Tot în zona problematicii filosofice în gândirea eminesciană, se oprește asupra alternativei Ființă/Neființă, așa cum apare în "viziunea arheului eminescian" ("Principiul Ființei/Neființei, ca principiu al Identității, cu nume eminescian de Archaeus, ia în poezie chipuri de eroi lirici, purtători de ontos"). Se continuă prin identificarea unor atari "tipuri de eroi lirici" demonul, titanul ș.a., stabilindu-se trei categorii esențiale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
narativ modul de organizare textuală" (se emplifică prin nuvela Sărmanul Dionis). Tot în zona problematicii filosofice în gândirea eminesciană, se oprește asupra alternativei Ființă/Neființă, așa cum apare în "viziunea arheului eminescian" ("Principiul Ființei/Neființei, ca principiu al Identității, cu nume eminescian de Archaeus, ia în poezie chipuri de eroi lirici, purtători de ontos"). Se continuă prin identificarea unor atari "tipuri de eroi lirici" demonul, titanul ș.a., stabilindu-se trei categorii esențiale pentru creația lui Eminescu: eroi reflexivi ("vizionari onirici și magi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lui Eminescu: eroi reflexivi ("vizionari onirici și magi, înțelepți ai lumilor"), eroi afectivi ("sensibilitatea emoțională a geniului, un geniu care trăiește intens și cu maximă tensiune lăuntrică o gamă variată de sentimente și atitudini") și eroi creatori ("purtători ai eului eminescian, la nivelul imaginarului creator, în ipostaza plenară a poetului"). Capitolul central al studiului, firește, este acela consacrat analizei metodice a polimorfismului operei eminesciene, Cornel Munteanu luând în discuție construcții literare specifice, polimorfe, în dinamica lor: construcții triadice ("consecvent, în proza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cu maximă tensiune lăuntrică o gamă variată de sentimente și atitudini") și eroi creatori ("purtători ai eului eminescian, la nivelul imaginarului creator, în ipostaza plenară a poetului"). Capitolul central al studiului, firește, este acela consacrat analizei metodice a polimorfismului operei eminesciene, Cornel Munteanu luând în discuție construcții literare specifice, polimorfe, în dinamica lor: construcții triadice ("consecvent, în proza eminesciană lirismul induce meditația, pastelul și idila"), vorbind despre poetica vederii în pandant cu poetica viziunii, într-o sugestivă așezare a textelor pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la nivelul imaginarului creator, în ipostaza plenară a poetului"). Capitolul central al studiului, firește, este acela consacrat analizei metodice a polimorfismului operei eminesciene, Cornel Munteanu luând în discuție construcții literare specifice, polimorfe, în dinamica lor: construcții triadice ("consecvent, în proza eminesciană lirismul induce meditația, pastelul și idila"), vorbind despre poetica vederii în pandant cu poetica viziunii, într-o sugestivă așezare a textelor pe coloane paralele, cu menționarea caracteristicelor specifice la Alecsandri, prima, și pentru Eminescu, cea de a doua; se ocupă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la altul sau chiar între texte de genuri diferite"), abordând chestiunea spațiului uranian, versus spațiul chtonian; pentru ca să încheie cu o sintetică perspectivă asupra limitelor receptării și interpretării Luceafărului, mai cu seamă în critica de după 1900. Tot în cheia polimorfismului operei eminesciene este analizată/tratată chestiunea eului angajat, escaladând resursele satirei eminesciene, aspecte ale polemicii în contrast cu evantaiul stilistic de care uzitează pamfletul, pentru a încheia cu o discuție referitoare la probleme de poetică eminesciană scrisoarea văzută ca eseu în proză ("proză poematică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
chestiunea spațiului uranian, versus spațiul chtonian; pentru ca să încheie cu o sintetică perspectivă asupra limitelor receptării și interpretării Luceafărului, mai cu seamă în critica de după 1900. Tot în cheia polimorfismului operei eminesciene este analizată/tratată chestiunea eului angajat, escaladând resursele satirei eminesciene, aspecte ale polemicii în contrast cu evantaiul stilistic de care uzitează pamfletul, pentru a încheia cu o discuție referitoare la probleme de poetică eminesciană scrisoarea văzută ca eseu în proză ("proză poematică"); un bun eseu pe tema poeticii titlurilor eminesciene; sfârșind prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
critica de după 1900. Tot în cheia polimorfismului operei eminesciene este analizată/tratată chestiunea eului angajat, escaladând resursele satirei eminesciene, aspecte ale polemicii în contrast cu evantaiul stilistic de care uzitează pamfletul, pentru a încheia cu o discuție referitoare la probleme de poetică eminesciană scrisoarea văzută ca eseu în proză ("proză poematică"); un bun eseu pe tema poeticii titlurilor eminesciene; sfârșind prin analiza polifoniei textului eminescian, alimentată de un "joc al vocilor eului liric" v. Scrisoarea I. O atenție aparte i se acordă eminescologiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
resursele satirei eminesciene, aspecte ale polemicii în contrast cu evantaiul stilistic de care uzitează pamfletul, pentru a încheia cu o discuție referitoare la probleme de poetică eminesciană scrisoarea văzută ca eseu în proză ("proză poematică"); un bun eseu pe tema poeticii titlurilor eminesciene; sfârșind prin analiza polifoniei textului eminescian, alimentată de un "joc al vocilor eului liric" v. Scrisoarea I. O atenție aparte i se acordă eminescologiei ca știință ("Eminescolog este un critic consacrat și bine orientat în fenomenul receptării lui Eminescu, al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în contrast cu evantaiul stilistic de care uzitează pamfletul, pentru a încheia cu o discuție referitoare la probleme de poetică eminesciană scrisoarea văzută ca eseu în proză ("proză poematică"); un bun eseu pe tema poeticii titlurilor eminesciene; sfârșind prin analiza polifoniei textului eminescian, alimentată de un "joc al vocilor eului liric" v. Scrisoarea I. O atenție aparte i se acordă eminescologiei ca știință ("Eminescolog este un critic consacrat și bine orientat în fenomenul receptării lui Eminescu, al cărui reper este opera sau biografia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
alimentată de un "joc al vocilor eului liric" v. Scrisoarea I. O atenție aparte i se acordă eminescologiei ca știință ("Eminescolog este un critic consacrat și bine orientat în fenomenul receptării lui Eminescu, al cărui reper este opera sau biografia eminesciană, în jurul cărora propune un construct critic fundamentat teoretic și aplicat la obiectul său"), făcând observația că "eminescologia ontologică" în calitatea sa de fundament critic, ideologic și metodologic al eminescologiei de sinteză, pare să aducă în momentul de față suflul nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
teoretic și aplicat la obiectul său"), făcând observația că "eminescologia ontologică" în calitatea sa de fundament critic, ideologic și metodologic al eminescologiei de sinteză, pare să aducă în momentul de față suflul nou care să revigoreze întreaga cercetare a scrisului eminescian". Urmând firul istoric al eminescologiei, Cornel Munteanu e de părere că după momentul maiorescian și apoi cel călinescian, o a treia etapă apare după anii 70, când se impun cercetători ca Ioana Em. Petrescu, Constantin Noica, Svetlana Paleologu Matta, Th.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cronici în care sunt luate în analiză, pe-ndelete, cărțile acestora, alese după criterii aleatorii, totuși. În fine, cel de pe urmă capitol al cercetării are în vedere postumitatea culturală a poetului, urmărind modul în care didactica școlară se apleacă asupra creației eminesciene, apoi se referă la reprezentarea lui Eminescu în iconografie, nu mai puțin atent fiind la felul în care se vorbește despre poet în cadrul diverselor manifestații publice cultural-artistice. Întregul demers critic al lui Cornel Munteanu se constituie de fapt într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nu mai puțin atent fiind la felul în care se vorbește despre poet în cadrul diverselor manifestații publice cultural-artistice. Întregul demers critic al lui Cornel Munteanu se constituie de fapt într-o provocare la un nou tip de lectură a operei eminesciene și a criticii eminescologice, domnia sa fiind partizanul declarat al ideii că astăzi nu se mai poate vorbi despre poet la fel ca în urmă cu un deceniu, cu atât mai puțin ca în urmă cu un secol. E nevoie, spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sens se pronunță și Lucia Cifor, cea care girează științific lucrarea: "Eminescu și comicul. Strategii și stratageme estetice se remarcă printr-o capacitate de analiză singulară, prin exerciții hermeneutice dificile și ingenioase, accesibile celor familiarizați cu litera și spiritul textului eminescian, ca și prin stilul unor formulări memorabile, de natură să impună adevărurile descoperite de autor". Aceste adevăruri reprezintă, de fapt, originalitatea lucrării. Într-o primă parte a ei (Repere în configurarea actuală a conceptului de comic), prin excelență teoretică, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]