7,156 matches
-
Evanghelia completă și perfectă să fie reintrodusă de multe ori ca urmarea a apostaziei. Oamenii care cunosc, înțeleg și acceptă plenitudinea Evangheliei în timpul vieții lor trebuie să se supună învățăturilor acesteia pentru a fi salvați; cei care nu au cunoscut Evanghelia în plenitudinea ei vor fi judecați în funcție de cunoașterea de care au avut parte și vor avea ocazia de a asculta Evanghelia în plenitudinea ei în lumea spiritelor (vezi „Salvarea celor morți”, de mai jos). Mormonii susțin natura sacră a instituției
Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă () [Corola-website/Science/307599_a_308928]
-
Evangheliei în timpul vieții lor trebuie să se supună învățăturilor acesteia pentru a fi salvați; cei care nu au cunoscut Evanghelia în plenitudinea ei vor fi judecați în funcție de cunoașterea de care au avut parte și vor avea ocazia de a asculta Evanghelia în plenitudinea ei în lumea spiritelor (vezi „Salvarea celor morți”, de mai jos). Mormonii susțin natura sacră a instituției căsătoriei și a familiei și cred că aceste instituții pot să continue prin eternitate. Membrii credincioși se căsătoresc, nu doar pentru
Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă () [Corola-website/Science/307599_a_308928]
-
pentru eternitate în templele mormone, în mod asemănător cu botezurile făcute în folosul celor morți. Biserica Mormonă propovăduiește posibilitatea salvării și a vieții eterne pentru toți, inclusiv pentru cei care nu știau, în timpul vieții lor, despre Isus Hristos și despre plenitudinea evangheliei Sale. Mormonii cred că toți morții vor primi ocazia de a auzi Evanghelia în lumea spiritelor și că fiecare persoană care acceptă mesajul salvării în lumea spiritelor poate să primească un botez făcut pentru ei de către un membru viu al
Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă () [Corola-website/Science/307599_a_308928]
-
celor morți. Biserica Mormonă propovăduiește posibilitatea salvării și a vieții eterne pentru toți, inclusiv pentru cei care nu știau, în timpul vieții lor, despre Isus Hristos și despre plenitudinea evangheliei Sale. Mormonii cred că toți morții vor primi ocazia de a auzi Evanghelia în lumea spiritelor și că fiecare persoană care acceptă mesajul salvării în lumea spiritelor poate să primească un botez făcut pentru ei de către un membru viu al Bisericii într-un templu. Mormonii încearcă să-și găsească datele strămoșilor pentru a
Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă () [Corola-website/Science/307599_a_308928]
-
lui Gheorghe, fiul ctitorului decedată înainte de 1753. Epoca lui Șerban Cantacuzino a fost una de strălucire românească. El s-a implicat în susținerea culturii românești, publicând la tipografia pe care a instalat-o la Cotroceni, mai multe cărți printre care: „Evanghelia” din 1682 și „Apostolul” din 1683 și poate cea mai de seamă operă a sa „Biblia” de la 1688, pe care însă nu a apucat să o vadă tipărită, stingându-se din viață cu puțin timp înaintea imprimării ei. Ca mai
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
24) și alte prietenii omenești (cf. Luca 11, 5, 6, 8, 16; 15, 6, 29; 23, 12). Se vorbește și de „prietenii lui Pavel” dintre care unii erau dregătorii Asiei (Fapte 19, 31), iar alții "erau creștinii care primiseră mesajul Evangheliei prin el”. Despre creștini ca prieteni, vorbește și sfîntul evanghelist Ioan, scriind lui Gaiu: „Pace ție! Prietenii te îmbrățișează. Îmbrățișați pe prieteni, pe fiecare după numele lui” (III Ioan 15). Sfîntul Ioan Botezătorul vorbește despre „prietenul mirelui” (Ioan 3, 29
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
lui Ion Neculce: Biserica a fost reconstruită de domnitor în stilul Renașterii, noua construcție impresionându-i pe contemporanii săi care au supranumit-o „Frumoasa“. Această denumire a bisericii apare pentru prima dată într-o însemnare grecească din 1723 de pe o Evanghelie a acesteia, găsită în București și răscumpărată de către protosinghelul Silvestru. Peste un deceniu, în timpul ocupației rusești de la 1739, casele clădite de Grigore Ghica la Frumoasa au fost dărâmate. După cum relatează Ion Neculce, Constantin Cantemir, fiul lui Antioh Cantemir, împreună cu fratele
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
și pentru palatele notabilităților venețiene, lucru mai puțin obișnuit la Veneția, unde majoritatea artiștilor erau specializați fie pe tematica religioasă, fie pe cea laică. Tema tabloului "Iisus la Emaus", aflat în prezent în Muzeul "Louvre" din Paris, este desprinsa din Evanghelia Sfanțului Luca. Compoziția tabloului se bazează pe mai multe axe transversale, trasate de brațele întinse ale apostolilor și de mână ridicată a lui Iisus, care duc la o intensificată aglomerare de gesturi în planul central al tabloului. În anul 1558
Paolo Veronese () [Corola-website/Science/306658_a_307987]
-
Pius al XI-lea, la 29 aprilie 1923, și sfântă la 17 mai 1925. Papa Ioan Paul al II-lea a proclamat-o învățătoare a Bisericii la 19 octombrie 1997. Mesajul principal al Terezei de Lisieux este mesajul esențial al evangheliei: Această tânără a amintit lumii întregi că Dumnezeu este Tatăl nostru, Tatăl revelat prin Isus Cristos" (Ioan Paul al II-lea, 2 iunie 1980).
Tereza de Lisieux () [Corola-website/Science/306697_a_308026]
-
religioase minore: "Des Moeurs et des Doctrines du Rationalisme en France" ("Morala, Obiceiurile morale și Doctrinele Raționalismului în Franța" - 1839), " La Mère de Dieu" ("Maica Domnului" - 1844), urmate de două lucrări radicale publicate după părăsirea seminarului, "L'Evangile du Peuple" ("Evanghelia Oamenilor" - 1840), "Le Testament de la Liberté" ("Testamentul Libertății"), publicată în timpul Revoluției de la 1848, urmate de două scurte sentințe de detenție. În 1851 a publicat la editura lui Migne lucrarea teologică creștină "Dicționar al literaturii creștine". În anul 1854, Lévi vizitează
Eliphas Lévi () [Corola-website/Science/306840_a_308169]
-
celui ce l-a primit. Pâlniile celor șapte candele ale candelabrului, sunt așadar deprinderile, (aptitudinile) corespunzătoare cu darurile dumnezeiești ale Sfintei Biserici. Din ele înțelepții și neadormiții paznici ai bunurilor dăruite varsă, ca din niște vase, asemenea înțeleptelor fecioare din Evanghelie, untdelemnul bucuriei în candelele darurilor (harismelor). Și doi măslini deasupra lui; unul de-a dreapta lămpii și altul de-a stânga". Cuvântul a descris foarte frumos și potrivit toată vedenia care se referă la Sine însuși. Căci înfățișând candelabrul, lampa, candelele
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
a statorniciei bărbătești cu fapta, iar pe de alta pentru strălucirea și transparența contemplației și a cunoașterii tainice, au fost asemănate de Prooroc cu doi munți de aramă, dintre care au ieșit, asemenea unor care cu cai,561 cele patru Evanghelii (38), care au străbătut și au ocolit tot pământul și au vindecat rana din neascultarea lui Adam, făcând să se odihnească prin credință și bunăviețuire Duhul lui Dumnezeii peste țara de la miazănoapte, adică peste neamurile asupra cărora stăpânea negura neștiinței
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
lui Dumnezeii peste țara de la miazănoapte, adică peste neamurile asupra cărora stăpânea negura neștiinței și peste firea asupra căreia domnea silnic întunericul păcatului (39). Sau poate cele patru care reprezintă forța celor patru virtuți generale, egale la număr cu sfintele Evanghelii (40). Căci și ea a străbătut, ca pe un pământ, toată inima credincioșilor și a oblojit rana cea de ocară, pricinuită în ea de patimi, făcând să se odihnească, prin împlinirea poruncilor, Duhul lui Dumnezeu în pământul de la miazănoapte, adică
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
decât să consacre un destin poetic care mărturisește prin credință. Nimic ostentativ și nici de paradă, oricât de susținută e recurența religiosului în poezia lui Valentin Marica. Titluri precum Îngenunchind în vid, Amiază fără Isus, Înainte de liturghie, Bobotează, Schitul numelui, Evanghelia revărsatului de zi, O altă răstignire, Pânza cea rară a botezului, Ziua cu mâinile împreunate, vorbesc de la sine despre preeminența credinței, despre „punctul cardinal” al poeziei din Schitul numelui. O poezie a luptei cu îngerul dar și cu cuvântul, ajuns
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
funcția de președinte al Tribunalului Polițienesc din București (din 15 august 1831). În 1834 se angajează la strângerea de fonduri pentru zugrăvirea și repararea bisericii din Valea Largă, el însuși contribuind cu 300 de lei. Fiindcă refuză să jure pe Evanghelie, ca slujbaș al statului, este dat afară de la Tribunal pe 29 august 1836. În octombrie același an este ales iar în Sfatul orașului București, funcție în care stă până prin martie 1838, ea nefiind plătită pe atunci. După 1838 se va
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
apoi. Tâmpla bisericii din Bârsana prezintă un program iconografic aparte. De jos în sus, în primul registru este figurată Duminica tuturor sfinților, cu Iisus în centru, binecuvântând cu amândouă mâinile. În următorul Iisus tronează înveșmântat ca mare preot și ține evanghelia deschisă, fiind încadrat de apostoli și de doisprezece prooroci. Registrul superior este dedicat Maicii Domnului care apare, cu pruncul în brațe, încoronată și cu un sceptru în mână, între profeții care au prevestit-o. În ultimul registru este reprezentată Răstignirea
Biserica de lemn din Bârsana () [Corola-website/Science/307971_a_309300]
-
și continuă cu Prezentarea la templu și Botezul pe bolta în leagăn, la vest, Schimbarea la față pe timpanul de vest și Coborârea Ia iad pe semicalota de est. Or, Coborârea la iad sau la limbi, relatată de Nicodim în evanghelia sa, echivala cu învierea. La Arnota, scena îl arăta pe Hristos din profil, coborât la iad, călcând în picioare porțile și lacăele sfărâmate și trăgând cu mâna dreaptă pe Adam. Eva, loan Botezătorul, urmați de proroci, sunt la stânga lui Hristos
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
director al școlilor românești și sârbești de pe teritoriul regimentelor de graniță bănățene. Duce o neobosită activitate pentru a organiza învățământul în limba românădin Banat. În acest sens, alcătuiește ori traduce manuale și cărți de cult (Viața domnului Iisus Hristos, Tâlcuirea Evangheliilor etc.), un îndreptar ortografic (Ortografia sau dreapta scrisoare pentru îndreptarea scriitorilor limbii române) și o gramatică (Gramatica românească pentru îndreptarea tinerilor - 1822). Gramatica sa, una dintre primele gramatici românești, depășește prin semnificație cadrul unui simplu instrument de studiu, fiind o
Constantin Diaconovici Loga () [Corola-website/Science/303028_a_304357]
-
a rămas până la moartea sa. Sărbătorit în Biserica Catolică și în Biserica Ortodoxă la 13 ianuarie. A scris o operă plină de înțelepciune și de știință pentru a apăra credința și a explica Sfânta Scriptură (comentarii la Psalmi și la Evanghelia după Matei). Comentând botezul lui Iisus, scria: A compus imnuri în limba latină.
Ilarie de Poitiers () [Corola-website/Science/303157_a_304486]
-
Scrierile atribuite lui de către biserică (epistolele pauline) formează o parte considerabilă a Noului Testament. Influența asupra gândirii creștine din epistolele atribuite lui a fost semnificativă, în parte datorită faptului că a fost considerat un apostol proeminent al creștinismului în răspândirea Evangheliei prin comunitățile creștine timpurii din Imperiul Roman. Din aluziile autobiografice din scrisorile sale și din cartea neotestamentară „"Faptele Apostolilor"” (considerată în mod tradițional ca fiind scrisă de un ucenic al lui Pavel, Luca; cercetarea modernă consideră că autorul Faptelor este
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
Fap 11,25-30). La scurt timp după acest episod (46, dacă se merge pe probabilitatea deja expusă), au început marile călătorii misionare ale lui Pavel. Prima călătorie misionară a făcut-o cu Barnaba și cu Marcu (sau Ioan Marcu, vezi Evanghelia după Marcu, personajul istoric) - cf. Fap 15,37. De la Antiohia au trecut în Cipru, unde Saul (Paul/Pavel) l-a convertit pe proconsulul roman Sergiu Paulus (Fap 13,4-12). Cu privire la acest episod (adică schimbarea numelui din Saul în Paul/Pavel
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
nu sunt altceva decât ideile fundamentale ale operei pauline, pe care azi le putem găsi în scrisorile sale și, indirect, în Fapte și-n 2Petru. Care sunt în concret aceste idei teologice de bază? În centrul teologiei pauline se găsește Evanghelia lui Isus Hristos, expusă cu variație de accente, care, la rândul lor, au relevanță și implicație majoră în credință. Astfel, în Galateni, Evanghelia este reprezentată de darul înfierii universale (cf. Gal 1,11-12; 3,6-7), în Romani accentul este pe „imparțialitatea
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
și-n 2Petru. Care sunt în concret aceste idei teologice de bază? În centrul teologiei pauline se găsește Evanghelia lui Isus Hristos, expusă cu variație de accente, care, la rândul lor, au relevanță și implicație majoră în credință. Astfel, în Galateni, Evanghelia este reprezentată de darul înfierii universale (cf. Gal 1,11-12; 3,6-7), în Romani accentul este pe „imparțialitatea divină” universală (cf. Rom 1,16-17), în 1 și 2 Corinteni Evanghelia constă în „înțelepciunea crucii” (cf. 1Cor 1,18). Așadar, evenimentul
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
au relevanță și implicație majoră în credință. Astfel, în Galateni, Evanghelia este reprezentată de darul înfierii universale (cf. Gal 1,11-12; 3,6-7), în Romani accentul este pe „imparțialitatea divină” universală (cf. Rom 1,16-17), în 1 și 2 Corinteni Evanghelia constă în „înțelepciunea crucii” (cf. 1Cor 1,18). Așadar, evenimentul unic al morții lui Isus Hristos reprezintă fundamentul eshatologiei (cf. 1 și 2 Tes), al eclesiologiei (cf. Col și Efes), al pneumatologiei și al eticii pauline. Este evident că viziunea lui
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
Tâmplarul sau este soțul Fecioarei Maria și tatăl vitreg al lui Isus din Nazaret. El nu apare în cele mai vechi scrieri creștine, Epistolele pauline, ca tată vitreg al lui Isus. Iosif nu este menționat nici în cea mai veche evanghelie, Evanghelia după Marcu. El apare în următoarele evanghelii sinoptic, anume în Evanghelia după Matei și în Evanghelia după Luca, dar cele două liste de genealogii care apar sunt diferite: Matei spune că tatăl lui Iosif este Iacov, dar Luca spune
Iosif din Nazaret () [Corola-website/Science/303196_a_304525]